Recuperatorii istoriei
Istoria ne invata ea ceva? Probabil ca pentru cei mai multi istoria se limiteaza la cartile de istorie, emisiuni TV si cam atit. In conditiile unui stil de viata in care viteza joaca un rol important, sau in care obligatiile profesionale ocupa o mare parte din timpul zilnic, si desigur in lipsa unui interes deosebit, Istoria isi pierde tot continutul si deci mesajele pe care le-am putea receptiona din trecut devin inexistente. Mai mult decit atit, uneori devin chiar jenante. Din nefericire, uitarea se plateste, intotdeauna va exista cineva care sa profite de "lapsusurile" unui popor.

Saracia ca diviziune
Analizind alegerile trecute, un cronicar scria: "O marire de pensie, o sticla de ulei sau o portie de fasole plasate la locul si momentul potrivit au avut darul sa-i linisteasca si au întretinut atasamentul lor de tip masochist. " Si totusi, oare ce este rau pentru o populatie batrina, saraca, bolnava, infometata, sa spere la asa ceva? Oare nu ne dam seama ca democratia nu are nici un sens pentru saraci? De sa-i condamnam in masa cind NU ei se fac vinovati de mega- furturile avutiei nationale, iar nevoile lor sint presante, tin insasi de existenta lor! Desigur nu doar de "o sticla de ulei" ar avea nevoie acei oameni, dar cind ti-e foame, ma indoiesc ca democratia poate potoli foamea. Nu este vorba de oportunism atunci cind nu ai minimul necesar pentru a supravietui.

Imagini strimbe
Presa libera este si ea o afacere, si deci trebuie sa vinda. Cel mai la indemina este "vedeta", VIP"-ul, personajul. In politica, se vinde "imaginea" de obicei fabricata de meseriasi. Ideile sint greu de "pasat", se vind prost, si deci trebuie lasate pe seama celor citorva specializati sa le publice acolo unde le vor citi doar suporterii lor. Si la urma urmei, ideea mestecata pina sa-si piarda continutul, aruncata de colo colo, devine ea insasi obiectul unui viciu, si anume: discutia fara dialog, surda revarsare de "opinii" si puncte finale. Televiziunea ne arata "adevarul", imaginea spune mai mult decit cuvintele. Usor de inghitit, stirile sint sinonime cu distractia de seara, ne putem culca linistiti ca am mai "aflat" ceva despre X sau Y vinduti "la pachet" cu citeva reclame. In fond, toata lumea trebuie sa traiasca: VIP ul, reporterul, patronul sau...Ce este rau aici? Cind singurul act democratic il reprezinta vizita la centrul de vot, pare oarecum grotesca acesta masinarie mediatica neobosita in a-si vinde "produsele" unei mase depolitizate, folosita ca materie prima a unei democratii virtuale.