ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl
JUSTIŢIE SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.181 Dosar nr.5170/1/2011
Şedinţa publică din 13 februarie 2012
Completul
compus din:
Rodica
Cosma - Preşedinte
Ioana
Alina Ilie - Judecător
Florentina
Dragomir - Judecător
Magistrat
asistent: Mihaela Mustaţă
Ministerul Public -
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror- luliana Bănescu
S-a luat în examinare plângerea
formulată de petiţionarul Roşea Ioan împotriva rezoluţiei nr. 175/P/2008 din
17.06.2008 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia de Urmărire Penală şi
Criminalistică.
La apelul nominal făcut în
şedinţă publică au lipsit petiţionarul şi intimaţii Iliescu Ion, Măgureanu Virgil, Stănculescu
Victor Atanase, aflat în stare de arest, Dobrinoiu Vasile, Diamandescu Corneliu, Peter Petre,
Dumitrescu Emil şi Chiţac
Minai - decedat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către magistratul
asistent, care a învederat că
petiţionarul a depus un memoriu, solicitând, de asemenea, lăsarea
cauzei la ultima strigare, existând posibilitatea să nu ajungă la instanţă din cauza condiţiilor
meteorologice nefavorabile.
Faţă de această
situaţie, înalta Curte a lăsat cauza la a doua strigare.
între timp, s-a prezentat
apărătorul ales al intimatului Iliescu Ion,
avocat Ion Neagu, care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată faţă de
cererea depusă de petiţionar şi de lipsa intimatului arestat Stănculescu
Victor Atanase.
Inalta Curte a învederat domnului avocat
că la dosar există numai o cerere din partea petiţionarului de lăsare a cauzei la ultima
strigare, iar prezenţa intimaţilor în cauză nu este obligatorie,
procedura de citare cu aceştia fiind legal
îndeplinită şi, pe de altă parte, având în vedere data înregistrării dosarului pe rolul
instanţei, a apreciat că nu se impune amânarea judecării cauzei, lăsând dosarul la ordine.
Cu prilejul reluării cauzei, la
apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit petiţionarul şi
intimaţii Iliescu Ion, Măgureanu
Virgil, Stănculescu Victor Atanase, aflat în stare de arest, Dobrinoiu Vasile, Diamandescu Comeliu, Peter Petre, Dumitrescu Emil şi Chiţac
Mihai - decedat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul asistent a învederat
că la dosar a fost depus un referat medical de la Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava
din care rezultă că intimatul Stănculescu Victor Atanase se află internat şi nu poate fi prezentat în instanţă la
acest termen de judecată, precum şi o cerere scrisă din partea domnului avocat Ion Neagu,
de amânare a judecării cauzei pentru considerentele anterior expuse oral
în faţa instanţei de judecată.
Inalta Curte, în temeiul art. 302 alin.2
raportat la art. 278 alin.4 Cod procedură penală, a respins cererea
de amânare formulată de apărătorul ales al intimatului Iliescu
Ion, avocat Ion Neagu, în cauză nefiind obligatorie prezenţa părţilor şi,
constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile,
in temeiul art. 278/1 alin. 6 Cod procedură penală, a acordat
cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul parchetului a
arătat că înalta Curte s-a mai pronunţat cu privire la rezoluţia atacată,
prin sentinţa penală nr.37 din 18 ianuarie 2010 în dosarul nr.7440/1/2009 în sensul
respingerii ca nefondată, iar petiţionarul nu a
invocat împrejurări noi. A apreciat că plângerea este admisibilă, pe fond solicitând respingerea
acesteia, ca nefondată,
rezoluţia procurorului fiind temeinică şi legală.
CURTEA
Asupra plângerii penale de faţă, în baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluţia nr.175/P/2008
din 17 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie -Secţia de urmărire penală şi
criminalistică s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art.249 Cod procedură penală raportat
la art.243 Cod procedură penală , art.11 pct.1 lit.b şi c Cod procedură
penală, art.10 lit.a,b,d şi g Cod
procedură penală, art.228 alin.6 Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.a,b,d şi g Cod procedură penală, scoaterea de sub
urmărire penală a învinuiţilor:
- ILIESCU ION, fiul lui Alexandru şi
Măria, născut la 3.03.1930, în
Olteniţa, judeţul Călăraşi,
pentru săvârşirea infracţiunilor prev.
de art.356 Cod penal
(întrucât lipseşte unul
din elementele constitutive ale infracţiunii),
art.357 lit.a, b şi c Cod penal (întrucât fapta
nu există în varianta
prevăzută de litera a, respectiv lipseşte unul dintre elementele
constitutive ale infracţiunii
în ceea ce priveşte celelalte variante), art.358 lit.d
Cod penal (lipseşte unul dintre elementele constitutive ale
infracţiunii) şi art.26 rap. la art.2671 Cod penal (întrucât fapta nu
era prevăzută de legea
penală la momentul săvârşirii acesteia);
-MĂGUREANU VIRGIL, fiul lui Ioan şi Rozalia,
născut la 19.03.1941, în sat Jurtelecu Hododului, comuna Hodod, judeţul Satu-Mare, judeţul Satu-Mare,
pentru săvârşirea infracţiunilor prev.
de art.357 alin.1 lit.a
şi b Cod penal (întrucât în varianta prevăzută la litera a -
fapta nu există, iar în varianta
prevăzută la litera b - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii), art.358
alin.1 şi 2 lit.d şi alin.3 Cod penal (întrucât
nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii), art.359 Cod penal, art.360 Cod penal (întrucât nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracţiunii) şi art.362
alin.1 Cod penal (întrucât fapta nu există);
-
CHIŢAC MIHAI, fiul lui Gheorghe şi Saveta,
născut la 4.11.1928, în sat Suharău, comuna Suharău,
judeţul Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunilor prev.
de art.358 lit.d şi alineat ultim şi
art.360 Cod penal (întrucât
nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor);
-
STĂNCULESCU VICTOR - ATANASE , fiul lui Constantin şi Aurora, născut la 10.05.1928,
în municipiul Tecuci, judeţul Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.358 lit.d şi
alineat ultim şi art.360 Cod penal
(întrucât nu sunt
întrunite elementele constitutive
ale infracţiunilor);
- DOBRINOIU
VASILE, fiul lui
Constantin şi Dobriţa, născut 1.05.1938,
în oraş Breaza,
judeţul Prahova, pentru
săvârşirea infracţiunilor prev. de art.358 lit.d şi alineat ultim şi art.360 Cod penal (întrucât nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracţiunilor);
- DIAMANDESCU
CORNELIU, fiul
lui Ion şi Măria,
născut la 5.01.1938,
în Bucureşti, sector 8, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. De art.358 lit.d şi
alineat ultim şi art.360 Cod penal (întrucât nu sunt întrunite elementele
constitutive ale infracţiunilor);
-
PETER PETRE, fiul lui Ion
şi Domnica, născut la 21.01.1952, în oraş Ardud,
judeţul Satu-Mare, pentru săvârşirea
infracţiunilor prev. De art.358 lit.d şi
alineat ultim şi art.360 Cod penal (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive
ale infracţiunilor);
-
DUMITRESCU EMIL, fiul lui Nicolae
şi Vasilica, născut
la 29.01.1929, în Bucureşti, sector 8, pentru săvârşirea
infracţiunilor prev. de art.358 lit.d şi
alineat ultim şi art.360 Cod penal (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracţiunilor);
2. încetarea urmăririi penale faţă de:
- BÂTLAN DUMITRU,
fiul lui
Nicolae şi Eleonora,
născut la 11.02.1927,
în sat Cegani, comuna Borduşani,
judeţul Ialomiţa, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de
art.358 lit.d şi alineat ultim din Codul penal, art.360 Cod penal, art.218
Cod penal şi art.175 Cod penal, întrucât a intervenit decesul acestuia.
