ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr.181                                         Dosar nr.5170/1/2011

Şedinţa publică din 13 februarie 2012

Completul compus din:

Rodica Cosma             -   Preşedinte

Ioana Alina Ilie            -   Judecător

Florentina Dragomir    -   Judecător

Magistrat asistent:   Mihaela Mustaţă

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror- luliana Bănescu

S-a luat în examinare plângerea formulată de petiţionarul Roşea Ioan împotriva rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17.06.2008 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit petiţionarul şi intimaţii Iliescu Ion, Măgureanu Virgil, Stănculescu Victor Atanase, aflat în stare de arest, Dobrinoiu Vasile, Diamandescu Corneliu, Peter Petre, Dumitrescu Emil şi Chiţac Minai - decedat.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, care a învederat că petiţionarul a depus un memoriu, solicitând, de asemenea, lăsarea cauzei la ultima strigare, existând posibilitatea să nu ajungă la instanţă din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile.

Faţă de această situaţie, înalta Curte a lăsat cauza la a doua strigare.

între timp, s-a prezentat apărătorul ales al intimatului Iliescu Ion, avocat Ion Neagu, care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată faţă de cererea depusă de petiţionar şi de lipsa intimatului arestat Stănculescu Victor Atanase.

 

Inalta Curte a învederat domnului avocat că la dosar există numai o cerere din partea petiţionarului de lăsare a cauzei la ultima strigare, iar prezenţa intimaţilor în cauză nu este obligatorie, procedura de citare cu aceştia fiind legal îndeplinită şi, pe de altă parte, având în vedere data înregistrării dosarului pe rolul instanţei, a apreciat că nu se impune amânarea judecării cauzei, lăsând dosarul la ordine.

Cu prilejul reluării cauzei, la apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit petiţionarul şi intimaţii Iliescu Ion, Măgureanu Virgil, Stănculescu Victor Atanase, aflat în stare de arest, Dobrinoiu Vasile, Diamandescu Comeliu, Peter Petre, Dumitrescu Emil şi Chiţac Mihai - decedat.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul asistent a învederat că la dosar a fost depus un referat medical de la Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava din care rezultă că intimatul Stănculescu Victor Atanase se află internat şi nu poate fi prezentat în instanţă la acest termen de judecată, precum şi o cerere scrisă din partea domnului avocat Ion Neagu, de amânare a judecării cauzei pentru considerentele anterior expuse oral în faţa instanţei de judecată.

Inalta Curte, în temeiul art. 302 alin.2 raportat la art. 278 alin.4 Cod procedură penală, a respins cererea de amânare formulată de apărătorul ales al intimatului Iliescu Ion, avocat Ion Neagu, în cauză nefiind obligatorie prezenţa părţilor şi, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, in temeiul art. 278/1 alin. 6 Cod procedură penală, a acordat cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul parchetului a arătat că înalta Curte s-a mai pronunţat cu privire la rezoluţia atacată, prin sentinţa penală nr.37 din 18 ianuarie 2010 în dosarul nr.7440/1/2009 în sensul respingerii ca nefondată, iar petiţionarul nu a invocat împrejurări noi. A apreciat că plângerea este admisibilă, pe fond solicitând respingerea acesteia, ca nefondată, rezoluţia procurorului fiind temeinică şi legală.

CURTEA

Asupra plângerii penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluţia nr.175/P/2008 din 17 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art.249 Cod procedură penală raportat la art.243 Cod procedură penală , art.11 pct.1 lit.b şi c Cod procedură penală, art.10 lit.a,b,d şi g Cod procedură penală, art.228 alin.6 Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.a,b,d şi g Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor:

-  ILIESCU ION, fiul lui Alexandru şi Măria, născut la 3.03.1930, în

Olteniţa, judeţul Călăraşi, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.356 Cod   penal   (întrucât   lipseşte   unul   din   elementele   constitutive   ale infracţiunii), art.357 lit.a, b şi c Cod penal (întrucât fapta nu există în varianta prevăzută de litera a, respectiv lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii în ceea ce priveşte celelalte variante), art.358 lit.d Cod penal (lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii) şi art.26 rap. la art.2671 Cod penal (întrucât fapta nu era prevăzută de legea penală la momentul săvârşirii acesteia);

-MĂGUREANU VIRGIL, fiul lui Ioan şi Rozalia, născut la 19.03.1941, în sat Jurtelecu Hododului, comuna Hodod, judeţul Satu-Mare, judeţul Satu-Mare, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.357 alin.1 lit.a şi b Cod penal (întrucât în varianta prevăzută la litera a - fapta nu există, iar în varianta prevăzută la litera b - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii), art.358 alin.1 şi 2 lit.d şi alin.3 Cod penal (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii), art.359 Cod penal, art.360 Cod penal (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii) şi art.362 alin.1 Cod penal (întrucât fapta nu există);

-      CHIŢAC MIHAI, fiul lui Gheorghe şi Saveta, născut la 4.11.1928, în sat Suharău, comuna Suharău, judeţul Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.358 lit.d şi alineat ultim şi art.360 Cod penal (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor);

-      STĂNCULESCU VICTOR - ATANASE , fiul lui Constantin şi Aurora, născut la 10.05.1928, în municipiul Tecuci, judeţul Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.358 lit.d şi alineat ultim şi art.360 Cod   penal   (întrucât   nu   sunt  întrunite   elementele   constitutive  ale infracţiunilor);

-      DOBRINOIU  VASILE,  fiul  lui Constantin  şi  Dobriţa,  născut 1.05.1938,   în   oraş   Breaza,   judeţul   Prahova,   pentru   săvârşirea infracţiunilor prev. de art.358 lit.d şi alineat ultim şi art.360 Cod penal (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor);

-      DIAMANDESCU  CORNELIU, fiul lui  Ion şi  Măria,  născut la 5.01.1938, în Bucureşti, sector 8, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. De art.358 lit.d şi alineat ultim şi art.360 Cod penal (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor);

-    PETER PETRE, fiul lui Ion şi Domnica, născut la 21.01.1952, în oraş Ardud, judeţul Satu-Mare, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. De art.358 lit.d şi alineat ultim şi art.360 Cod penal (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor);

-    DUMITRESCU   EMIL,  fiul  lui  Nicolae  şi  Vasilica,   născut  la 29.01.1929, în Bucureşti, sector 8, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.358 lit.d şi alineat ultim şi art.360 Cod penal (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor);

2. încetarea urmăririi penale faţă de:

-    BÂTLAN  DUMITRU,  fiul  lui  Nicolae şi  Eleonora,  născut la 11.02.1927, în sat Cegani, comuna Borduşani, judeţul Ialomiţa, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.358 lit.d şi alineat ultim din Codul penal, art.360 Cod penal, art.218 Cod penal şi art.175 Cod penal, întrucât a intervenit decesul acestuia.

