Demersuri dedicate criticii "Tranzitiei" economice - Nica Leon

1.

     Vă adresez această scrisoare în calitate de făuritor de libertate şi dătător de speranţe de mai bine poporului român, pe care îl iubesc şi pentru a cărui soartă am fost dispus şi gata să mă sacrific doar pentru ca cei mulţi să aibă un viitor mai fericit şi un trai mai bun, iar acum sper ca o dată cu dobîndirea înaltei funcţii de Preşedinte al României, dumneavoastră să vegheaţi permanent şi atent la respectarea Constituţiei, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, prevăzute şi garantate cetăţenilor români, la modul în care înţeleg autorităţile statului să respecte şi să transpună în viaţa cotidiană, concret, litera şi spiritul Legii fundamentale, cît şi idealurile Revoluţiei române din decembrie 1989.
     Vă scriu această scrisoare acum, la început de an nou şi la începutul mandatului de Preşedinte al României, dar şi al guvernului de strînsură rezultat, avînd în vedere promisiunile dumneavoastră electorale cît şi angajamentele pe care vi le-aţi asumat public după anunţarea victoriei în alegeri, cu dorinţa de a colabora şi de a vă sprijini în vederea îmbunătăţirii situaţiei grave existente în România, pentru a vă ajuta la edificarea unui stat de drept, în care să se respecte drepturile cetăţeanului şi cetăţenilor români, drepturile omului încălcate şi ignorate şi de prea multe ori batjocorite şi chiar anulate de regimurile politice anterioare, neconstituţionale, de guvernările ilegale şi abuzive care au nenorocit ţară şi au umilit poporul, regimuri ce s-au manifestat discreţionar în ultimii 15 ani, ca nişte adevărate hoarde străine, ca forţe cotropitoare şi nu ca reprezentanţi ai poporului român, suveran.
     Tocmai datorită acestor motive vă rog să reflectaţi şi vreau să cred că vă veţi exercita influenţa, autoritatea şi prestigiul pentru a determina Parlamentul României şi guvernul să anuleze, de îndată, actele şi măsurile neconstituţionale, aberante şi anacronice, un adevărat atentat la statul de drept, la morală şi bun simţ, dar şi la bunăstarea românilor, impuse de-a lungul timpului de guvernanţii din această ţară năpăstuită de rînjilă vodă, după cum urmează :
1. Prin introducerea taxei de drum (numită şi taxa Băsescu) reprezentanţii Guvernului, ai Parlamentului şi Preşedintele României au încălcat dreptul românilor la liberă circulaţie, prevăzut şi garantat de art. 25 din Constituţie. Căile de comunicaţie, deci reţeaua naţionale, judeţeană, municipală, orăşenească şi comunală de drumuri din România au fost şi sînt bun al întregului popor, proprietate inalienabilă, realizată şi întreţinută din bani publici, adunaţi la bugetul de stat, prin contribuţia tuturor cetăţenilor români, obligaţi să plătescă taxe şi impozite. Ca atare, această taxă este neconstituţională, ilegală şi abuzivă, motiv pentru care vă rog să stăruiţi ca, în cel mai scurt timp, să fie desfiinţată;
2. Deşi există deja o taxă ilegală pusă pe drumuri, crezîndu-se şmecheri şi pe noi proşti, reprezentanţii statului au comis un alt atentat la suveranitatea poporului român, impunînd abuziv, de această dată, un aşa zis „tarif de utilizare” – adică o nouă taxă pentru folosirea aceloraşi drumuri, proprietate publică - inalienabilă, de către proprietarii autovehiculelor cu masă mai mare de 12 tone, încălcînd nu numai prevederile art. 25 din Constituţie, dar şi prevederile art. 1 alin. 3, art. 16 alin. 1 şi 2, art. 41, alin. 1 şi 2, art. 51, art. 53, art. 107 alin. 2, art. 135 şi art. 150 alin. 1 din Legea fundamentală, Legea 31/1990 şi Codul Civil;
3. Cu dorinţa sadică de a chinui, umili şi jefui şi mai abitir poporul român, guvernanţii comunişti au impus generalizarea taxei de drum, numită oficial în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, aprobată prin Legea nr. 415/2004, „tarif de utilizare a reţelei de drumuri naţionale”, obligînd astfel toţi proprietarii de vehicule şi autovehicule (denumiţi deţinători şi utilizatori, nu proprietari aşa cum ar fi fost normal) să cumpere roviniete fără de care nu mai au dreptul de a-şi folosi proprietăţile, adică autovehiculele şi reţeaua de drumuri naţionale, liber şi după cum doresc, impunîndu-se să plătească pentru dreptul lor fundamental de a-şi folosi proprietatea, încălcînd astfel şi art. 480 din Codul Civil, dar şi Legea finanţelor publice nr. 500/2002, art. 1 şi 2, care nu pomeneşte nimic despre pretinsul „tarif de utilizare” fiind însă enunţată, la punctul 40, doar definiţia taxei în sistemul de finanţe publice: „ sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie publică sau un serviciu public”. Menţionez, de asemenea, că Legea 415/2004 a fost impusă prin încălcarea grosolană şi a prevederilor art. 1, 2, 3, 4, 6 şi următoarele din Legea privind transparenţa decizională în administraţia publică nr. 52/2003.