- ILIESCU ION, fiul lui Alexandru şi Măria,
născut la 3.03.1930, în Olteniţa,
judeţul Călăraşi, pentru săvârşirea
infracţiunilor prev. de art.217 alin.4, art.264 şi art.26 rap.
la art.267 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
-CHIŢAC MIHAI, fiul lui Gheorghe şi Saveta,
născut la 4.11.1928, în sat Suharău, comuna Suharău,
judeţul Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de
art.218 şi art. 175 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţia
răspunderii penale.
- STĂNCULESCU VICTOR - ATANASE
, fiul lui Constantin
şi Aurora, născut la
10.05.1928, în municipiul Tecuci, judeţul Galaţi, pentru săvârşirea
infracţiunilor prev. de art.218 şi art. 175
Cod penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
- DOBRINOIU VASILE, fiul lui Constantin şi Dobriţa,
născut la 1.05.1938, în
oraş Breaza, judeţul Prahova,
pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de
art.218 şi art. 175 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
- DIAMANDESCU CORNELIU, fiul lui Ion
şi Măria, născut la 5.01.1938, în Bucureşti, sector 8, pentru săvârşirea
infracţiunilor prev. de art.218 şi
art. 175 Cod
penal, întrucât a
intervenit prescripţia răspunderii penale.
- PETER PETRE,
fiul lui Ion şi Domnica, născut la 21.01.1952, îroraş Ardud, judeţul Satu-Mare, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. deart.218 şi art.
175 Cod penal,
întrucât a intervenit
prescripţiarăspunderii penale.
- DUMITRESCU
EMIL, fiul
lui Nicolae şi Vasilica, născut
\z29.01.1929, în
Bucureşti, sector 8, pentru săvârşirea infracţiunilor prevde art.218 şi art. 175 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţiarăspunderii penale.
3. Neînceperea urmăririi penale
faţă de DUMITRESCU EMIL.pentru săvârşirea
infracţiunilor prev. de art.182, Cod penal, întrucât
sintervenit prescripţia răspunderii
penale.
4. Neînceperea urmăririi penale cu privire la săvârşirea în cauzade
faţă a infracţiunilor prev. de art.174,
art.175, art.180, art.181, art.182,art.189, art.192, art.193,
art.194, art.197, art.208-209, art.211, art.215,art.217, art.218, art.240, art.242, art.246, art.247, art.248, art.250,art.260, art.261, art.264, art.266, art.267,
art.2671, art.268, art.272,art.274,
art.275, art.279, art.288, art.289, art.290, art.291, art.321,art.322, art.323,
art.324 din Codul
penal, întrucât a intervenitprescripţia răspunderii penale, respectiv în cazul infracţiunii prev. deart.2671
Cod penal, fapta nu era incriminată la momentul săvârşiriiacesteia.
5. Neînceperea urmăririi penale cu privire la săvârşirea în cauzade
faţă a infracţiunilor prev. de art.357
alin.1 lita, întrucât
fapta nuexistă şi art.357 alin.1 lit.b,
c, d şi e, alin.2 şi 3, art.358, art.359 şiart.360
Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive aleinfracţiunii.
Neînceperea urmăririi penale în cauza de faţă, cu
privire la orice altă
infracţiune menţionată în plângerile, petiţiile şi
memoriile aflate în dosar, prevăzute de Titlurile II, III,
IV, V, VI, VII şi IX
din Codul penal, întrucât a intervenit
prescripţia răspunderii penale
Pentru a adopta această soluţie procurorul a
reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 18 februarie 1997
Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a formulat plângere la Parchetul de
pe lângă înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie solicitând tragerea la răspundere penală a persoanelor
responsabile de urmările evenimentelor care au avut loc în Bucureşti, în perioada 13-15 iunie
1990.
Iniţial plângerea a făcut
obiectul dosarului nr.315/P/1997 al Secţiei de Urmărire Penală şi
Criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
şi prin ordonanţa din 23 mai 1997 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea
Secţiei Parchetelor Militare, fiind
constituit dosarul nr.160/P/1997.
La acelaşi dosar au fost
reunite şi alte cauze care au avut ca obiect plângeri formulate împotriva unor autori
necunoscuţi pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, tâlhărie, loviri
şi alte violenţe.
Prin rezoluţia din 16
septembrie 1998 Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia Parchetelor Militare a dispus disjungerea dosarului nr.160/P/1997 în patru cauze
înregistrate sub nr.74/P/1998, nr.75/P/1998,
nr.76/P/1998 şi nr.77/P/1998.
Dosarul nr.77/P/1998, având ca
obiect cercetările privind moartea suspectă a 60 de persoane, care ar fi fost îngropate
la cimitirul Străuleşti II, a fost conexat la 8 ianuarie 2001, la dosarul
nr.75/P/1998, care a avut
ca obiect, atât cercetarea împrejurărilor în care au fost întocmite fictiv pontajele de
prezenţă în perioada 14-19 iunie 1990 pentru minerii care s-au deplasat la
Bucureşti în intervalul amintit, cât şi investigarea împrejurărilor în care s-au
desfăşurat evenimentele din 13-15 iunie
1990 în Bucureşti şi a rolului pe care l-au avut reprezentanţii autorităţilor statului referitor la
aceste evenimente, ce au dus la vătămarea
corporală şi decesul unor persoane.
La data de 19 decembrie 2007,
invocând decizia Curţii Constituţionale nr.610/2007, Secţia Parchetelor Militare a dispus
disjungerea cauzei nr.75/P/2008, iar în ce
priveşte dosarul nou format, nr.222/P/2007,
s-a dispus declinarea competenţei de efectuare a cercetărilor în favoarea Secţiei de
urmărire penală şi criminalistică, cu privire la faptele învinuiţilor care nu aveau
calitatea de militari, urmând ca Secţia Parchetelor Militare să
continue cercetările faţă de învinuiţii care aveau această calitate.
Ulterior, la 27 februarie 2008,
rezoluţia de disjungere a dosarului nr. 75/P/1998 a fost infirmată, astfel că
acest dosar, în integralitatea lui, a fost
trimis Secţiei de urmărire penală şi criminalistică,
deoarece în speţă subzistau
cazurile de indivizibilitate prevăzute de art. 35 alin. 2 din Codul penal.
Cauza a fost înregistrată la
Secţia de urmărire penală şi criminalistică sub nr.l75/P/2008.
Prin ordonanţa cu acelaşi
număr din 26 mai 2008 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei
în favoarea Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, fiind invocate criteriile de competenţă
materială, deoarece în speţă erau investigate şi infracţiuni contra siguranţei statului.
Direcţia de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a soluţionat cauza la 10 martie 2009, când, prin
ordonanţa nr.266/D/P/2008 a dispus scoaterea de sub urmărire
penală faţă de DUMITRESCU EMIL, CHIŢAC MIHAI, MATEŞOI
ADRIAN, DIAMANDESCU CORNELIU, COSTEA PETRU DAN, ATOMULESEI VASILE, SULTĂNEL
GHEORGHE, NĂDEJDE ALEXANDRU, IRIMESCU CONSTANTIN, COSTINAŞ BENONI
GHEORGHE, CĂMĂRĂŞESCU
NICOLAE, MIHĂILĂ GHEORGHE, BONDOC TITU, TEMELESCU VIOREL, CIOCAN NICOLAE, STANCA NICOLAE, MICLĂUŞ NICOLAE, DOROFTEI
PETRU, MATEIŞ CORNEL, SIMION IORDACHE, DIHORO VALENTIN, BORISLAVSCHI DIMITRIU, LOIŞ DORIN, DRELLA MATEI, KLEIBEL WILHEM, BRAIŢ PETRU, BACS ŞTEFAN, BURLEC
PLĂIEŞ CORNEL şi NAPĂR ION,
pentru comiterea infracţiunii prev. de art.162
alin.2 din Codul penal.
