ROMÂNIA

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL DE PE LANGĂ

ÎNALTA CURTEDE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE

SECŢIA DE COMBATERE A CORUPŢIEI

Dosar nr. 272/P/2010

Operator date nr. 4472

R E Z O L U Ţ I E

23.11.2010

Procuror Oana Camelia Dragomir - din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei;

Examinând dosarul penal cu numărul de mai sus,

C O N S T A T:

Prin ordonanţa nr. 1304/P/2008 din 29.09.2010 a Secţiei de
Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru o serie de infracţiuni cuprinse în dosarul penal intitulat generic „procesul comunismului", dosar format la nivelul Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin reunirea mai multor plângeri şi a unor sesizări din oficiu ale magistraţilor militari.

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 din Cp. la care se face referire în plângerile ce au stat la baza formării dosarului menţionat.

La data de 31.07.2006 numitul Roşca Ioan a formulat o plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare în care a sesizat numeroase infracţiuni împărţite, în funcţie de perioada comiterii, în două categorii, intitulate generic „crime comise înainte de 1989" şi „crime comise după 1989".

În prima categorie au fost incluse o serie de infracţiuni săvârşite în timpul regimului comunist, în perioada cuprinsă între 1944 şi 1989, respectiv infracţiuni contra păcii şi omenirii, infracţiuni contra siguranţei statului, infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, infracţiuni contra libertăţii persoanei, infracţiuni contra patrimoniului şi altele, pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către organele competente, constatându-se că pentru unele dintre faptele sesizate nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, unele nu sunt prevăzute de legea penală iar pentru altele a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

În a doua categorie sunt incluse fapte comise după 1989 de către „conducătorii instituţiilor regimului post-comunist: guvern, parlament, poliţie, servicii de informaţii, justiţie, procuratură, arhive, televiziune, presă - în frunte cu Ion Iliescu şi Petre Roman".

Se arată că persoanele susmenţionate se fac vinovate de: „...blocarea justiţiei şi a accesului la arhive, ascunderea adevărului şi dezinformarea cetăţenilor, ameninţarea, insultarea şi agresarea celor ce au încercat să declanşeze judecarea, folosirea pentru provocări şi agresiuni a

informatorilor..., protejarea unor criminali..., favorizarea îmbogăţirii ilicite a responsabililor pentru vechile crime...".

Se concluzionează că: „Paralizarea justiţiei şi favorizarea infractorilor a avut efecte deosebit de grave asupra evoluţiei României, compromiţând şansa deschisă de Revoluţia din 1989, conducând la un adevărat dezastru economic, social şi moral".

După descrierea generică a faptelor sesizate incluse în categoria „crime comise după 1989" sunt enumerate încadrările juridice ale acestora, fiind menţionată şi infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 din C.p., fără a se arăta în ce constă concret această faptă şi fără a se face referire la anumite persoane determinate care ar fi participat la săvârşirea acesteia.

În atare situaţie, apreciem că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea valabilă a organelor de urmărire penală cu privire la infracţiunea susmenţionată, întrucât nu este descrisă fapta care formează obiectul plângerii, nu sunt indicaţi făptuitorii şi nici mijloacele de probă, cerinţe care trebuie întrunite potrivit disp. art. 222 alin. 2 din C.p.p. şi art. 223 alin. 2 din C.p.p. privind sesizarea organelor de urmărire penală prin plângere sau denunţ.

Examinând descrierea cu caracter general făcută faptelor sesizate, constatăm că nu sunt referiri la comiterea unor fapte care să realizeze conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă, respectiv primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase de către anumite persoane care au sau lasă să se creadă că au influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile de serviciu ale acestuia din urmă.

În consecinţă, deşi se face referire la infracţiunea de trafic de influenţă, nu este descrisă în mod concret fapta încadrată de autorul

plângerii în dispoziţiile acestui text de lege. Încadrarea juridică este, de altfel, atributul exclusiv al organului de urmărire penală, obligaţia persoanei care sesizează comiterea unei infracţiuni fiind aceea de a descrie cât mai fidel situaţia de fapt.

În lipsa unei descrieri detaliate a situaţiei de fapt, nu se poate examina pe fond comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, pentru a se stabili dacă în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Singurele aspecte parţial identificabile din cuprinsul plângerii formulate cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă sunt calitatea probabilă a făptuitorilor şi data aproximativă a comiterii faptelor care se afirmă că ar constitui această infracţiune.

Astfel, din descrierea de ansamblu a situaţiei de fapt cu privire la infracţiunile săvârşite după 1989 printre care se află şi infracţiunea de trafic de influenţă ce face obiectul prezentei cauze, rezultă că autorii faptelor sunt mai multe persoane din cadrul instituţiilor post-comuniste, respectiv guvern, parlament, poliţie, servicii de informaţii, justiţie, procuratură, arhive, televiziune, presă, doi dintre autorii infracţiunilor fiind nominalizaţi în persoanele numiţilor Ion Iliescu şi Petre Roman.

De asemenea, se poate stabili perioada aproximativă a comiterii infracţiunilor sesizate, între anii 1990-1992, cât s-a aflat la conducere Frontul Salvării Naţionale, formaţiunea politică instalată după desfiinţarea regimului dictatorial comunist prin Revoluţia din decembrie 1989.

Având în vedere data probabilă a comiterii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 din C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către numiţii Ion Iliescu şi Petre Roman, precum şi de alte persoane neidentificate până în prezent care la data presupusului trafic de influenţă făceau parte din structurile guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de informaţii, justiţiei şi parchetelor, constatăm că s-a împlinit termenul de

prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. c din C.p., astfel că în cauză nu se mai pot efectua cercetări în această privinţă, urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale.

În baza dispoziţiilor art. 228 raportat Ia art. 10 lit. g din Codul de procedură penală, cu aplic. art. 122 lit. c din Cp.,

D I S P U N:

1. Neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii de către numiţii Ion Iliescu şi Petre Roman, precum şi de către alte persoane neidentificate din cadrul Guvernului, Parlamentului, Poliţiei, Serviciilor de Informaţii, Justiţiei şi Parchetului a infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 din C. p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

2. Cheltuielile judiciare în cuantum de 10 lei rămân în sarcina statului;

3. Soluţia se comunică autorilor sesizării iar faţă de disp.art. 228 alin. 6 din C.p.p., apreciem că nu se impune comunicarea soluţiei numiţilor Ion Iliescu şi Petre Roman, întrucât nu s-au efectuat acte premergătoare faţă de aceştia.

PROCUROR

Oana Camelia Dragomir

ROMÂNIA

MINISTERUL PUBLIC

DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE

SECŢIA DE COMBATERE A CORUPŢIEI

ROŞCA IOAN []

PROCUROR ŞEF SECŢIE,

ROMÂNIA

MINISTERUL PUBLIC