-    ILIESCU ION, fiul lui Alexandru şi Măria, născut la 3.03.1930, în Olteniţa, judeţul Călăraşi, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.217 alin.4, art.264 şi art.26 rap. la art.267 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

-CHIŢAC MIHAI, fiul lui Gheorghe şi Saveta, născut la 4.11.1928, în sat Suharău, comuna Suharău, judeţul Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.218 şi art. 175 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

-    STĂNCULESCU VICTOR - ATANASE , fiul lui Constantin şi Aurora, născut la 10.05.1928, în municipiul Tecuci, judeţul Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.218 şi art. 175 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

-    DOBRINOIU VASILE, fiul lui Constantin şi Dobriţa, născut la 1.05.1938,   în   oraş   Breaza,   judeţul   Prahova,   pentru   săvârşirea infracţiunilor prev. de art.218 şi art. 175 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

-    DIAMANDESCU CORNELIU, fiul lui  Ion şi Măria, născut la 5.01.1938, în Bucureşti, sector 8, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.218   şi   art.   175   Cod   penal,   întrucât   a   intervenit   prescripţia răspunderii penale.

-    PETER PETRE, fiul lui Ion şi Domnica, născut la 21.01.1952, îroraş Ardud, judeţul Satu-Mare, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. deart.218   şi   art.   175   Cod   penal,   întrucât   a   intervenit   prescripţiarăspunderii penale.

-    DUMITRESCU   EMIL,  fiul  lui  Nicolae  şi Vasilica,   născut  \z29.01.1929, în Bucureşti, sector 8, pentru săvârşirea infracţiunilor prevde art.218 şi art.  175 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţiarăspunderii penale.

 

3.       Neînceperea urmăririi penale faţă de DUMITRESCU EMIL.pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.182, Cod penal, întrucât sintervenit prescripţia răspunderii penale.

4. Neînceperea urmăririi penale cu privire la săvârşirea în cauzade faţă a infracţiunilor prev. de art.174, art.175, art.180, art.181, art.182,art.189, art.192, art.193, art.194, art.197, art.208-209, art.211, art.215,art.217, art.218, art.240, art.242, art.246, art.247, art.248, art.250,art.260, art.261, art.264, art.266, art.267, art.2671, art.268, art.272,art.274, art.275, art.279, art.288, art.289, art.290, art.291, art.321,art.322,   art.323,   art.324   din   Codul   penal,   întrucât  a   intervenitprescripţia răspunderii penale, respectiv în cazul infracţiunii prev. deart.2671 Cod penal, fapta nu era incriminată la momentul săvârşiriiacesteia.

5. Neînceperea urmăririi penale cu privire la săvârşirea în cauzade faţă a infracţiunilor prev. de art.357 alin.1  lita, întrucât fapta nuexistă şi art.357 alin.1 lit.b, c, d şi e, alin.2 şi 3, art.358, art.359 şiart.360 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive aleinfracţiunii.

Neînceperea urmăririi penale în cauza de faţă, cu privire la orice altă infracţiune menţionată în plângerile, petiţiile şi memoriile aflate în dosar, prevăzute de Titlurile II, III, IV, V, VI, VII şi IX din Codul penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale

Pentru a adopta această soluţie procurorul a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 18 februarie 1997 Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a formulat plângere la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicitând tragerea la răspundere penală a persoanelor responsabile de urmările evenimentelor care au avut loc în Bucureşti, în perioada 13-15 iunie 1990.

Iniţial plângerea a făcut obiectul dosarului nr.315/P/1997 al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin ordonanţa din 23 mai 1997 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei Parchetelor Militare, fiind constituit dosarul nr.160/P/1997.

La acelaşi dosar au fost reunite şi alte cauze care au avut ca obiect plângeri formulate împotriva unor autori necunoscuţi pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, tâlhărie, loviri şi alte violenţe.

Prin rezoluţia din 16 septembrie 1998 Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia Parchetelor Militare a dispus disjungerea dosarului nr.160/P/1997 în patru cauze înregistrate sub nr.74/P/1998, nr.75/P/1998, nr.76/P/1998 şi nr.77/P/1998.

Dosarul nr.77/P/1998, având ca obiect cercetările privind moartea suspectă a 60 de persoane, care ar fi fost îngropate la cimitirul Străuleşti II, a fost conexat la 8 ianuarie 2001, la dosarul nr.75/P/1998, care a avut ca obiect, atât cercetarea împrejurărilor în care au fost întocmite fictiv pontajele de prezenţă în perioada 14-19 iunie 1990 pentru minerii care s-au deplasat la Bucureşti în intervalul amintit, cât şi investigarea împrejurărilor în care s-au desfăşurat evenimentele din 13-15 iunie 1990 în Bucureşti şi a rolului pe care l-au avut reprezentanţii autorităţilor statului referitor la aceste evenimente, ce au dus la vătămarea corporală şi decesul unor persoane.

La data de 19 decembrie 2007, invocând decizia Curţii Constituţionale nr.610/2007, Secţia Parchetelor Militare a dispus disjungerea cauzei nr.75/P/2008, iar în ce priveşte dosarul nou format, nr.222/P/2007, s-a dispus declinarea competenţei de efectuare a cercetărilor în favoarea Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, cu privire la faptele învinuiţilor care nu aveau calitatea de militari, urmând ca Secţia Parchetelor Militare să continue cercetările faţă de învinuiţii care aveau această calitate.

Ulterior, la 27 februarie 2008, rezoluţia de disjungere a dosarului nr. 75/P/1998 a fost infirmată, astfel că acest dosar, în integralitatea lui, a fost trimis Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, deoarece în speţă subzistau cazurile de indivizibilitate prevăzute de art. 35 alin. 2 din Codul penal.

Cauza a fost înregistrată la Secţia de urmărire penală şi criminalistică sub nr.l75/P/2008.

Prin ordonanţa cu acelaşi număr din 26 mai 2008 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, fiind invocate criteriile de competenţă materială, deoarece în speţă erau investigate şi infracţiuni contra siguranţei statului.

Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a soluţionat cauza la 10 martie 2009, când, prin ordonanţa nr.266/D/P/2008 a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de DUMITRESCU EMIL, CHIŢAC MIHAI, MATEŞOI ADRIAN, DIAMANDESCU CORNELIU, COSTEA PETRU DAN, ATOMULESEI VASILE, SULTĂNEL GHEORGHE, NĂDEJDE ALEXANDRU, IRIMESCU CONSTANTIN, COSTINAŞ BENONI GHEORGHE, CĂMĂRĂŞESCU NICOLAE, MIHĂILĂ GHEORGHE, BONDOC TITU, TEMELESCU VIOREL, CIOCAN NICOLAE, STANCA NICOLAE, MICLĂUŞ NICOLAE, DOROFTEI PETRU, MATEIŞ CORNEL, SIMION IORDACHE, DIHORO VALENTIN, BORISLAVSCHI DIMITRIU, LOIŞ DORIN, DRELLA MATEI, KLEIBEL WILHEM, BRAIŢ PETRU, BACS ŞTEFAN, BURLEC PLĂIEŞ CORNEL şi NAPĂR ION, pentru comiterea infracţiunii prev. de art.162 alin.2 din Codul penal.

