Procesul celor ce au împiedicat Procesul (răspuns deschis domnului Sorin Ilieşiu)

Domnule Ilieşiu,

Răspund public ultimei dv. scrisori, care începe astfel : "Vă propun să semnaţi APELUL comun al ONG-urilor şi al PERSONALITĂŢILOR (din elita intelectuală a României) în care se solicită - Preşedintelui, Primului Ministru şi camerelor Parlamentului - condamnarea criminalităţii şi nelegitimitatii comunismului. Apelul va fi dat publicităţii în cadrul unei conferinţe de presă organizată de Grupul pentru Dialog Social în ziua de 11 Martie, data aniversării Proclamaţiei de la Timişoara.[..]".

Avînd în vedere obiectivul Apelului, nu pot să nu-l susţin, rugîndu-vă să adăugaţi la lista semnăturilor linia: "Ioan ROŞCA, cercetător, Teleuniversitatea din Montreal".

Trebuie însă să vă semnalez că am avut dificultăţi în a face asta, pentru că nu mă consider "personalitate din elita intelectuală a României", ci un contestatar al modului în care aceasta "elită" s-a afirmat şi al poziţiei ei faţă de Procesul comunismului. 

Nu e o nuanţă neglijabilă. Ci o chestiune de fond, care mă sileşte să fac publice aceste comentarii, privind lipsurile Apelului dv., tipice pentru categoria de semnatari la care apelaţi - şi cu care păreţi solidar. În cazul în care, în ciuda aparenţei, dv. cereţi sprijin şi "baronilor culturali" numai pentru a vă întări acţiunea (deşi îmi împărtăşiţi rezervele), textul meu nu ar trebui să vă supere - decît dacă (în ciuda justificărilor mele) îl veţi considera inoportun.

De şaisprezece ani, am iniţiat şi organizat acţiuni, am scris explicaţii şi am făcut apeluri similare (vezi Programul pregătirii "Procesului" şi multitudinea de analize publicate în colecţia Ioan Roşca din spaţiul www.procesulcomunismului.com.) Pretind a mă fi ocupat mai temeinic de strategia luptei cu Sistemul Tovarăşilor decît alţii, care s-au mulţumit doar să-i reclame (sporadic) necesitatea. Niciodată, nici unul dintre mebrii elitei la care vă referiţi nu mi-a răspuns, nu mi-a trimis un singur email de solidarizare, nu a dat vre-o atenţie ideilor mele.

Orice fac, "personalitatea" mea rămîne invizibilă. Nu sînt publicabil în presa "elitei". Nici măcar "camaradul" Băcanu nu mi-a putut găzdui un comunicat, prea mirat că mă bag peste "procesul lui". La comemorarea de pe 13 iunie 2005, organizată de Alianţa Civică (a cărui membru fondator am fost şi eu), nu mi-aţi permis să intervin, nici măcar ca să anunţ că am lansat spaţiul "Piata Universităţii Distribuită". A trebuit să asist din nou la intepretarea unor fapte, de către persoane care nu le-au făcut. Eu nu sînt însă printre greviştii foamei care aveau nevoie să fie explicaţi de "personalităţi"…

Nici platforma program, afişată la 14 februarie 2005 http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/e2005_14_2.asp.htm) nu a avut ecou - deşi merge mult mai departe decît încercările similare, în "proiectarea decomunizării României". Dacă aţi citit-o, aţi observat cît de timide sînt cererile enunţate de dv. (sau propuse justiţiei de ICAR) - faţă de sistemul propunerilor mele. Rămîn izolat tocmai pentru că merg prea departe, nu mă opresc la inofensivele "scuze publice" şi " despăgubiri de un ban". Procesul reclamat de mine - începe cu anul 2006, cere anchetarea Tranziţiei Criminale în care a fost valorificată prada capturată de securicomunişti. El vizează confiscarea averilor jefuite vechilor prizonieri şi reparaţia global echitabilă a daunelor. Petiţia dv însă, nu poate clătina poziţia fiarei la putere, ci îi permite doar să ofere cîteva satisfacţii simbolice (inofensivizate în carantina trecutului) - o supapă pentru evitarea reglării autentice a conturilor.