Prin aceeaşi
ordonanţă s-a dispus şi scoaterea de sub urmărire penală faţă de ION ILIESCU pentru comiterea infracţiunilor prev. de art.162, art.163 şi art.1681 din Codul penal, încetarea
urmăririi penale faţă de AVRAMESCU
OVIDIU, MUNTEANU OCTAVIAN şi BÎTLAN
DUMITRU pentru
comiterea infracţiunii prev. de art.162 alin.2
din Codul penal şi
neînceperea urmăririi penale faţă de ANGHEL NECULAI, STOICA EMIL şi alţi
făptuitori, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.162 alin.2 din Codul penal.
De asemenea, prin ordonanţa nr.
266/D/P/2008, din 10 martie 2009, s-a dispus disjungerea cauzei şi
declinarea competenţei de efectuare a cercetărilor în favoarea Secţiei de urmărire
penală şi criminalistică
a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind comiterea
infracţiunilor prev. de art.357, art.358,
art.359, art.360 din Codul penal
şi a altor infracţiuni pentru care Secţia Parchetelor Militare a dispus începerea
urmăririi penale la 9 iunie 2005,12 iunie 2006 şi 28 mai 2007.
Cauza disjunsă a fost reînregistrată în evidenţele Secţiei de urmărire penală şi
criminalistică sub nr.l75/P/2008.
Dosarul a fost soluţionat la
data de 17 iunie 2009, când, prin rezoluţia nr. 175/P/2008, s-au dispus următoarele soluţii:
scoaterea de sub urmărire
penală faţă de ION ILIESCU pentru
comiterea infracţiunilor prev. de art. 356, art. 357 lit. a, b şi c, art. 358
alin.2 lit.d din Codul penal (deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive
ale acestor infracţiuni)
şi art. 26 rap. la art. 2671 din
Codul penal (întrucât această infracţiune nu era prevăzută de legea penală la
momentul săvârşirii ei), VIRGIL MĂGUREANU,
pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 357 alin.1 lit.a,
.art.362 alin.1 din Codul penal (întrucât faptele nu există), art. 357 alin.1, alin.2 lit.d şi alin.3, art.359, art.360 din Codul penal (întrucât nu sunt întrunite elementele
constitutive ale acestor infracţiuni),
MIHAI CHIŢAC , pentru comiterea
infracţiunilor prev.de art.358 alin.2 lit.d
şi alin.4 şi art.360 din Codul penal (nefiind întrunite elementele
constitutive ale acestor infracţiuni), VICTOR ATANASIE STĂNCULESCU, pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.358 alin.2 lit.d şi alin.4 şi art.360 din Codul penal (deoarece nu sunt
întrunite elementele constitutive ale
acestor infracţiuni), VASILE DOBRINOIU, CORNELIU DIAMANDESCU, PETRE PETER şi EMIL DUMITRESCU,
pentru săvârşirea
infracţiunilor prev.de art.358 alin.2 lit.d şi alin.4 şi art.360 din Codul penal (întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor).
De asemenea, prin rezoluţia
nr.175/P/2008, din 17 iunie 2009, s-a dispus şi încetarea urmăririi penale
faţă de BÂTLAN DUMITRU, pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.358 alin.2 lit.d şi alin.4, art.360, art.218 şi art. 175 din Codul
penal (întrucât a intervenit decesul învinuitului), ION ILIESCU,
pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.217 alin.4, art.264, art.26 rap.la art.267
din Codul penal (deoarece a intervenit
prescripţia răspunderii penale), MIHAI CHIŢAC,
VICTOR ATANASIE STĂNCULESCU, VASILE DOBRINOIU,' CORNELIU DIAMANDESCU, PETRE PETER şi EMI
DUMITRESCU pentru comiterea
infracţiunilor prev. de art. 218 şi art.
175 din Codul penal (deoarece s-a împlinit termenul de prescripţie a
răspunderii penale), precum şi neînceperea urmăririi penale
faţă de EMIL DUMITRESCU, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 182 din Codul penal (întrucât a intervenit prescripţia răspunderii
penale). în acelaşi timp, procurorii au dispus în cauză şi neînceperea urmăririi penale pentru
comiterea infracţiunilor prev. de art. 174, art. 175, art. 180, art. 181, art. 182, art.192,
art. 193, art. 194, art. 197, art. 208 - art. 209, art. 211, art. 215, art. 217, art.218, art. 240, art. 242, art.246,
art.247, art. 248, art. 250, art.260,
art.261, art.264, art. 266, art. 267, art. 268, art. 272, art. 274, art.275, art. 279, art. 288, art. 289, art. 290,
art. 291, art. 321, art.322, art.323
şi art. 324 din Codul penal, deoarece s-a împlinit termenul de
prescripţie a răspunderii penale, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2671
din Codul penal, deoarece fapta nu era încriminată la momentul săvârşirii ei, a
infracţiunilor prev. de art. 357 alin.1 lit. a
din Codul penal (întrucât fapta nu
există) şi de art. 357 alin.1 lit. b, c, d, e, alin.2 şi alin.3, art. 358, art. 359 şi
art. 360 din. Codul penal, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive
ale acestora, fiind dispusă neînceperea
urmăririi penale şi pentru celelalte infracţiuni sesizate prin plângerile şi memoriile depuse la dosar,
deoarece a intervenit prescripţia
răspunderii penale.
In cuprinsul rezoluţiei nr.
175/P/2008, din 17 iunie 2009, cu privire la situaţia de fapt a cauzei, s-au
reţinut următoarele: în perioada 2/ aprilie -13 iunie 1990, Piaţa
Universităţii din Bucureşti a fost ocupată de către persoane care protestau
împotriva autorităţilor statului de la acec
vreme şi care
îşi exprimau opţiunile şi revendicările politice; dupâ alegerile electorale din data de 20 mai 1990, majoritatea organizaţiiloi civice şi studenţeşti, care
participaseră anterior la proteste, s-au retras din Piaţa Universităţii, astfel
că în această zonă au mai rămas să demonstreze circa 260 de persoane,
care aveau corturi amplasate în faţa teatrului Naţional şi care blocau circulaţia în
Piaţă; în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, preşedintele României, membri ai
Guvernului şi ai Parlamentului
au hotărât să fie întreprinse măsuri pentru evacuarea
persoanelor care blocaseră zona Pieţei Universităţii, cu
scopul redării acesteia liberei
circulaţii, întrucât acţiunea de protest, prin apariţia unor vânzători ambulanţi, cerşetori, etc.