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus şi scoaterea de sub urmărire penală faţă de ION ILIESCU pentru comiterea infracţiunilor prev. de art.162, art.163 şi art.1681 din Codul penal, încetarea urmăririi penale faţă de AVRAMESCU OVIDIU, MUNTEANU OCTAVIAN şi BÎTLAN DUMITRU pentru comiterea infracţiunii prev. de art.162 alin.2 din Codul penal şi neînceperea urmăririi penale faţă de ANGHEL NECULAI, STOICA EMIL şi alţi făptuitori, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.162 alin.2 din Codul penal.

De asemenea, prin ordonanţa nr. 266/D/P/2008, din 10 martie 2009, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a cercetărilor în favoarea Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind comiterea infracţiunilor prev. de art.357, art.358, art.359, art.360 din Codul penal şi a altor infracţiuni pentru care Secţia Parchetelor Militare a dispus începerea urmăririi penale la 9 iunie 2005,12 iunie 2006 şi 28 mai 2007.

Cauza disjunsă a fost reînregistrată în evidenţele Secţiei de urmărire penală şi criminalistică sub nr.l75/P/2008.

Dosarul a fost soluţionat la data de 17 iunie 2009, când, prin rezoluţia nr. 175/P/2008, s-au dispus următoarele soluţii: scoaterea de sub urmărire penală faţă de ION ILIESCU pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 356, art. 357 lit. a, b şi c, art. 358 alin.2 lit.d din Codul penal (deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni) şi art. 26 rap. la art. 2671 din Codul penal (întrucât această infracţiune nu era prevăzută de legea penală la momentul săvârşirii ei),  VIRGIL MĂGUREANU, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 357 alin.1 lit.a, .art.362 alin.1 din Codul penal (întrucât faptele nu există), art. 357 alin.1, alin.2 lit.d şi alin.3, art.359, art.360 din Codul penal (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni), MIHAI CHIŢAC , pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.358 alin.2 lit.d şi alin.4 şi art.360 din Codul penal (nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni), VICTOR ATANASIE STĂNCULESCU, pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.358 alin.2 lit.d şi alin.4 şi art.360 din Codul penal (deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni), VASILE DOBRINOIU, CORNELIU DIAMANDESCU, PETRE PETER şi EMIL DUMITRESCU, pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.358 alin.2 lit.d şi alin.4 şi art.360 din Codul penal (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor).

De asemenea, prin rezoluţia nr.175/P/2008, din 17 iunie 2009, s-a dispus şi încetarea urmăririi penale faţă de BÂTLAN DUMITRU, pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.358 alin.2 lit.d şi alin.4, art.360, art.218 şi art. 175 din Codul penal (întrucât a intervenit decesul învinuitului), ION ILIESCU, pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.217 alin.4, art.264, art.26 rap.la art.267 din Codul penal (deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale), MIHAI CHIŢAC, VICTOR ATANASIE STĂNCULESCU, VASILE DOBRINOIU,' CORNELIU DIAMANDESCU, PETRE PETER şi EMI DUMITRESCU pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 218 şi art. 175 din Codul penal (deoarece s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale), precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de EMIL DUMITRESCU, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 182 din Codul penal (întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale). în acelaşi timp, procurorii au dispus în cauză şi neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 174, art. 175, art. 180, art. 181, art. 182, art.192, art. 193, art. 194, art. 197, art. 208 - art. 209, art. 211, art. 215, art. 217, art.218, art. 240, art. 242, art.246, art.247, art. 248, art. 250, art.260, art.261, art.264, art. 266, art. 267, art. 268, art. 272, art. 274, art.275, art. 279, art. 288, art. 289, art. 290, art. 291, art. 321, art.322, art.323 şi art. 324 din Codul penal, deoarece s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2671 din Codul penal, deoarece fapta nu era încriminată la momentul săvârşirii ei, a infracţiunilor prev. de art. 357 alin.1 lit. a din Codul penal (întrucât fapta nu există) şi de art. 357 alin.1 lit. b, c, d, e, alin.2 şi alin.3, art. 358, art. 359 şi art. 360 din. Codul penal, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, fiind dispusă neînceperea urmăririi penale şi pentru celelalte infracţiuni sesizate prin plângerile şi memoriile depuse la dosar, deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale.