Deduc că aparţinem unor grupări (curente) diferite şi înţeleg să rămîn alături de ai mei (cîţi or mai fi) - anticomuniştii "de rînd". Asta nu inseamnă că nu putem participa la acţiuni comune, cum este presiunea pentru condamnarea oficială a comunismului. M-am declarat deja de acord cu acest aspect al iniţiativei dv. Mă deranjează însă postura în care văd că se erijează acei membri ai "elitei intelectuale a Romaniei" - ce se înîlnesc încă pe la GDS şi încearcă să mai facă nişte capital din "Procesul Comunismului", "Revoluţia din decembrie", "Proclamaţia de la Timişoara", "Piaţa Universităţii". Exasperat de confiscările din ciclul "emanaţiilor"- nu am putut reduce răspunsul meu la o semnătură (sau un refuz discret) ci mă simt obligat să iau poziţie.

Mă decisesem deja să întrerup moratoriul unei tăceri care m-a costat mult, pe care am sperat-o oportună, dar pe care o consider azi o mare eroare. Nu mai am ce menaja. Momentul propice pentru un proces demn al comunismului fiind deja trecut, mă pot ocupa de acum şi de "Procesul celor care au împiedicat Procesul". Va fi un efort sistematic. Voi încerca să analizez cauzele pentru care "nu a fost să fie". Legînd sistemic: evenimentele, prestaţiile, poziţionările, aspectele, interesele, mecanismele, gafele, greşelile, compromisurile, trădările, ipocriziile, responsabilităţile. Voi începe cu vinovăţia mea (şi a celor ca mine). Voi termina cu crimele Puterii. Undeva pe acest lanţ, mă voi ocupa minuţios şi de contribuţia "elitei intelectuale" - la acest dezastru colectiv. Scrisoarea dv. mă determină la cîteva consideraţii în avantpremieră.

Cultul "personalităţilor" e o boală veche. La congresul de înfiinţare a Forumului Democratic Antitotalitar (octombrie 1990-Cluj) unii intelectuali din elită s-au inscris separat, nu au încăput ca noi - masa amorfă - în forumurile judeţene. Ce infatuare şi ce suficienţă…

Nici azi nu ştiu cum se defineşte şi măsoară "personalitatea". Din infinitul existenţial al fiecăruia e accesibilă altora doar suma faptelor publice. Cum se cîntăresc protagoniştii arenei civice: intelectual, moral, profesional, energetic - cînd se fac clasamente? Nici sondajele de popularitate nu pot dovedi nimic. Totuşi, apar "semnatari mai semnatari ca alţii"…

Atenţie însă la efectul confuziilor! Steagul anti-roşu a mai fost înşfăcat de veleitari în numele calităţilor intelectuale, agitat un pic… şi uitat apoi prin şanţuri (cazul Manolescu e elocvent). Decît un "top al personalităţilor" - în viziunea GDS- mai bine ne-am aşeza decent în spatele foştilor luptători anticomunişti, sau măcar deţinuţi politici. Lista celor care intăresc apelul dv. ar trebui să înceapă cu Paul Goma, Calciu Dumitreasa, Cicerone Ioaniţoiu, Remus Radina, Ticu Dumitrescu , etc. - evitînd penibilul sau acuzaţia de impostură.

În multe dintre textele mele, am tratat unele slăbiciuni ale "elitei civice", care a format după 1989 "opozantura". Dar nu am mers pînă la capăt, din dorinţa de a menaja "tabăra noastră", atît de slăbită şi sabotată. Au mai tăcut şi alţii. Mă îndoiesc acum că strategia protectoare a fost oportună. Ea a permis substituirea luptei autentice cu simularea, camuflarea savantă a colaboraţionismului. Prestaţii dozate abil - au creat iluzia participării la înfruntare, fără mari riscuri pentru pseudo-combatanţi.