a avut ca rezultat perturbarea activităţii
instituţiilor din zonă şi a vieţii normale celor care
locuiau acolo; s-a arătat că în ziua de 11 iunie, ora 1600,
a avut loc o şedinţă condusă de preşedintele ION ILIESCU şi
premierul PETRE ROMAN, la care au mai participat vicepremierul GELU VOICAN VOICULESCU, ministrul de interne MIHAI CHIŢAC,
şeful Inspectoratului General al Poliţiei CORNELIU DIAMANDESCU,
ministrul apărării naţionale VICTOR ATANASIE STĂNCULESCU,
şeful Marelui Stat Major al'Armatei VASILE IONEL, şeful Serviciului Român de Informaţii
VIRGII MĂGUREANU, primarul general al capitalei DAN PREDESCU, procurorul general al României GHEORGHE ROBU,
prim vicepreşedintele Frontului Salvării
Naţionale NICOLAE S. DUMITRU ş.a., discuţiile având ca obiect întocmirea unui plan de acţiuni în vederea
eliberării Pieţei Universităţii;
în ziua de 12 iunie 1990, MIHAI CHIŢAC a
prezentat premierului PETRE ROMAN un plan de acţiune, pe care acesta din
urmă l-a aprobat, iar în seara
aceleiaşi zile, postul naţional de televiziune a difuzat un comunicat din partea Procuraturii
Generale, prin care se cerea
Guvernului să ia măsuri pentru redarea în circulaţie a
Pieţei Universităţii;
în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, ora 4.00, au fost demarate de către forţele de ordine, 300
de militari şi 100 subofiţeri de poliţii acţiunile
de deblocare a Pieţei Universităţii, fiind ridicate baricadele
şi materialele amplasate pe stradă şi fiind efectuate
acţiuni de deratizare; astfel au fost
reţinute, la ora 7,00, 263
de persoane, care au fost conduse la
arestul Brigăzii de Poliţie Transporturi Bucureşti şi la
sediul UM 0575 Măgurele, aceste
persoane fiind eliberate, cu acordul procurorului
general, în aceeaşi zi, în jurul orelor 1730 -1822;
după ce Piaţa
Universităţii a fost eliberată, în jurul orei 1100,
în această zonă au apărut
grupuri de persoane turbulente care au aruncat cu obiecte contondente în barajele formate din militari
şi au incendiat o autodubă a poliţiei; în acelaşi
timp, în Piaţă şi-au făcut apariţia şi câteva
sute de muncitori de la întreprinderea de
Maşini Grele Bucureşti, care îşi manifestau sprijinul pentru puterea politică rezultată în urma
alegerilor din 20 mai 1990, în timp
ce pe străzile din apropierea Pieţei Universităţii s-au format grupuri masive de civili, care au
acţionat cu deosebită agresivitate, forţând cordoanele formate
din poliţişti şi militari aruncând în aceştia cu obiecte
contondente şi incendiind mai multe autovehicule din barajele de blocare a manifestanţilor,
dar şi unele autovehicule aflate în
faţa Muzeului de Istorie şi în Piaţa Universităţii,
pompierii fiind împiedicaţi de
către protestatari să stingă incendiile; în jurul orei 1700,
echipele formate din poliţişti şi militari s-au retras
din Piaţa Universităţii, fiind
copleşiţi numeric de către manifestanţii violenţi; în
continuare, aceştia din urmă s-au deplasat spre sediile
Televiziunii Române, Poliţia Capitalei,
Serviciului Român de Informaţii şi Ministerului de Interne; astfel, prin acţiunile lor violente,
manifestanţii au devastat şi incendiat,
în clădirea Poliţiei Capitalei, mai multe birouri, centrala telefonică şi dispeceratul, au sustras
112 arme, 340 de cartuşe, uniforme, documente de uz intern şi
au eliberat din arest 84 de deţinuţi dedrept
comun; în acelaşi timp, alţi
manifestanţi au atacat sediul Serviciului Român de Informaţii, au incendiat parterul clădirii şi
tunelul de transmisiuni şi au
sustras documente; începând cu ora 1830, manifestanţii
au exercitat acţiuni de violenţă şi asupra Ministerului de Interne, incendiind biroul de informaţii
şi studioul cinematografic da la parterul clădirii; pentru a-i
împiedica pe agresori să pătrundă în interiorul ministerului cu aprobarea ministrului de interne,
forţele de ordine au executat foc
cu armamentul din dotare în plafoanele holurilor de la intrarea în clădire, fiind
împuşcaţi mortal, datorită unor proiectile care au ricoşat, MOCANU VELICU şi LEPADATU MITRIŢĂ, o altă victimă, SPÎNU ION, suferind, în acelaşi mod, o plagă
împuşcată în zona cotului; in jurul orei 2400,
cadre ale Ministerului de Interne şi ale Ministerului Apărării Naţionale au depresurat
sediul celui dintâi
minister; în continuare,
manifestanţii s-au retras spre magazinele Delta Dunării şi Romarta, zonă în care au aruncat cu sticle incendiare
asupra tancurilor aparţinând
Ministerului Apărării Naţionale şi asupra unui detaşament de paraşutişti din
cadrul UM 01847 Buzău; în aceste condiţii militarii au executat foc în plan vertical, fiind
împuşcate, prin ricoşeu mai
multe persoane: PÎRVULESCU DAN GABRIEL, PRODANZUC GABRIEL
MIRCEA, IANCU CĂTĂLIN, HERLO IOAN, DRUMEA DRAGOŞ
şi DUNCĂ GHEORGHIŢĂ,
ultimii doi decedând; acţiunea de depresurare
a grupurilor de turbulenţi din zona centrală a capitalei s-a încheiat
în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, în jurul orei 530; tot în
după amiaza zilei de 13 iunie 1990,
grupuri de manifestanţi au pătruns în blocul turn al Televiziunii Române, militarii şi
poliţiştii care apărau acest obiectiv fiind loviţi cu obiecte contondente şi sticle
incendiare; agresorii au fost
evacuaţi complet din clădirea Televiziunii în jurul orei 100,
din cuprinsul raportului nr.
2448/1990 al Ministerului de Interne, a reieşit că incidentele din ziua de 13 iunie 1990 şi din
noaptea de 13/14 iunie 1990 s-au
soldat cu rănirea a 79 de persoane din rândul forţelor de ordine; s-a
mai reţinut în cuprinsul rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 că în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990
au sosit în Bucureşti grupuri de mineri
din zonele carbonifere din Valea Jiului, Comăneşti,
Motru, etc, dar şi muncitorii din Braşov şi din
alte judeţe, aceştia fiind organizaţi şi conduşi de liderii lor sindicali; în jurul
orei 630, preşedintele României de la acea dată, ION ILIESCU,
a ţinut un discurs în Piaţa Victoriei, împrejurare în care i-a îndemnat pe muncitori să conlucreze cu
forţele de ordine pentru restabilirea stării de normalitate în
Piaţa Universităţii şi în celelalte
zone ale capitalei; au fost constituite echipe mixte, formate din poliţişti şi muncitori, care au
procedat la identificarea celor care manifestaseră anterior cu violenţă,
ocazie cu care au avut loc acţiuni, soldate
cu brutalizarea nu numai a manifestanţilor din ziua precedentă, ci şi a altor locuitori ai capitalei, care nu
aveau legătură cu acţiunile de protest; în acest context, au
fost ridicate 1021 de persoane, dintre care, în urma cercetărilor
efectuate la acea dată de către procurori, au fost arestate preventiv 182 de persoane, 88 au fost
sancţionate contravenţional,
36 de minori au fost internaţi în centrul de primire, alte 706 persoane fiind puse în libertate după
verificări; procurorii au mai arătat
că, acţiunile minerilor din zilele de 14 şi 15 iunie 1990, s-au desfăşurat în cooperare cu forţele
de ordine ale statului, grupurile de mineri fiind coordonate de persoane
civile care acţionau în numele şi cu acordul conducerii de stat, aceste acţiuni având drept
consecinţă nu numai
vătămarea persoanelor reţinute în vederea efectuării de
verificări, dar şi distrugerea unor bunuri aflate la sediile
Universităţii Bucureşti, Institutului