In cuprinsul rezoluţiei nr. 175/P/2008, din 17 iunie 2009, cu privire la situaţia de fapt a cauzei, s-au reţinut următoarele: în perioada 2/ aprilie -13 iunie 1990, Piaţa Universităţii din Bucureşti a fost ocupată de către persoane care protestau împotriva autorităţilor statului de la acec vreme şi care îşi exprimau opţiunile şi revendicările politice; dupâ alegerile electorale din data de 20 mai 1990, majoritatea organizaţiiloi civice şi studenţeşti, care participaseră anterior la proteste, s-au retras din Piaţa Universităţii, astfel că în această zonă au mai rămas să demonstreze circa 260 de persoane, care aveau corturi amplasate în faţa teatrului Naţional şi care blocau circulaţia în Piaţă; în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, preşedintele României, membri ai Guvernului şi ai Parlamentului au hotărât să fie întreprinse măsuri pentru evacuarea persoanelor care blocaseră zona Pieţei Universităţii, cu scopul redării acesteia liberei circulaţii, întrucât acţiunea de protest, prin apariţia unor vânzători ambulanţi, cerşetori, etc. a avut ca rezultat perturbarea activităţii instituţiilor din zonă şi a vieţii normale celor care locuiau acolo; s-a arătat că în ziua de 11 iunie, ora 1600, a avut loc o şedinţă condusă de preşedintele ION ILIESCU şi premierul PETRE ROMAN, la care au mai participat vicepremierul GELU VOICAN VOICULESCU, ministrul de interne MIHAI CHIŢAC, şeful Inspectoratului General al Poliţiei CORNELIU DIAMANDESCU, ministrul apărării naţionale VICTOR ATANASIE STĂNCULESCU, şeful Marelui Stat Major al'Armatei VASILE IONEL, şeful Serviciului Român de Informaţii VIRGII MĂGUREANU, primarul general al capitalei DAN PREDESCU, procurorul general al României GHEORGHE ROBU, prim vicepreşedintele Frontului Salvării Naţionale NICOLAE S. DUMITRU ş.a., discuţiile având ca obiect întocmirea unui plan de acţiuni în vederea eliberării Pieţei Universităţii; în ziua de 12 iunie 1990, MIHAI CHIŢAC a prezentat premierului PETRE ROMAN un plan de acţiune, pe care acesta din urmă l-a aprobat, iar în seara aceleiaşi zile, postul naţional de televiziune a difuzat un comunicat din partea Procuraturii Generale, prin care se cerea Guvernului să ia măsuri pentru redarea în circulaţie a Pieţei Universităţii; în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, ora 4.00, au fost demarate de către forţele de ordine, 300 de militari şi 100 subofiţeri de poliţii acţiunile de deblocare a Pieţei Universităţii, fiind ridicate baricadele şi materialele amplasate pe stradă şi fiind efectuate acţiuni de deratizare; astfel au fost reţinute, la ora  7,00, 263 de persoane, care au fost conduse la arestul Brigăzii de Poliţie Transporturi Bucureşti şi la sediul UM 0575 Măgurele, aceste persoane fiind eliberate, cu acordul procurorului general, în aceeaşi zi, în jurul orelor 1730 -1822; după ce Piaţa Universităţii a fost eliberată, în jurul orei 1100, în această zonă au apărut grupuri de persoane turbulente care au aruncat cu obiecte contondente în barajele formate din militari şi au incendiat o autodubă a poliţiei; în acelaşi timp, în Piaţă şi-au făcut apariţia şi câteva sute de muncitori de la întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, care îşi manifestau sprijinul pentru puterea politică rezultată în urma alegerilor din 20 mai 1990, în timp ce pe străzile din apropierea Pieţei Universităţii s-au format grupuri masive de civili, care au acţionat cu deosebită agresivitate, forţând cordoanele formate din poliţişti şi militari aruncând în aceştia cu obiecte contondente şi incendiind mai multe autovehicule din barajele de blocare a manifestanţilor, dar şi unele autovehicule aflate în faţa Muzeului de Istorie şi în Piaţa Universităţii, pompierii fiind împiedicaţi de către protestatari să stingă incendiile; în jurul orei 1700, echipele formate din poliţişti şi militari s-au retras din Piaţa Universităţii, fiind copleşiţi numeric de către manifestanţii violenţi; în continuare, aceştia din urmă s-au deplasat spre sediile Televiziunii Române, Poliţia Capitalei, Serviciului Român de Informaţii şi Ministerului de Interne; astfel, prin acţiunile lor violente, manifestanţii au devastat şi incendiat, în clădirea Poliţiei Capitalei, mai multe birouri, centrala telefonică şi dispeceratul, au sustras 112 arme, 340 de cartuşe, uniforme, documente de uz intern şi au eliberat din arest 84 de deţinuţi dedrept comun; în acelaşi timp, alţi manifestanţi au atacat sediul Serviciului Român de Informaţii, au incendiat parterul clădirii şi tunelul de transmisiuni şi au sustras documente; începând cu ora 1830, manifestanţii au exercitat acţiuni de violenţă şi asupra Ministerului de Interne, incendiind biroul de informaţii şi studioul cinematografic da la parterul clădirii; pentru a-i împiedica pe agresori să pătrundă în interiorul ministerului cu aprobarea ministrului de interne, forţele de ordine au executat foc cu armamentul din dotare în plafoanele holurilor de la intrarea în clădire, fiind împuşcaţi mortal, datorită unor proiectile care au ricoşat, MOCANU VELICU şi LEPADATU MITRIŢĂ, o altă victimă, SPÎNU ION, suferind, în acelaşi mod, o plagă împuşcată în zona cotului; in jurul orei 2400, cadre ale Ministerului de Interne şi ale Ministerului Apărării   Naţionale   au   depresurat   sediul   celui   dintâi   minister;   în continuare, manifestanţii s-au retras spre magazinele Delta Dunării şi Romarta, zonă în care au aruncat cu sticle incendiare asupra tancurilor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi asupra unui detaşament de paraşutişti din cadrul UM 01847 Buzău; în aceste condiţii militarii au executat foc în plan vertical, fiind împuşcate, prin ricoşeu mai multe persoane: PÎRVULESCU DAN GABRIEL, PRODANZUC GABRIEL MIRCEA, IANCU CĂTĂLIN, HERLO IOAN, DRUMEA DRAGOŞ şi DUNCĂ GHEORGHIŢĂ, ultimii doi decedând; acţiunea de depresurare a grupurilor de turbulenţi din zona centrală a capitalei s-a încheiat în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, în jurul orei 530; tot în după amiaza zilei de 13 iunie 1990, grupuri de manifestanţi au pătruns în blocul turn al Televiziunii Române, militarii şi poliţiştii care apărau acest obiectiv fiind loviţi cu obiecte contondente şi sticle incendiare; agresorii au fost evacuaţi complet din clădirea Televiziunii în jurul orei 100, din cuprinsul raportului nr. 2448/1990 al Ministerului de Interne, a reieşit că incidentele din ziua de 13 iunie 1990 şi din noaptea de 13/14 iunie 1990 s-au soldat cu rănirea a 79 de persoane din rândul forţelor de ordine; s-a mai reţinut în cuprinsul rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 că în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990 au sosit în Bucureşti grupuri de mineri din zonele carbonifere din Valea Jiului, Comăneşti, Motru, etc, dar şi muncitorii din Braşov şi din alte judeţe, aceştia fiind organizaţi şi conduşi de liderii lor sindicali; în jurul orei 630, preşedintele României de la acea dată, ION ILIESCU, a ţinut un discurs în Piaţa Victoriei, împrejurare în care i-a îndemnat pe muncitori să conlucreze cu forţele de ordine pentru restabilirea stării de normalitate în Piaţa Universităţii şi în celelalte zone ale capitalei; au fost constituite echipe mixte, formate din poliţişti şi muncitori, care au procedat la identificarea celor care manifestaseră anterior cu violenţă, ocazie cu care au avut loc acţiuni, soldate cu brutalizarea nu numai a manifestanţilor din ziua precedentă, ci şi a altor locuitori ai capitalei, care nu aveau legătură cu acţiunile de protest; în acest context, au fost ridicate 1021 de persoane, dintre care, în urma cercetărilor efectuate la acea dată de către procurori, au fost arestate preventiv 182 de persoane, 88 au fost sancţionate contravenţional, 36 de minori au fost internaţi în centrul de primire, alte 706 persoane fiind puse în libertate după verificări; procurorii au mai arătat că, acţiunile minerilor din zilele de 14 şi 15 iunie 1990, s-au desfăşurat în cooperare cu forţele de ordine ale statului, grupurile de mineri fiind coordonate de persoane civile care acţionau în numele şi cu acordul conducerii de stat, aceste acţiuni având drept consecinţă nu numai vătămarea persoanelor reţinute în vederea efectuării de verificări, dar şi distrugerea unor bunuri aflate la sediile Universităţii Bucureşti, Institutului de Arhitectură, la sediile unor formaţiuni politice şi asociaţii civile, ori la locuinţele unor membri ai partidelor politice; în cuprinsul rezoluţiei nr. 175/P/2008, din 17 iunie 2009, a fost invocat comunicatul Ministerului Sănătăţii din 15 iunie 1990, din conţinutul căruia a rezultat că în urma evenimentelor din 13-15 iunie 1990, s-au înregistrat 467 de prezentări de cazuri, 112 internări şi 5 decese, dintre care unul nu a avut legătură cu evenimentele respective; cu privire la persoanele reţinute de către forţele de ordine, pentru verificări, s-a arătat că în ziua de 14 iunie 1990, din ordinul ministrului de interne, VASILE DOBRINOIU, comandantul Şcolii de ofiţeri de la Băneasa, a asigurat cazarea unui număr de 425 de persoane dintre cele aduse de către mineri şi lucrătorii de poliţie; din declaraţiile acestor persoane a reieşit că, pe perioada celor trei zile cât au fost reţinute în incinta Şcolii de ofiţeri, li s-a acordat asistenţă medicală, fiind exercitate asupra lor violenţe de intensitate redusă; ulterior perioadei de reţinere, manifestanţii au fost eliberaţi, iar o parte au fost transferaţi la secţiile de poliţie, deoarece se constatase că săvârşiseră infracţiuni de distrugere şi tulburare a liniştii publice; procurorii au precizat şi că alţi 574 de manifestanţi au fost reţinuţi şi conduşi la sediul UM 0575 Bucureşti - Măgurele, în intervalul 14-15 iunie 1990, asupra acestora fiind exercitate violenţe excesive de către poliţişti şi mineri, din declaraţiile unor martori reieşind că manifestanţii au fost cazaţi în condiţii improprii, că nu li s-au acordat îngrijiri medicale decât cu întârziere şi empiric, şi că au fost deposedaţi de bunuri, prin violenţă, persoanele reţinute la sediul UM 0575 au fost eliberate începând cu data de 17 iunie 1990, pe măsură ce erau audiate de către organele de urmărire penală, o parte fiind transferate la sediile secţiilor de poliţie din Bucureşti; în motivarea rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009, procurorii au arătat că manifestanţii reţinuţi in condiţiile mai sus arătate, au fost brutalizaţi cu ocazia depistării acestora, fie pe stradă, fie în sediile instituţiilor în care pătrunseseră, fiind astfel ţinuţi sub pază, fie în subsolul Televiziunii Române, al Guvernului sau al Ministerului de Interne, acţiunile minerilor neavând nici o justificare legală sau morală; în legătură cu autorii infracţiunilor de violenţă, procurorii au reţinut că, în cursul celor 19 ani în care au fost efectuate cercetări de către parchetele civile sau militare, nu s-a putut stabili identitatea agresorilor pentru fiecare caz în parte, după cum, din actele de la dosar nu s-a probat că, în timpul prezenţei în Bucureşti a minerilor, ca o consecinţă a acţiunilor acestora, ar fi rezultat persoane decedate.