Multe dintre "personalităţile" la care vă referiţi, proclamîndu-se (printr-o ţesătură de validări reciproce) "elita intelectuală a României" - s-au pretat la un joc ambiguu şi oportunist. S-au lăsat adulaţi de mulţimea debusolată (care-i credita nejustificat ca reprezentanţi şi lideri ai contestaţiei), au dat interviuri săţioase în toate direcţiile, au făcut vizite de lucru pe meridianele lumii, au publicat textele de circumstanţă - în media monopolizată de ei. Şi-au atribuit proiecte, posturi, subvenţii, burse, merite şi lauri. S-au îmburghezit semi-contestînd. Cine-i mai distinge azi de "ceilalţi"?

Nu au făcut însă mare lucru pentru ca lupta cu postcomunismul să devină reală. Dimpotrivă. Au împotmolit acţiunile pe care şi le-au asumat vag, au evitat contrapunerile hotărîtoare, au dezertat de pe linia frontului, au stins flacăra rezistenţei.

In ianuarie-martie 1990, m-am lovit de refuzul "personalităţilor" adunate la GDS- în clipa în care le-am cerut să combată organizat confiscarea (uzurparea) FSN-istă. În aprilie-iunie, am fost martorul multor atitudini duplicitare faţă de mitingul din Piaţa Universităţii. In august-octombrie, am trăit boicotarea încercarii de coagulare a opoziţiei politice, de către aceleaşi "personalităţi". În noiembrie-decembrie, fruntaşii AC au decis evitarea "provocării" unei "noi revoluţii"- descurajînd mulţimea care era dispusă să ducă lucrurile pînă la capăt. Şi aşa mai departe, pînă la apogeul CDR. Eşuînd definitiv în apelul pentru votarea lui Ion Iliescu…

Credeţi că România poate supravieţui apărîndu-se de microbi, cu falşi anticorpi? "Elita civică" a comis un nesfîrşit şir de erori, gafe, laşităţi. Uitaţi-vă în jur, observaţi rezultatele catastrofale. Nu-şi asumă nimeni răspunderea? De ce nu se produce retragerea spăşită, cu cenuşă pe cap, a mînuitorilor de cuvinte care s-au crezut (pretins) buni şi de lupta? Nici acum nu trag vechii "lideri de opinie" învăţămintele de rigoare, eliberindu-le luptătorilor autentici terenul de joc?

Ei bine, nu! Avem slăbiciuni multe, dar nu şi pe aceea a excesului autocritic… După o îndelungată prestaţie sterilă, oligarhia civică compromisă reapare teatral pe scena de la GDS, sesizînd probabil o oportunitate (contextul justiţiar european, etc.). Ea nu duce lipsă de simţ politic (în sens oportunist), nu rateaza ocaziile. Pretinde (implicit) că reprezintă victimele comunismului, vrea să formuleze rechizitoriul, să fie Avocatul, să conducă lupta poporului român cu călăii săi. Teoretic - poate să depună fiecare ce apeleuri vrea şi poate. Sînt binevenite. Dar practic, aceste acţiuni "altruiste" pot opera speculaţii interesate la bursa valorilor "civice".

Vă par cîrcotaş? Mă bănuiţi de invidie şi frustrare? Vă înşelaţi - mă tem sincer că GDS face o nouă tentativă de confiscare a cauzei anticomuniste. Poate că mă înşel eu. Dar am motive de supiciune şi resentiment. Nu uit. Mai ieri mă dojenea doamna Celac pentru că îndemnam la acţiune, mai ieri ne invăţa Alin Teodorescu cum să facem un partid anti-FSN şi Stelian Tănase sfătuia (discret) "băieţii"- cum să manifeste. Nu la congresul de înfiinţare AC am fost pus eu la index ca provocator, pentru că "instigam" la rezistenţă politică faţă de uzurpare?

Sînt sincer revoltat. M-am dedicat din 1989 luptei cu Contrarevoluţia şi tot nu-mi arog partitura de solist, într-un concert de semnături. De ce ar face-o alţii?