de Arhitectură, la sediile unor formaţiuni politice şi
asociaţii civile, ori la locuinţele unor membri ai partidelor
politice; în cuprinsul rezoluţiei nr. 175/P/2008, din 17 iunie
2009, a fost invocat comunicatul Ministerului
Sănătăţii din 15 iunie 1990, din conţinutul
căruia a rezultat că în
urma evenimentelor din 13-15 iunie 1990, s-au înregistrat 467 de prezentări de cazuri, 112 internări
şi 5 decese, dintre care unul nu a avut legătură cu evenimentele respective; cu privire la
persoanele reţinute de către forţele de ordine, pentru
verificări, s-a arătat că în ziua de 14 iunie 1990, din ordinul ministrului de interne, VASILE DOBRINOIU, comandantul
Şcolii de ofiţeri de la Băneasa, a asigurat cazarea unui număr
de 425 de persoane dintre cele aduse de către mineri şi
lucrătorii de poliţie; din
declaraţiile acestor persoane a reieşit că, pe perioada celor trei zile cât au fost reţinute în incinta
Şcolii de ofiţeri, li s-a acordat asistenţă medicală, fiind exercitate asupra lor
violenţe de intensitate redusă; ulterior perioadei de
reţinere, manifestanţii au fost eliberaţi, iar o parte au fost transferaţi la secţiile de
poliţie, deoarece se constatase că săvârşiseră infracţiuni de distrugere şi
tulburare a liniştii publice; procurorii
au precizat şi că alţi 574 de manifestanţi au fost
reţinuţi şi conduşi
la sediul UM 0575 Bucureşti - Măgurele, în intervalul 14-15 iunie 1990, asupra acestora fiind
exercitate violenţe excesive de către poliţişti şi mineri, din declaraţiile unor martori
reieşind că manifestanţii au fost cazaţi în condiţii improprii, că nu li s-au acordat
îngrijiri medicale decât cu întârziere şi empiric, şi că
au fost deposedaţi de bunuri, prin violenţă,
persoanele reţinute la sediul UM 0575 au fost eliberate începând cu data de 17 iunie 1990, pe
măsură ce erau audiate de către organele de urmărire penală, o parte fiind transferate la
sediile secţiilor de
poliţie din Bucureşti; în motivarea rezoluţiei nr. 175/P/2008
din 17 iunie 2009, procurorii au arătat că manifestanţii
reţinuţi in condiţiile mai sus
arătate, au fost brutalizaţi cu ocazia depistării acestora, fie
pe stradă, fie în sediile
instituţiilor în care pătrunseseră, fiind astfel
ţinuţi sub pază, fie în subsolul Televiziunii Române, al
Guvernului sau al Ministerului de Interne,
acţiunile minerilor neavând nici o justificare legală sau
morală; în legătură cu
autorii infracţiunilor de violenţă, procurorii au reţinut
că, în cursul celor 19 ani în care au fost efectuate cercetări
de către parchetele civile sau militare,
nu s-a putut stabili identitatea agresorilor pentru fiecare caz în parte, după cum, din actele de
la dosar nu s-a probat că, în
timpul prezenţei în Bucureşti a minerilor, ca o consecinţă
a acţiunilor acestora, ar fi
rezultat persoane decedate.
In
ceea ce priveşte infracţiunile care au făcut obiectul
cercetărilor în
cauză, procurorii au constatat următoarele aspecte:
1.Infracţiunea prev. de art. 356 din Codul penal - propaganda pentru război a reţinut
că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni în sarcini învinuitului ION
ILIESCU, deoarece nu subzistă latura
subiectivă a acestei infracţiuni întrucât învinuitul, prin cele patru discursuri pe care Ie-a
ţinut în zilele de 13, 14 şi 11 iunie 1990, nu a urmărit declanşarea unor conflicte
de orice natură, ci a cerut minerilor să elimine excesele şi actele sângeroase şi
să conlucreze cu forţele de ordine în
acţiunile ce vizau paza Pieţei Universităţii şi
redarea acesteia circulaţiei, urmărindu-se practic, reinstaurarea normalităţii.
2.Infracţiunea prev. de art. 357 alin.1 lit.a
şi b din Codul penal -genocidul prin uciderea membrilor colectivităţii sau
grupului, vătămarea integrităţii
fizice sau mintale a membrilor colectivităţii sau grupului şi supunerea colectivităţii ori grupului la
condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică -
s-a precizat că din punctul de
vedere al laturii obiective şi subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei
infracţiuni, deoarece manifestanţii din zilele de 13 - 14 iunie 1990 nu pot fi caracterizaţi ca
făcând parte dintr-o colectivitate de sine stătătoare din punct
de vedere geografic, istoric şi
social sau dintr-un grup naţional, rasial sau religios, iar situaţia premisă a infracţiunii de genocid nu
există; în condiţiile în care împrejurările în care s-a produs decesul victimelor LEPADATU MITRIŢA, MOCANU VELICU VALENTIN, DUNCA GHEORGHIŢĂ
şi DRUMEA DRAGOŞ au fost investigate, în
ceea ce îl priveşte pe ION ILIESCU, în dosarul
nr. 1122/P/2007 al Secţiei de urmărire penală şi
criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, în speţă, cercetările au vizat decesul
unor persoane, aproximativ 100, în timpul evenimentelor din 13-14 iunie 1990, care ar fi fost îngropate
în cimitirul Străuleşti II Bucureşti; pentru verificarea acestui aspect, organele de
urmărire penală au efectuat exhumări, prin sondaj, fiind
întocmite şi expertize medico - legale care au concluzionat că decesul
s-a datorat unor afecţiuni precum infarctul miocardic şi
hipertensiunea arterială, nefiind constatate leziuni traumatice; martorii audiaţi în cauză
au infirmat înhumarea, ulterior
datei de 15 iunie 1990, a unui număr mare de cadavre cu identităţi necunoscute, toate
înhumările realizându-se în baza unor acte medicale înscrise în registrele unităţilor
medicale emitente şi ale cimitirului; în cazul
persoanelor reţinute pentru cercetări la Şcoala de Ofiţeri de la Băneasa şi la UM 0575,
s-a arătat că precaritatea
condiţiilor în care au fost cazate nu a avut la baza intenţia de a le supune unor suferinţe, ci lipsa de
organizare a autorităţilor, care au fost luate prin surprindere evoluţia evenimentelor; de asemenea,
s-a precizat că, din probele
administrate, nu s-a putut stabili cert că învinuitul ION ILIESCU a prevăzut şi urmărit, prin
acţiunile minerilor distrugerea unei
colectivităţi; referitor la învinuitul VIRGIL MĂGUREANU
s-a consemnat că în cauză
nu se poate reţine vreo formă de participare la săvârşirea de către mineri a unor
acţiuni violente care să se circumscrie
infracţiunii de genocid.
3. Infracţiunea prev. de art. 358 alin.1, alin.2 lit. d şi alin.3 din Codulpenal - tratamente neomenoase prin
dislocarea sau lipsirea de libertatefără temei legal, perturbarea,
mutilarea sau exterminarea răniţilorori bolnavilor, a
membrilor personalului civil sanitar sau al CruciiRoşii ori al
organizaţiilor
asimilate acesteia, a
naufragiaţilor, aprizonierilor de război şi a oricărei alte
persoane căzute sub putereaadversarului -
s-a precizat că pentru existenţa acestei infracţiuni lipseştesituaţia
premisă prevăzuta de lege (război, rupere de relaţii între
state,incursiunile unei bande pe teritoriul ţării) şi că
din probele administratenu a rezultat vreo formă de participaţie a
învinuitului ION ILIESCU lacomiterea infracţiunii de
tratamente neomenoase, determinat de faptulcă în ziua de 13 iunie 1990 a aprobat intervenţia forţelor de
ordine încapitală; cât îl priveşte pe învinuitul VIRGIL MĂGUREANU, s-a arătatcă
nici în sarcina acestuia nu se poate reţine comiterea infracţiunii detratamente neomenoase, nerezultând vreo participare a
acestuia laagresiunile minerilor din zilele de 14 şi 15 iunie 1990.