In   ceea ce priveşte infracţiunile care au făcut obiectul cercetărilor în cauză, procurorii au constatat următoarele aspecte:

1.Infracţiunea prev. de art. 356 din Codul penal - propaganda pentru război a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni în sarcini învinuitului ION ILIESCU, deoarece nu subzistă latura subiectivă a acestei infracţiuni întrucât învinuitul, prin cele patru discursuri pe care Ie-a ţinut în zilele de 13, 14 şi 11 iunie 1990, nu a urmărit declanşarea unor conflicte de orice natură, ci a cerut minerilor să elimine excesele şi actele sângeroase şi să conlucreze cu forţele de ordine în acţiunile ce vizau paza Pieţei Universităţii şi redarea acesteia circulaţiei, urmărindu-se practic, reinstaurarea normalităţii.

2.Infracţiunea prev. de art. 357 alin.1 lit.a şi b din Codul penal -genocidul prin uciderea membrilor colectivităţii sau grupului, vătămarea integrităţii fizice sau mintale a membrilor colectivităţii sau grupului şi supunerea colectivităţii ori grupului la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică - s-a precizat că din punctul de vedere al laturii obiective şi subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, deoarece manifestanţii din zilele de 13 - 14 iunie 1990 nu pot fi caracterizaţi ca făcând parte dintr-o colectivitate de sine stătătoare din punct de vedere geografic, istoric şi social sau dintr-un grup naţional, rasial sau religios, iar situaţia premisă a infracţiunii de genocid nu există; în condiţiile în care împrejurările în care s-a produs decesul victimelor LEPADATU MITRIŢA, MOCANU VELICU VALENTIN, DUNCA GHEORGHIŢĂ şi DRUMEA DRAGOŞ au fost investigate, în ceea ce îl priveşte pe ION ILIESCU, în dosarul nr. 1122/P/2007 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în speţă, cercetările au vizat decesul unor persoane, aproximativ 100, în timpul evenimentelor din 13-14 iunie 1990, care ar fi fost îngropate în cimitirul Străuleşti II Bucureşti; pentru verificarea acestui aspect, organele de urmărire penală au efectuat exhumări, prin sondaj, fiind întocmite şi expertize medico - legale care au concluzionat că  decesul  s-a datorat unor afecţiuni precum infarctul miocardic şi hipertensiunea arterială, nefiind constatate leziuni traumatice; martorii audiaţi în cauză au infirmat înhumarea, ulterior datei de 15 iunie 1990, a unui număr mare de cadavre cu identităţi necunoscute, toate înhumările realizându-se în baza unor acte medicale înscrise în registrele unităţilor medicale emitente şi ale cimitirului; în cazul persoanelor reţinute pentru cercetări la Şcoala de Ofiţeri de la Băneasa şi la UM 0575, s-a arătat că precaritatea condiţiilor în care au fost cazate nu a avut la baza intenţia de a le supune unor suferinţe, ci lipsa de organizare a autorităţilor, care au fost luate prin surprindere evoluţia evenimentelor; de asemenea, s-a precizat că, din probele administrate, nu s-a putut stabili cert că învinuitul ION ILIESCU a prevăzut şi urmărit, prin acţiunile minerilor distrugerea unei colectivităţi; referitor la învinuitul VIRGIL MĂGUREANU s-a consemnat că în cauză nu se poate reţine vreo formă de participare la săvârşirea de către mineri a unor acţiuni violente care să se circumscrie infracţiunii de genocid.

3. Infracţiunea prev. de art. 358 alin.1, alin.2 lit. d şi alin.3 din Codulpenal - tratamente neomenoase prin dislocarea sau lipsirea de libertatefără temei legal, perturbarea,    mutilarea   sau    exterminarea   răniţilorori    bolnavilor,     a     membrilor personalului civil sanitar sau al CruciiRoşii   ori   al   organizaţiilor   asimilate   acesteia,   a   naufragiaţilor,   aprizonierilor de război şi a oricărei alte persoane căzute sub putereaadversarului - s-a precizat că pentru existenţa acestei infracţiuni lipseştesituaţia premisă prevăzuta de lege (război, rupere de relaţii între state,incursiunile unei bande pe teritoriul ţării) şi că din probele administratenu a rezultat vreo formă de participaţie a învinuitului ION ILIESCU lacomiterea infracţiunii de tratamente neomenoase, determinat de faptul în ziua de 13 iunie 1990 a aprobat intervenţia forţelor de ordine încapitală; cât îl priveşte pe învinuitul VIRGIL MĂGUREANU, s-a arătatcă nici în sarcina acestuia nu se poate reţine comiterea infracţiunii detratamente neomenoase, nerezultând vreo participare a acestuia laagresiunile minerilor din zilele de 14 şi 15 iunie 1990.