Ştiu tot ce trebuie despre AC, GDS şi alte cluburi smilare. Despre opozanţii de catifea, de salon şi de creion. E uşor (ieftin) să lansezi cîte un "Comunicat" din cînd în cînd, pentru a-ţi conserva blazonul "dizident". Să fii criticul ferm al unor regimuri trecute, colaborînd pe ici pe colo cu cele care le continuă. Să pozezi "contra" la "ocazii", ocupîndu-te fără complexe, în rest, de afacerile şi interesele tale. Să-ţi trimiţi copiii şi nepoţii la burse şi posturi îndepărtate, în timp ce reproşezi altor tineri că nu luptă deajuns. Să dai indicaţii preţioase (plătite) în ziare, reviste, emisiuni. Să exhibi obsesiv idei sărăcăcioase, unui public alienat. Să te dedici unor proiecte… subvenţionate.

Mai greu e să-ţi compromiţi cariera şi să-ţi secătuieşti contul de bancă- pentru a para continuu uzurparea securicomunistă, să-ţi rişti viaţa în acţiuni reprimate dur de oamenii regimului la putere, să te marginalizezi prin contestare intransigentă, să-ţi pui "intelectul" la muncă pentru a elabora strategii de luptă, să te risipeşti pentru a cataliza energii colective. Cînd şi cine a făcut asta, din elita la care apelaţi?

Întrebarea se aplică şi dv. De unde pînă unde Sorin Ilieşiu? Putem avea referiri la acţiunile sau textele care v-au propulsat în fruntea acestei bătălii? CV-ul pe care-l ataşaţi, în lectura mea, nu vă demonstrează legitimitatea. E prea puţin că aţi condus un studio video (şi vi se poate reproşa ca acesta nu a valorizat cum ne-am fi aşteptat informaţiile şi resursele pe care le-a avut la dispoziţie. Am fost martor la înregistrari de mărturii facute la GDS dupa represiunile FSN. Din cîte am inteles - poate mă înşel?- procurorul Voinea nu a putut folosi acum arhiva dv. De ce?). Activitatea GDS-AC nu este o recomandare, pentru cineva informat. Puteţi fi doar bănuit că aveţi în spate omniprezenţii "strategi": Băcanu, Blandiana sau Tănase. (Poate că mulţi nu ştiu cum s-a pomenit ICAR în braţe cu steagul luptei anticomuniste, într-un proces pus la cale de Băcanu şi Lucian Orăşel. Dar cazul Constantinescu e notoriu …)

Preluînd iniţiativa într-o problemă de asemenea amploare şi miză, vă asumaţi răspunderi mari. Tovaraşii practică compromiterea cauzelor (cu atît mai uşor cu cît sînt axate pe personalităţi şi nu pe idei "charismatice" -prin atac la persoana celor care apar ca lideri. Anticomuniştii de manevră, după atîtea decepţii, au devenit circumspecţi. Veţi fi pus deci sub lupă şi tir. Bombardat de intrebări şi suspiciuni. Veţi trece bine de ele?

Chiar dacă sînteţi sigur pe carura şi rezistenţa dv şi pe greutatea "intelectualilor" care vă vor semna Apelul, nu e bine să îl formulaţi ca şi cum ar fi prima dată cînd crimele comunismului sînt denunţate şi cînd se cere dreptate. Este absolut imperios ca să subliniaţi apăsat în document în ce tradiţie se înscrie şi ce luptă continuă iniţiativa dv.

Altfel, intrăm perfect în capcana neruşinatei diversiuni încercate de preşedintele Băsescu, care se face că află pentru prima dată ca ar exista un genocid, un dosar, marturii, rechizitorii.

Eu nu vreau să fac jocul de diversiune a celor ce vor pretinde că nu au acţionat pînă acum pentru că ar fi lipsit elementele necesare, că Apelul dv. deschide dosarul şi nou înfiinţatul IICC începe analiza. Ştiu că e o manevră abilă de îndepărtare a liniei frontului. Recursul la istorie? Vinovaţii la putere ne vor permite să ne ocupăm de vinovatii morţi. Dacă nu-i deranjăm, ne vor da chiar o mînă de ajutor.

Aşa cum v-am spus însă, prioritatea mea a devenit procesul celor care au împiedicat procesul comunismului, pînă acum.

Ioan Roşca, 27 februarie 2006