|
În loc ca protestatarii anti-sistem să scoată dintre ei susţinătorii diverselor ramuri ale mafiei care-şi dispută puterea, încît mitingurile lor să devină coerent contestatare… se întîmplă pe dos. Sînt ţistuiţi şi intimidaţi, de către agenţii trimişi în stradă şi chibiţii manipulaţi, tocmai adevăraţii revoltaţi, cei care susţin sloganuri ca PDL+USL=FSN=Mizerie. E ca în 1990, "oamenii de bine", începînd cu provocatorii şi sfîrşind cu telecetăţenii teleghidaţi prin media, încearcă să stingă revolta în faşă, cu apeluri pentru Băsescu, Năstase, Ungureanu sau Ponta (care ne amintesc de cele vechi, pentru Iliescu şi Roman - tătucii din spatele lor). Dacă nu vor reuşi, vor trece la bîte… Are cine să coacă neomineriade, pentru ca parveniţii să-şi păstreze prada şi să scape de pedeapsă pentru distrugerea României, pe care deocamdată o împiedică rotativa fesenistă şi justiţia complice. Neputinţa adepţilor revoluţiei politice durează din 1990. Printre factorii care o determină este şi absenţa unui nume-steag pentru mişcarea de contestaţie a întregului sistem, care să permită coagularea unui curent de revoltă justiţiară. Apărătorii cancerului socio-politic se definesc şi regrupează ca "uselişti" sau "pedelişti", sau ca "antibăsişti" şi "antipontişti". Sau îşi pun etichete pseudo-contestatare, ca "PPDD" şi "Noua republică". Sau ocupă poziţii din falsificatoarea axă dreapta-stînga. Dar cei care vor cu adevărat eliberarea statului român de pegra internă împletită cu aservirea externă, deparazitarea instituţiilor uzurpate, judecarea justiţiei complice, recuperarea a ce se mai poate din ce s-a jefuit în tranziţie - rămîn veşnic fără nume, ceea ce îi împiedică să se recunoască şi coalizeze. Nu e o întîmplare. Intelectualii au fost cumpăraţi să nu reuşească definirea unei mişcări de revoltă socială, ci să emane făcături civice care nu pot da foc conştiinţelor. Politicienii au fost folosiţi întru neapariţia unui partid care să transforme nemulţumirea în adevărat program alternativ. Televiziunile au vegheat minut cu minut ca să nu scape pe ecran vreo scînteie periculoasă, să se adîncească în minţi lanţurile. Iar publicului îi este smulsă din mînă şi arma sloganurilor supărătoare. Se face totul ca să nu se ridice în arena confruntărilor un mesaj capabil de a trezi victimele la rezistenţă. Nu voi face propuneri pentru numele - far. Nu am ambiţii de botezător. Am încercat cu "AER"- care nu a avut succes şi pot imagina multe altele. Vreau doar să atrag atenţia celor care nu pun de un partid, nici de o mişcare solid structurată, pentru că speră o revoluţie emergentă - că nu se poate amplifica un curent popular fără un nume catalizator. Cum să se recunoască între ei cei care doresc curăţirea radicală, recuperarea ţării din ghearele paraziţilor, democraţie reală, conştiinţe emancipate? Ca să nu mai fie veşnic marginalizaţi ca "alţi demonstranţi", împiedicaţi să agrege în cascadă, cei ce combat farsa politică au nevoie de o siglă, de un identificator eficace. Mişcarea ce nu are nume - nu există. Ioan Roşca, 6 iulie 2012 |