4.  Infracţiunile prevăzute de art. 359 alin.3   şi de art. 360 din Codulpenal - distrugerea în întregime sau în parte, ori însuşirea sub oriceformă, nejustificată de vreo necesitate militară şi săvârşită în proporţiimari a unor bunuri, respectiv distrugerea, jefuirea sau însuşirea unorvalori culturale (monumente sau construcţii care au o valoare artistică,


istorică sau arheologică, muzee, mari biblioteci, arhive de valoare unică ştiinţifică, opere de artă, manuscrise, cărţi de valoare, colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de cărţi, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor menţionate) - referitor la aceste fapte s-a arătat că nu există situaţia premisă prevăzută de lege, şi pe timpul de război.

5.        Infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 2671 din Codul penal -complicitatea la infracţiunea de tortură - procurorii au reţinut că la datacomiterii   faptelor,   acestea   nu   erau   incriminate   ca   infracţiune,prevederile art. 2671 fiind introduse în Codul penal prin Legea nr.20 din10 octombrie 1990.

6.        Infracţiunile prev. de art. 180, art. 181, art. 182, art. 250, art.267 ,art. 189, art.218, art. 174 , art.175 , art.192, art. 193, art. 194, art. 197,art. 208, art. 288, art.289 , art. 290, art. 291, art. 211 şi art. 215 dinCodul penal - infracţiuni săvârşite în timpul evenimentelor din zilele de13 -15 iunie 1990 - pentru aceste fapte s-a împlinii termenul deprescripţie  a   răspunderii   penale,   procurorii  arătând  că,   pe  bazacercetărilor   efectuate,   nu   s-a   putut   stabili   identitatea   autorilorinfracţiunilor.

La data de 25.08.2009, prin rezoluţia nr.7335/3341/11/2/2009 a Parchetului de lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a dispus admiterea plângerii formulată de numitul DOBRINOIU VASILE, infirmarea parţială a soluţiei dispusă faţă de acesta în dosarul nr.175/P/2008 şi scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.358 alin.2 lit.d şi alin .4, art.360, art.218 şi art.175 din Codul penal.

Pentru a se dispune astfel, a fost reţinută inexistenţa faptelor, deoarece, pe de o parte, nu sunt realizate cumulativ elementele prevăzute de lege pentru existenţa infracţiunilor prev. de art.358 alin.2 lit.d, alin.4 şi art.360 din Codul penal, referitor la situaţia premisă (timpul de război), subiectul activ şi pasiv, elementul material şi urmarea produsă, iar, pe de altă parte, activitatea desfăşurată de învinuitul VASILE DOBRINOIU, aceea de a asigura cazarea la sediul Şcolii de Ofiţeri de la Băneasa a unor persoane reţinute de forţele de ordine în vederea cercetării şi stabilirii participatiei acestora la acţiunile de violenţă împotriva unor instituţii ale statului, nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunilor indicate. Aceleaşi argumente subzistă şi în raport de infracţiunile prevăzute de art.218 şi art. 175 din Codul penal, neputând fi reţinută în sarcina învinuitului DOBRINOIU VASILE săvârşirea vreunei acţiuni sau vreo omisiune care să fi avut ca rezultat distrugerea unor bunuri sau decesul unor persoane, în contextul evenimentelor şi tulburărilor sociale, al actelor de violenţă din intervalul 13-14 iunie 1990.

Prin rezoluţia nr.7301/3419/11/2/2009, din 03.09.2009, a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică au fost respinse, ca neîntemeiate, plângerile formulate de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, ENE VIOREL, CHIREA I. CONSTANTIN, NEGRU VASILE, Asociaţia 21 Decembrie 1989 împotriva soluţiei adoptate, la 17.06.2009, în dosarul nr.175/P/2008.

Examinând din oficiu soluţia, prin aceiaşi rezoluţie, s-a dispus:

1.  Infirmarea parţială a rezoluţiei nr.l75/P/2008, din     17.06.2009,în ceea priveşte soluţiile de scoatere de sub urmărire penală pentrucomiterea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, adoptate faţă de IONILIESCU,    VIRGIL    ' MĂGUREANU,         MIHAI     CHIŢAC,     VICTORATANASIE       STĂNCULESCU,   CORNEL   DIAMANDESCU,    PETREPETER şi EMIL DUMITRESCU (deoarece temeiul juridic al acestorsoluţii, art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, este nelegal), precumşi încetarea    urmăririi    penale pentru comiterea infracţiunilor de omorcalificat, adoptat faţă    de     MIHAI    CHIŢAC,    VICTOR    ATANASIESTĂNCULESCU,    CORNEL  DIAMANDESCU, PETRE PETER şi EMILDUMITRESCU (întrucât temeiul juridic al acestor soluţii, art. 10 lit. g dinCod procedură penală, este nelegal), în cauză fiind aplicabile cu privirela infracţiunile susmenţionate prevederile art. 10 lit.a din Codii procedurăpenala.

2.           Scoaterea de sub urmărire penală, întrucât faptele nu există,faţă de:

- ION ILIESCU, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 356, art. 357 .alin.1 lit.b şi art. 358 alin.2 lit. d din Codul penal;

-VIRGIL MĂGUREANU, pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.357 alin.1 lit.b, art. 358 alin.1 şi 2 lit. d şi alin.3, art. 359 şi art. 360 din Codul penal.

-MIHAI CHIŢAC, VICTOR ATANASIE STĂNCULESCU -CORNELIU DIAMANDESCU, PETRE PETER şi EMIL    DUMITRESCU, pentru săvârşirea   infracţiunilor prev. de art. 358 alin.2 lit. d şi alin.4, art.360 şi art. 175 din Codul penal.

3. Menţinerea celorlalte soluţii adoptate în dispozitivul rezoluţiei nr.175/P/2008 17.06.2009.

In acest sens, s-a avut în vedere faptul că împrejurările în care decedat MOCANU VELICU VALENTIN, LEPĂDAŢII MITRIŢĂ, DRUMEA DRAGOŞ, DUNCA GHEORGHIŢĂ, în timpul evenimentelor din după amiaza zilei de13 iunie 1990 şi din noaptea de 13/14 iunie 1990, sunt investigate în dosarul nr. 676/P/2008 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , cauză care nu a fost soluţionată până în prezent.

In ceea ce priveşte decesul altor persoane în timpul acţiunilor violente din data de 13 -15 iunie 1990, cercetările efectuate în timp, în dosarul nr. 175/P/2008, au stabilit că alte victime decedate în acele împrejurări nu există.

Faptele care au format obiectul cercetărilor în speţă au vizat exercitarea de violenţe fizice, reţinerea şi cercetarea abuzivă a unor persoane, distrugerea de bunuri, falsificarea unor înscrisuri, fapte care au fost încadrate juridic, atât în prevederilor dispoziţiilor din Codul penal care reglementează infracţiunile contra păcii şi omenirii (art. 356 -art.360), cât şi în prevederile dispoziţiilor din acelaşi cod care reglementează infracţiunile contra persoanei (art. 175, art. 180 - art. 182), contra libertăţii persoanei (art.189), contra patrimoniului (art. 208, art.211, art.217, art.218), precum şi infracţiunile care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege (art. 250, art.267).