4. Pentru a demonstra, dacă mai era cazul, incompetenţa regimului apus şi reaua sa credinţă, dar şi pentru a îmbrobodi lumea, se confiscă proprietatea inalienabilă a întregului popor, formată din reţeaua de drumuri naţionale şi se dă prin Ordonanţa 15/2002 în patrimoniul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale S.A. Deci, printr-un act normativ abuziv este făcut stăpîn peste drumurile din România un agent economic, care ne impune biruri şi fel de fel de taxe, la fel de ilegale, cum sunt, de asemenea taxele pentru trecerea frontierei, taxele pentru trecerea podurilor dunărene, taxă înfiinţată abuziv printr-un ordin ilegal al Ministerului de Finanţe în anul 1995. Pentru a-şi ascunde abuzul şi reaua credinţă, jefuitorii din guvern încearcă să mascheze potlogăria în spatele unei pretinse „Directive a Parlamentului European şi a Consiliului Europei nr. 62/1999/CE din 17 iunie 1999, act cu privire la taxarea vehiculelor de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri” , deci altele decît cele publice, deoarece, cele publice sînt în toată Europa finanţate prin buget, fără ca cetăţenilor „utilizatori de drumuri” să le mai fie pretinsă vreo taxă, pentru că la ei liber înseamnă într-adevăr fără oprelişti, îngrădiri, restricţii etc. Aşa fiind, vă întrebăm domnule preşedinte, conform cărui principiu al statului de drept sînt ameninţaţi astăzi cu amenda şi cu reţinerea talonului cetăţenii proprietari de autovehicule, care îşi folosesc proprietatea după bunul lor plac, pentru că le este garantat şi dreptul la liberă circulaţie?
5. De asemenea, consider că ar fi interesant să aflu de la dumneavoastră, ce legătură are agentul economic pe acţiuni, numit pompos Companie Naţională de Autostrăzi …, cu tehnologia de realizare a motoarelor şi cu încadrarea lor în normele de poluare Euro?! Vă rog să observaţi că actele normative incriminate amestecă de-a valma, noţiuni şi principii care nu au vreo legătură cu realitatea şi nici cu cadrul legal existent în România, din moment ce pentru stabilitatea şi durata de viaţă a drumurilor contează doar masa şi frecvenţa trecerii maşinilor într-o unitate de timp, nu şi cantitatea de fum emisă de motoare. Nu cumva s-au încurcat borcanele şi acum se ocupă de poluare pîrdalnica companie şi nu Ministerul Mediului aşa cum ar fi normal? Dacă aveţi ceva timp şi dorinţa de a vedea cît de prosti au fost cei ce au consimţit să impună OG 15/2002 şi Legea 415/2004, vă rog să le citiţi, pentru a vă convinge cît de stîngaci sînt alcătuite, redactate şi întocmite, ocazie cînd veţi constata că cetăţenii autohtoni sînt consideraţi şi trataţi de reprezentanţii României, ca şi cum ar fi de categorie inferioară, deoarece, la punctul 3 din Legea 415/2004, art. 5 se prevede că doar „utilizatorii străini vor achita tariful de utilizare …, astfel: o zi, 7 zile” ş.a.m.d, în timp ce proprietarii români, discriminaţi, dar numiţi „utilizatori”, sînt obligaţi să achite pentru o perioadă de minim 7 zile, conform art. 1 punctul 7 din ordonanţă, străinii fiind astfel privilegiaţi pentru că au curajul să se aventureze şi să-şi rupă maşinile prin gropile, şanţurile şi tranşeele existente din belşug în drumurile eternei şi fascinantei Românii, aflată încă la cheremul unor comunişti tembeli;
6. Întrucît v-am lăsat dumneavoastră „plăcerea” de a descoperii toate inepţiile conţinute în cele două acte normative, promulgate cu girul fostului locatar de la Cotroceni, ce a ocupat abuziv, pînă de nu de mult, pavilionul Cucuveaua, de fapt un infractor, trădător şi uzurpator pe nume Ion Ilici Iliescu , vă voi semnala din noianul de acte normative cu putere de lege, neconstituţionale, o adevărată ruşine pentru un stat european, ce se vrea a fi de drept acum în Mileniul III, doar cîteva dintre ele, cu rugămintea de a studia şi „faimoasele”, dar neconstituţionalele şi aberantele prevederi conţinute în Codul Fiscal, respectiv Legea nr. 571/2003 şi în Codul de procedură fiscală, unde, printre multe şi marile ticăloşii conţinute, veţi afla că la art. 162 lit. g se prevede ca uleiurile minerale să fie supuse accizei de consum. Ori, dacă aşa scrie în lege puteţi să ne spuneţi de ce se calculează şi se percepe accize pe benzină, motorină şi GPL care, după cum ştie toată lumea, sînt combustibili nu uleiuri!