4. Infracţiunile prevăzute
de art. 359 alin.3 şi de art. 360
din Codulpenal - distrugerea în întregime sau în
parte, ori însuşirea sub oriceformă,
nejustificată de vreo necesitate militară şi
săvârşită în proporţiimari
a unor bunuri, respectiv distrugerea, jefuirea sau însuşirea unorvalori culturale (monumente sau construcţii care au
o valoare artistică,
istorică sau arheologică, muzee, mari
biblioteci, arhive de valoare unică
ştiinţifică, opere de artă, manuscrise, cărţi de
valoare, colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de
cărţi, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor menţionate) - referitor la aceste fapte s-a
arătat că nu există
situaţia premisă prevăzută de lege, şi pe timpul de
război.
5.
Infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 2671 din Codul penal -complicitatea la infracţiunea de
tortură - procurorii au reţinut că la datacomiterii
faptelor, acestea nu
erau incriminate ca
infracţiune,prevederile art. 2671 fiind introduse în Codul penal prin Legea
nr.20 din10 octombrie 1990.
6.
Infracţiunile prev. de art. 180, art. 181,
art. 182, art. 250, art.267 ,art. 189,
art.218, art. 174 , art.175 , art.192, art. 193, art. 194, art. 197,art. 208, art. 288, art.289 , art. 290, art. 291,
art. 211 şi art. 215 dinCodul penal - infracţiuni săvârşite în
timpul evenimentelor din zilele de13 -15
iunie 1990 - pentru aceste fapte s-a împlinii termenul deprescripţie a
răspunderii penale, procurorii
arătând că, pe bazacercetărilor
efectuate, nu s-a
putut stabili identitatea
autorilorinfracţiunilor.
La data de 25.08.2009, prin
rezoluţia nr.7335/3341/11/2/2009 a Parchetului de lângă înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a
dispus admiterea plângerii formulată de numitul DOBRINOIU VASILE,
infirmarea parţială a soluţiei dispusă faţă de acesta în dosarul
nr.175/P/2008 şi scoaterea de sub urmărire penală pentru
săvârşirea infracţiunilor prev. de
art.358 alin.2 lit.d şi alin .4, art.360, art.218 şi art.175 din
Codul penal.
Pentru a se dispune astfel, a fost
reţinută inexistenţa faptelor, deoarece, pe de o parte, nu sunt realizate
cumulativ elementele prevăzute
de lege pentru existenţa infracţiunilor prev.
de art.358 alin.2 lit.d, alin.4 şi art.360 din Codul penal, referitor la
situaţia premisă (timpul de
război), subiectul activ şi pasiv, elementul material şi urmarea
produsă, iar, pe de altă
parte, activitatea desfăşurată de învinuitul VASILE DOBRINOIU, aceea
de a asigura cazarea la sediul Şcolii de Ofiţeri de la Băneasa a unor persoane reţinute de
forţele de ordine în vederea
cercetării şi stabilirii participatiei
acestora la acţiunile de violenţă împotriva unor instituţii ale statului, nu se circumscrie
elementelor constitutive ale
infracţiunilor indicate. Aceleaşi argumente subzistă
şi în raport de infracţiunile prevăzute de art.218 şi art.
175 din Codul penal, neputând fi reţinută în sarcina învinuitului DOBRINOIU VASILE săvârşirea vreunei acţiuni
sau vreo omisiune care să fi avut ca
rezultat distrugerea unor bunuri sau decesul unor persoane, în contextul evenimentelor şi tulburărilor
sociale, al actelor de
violenţă din intervalul 13-14 iunie 1990.
Prin rezoluţia
nr.7301/3419/11/2/2009, din 03.09.2009, a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de urmărire
penală şi criminalistică au fost respinse, ca neîntemeiate, plângerile formulate de Asociaţia Victimelor
Mineriadelor 1990-1991 din România, ENE VIOREL, CHIREA
I. CONSTANTIN, NEGRU VASILE, Asociaţia
21 Decembrie 1989 împotriva soluţiei adoptate, la 17.06.2009, în dosarul nr.175/P/2008.
Examinând din oficiu soluţia, prin
aceiaşi rezoluţie, s-a dispus:
1. Infirmarea parţială a
rezoluţiei nr.l75/P/2008, din
17.06.2009,în
ceea priveşte soluţiile de scoatere de sub urmărire penală pentrucomiterea unor infracţiuni contra
păcii şi omenirii, adoptate faţă de IONILIESCU,
VIRGIL ' MĂGUREANU, MIHAI CHIŢAC, VICTORATANASIE STĂNCULESCU,
CORNEL DIAMANDESCU, PETREPETER şi EMIL DUMITRESCU
(deoarece temeiul juridic al acestorsoluţii, art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, este nelegal), precumşi încetarea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunilor
de omorcalificat, adoptat faţă de
MIHAI CHIŢAC, VICTOR
ATANASIESTĂNCULESCU,
CORNEL DIAMANDESCU,
PETRE PETER şi EMILDUMITRESCU (întrucât temeiul juridic al acestor
soluţii, art. 10 lit. g dinCod procedură
penală, este nelegal), în cauză fiind aplicabile cu privirela infracţiunile susmenţionate prevederile
art. 10 lit.a din Codii procedurăpenala.
2.
Scoaterea de sub urmărire penală, întrucât faptele nu
există,faţă de:
- ION ILIESCU,
pentru comiterea infracţiunilor prev. de art.
356, art. 357 .alin.1 lit.b şi art. 358 alin.2 lit. d din Codul penal;
-VIRGIL MĂGUREANU, pentru comiterea
infracţiunilor prev.de art.357 alin.1 lit.b,
art. 358 alin.1 şi 2 lit. d şi alin.3, art. 359 şi art. 360 din Codul penal.
-MIHAI CHIŢAC,
VICTOR ATANASIE STĂNCULESCU -CORNELIU DIAMANDESCU, PETRE PETER şi EMIL
DUMITRESCU, pentru săvârşirea infracţiunilor prev.
de art. 358 alin.2 lit. d şi alin.4, art.360 şi art. 175 din Codul penal.
3. Menţinerea celorlalte
soluţii adoptate în dispozitivul rezoluţiei nr.175/P/2008 17.06.2009.
In acest sens, s-a avut în vedere
faptul că împrejurările în care decedat MOCANU VELICU VALENTIN, LEPĂDAŢII MITRIŢĂ,
DRUMEA DRAGOŞ, DUNCA GHEORGHIŢĂ,
în timpul evenimentelor din
după amiaza zilei de13 iunie 1990 şi din noaptea de 13/14 iunie 1990, sunt investigate în
dosarul nr. 676/P/2008 al
Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie , cauză care nu a fost soluţionată până în
prezent.
In ceea ce priveşte decesul
altor persoane în timpul acţiunilor violente din data de 13 -15 iunie 1990, cercetările
efectuate în timp, în dosarul nr. 175/P/2008, au stabilit că alte victime
decedate în acele împrejurări nu
există.
Faptele care au format obiectul
cercetărilor în speţă au vizat exercitarea de violenţe fizice, reţinerea
şi cercetarea abuzivă a unor persoane, distrugerea de bunuri, falsificarea unor
înscrisuri, fapte care au
fost încadrate juridic, atât în prevederilor dispoziţiilor din Codul penal
care reglementează
infracţiunile contra păcii şi omenirii (art. 356 -art.360), cât şi în prevederile
dispoziţiilor din acelaşi cod care reglementează infracţiunile contra
persoanei (art. 175, art. 180 - art. 182), contra libertăţii persoanei (art.189),
contra patrimoniului (art. 208, art.211, art.217,
art.218), precum şi infracţiunile care aduc atingere unor
activităţi de interes public sau
altor activităţi reglementate de lege (art. 250, art.267).