Una şi aceeaşi faptă care constituie elementul material al unei infracţiuni nu poate constitui, în acelaşi timp, elementul material şi al altei infracţiuni, organele judiciare având obligaţia de a stabili o corectă calificare juridică a faptelor cercetate, pentru a se evita confuzia şi dubla încadrare juridică a aceloraşi fapte.

Astfel, acţiunile îndreptate împotriva persoanei sau împotriva unor bunuri nu pot constitui, în acelaşi timp, atât infracţiuni contra păcii şi omenirii (al căror obiect material constă fie în corpul persoanei, ca în cazul genocidului sau al tratamentelor neomenoase, fie în bunul asupra căruia se exercită acţiunea incriminată, ca şi în cazul distrugerii unor obiective şi însuşirea unor bunuri, distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale), cât şi infracţiuni de omor, lovire şi alte violenţe, vătămare corporală, distrugere.

Ţinând seama de persoanele învinuiţilor şi făptuitorilor cercetaţi în cauză, de funcţiile deţinute de către aceştia şi activităţile pe care le-au desfăşurat în intervalul 13-15 iunie 1990, dar ţinând seama şi de condiţiile sociale şi istorice în care au avut loc manifestaţiile, protestele şi actele de violenţă săvârşite în capitală, în ceea ce priveşte infracţiunile contra păcii şi omenirii, sunt incidente dispoziţiile art.10 lit.a din Codul de procedură penală, întrucât aceste infracţiuni nu există în materialitatea lor, deoarece faptele investigate nu se circumscriu obiectului juridic, obiectul material, subiecţilor locului şi timpului săvârşirii, elementului material, situaţiei premisă, elementului subiectiv şi urmăririi imediate produse. Astfel:

-nu poate fi reţinută existenţa infracţiunii de propagandă pentru război, deoarece în speţă nu au fost săvârşire activităţi prin care în mod public să fi fost propovăduit războiul, să se fi făcut apologia acestuia, ori să fi fost răspândite teorii sau concluzii care să justifice războiul sau agresiunea, după cum nu au fost răspândite ştiri tendenţioase sau inventate de natură să servească dezlănţuirii unui război. Potrivit art. 153 din Codul penal, noţiunea de „timp de război" este definită ca reprezentând intervalul de timp de la data declanşării mobilizării sau de la începerea operaţiilor de război până la data trecerii armatei la starea de pace. Prin prisma acestui text de lege, nu se poate susţine că, în intervalul 13-15 iunie 1990, România s-a aflat în timp de război;

-cât priveşte infracţiunea de genocid, aceasta nu poate exista fără preexistenta unei colectivităţi umane sau unei grupări naţionale, etnice, rasiale ori religioase cu privire la care sunt comise acţiuni care vizează uciderea membrilor colectivităţii sau grupurilor, vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor acestora, ori supunerea lor la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică. Persoanele care au participat la evenimentele din perioada 13-15 iunie 1990, fie manifestanţi, fie reprezentanţi ai forţelor de ordin e, care au fost deopotrivă victime ale agresiunilor, nu se circumscriu noţiunilor de colectivitate umană, ori grupare naţională, etnică, rasială ori religioasă, neputându-se discuta despre exercitarea de violenţe asupra unor astfel de grupări, ci asupra unor persoane luate în individualitatea lor;

-în legătură cu infracţiunea de tratamente neomenoase, subiect pasiv al acesteia îl reprezintă răniţii, bolnavii, membrii personalului civil sanitar sau  al  Crucii  Roşii,  ori  al  organizaţiilor asimilate  acesteia, naufragiaţii, prizonierii de război şi orice alte persoane căzute sub puterea adversarului. Astfel, două categorii de persoane pot fi subiect pasiv al infracţiunii de tratamente neomenoase, fie persoanele civile care datorită oricărei împrejurări au căzut sub puterea adversarului (prin ocuparea teritoriului, o incursiune pe acel teritoriu, un naufragiu, o deturnare de avion etc), fie persoanele care aparţinând forţelor armate au căzut în puterea inamicului. Cu privire la situaţia premisă a infracţiunii de tratamente neomenoase, această faptă nu poate fi săvârşită fără existenţa în prealabil a unei situaţii de conflict în sfera căreia persoanele se află unele faţă de altele ca adversari, situaţia de conflict putând fi reprezentată de război, ruperea de relaţii între state, incursiunea de bande pe teritoriul ţării. Referitor la evenimentele din 13 - 15 iunie 1990, nu s-ar putea susţine că participanţii la acestea aveau calitatea de adversari în sensul legii penale şi că România se afla în situaţie de război;

- referitor la infracţiunile de distrugere a unor obiective şi însuşire a unor bunuri, respectiv distrugere, jefuire sau însuşire a unor valori culturale, legiuitorul a incriminat distrugerea unor clădiri sau nave destinate a servi ca spitale, ori a mijloacelor ce servesc la transportul răniţilor, bolnavilor, materialelor sanitare aparţinând Crucii Roşii sau organizaţiilor asimilate acesteia, împrejurare nejustificată de o necesitate militară, în proporţii mari, ori distrugerea mijloacelor şi materialelor destinate pentru ajutorul sau îngrijirea răniţilor sau bolnavilor căzuţi în puterea adversarului, precum şi distrugerea, jefuirea sau însuşirea, fără necesitate militară, a unor valori culturale, monumente, construcţii cu valoare artistică, istorică şi arheologică, muzeele, marile biblioteci, operele de artă, înscrisurile, arhivele de valoare istorică sau ştiinţifică, colecţiile importante de cărţi, de arhive ori de reproduceri ale bunurilor enumerate şi oricare alte valori culturale ale popoarelor. Deşi în textele de la art. 359 şi art. 360 din Codul penal nu se prevede că faptele se săvârşesc în timp de război, totuşi, condiţia stării de război rezultă implicit din expresiile „fără necesitate militară" şi „teritoriile aflate sub ocupaţie militară". Cum România nu era în intervalul 15 iunie 1990 aflată sub ocupaţie militară şi cum la dosar nu există dovada unor acţiuni sau omisiuni care să vizeze faptele mai sus descrise, infracţiunile prev. de art.359 şi art. 360 din Codul penal, nu există. Faţă de cele mai sus arătate, nefiind vorba în speţă despre comiterea unor acţiuni/omisiuni care să vizeze propaganda pentru război, genocidul, tratamentele neomenoase, distrugerea unor obiecte şi însuşirea unor valori culturale, aşa cum sunt definite aceste infracţiuni în Codul penal, s-a constatat că nelegal s-a dispus soluţia de scoatere de sub urmărire penală pentru aceste infracţiuni în temeiul art. 10 lit.d din Codul de procedură penală, întrucât în cauză infracţiunile contra păcii şi omenirii nu există, fiind incidente prevederile art. 10 lit.a din Codul de procedură penală.