7. Deoarece am convingerea că această scrisoare v-a îndemnat la reflecţie, vă rog să vă îndreptaţi atenţia şi asupra prevederii neconstituţionale privind impozitarea proprietăţii în România, proprietate garantată, ocrotită şi uneori inviolabilă, conform art. 44 alin. 1 şi 2 şi art. 136 alin. 5, coroborate şi cu art. 1 alin. 3 şi 5, art. 47, art. 56 şi art.154 alin. 1 din Constituţie, pentru a nu mai pomeni şi de tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte. Voi insista doar asupra triplei impozitări a mijloacelor de producţie, proprietate privată a firmelor care, cu toate că sînt obligate să plătească impozit pe profit, le mai este impus să plătească abuziv, pe lîngă taxele arătate mai sus şi taxe pe mijloacele de transport, stabilite neconstituţional, funcţie de capacitatea cilindrică a motorului. Prin astfel de practici este încălcată şi prevederea art. 16 alin. 1 din Constituţie, pentru că, spre exemplu, cetăţenii care posedă autovehicule cu acţionare electrică şi nu au deci capacitate cilindrică, nu plătesc această taxă anacronică.
8. La fel de ruşinoase şi anacronice sînt şi taxele şi impozitele pe proprietate, adică cele pe care statul tîlhar, aşa cum sînt reprezentanţii săi, le-a impus pentru imobile (terenuri şi construcţii) proprietate privată, garantată, ocrotită şi inviolabilă, conform Constituţiei României, dar care este impozitată de stat, prin administraţiile financiare, ca şi cum – la fel ca în epoca de tristă amintire – statul ar fi proprietar absolut, iar cetăţenii jecmăniţi ar fi doar simpli deţinători, care, pentru că folosesc proprietatea statului trebuie să plătescă acestuia taxe şi impozite anuale. Nimic mai fals atîta timp cît proprietatea este a cetăţeanului şi/sau a unor entităţi economice, pentru care nu trebuie să plătească nimic statului hrăpăreţ şi foarte prost administrat, de fel de fel de neica nimeni, care de îndată ce se văd în scaune şi în demnităţi mult mai mari decît îi duce capul, se fac stăpîni pe proprietăţile şi buzunarele noastre şi, pentru că nu ştiu să administreze această ţară, se apucă frenetic să împartă sărăcia, fiind incapabili să înţeleagă că, de fapt, rolul lor este să ştie cum să producă bani, mulţi bani şi să pună pentru asta ţara la treabă, doar în conformitate cu litera şi spiritul Constituţiei, a moralei şi a normelor bunului simţ.
9. Tot neconstituţională şi anacronică, o sfidare la adresa cetăţeanului – contribuabil şi a statului de drept sînt şi taxele de timbru şi timbru judiciar, deoarece acestea îngrădesc dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie, drept garantat de prevederile art. 21 din Constituţie numit chiar aşa: „Accesul liber la justiţie”, exercitarea acestui drept ne putînd fi îngrădită de nici o lege conform alin. 2, deci nici chiar de legea 146 şi 123/1997, impuse discreţionar şi abuziv de „liberalul” roşu Valeriu Stoica în timpul mandatului său de ministru al in-justiţiei.
10. O altă intolerabilă sfidare a contribuabilului român o reprezintă aberanta şi ruşinoasa taxă Mazăre, care vreau să cred acum că va fi desfiinţată, iar cei ce au impus-o vor suporta în sfîrşit rigorile legii penale.