Una şi aceeaşi faptă
care constituie elementul material al unei infracţiuni nu poate constitui, în
acelaşi timp, elementul material şi al altei infracţiuni, organele judiciare având
obligaţia de a stabili o corectă calificare juridică a faptelor cercetate, pentru a se evita confuzia
şi dubla încadrare juridică a aceloraşi fapte.
Astfel, acţiunile îndreptate împotriva persoanei sau
împotriva unor bunuri nu pot constitui, în
acelaşi timp, atât infracţiuni contra păcii şi omenirii (al căror obiect material
constă fie în corpul persoanei, ca în cazul genocidului sau al tratamentelor neomenoase, fie în bunul asupra
căruia se exercită acţiunea incriminată, ca şi în
cazul distrugerii unor obiective
şi însuşirea unor bunuri, distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale), cât şi infracţiuni
de omor, lovire şi alte violenţe, vătămare
corporală, distrugere.
Ţinând seama de persoanele
învinuiţilor şi făptuitorilor cercetaţi în cauză, de funcţiile deţinute de către
aceştia şi activităţile pe care le-au desfăşurat în intervalul 13-15 iunie
1990, dar ţinând seama şi de condiţiile
sociale şi istorice în care au avut loc manifestaţiile, protestele
şi actele de violenţă săvârşite în
capitală, în ceea ce priveşte infracţiunile contra păcii şi omenirii, sunt
incidente dispoziţiile art.10 lit.a din Codul de
procedură penală, întrucât
aceste infracţiuni nu există în materialitatea lor, deoarece faptele investigate nu se circumscriu
obiectului juridic, obiectul material, subiecţilor locului şi
timpului săvârşirii, elementului material, situaţiei
premisă, elementului subiectiv şi urmăririi imediate produse. Astfel:
-nu poate fi reţinută
existenţa infracţiunii de propagandă pentru război, deoarece în
speţă nu au fost săvârşire activităţi prin care
în mod public să fi fost
propovăduit războiul, să se fi făcut apologia acestuia, ori
să fi fost răspândite teorii sau
concluzii care să justifice războiul sau agresiunea, după cum nu au fost răspândite ştiri
tendenţioase sau inventate de
natură să servească dezlănţuirii unui război.
Potrivit art. 153 din Codul penal,
noţiunea de „timp de război" este definită ca reprezentând intervalul de timp de la data
declanşării mobilizării sau de la începerea
operaţiilor de război până la data trecerii armatei la starea de
pace. Prin prisma acestui text de lege, nu se poate susţine că, în intervalul 13-15 iunie 1990, România s-a
aflat în timp de război;
-cât priveşte infracţiunea de
genocid, aceasta nu poate exista fără preexistenta unei
colectivităţi umane sau unei grupări naţionale, etnice, rasiale ori religioase cu privire la
care sunt comise acţiuni care vizează uciderea membrilor colectivităţii sau
grupurilor, vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a
membrilor acestora, ori supunerea lor la condiţii de existenţă
sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică.
Persoanele care au participat la evenimentele din perioada 13-15 iunie 1990, fie manifestanţi,
fie reprezentanţi ai forţelor de ordin e, care au fost deopotrivă victime ale agresiunilor, nu
se circumscriu noţiunilor de colectivitate umană, ori grupare naţională, etnică,
rasială ori religioasă, neputându-se discuta despre exercitarea de violenţe asupra unor astfel
de grupări, ci
asupra unor persoane luate în individualitatea lor;
-în legătură cu
infracţiunea de tratamente neomenoase, subiect pasiv al acesteia îl reprezintă
răniţii, bolnavii, membrii personalului civil sanitar sau
al Crucii Roşii,
ori al organizaţiilor asimilate acesteia, naufragiaţii, prizonierii de război
şi orice alte persoane căzute sub puterea adversarului. Astfel, două categorii de
persoane pot fi subiect pasiv al infracţiunii de tratamente neomenoase, fie persoanele civile
care datorită
oricărei împrejurări au căzut sub puterea adversarului (prin ocuparea teritoriului, o incursiune
pe acel teritoriu, un naufragiu, o deturnare de avion etc), fie persoanele care
aparţinând forţelor armate au
căzut în puterea inamicului. Cu privire la situaţia premisă a
infracţiunii de tratamente neomenoase,
această faptă nu poate fi săvârşită fără existenţa
în prealabil a unei situaţii de conflict în sfera căreia persoanele se află unele faţă de altele ca
adversari, situaţia de conflict putând fi reprezentată de război, ruperea de relaţii între state,
incursiunea de bande pe teritoriul ţării. Referitor la evenimentele
din 13 - 15 iunie 1990, nu s-ar putea
susţine că participanţii la acestea aveau calitatea de adversari în sensul legii penale şi că
România se afla în situaţie de război;
- referitor la infracţiunile
de distrugere a unor obiective şi însuşire a unor bunuri, respectiv distrugere, jefuire sau
însuşire a unor valori culturale, legiuitorul a incriminat distrugerea unor clădiri sau nave destinate a servi ca spitale, ori a
mijloacelor ce servesc la transportul răniţilor, bolnavilor,
materialelor sanitare aparţinând Crucii Roşii sau organizaţiilor asimilate
acesteia, împrejurare nejustificată de o necesitate militară, în proporţii mari,
ori distrugerea mijloacelor şi materialelor destinate pentru ajutorul sau îngrijirea răniţilor
sau bolnavilor căzuţi în
puterea adversarului, precum şi distrugerea, jefuirea sau însuşirea, fără necesitate militară,
a unor valori culturale, monumente, construcţii
cu valoare artistică, istorică şi arheologică, muzeele,
marile biblioteci, operele de
artă, înscrisurile, arhivele de valoare istorică sau ştiinţifică, colecţiile importante
de cărţi, de arhive ori de reproduceri
ale bunurilor enumerate şi oricare alte valori culturale ale popoarelor. Deşi în textele de la art. 359
şi art. 360 din Codul penal nu se
prevede că faptele se săvârşesc în timp de război,
totuşi, condiţia stării
de război rezultă implicit din expresiile „fără necesitate
militară" şi „teritoriile
aflate sub ocupaţie militară". Cum România nu era în intervalul 15 iunie 1990 aflată sub ocupaţie
militară şi cum la dosar nu există dovada unor acţiuni sau omisiuni care să
vizeze faptele mai sus descrise, infracţiunile
prev. de art.359 şi art. 360 din Codul penal, nu
există. Faţă de cele
mai sus arătate, nefiind vorba în speţă despre comiterea unor
acţiuni/omisiuni care să vizeze propaganda pentru război, genocidul, tratamentele neomenoase,
distrugerea unor obiecte şi
însuşirea unor valori culturale, aşa cum sunt definite aceste infracţiuni în Codul penal, s-a constatat
că nelegal s-a dispus soluţia de scoatere de sub urmărire penală pentru aceste
infracţiuni în temeiul art. 10 lit.d din Codul de procedură penală, întrucât în
cauză infracţiunile contra
păcii şi omenirii nu există, fiind incidente prevederile art. 10 lit.a
din Codul de procedură penală.
Toate celelalte fapte comise în
intervalul 13 -15 iunie 1990 împotriva
persoanei şi împotriva unor bunuri se circumscriu, astfel, conţinutului constitutiv al
infracţiunilor prevăzute în partea specială a Codului penal (titlul II şi titlul III) pentru care procurorii au reţinut, în mod corect, că s-a împlinit termenul de
prescripţie a răspunderii penale.