Toate celelalte fapte comise în intervalul 13 -15 iunie 1990 împotriva persoanei şi împotriva unor bunuri se circumscriu, astfel, conţinutului constitutiv al infracţiunilor prevăzute în partea specială a Codului penal (titlul II şi titlul III) pentru care procurorii au reţinut, în mod corect, că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

In ceea ce priveşte infracţiunea de omor calificat, s-a apreciat că, în mod nelegal, s-au adoptat soluţii de încetare a urmăririi penale în baza art. 10 lit. g din Codul de procedură penală, deoarece a intervenit prescripţia, câtă vreme, din conţinutul actelor de la dosar a rezultat că, în afara celor 4 victime, a căror moarte violentă este cercetată in altă cauză (dosarul nr. 676/P/2009 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică), nu există alte persoane decedate în timpul evenimentelor din 13 - 15 iunie 1990. Prin urmare, temeiul juridic corect al soluţiilor de netrimitere în judecată este cel prevăzut de art. 10 lit. a din Codul de procedură penală.

Cu privire la infracţiunile de distrugere a unor bunuri şi vătămare corporală s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Petentul ROŞCA IOAN, prin plângerea formulată, critică soluţia adoptată în cauză, arătând că el a solicitat în plângerea iniţială „cercetarea modului în care conducerea FSN a reprimat în 1990 pe cei care au cerut epurarea instituţiilor statului şi judecarea autorilor genocidului comunist".

Impotriva rezoluţiei procurorului, a formulat plângere petiţionarul Roşea Ioan considerând-o netemeinică şi nelegală.

Prin rezoluţia nr. 1251/11/2/2011 din 20.05.2011 dată de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , s-a dispus, respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Se reţine că soluţia adoptată de procuror este temeinică, neputând fi pusă în discuţie legalitatea hotărârii adoptate de reprezentanţii autorităţilor statului cu privire la necesitatea evacuării din Piaţa Universităţii a persoanelor care împiedicau folosinţa normală a acestei zone, recurgându-se la ajutorul forţelor de ordine.

De asemenea, dispoziţiile date de reprezentanţii autorităţilor statului în legătură cu necesitatea intervenţiei forţelor de ordine pentru protejarea instituţiilor publice, nu pot fi apreciate ca nelegale, neexistând legătură de cauzalitate cu acţiunile violente ale manifestanţilor şi forţelor de ordine care au intervenit în perioada 13-15 iunie 1990.

Impotriva rezoluţiei nr.170/P/2008 din 17.06.2009, petiţionarul Roşca Ioan a formulat plângere în condiţiile prev.de art.2781 Cod procedură penală, la instanţa competentă, cauza formând obiectul dosarului nr.5170/1/2011 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .

Verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul nr.175/P/2008 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia de urmărire penală şi criminalistică, conform art.2781 alin.7 Cod procedură penală, înalta Curte constată că plângerea formulată de petiţionarul Roşca Ioan este nefondată.

Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de soluţiile de neurmărire penală dispuse de procuror, să facă plângere împotriva acestora.

Accesul liber la justiţie este reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Potrivit dispoziţiilor art.200 Cod procedură penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.

Astfel, organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege iar atunci când datele infirmă existenţa infracţiunii devin incidente dispoziţiile art.1O din Codul procedură penală, în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată, în faza de urmărire penală procurorul având plenitudine de competenţă.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art.2781 alin.8 Cod procedură penală, soluţiile care pot fi dispuse de instanţă, în această procedură specială, sunt limitate.

Astfel, instanţa poate dispune respingerea plângerii atunci când constată că aceasta nu este întemeiată, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia s-au ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vedere începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. în această ipoteză judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă; admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare.

Din analiza dispoziţiilor legale enunţate rezultă că, pentru soluţiile pronunţate în art.278 alin.8 lit.b şi c Cod procedură penală, este necesar, atunci când se dispune trimiterea la procuror să se indice, în concret, atât faptele ce se impun a fi lămurite cât şi mijloacele de probă iar când reţine cauza pentru judecare probele administrate trebuie să fie suficiente, concludente.

Din conţinutul plângerii (f.1 dosar fond) precum şi din înscrisurile ataşate acesteia, rezultă nemulţumirea petiţionarului faţă de soluţia dată de procuror, invocându-se vicii de procedură, greşita reţinere a prescripţiei precum şi greşita reţinere a lipsei elementelor constitutive ale infracţiunilor.

Criticile invocate de petiţionar nu sunt însă de natură a conduce la desfiinţarea rezoluţiei date de procuror.

Sub primul aspect se constată că organul de urmărire penală a efectuat cercetarea penală -legea nu stabileşte sub acest aspect limitele actelor premergătoare şi nici limitele actelor de cercetare penală, obligând doar autorităţile să administreze toate probele necesare stabilirii adevărului în cauză- stabilind împrejurările evenimentelor ce au avut loc în perioada aprilie-iunie 1990, fără a se putea reţine probe indubitabile care să fundamenteze un act de trimitere în judecată a persoanelor faţă de care, la finalul anchetei, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

In ceea ce priveşte prescripţia, aceasta este o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă aceasta a fost pusă în mişcare, împiedică exercitarea în continuare, a acesteia. Intervenţia prescripţiei înlătură răspunderea penală, legiuitorul stabilind o ierarhie între cauzele de fond şi cele formă care împiedică exercitarea acţiunii penale.

Sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art.10 lit.d Cod procedură penală, în cuprinsul rezoluţiei atacate, procurorul a examinat fiecare infracţiune în parte, din probele administrate neputându-se reţine fapte concrete ce ar putea fi imputate persoanelor cercetate şi care să ducă la reţinerea vinovăţiei acestora.

In fine, deşi nu poate fi invocată autoritatea de lucru judecat se constată că legalitatea şi temeinicia rezoluţiei nr.175/P/2008 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a fost examinată anterior şi prin sentinţa penală nr.37 din 18 ianuarie 2010 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia penală în dosarul nr.7440/1/2009, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionarul Negru Vasile.

Ca atare, în condiţiile inexistenţei unor probe pertinente ce s-ar impune a fi administrate şi în condiţiile în care, cele deja administrate nu permit desfiinţarea rezoluţiei şi menţinerea cauzei pentru judecare, înalta Curte va constata că rezoluţia adoptată în cauză de procuror este legală şi temeinică.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art.2781 alin.8 lit.a Cod procedură penală va respinge plângerea formulată de petiţionarul Roşca Ioan împotriva rezoluţiei nr.175/P/2008 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică ca fiind neîntemeiată.

In temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondată , plăngerea formulată de petiţionarul Rosca Ioan, împotriva rezoluţiei nr 175/P/2008 din 17.08.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, pe care o menţine.

Obligă petiţionarul la plata de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2012,

Preşedinte                      Judecător                       Judecător

R Cosma                        I A Ilie                            F Dragomir

Magistrat asistent

M Mustaţă

  Red. RC

  Dact. DG