     Pentru a nu vă consuma prea mult din timpul dumneavoastră preţios, fiind convins că sînteţi mînat de cele mai bune intenţii, că doriţi cu adevărat ca România, în timpul mandatului dumneavoastră, să devină un stat de drept, democratic şi social, prosper şi civilizat, care să preţuiască şi să respecte omul – cetăţean şi contribuabil, eliberat în fine de toate nenorocirile şi tarele comunismului, însă îngrijorat de calitatea, competenţa şi moralitatea oamenilor care vă înconjoară şi în care v-aţi pus toată nădejdea şi speranţa că vor acţiona în aşa fel încît ţara noastră să-şi spele, o dată pentru totdeauna, ruşinea care o sufocă şi, avînd în vedere primele măsuri luate de unii dintre noii miniştrii, cît şi prestaţia mai mult decît jenantă a ministrului Dobre de la transporturi, care, deşi nu cunoştea actele normative invocate în cuprinsul acestei scrisori, încerca totuşi, la postul naţional de televiziune, să aburească lumea, practică şi mentalitate pur şi tipic comunistă, de şmecheraş care, în loc să înţeleagă că este servitorul poporului, se comporta deja ca stăpîn sau şef al acestuia. Nu mai amintesc şi de ordonanţa de urgenţă privind fiscalitatea, promovată de noua adunătură guvernamentală, prin care se majorează abuziv, fără o viziune de ansamblu, fără o analiză competentă şi fără un program de guvernare serios şi eficient, unele cote de impozitare pentru unii agenţi economici, prin încălcarea prevederilor Legii 52/2003.
     Avînd în vedere cele de mai sus, dar şi multe altele, vă asigur că sînt gata să vă ajut, de dragul şi în numele idealurilor pentru care înaintaşii şi copiii noştri s-au sacrificat, ultima dată la Revoluţia din 1989, cu sfaturi, programe concrete de guvernare pentru fiecare domeniu de activitate, cu măsuri eficiente şi constituţionale, de bun simţ, cu experienţa necesară şi obligatorie doar atunci cînd se va vrea să punem umărul cu toţii pentru salvarea şi propăşirea României.
     Doar astfel consider că vom izbîndi, iar dumneavoastră veţi contribui efectiv şi decisiv la edificarea unei societăţi drepte, libere şi democratice, care să asigure tuturor cetăţenilor un nivel de trai decent, aşa cum prevede Constituţia României la art. 47.
     Fiind sigur că şi pe dumneavoastră vă vor intriga, cel puţin, cele cîteva aspecte neconstituţionale pe care vi le-am relevat şi veţi dori să aflaţi de ce şi pentru ce consumă inutil banii poporului, ce se zbate în griji şi în mari nevoi, cei numiţi să apere Constituţia şi care acum îşi fac veacul pe la Curtea Constituţională şi pe la Avocatul Poporului, instituţii deosebit de importante într-o societate democratică, civilizată, dar care astăzi sînt parazitate, întinate şi sufocate de ciudaţi cu mentalitate comunistă, care nu văd cu ochi buni dorinţa de libertate, democraţie, dreptate, pace şi prosperitate a românilor, idealuri pe le-au îmbrăţişat cu atîta entuziasm, sacrificiu şi jertfă, la Revoluţia Română din decembrie 1989.
     Voi încheia domnule preşedinte, cu speranţa că scrisoarea mea îşi va găsi ecoul şi o rezolvare grabnică, prin intermediul şi cu sprijinul dumneavoastră, în calitate de garant al constituţiei, asigurîndu-vă de cele mai bune intenţii din partea mea, de sprijin, dar şi de răgazul necesar pentru a transpune în practică măsurile promise, spre binele ţării şi al poporului, mai înainte de a începe iarăşi să întocmesc rapoarte, pe care să le transmit apoi tuturor factorilor de decizie din lumea democratică, în care să prezint critic, dar obiectiv, activitatea şi măsurile guvernului original actual, pentru a nu spune chiar neconstituţional.
Să trăim bine!

2.

     Acum 15 ani tinerii acestei ţări au luptat pentru ca România să devină un stat de drept, în care libertatea, demnitatea, dreptatea, democraţia, prosperitatea, proprietatea şi bunul simţ, izgonite pînă atunci, să îşi găsească definitiv şi deplin locul în această ţară, atît de chinuită şi batjocorită de străini.
     Cu toate că au înfruntat teroarea comunistă, sacrificîndu-se pentru binele ţării şi al poporului român, astăzi sînt nevoiţi să constate că toţi cei care au fost la putere în loc să-şi vadă lungul nasului şi să respecte măcar Constituţia, imediat după ce jură să o respecte, cu ocazia dobîndirii unor posturi importante în conducerea statului, uită imediat care le este statutul şi menirea şi, brusc, din servitori ai statului şi poporului se cred stăpînii săi şi comit numeroase abuzuri şi fărădelegi, călcînd în picioare, cu nonşalanţă, orice normă morală şi legală.