In ceea ce priveşte infracţiunea de omor
calificat, s-a apreciat că, în mod
nelegal, s-au adoptat soluţii de încetare a urmăririi penale în baza art. 10 lit. g din Codul de procedură
penală, deoarece a intervenit prescripţia,
câtă vreme, din conţinutul actelor de la dosar a rezultat că, în
afara celor 4 victime, a căror moarte violentă este cercetată in
altă cauză (dosarul nr.
676/P/2009 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică), nu există alte
persoane decedate în timpul evenimentelor din 13 - 15 iunie 1990. Prin urmare, temeiul juridic corect al
soluţiilor de netrimitere în judecată este cel prevăzut
de art. 10 lit. a din Codul de procedură
penală.
Cu privire la infracţiunile de distrugere a unor
bunuri şi vătămare corporală
s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Petentul ROŞCA IOAN, prin
plângerea formulată, critică soluţia adoptată în cauză, arătând că el a solicitat în
plângerea iniţială „cercetarea
modului în care conducerea FSN a reprimat în 1990 pe cei care au cerut epurarea instituţiilor statului
şi judecarea autorilor genocidului
comunist".
Impotriva rezoluţiei procurorului, a
formulat plângere petiţionarul Roşea Ioan considerând-o netemeinică şi nelegală.
Prin rezoluţia nr.
1251/11/2/2011 din 20.05.2011 dată de procurorul şef al Secţiei de urmărire
penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , s-a dispus, respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Se reţine că soluţia adoptată de
procuror este temeinică, neputând fi
pusă în discuţie legalitatea hotărârii adoptate de
reprezentanţii autorităţilor
statului cu privire la necesitatea evacuării din Piaţa Universităţii
a persoanelor care împiedicau folosinţa normală a acestei zone, recurgându-se la ajutorul forţelor de
ordine.
De asemenea, dispoziţiile date
de reprezentanţii autorităţilor statului în legătură cu necesitatea intervenţiei
forţelor de ordine pentru protejarea instituţiilor publice, nu pot fi
apreciate ca nelegale, neexistând legătură de cauzalitate cu
acţiunile violente ale manifestanţilor şi forţelor de ordine care au intervenit în perioada 13-15
iunie 1990.
Impotriva rezoluţiei nr.170/P/2008 din
17.06.2009, petiţionarul Roşca Ioan a
formulat plângere în condiţiile prev.de art.2781 Cod procedură penală, la instanţa competentă, cauza formând
obiectul dosarului
nr.5170/1/2011 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .
Verificând rezoluţia
atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul
nr.175/P/2008 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia de urmărire penală şi
criminalistică, conform art.2781 alin.7 Cod procedură penală, înalta Curte
constată că plângerea formulată de petiţionarul Roşca Ioan
este nefondată.
Ca o garanţie a
respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice
persoană nemulţumită de soluţiile de neurmărire penală dispuse de procuror,
să facă plângere împotriva acestora.
Accesul liber la justiţie este
reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit
de soluţia dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit
legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art.200
Cod procedură penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor
necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor
şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu
cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Pentru realizarea obiectului
urmăririi penale, legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile
de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Astfel, organul competent efectuează acte
premergătoare şi de urmărire
penală, în succesiunea determinată de lege iar atunci când datele
infirmă existenţa infracţiunii devin incidente dispoziţiile
art.1O din Codul procedură penală,
în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată, în faza de urmărire
penală procurorul având
plenitudine de competenţă.
Pe de altă parte, potrivit
dispoziţiilor art.2781 alin.8 Cod procedură penală, soluţiile care pot fi dispuse de
instanţă, în această procedură specială, sunt limitate.
Astfel, instanţa poate dispune respingerea plângerii
atunci când constată că aceasta nu este întemeiată, admite
plângerea, desfiinţează rezoluţia s-au ordonanţa
atacată şi trimite cauza procurorului în vedere începerii sau redeschiderii urmăririi penale,
după caz. în această ipoteză judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a
trimis cauza procurorului, indicând faptele şi împrejurările
ce urmează a fi constatate şi
prin care anume mijloace de probă; admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau
ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre
judecare.
Din analiza dispoziţiilor
legale enunţate rezultă că, pentru soluţiile pronunţate în art.278 alin.8 lit.b şi c Cod procedură penală, este
necesar, atunci când se dispune
trimiterea la procuror să se indice, în concret, atât faptele ce se impun a fi lămurite cât
şi mijloacele de probă iar când reţine cauza pentru judecare probele administrate
trebuie să fie suficiente,
concludente.
Din conţinutul plângerii (f.1 dosar fond) precum
şi din înscrisurile ataşate
acesteia, rezultă nemulţumirea petiţionarului faţă de
soluţia dată de procuror,
invocându-se vicii de procedură, greşita reţinere a prescripţiei precum şi greşita
reţinere a lipsei elementelor constitutive ale infracţiunilor.
Criticile invocate de
petiţionar nu sunt însă de natură a conduce la desfiinţarea rezoluţiei
date de procuror.
Sub primul aspect se constată
că organul de urmărire penală a efectuat cercetarea penală -legea
nu stabileşte sub acest aspect limitele actelor premergătoare şi nici limitele
actelor de cercetare penală, obligând doar autorităţile să administreze toate probele
necesare stabilirii adevărului în cauză- stabilind împrejurările evenimentelor ce
au avut loc în perioada aprilie-iunie 1990,
fără a se putea reţine probe indubitabile care să
fundamenteze un act de trimitere în judecată a persoanelor faţă
de care, la finalul anchetei, s-a dispus scoaterea de sub urmărire
penală.
In ceea ce priveşte
prescripţia, aceasta este o cauză care împiedică punerea în mişcare a
acţiunii penale sau dacă aceasta a fost pusă în mişcare, împiedică
exercitarea în continuare, a acesteia. Intervenţia prescripţiei înlătură răspunderea
penală, legiuitorul stabilind o ierarhie între cauzele de fond şi cele formă
care împiedică exercitarea acţiunii penale.
Sub aspectul incidenţei
dispoziţiilor art.10 lit.d Cod procedură penală, în cuprinsul
rezoluţiei atacate, procurorul a examinat fiecare infracţiune în
parte, din probele administrate neputându-se reţine fapte concrete ce ar putea fi imputate
persoanelor cercetate şi care să ducă la reţinerea
vinovăţiei acestora.
In fine, deşi nu poate fi
invocată autoritatea de lucru judecat se constată că legalitatea şi temeinicia
rezoluţiei nr.175/P/2008 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a fost
examinată anterior şi prin sentinţa penală nr.37 din 18 ianuarie 2010
pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia
penală în dosarul nr.7440/1/2009, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulată de
petiţionarul Negru Vasile.
Ca atare, în condiţiile
inexistenţei unor probe pertinente ce s-ar impune a fi administrate şi în condiţiile în care, cele deja
administrate nu permit desfiinţarea
rezoluţiei şi menţinerea cauzei pentru judecare, înalta Curte
va constata că rezoluţia adoptată în cauză de procuror este
legală şi temeinică.
Aşa fiind, în temeiul
dispoziţiilor art.2781 alin.8 lit.a
Cod procedură penală
va respinge plângerea formulată de petiţionarul Roşca
Ioan împotriva
rezoluţiei nr.175/P/2008 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
- Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică ca fiind neîntemeiată.
In temeiul art.192 alin.2 Cod
procedură penală, petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca
nefondată , plăngerea formulată de
petiţionarul Rosca Ioan, împotriva
rezoluţiei nr 175/P/2008 din 17.08.2008 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
– Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, pe care
o menţine.
Obligă petiţionarul
la plata de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în
şedinţă publică, azi 13 februarie 2012,
Preşedinte Judecător Judecător
R Cosma I A Ilie F Dragomir
Magistrat asistent
M Mustaţă
Red. RC
Dact. DG