     Aşa s-a întîmplat mereu. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, un neica nimeni, un activist comunist de pripas, cu aere de stăpîn absolut al României, nu numai că a ordonat masacrarea tinerilor iubitori de libertate şi dreptate, dar s-a autointitulat emanatul revoluţiei şi preşedinte al C.F.S.N, postură din care a declanşat şi o feroce teroare îndreptată împotriva românilor şi a României. Fără a avea aprobarea poporului, a iniţiat acţiuni duşmănoase, prin care a distrus pacea socială şi viaţa politică, avînd ca rezultat destabilizarea economiei şi compromiterea imaginii excelente dobîndită de ţara noastră datorită eroismului, dăruirii şi iubirii de ţară pe care o demonstraseră cu prisosinţă unei lumii întregii, tinerii anticomunişti, luptători pentru libertate şi demnitate naţională, în acele zile şi nopţi pline de dăruire şi eroism.
     De cum s-a instalat la putere, Ion Iliescu şi camarila sa au pornit neîntîrziat să-şi bată joc şi să risipească averea românilor, făcînd posibil să dispară sume uriaşe, de ordinul miliardelor de dolari, bani aflaţi atunci în visteria ţării, proprietate a poporului român, ruinînd astfel economia şi sărăcind poporul. Mă refer concret la suma de 2,05 miliarde de U.S.D. care a dispărut pînă la data de 5 februarie 1990, pe circuitul B.N.R.- B.R.C.E.
     Cu toate că ţara aceasta are nenumărate instituţii care ar fi trebuit să cerceteze dispariţia mai mult decît suspectă a acestei sume considerabile, instituţii pline cu oameni calificaţi pentru acest scop, care lunar primesc lefuri consistente de la poporul român, nimeni nu a făcut nimic pentru a opri tîlharii, pentru a-i pedepsi pe cei care au făcut posibilă un asemenea jaf naţional, după cum nimeni nu a făcut nimic concret şi serios pentru a recupera cei peste 16,5 miliarde de dolari, depuşi la ordinul lui Ceauşescu în diferite conturi, la bănci din străinătate, bani care au aparţinut şi aparţin poporului român şi care ar fi trebuit demult să reintre în trezoreria României.
     Deşi ţara a plătit pretinşi specialişti să depisteze aceste conturi şi să facă demersurile necesare pentru repatrierea lor, constat că cei care au fost împuterniciţi să se ocupe de această necesară operaţiune, au tocat degeaba alţi bani, fără să dea, pînă în prezent, socoteală pentru incapacitatea, nepăsarea sau complicitatea lor, fiind însă promovaţi pentru asemenea ticăloşie în funcţii foarte bine plătite, garantate pe viaţă numai celor ce se fac vinovaţi de asemenea complicitate şi crime.
     Unul dintre aceştia este şi consilierul dumneavoastră Theodor Stolojan care alături de eternul guvernator Mugur Isărescu a reuşit „performanţa” ca pe lîngă îngroparea temeinică a acestei probleme, pentru care au avut însărcinări oficiale, să fie după regimul Iliescu – Roman şi cel mai mare distrugător al economiei româneşti, din postura de prim-ministru. Dacă veţi considera că vă interesează subiectul şi nu aveţi încă datele necesare înţelegerii fenomenului vă voi sta la dispoziţie, pentru a vă prezenta cu lux de amănunte faptele care l-ar fi incriminat de mult într-un stat de drept, democratic.
     Noi, cei cîţiva care am spălat ruşinea şi umilinţele poporului, aflîndu-ne la revoluţie în cabinetul nr. 1 şi 2 am descoperit documente care conţineau numerele conturilor, parolele acestora cît şi situaţia exactă a lor, rulajul şi operaţiunile efectuate la zi în respectivele conturi, documente care au fost depuse, spre o temeinică păstrare, în camera de fier aflată în Palatul Victoria, pentru a putea fi la dispoziţia noului guvern care, de „patriot” ce era le-a făcut dispărute, iar acum dumneavoastră, fiind vorba de o problemă de securitate naţională aveţi datoria să dispuneţi organelor abilitate să le dea de urmă, dar şi să înceapă neîntîrziat cercetarea, în vederea trimiterii tuturor împricinaţilor şi complicilor lor în judecată, pentru a fi pedepsiţi exemplar toţi cei ce se fac vinovaţi de comiterea unor asemenea fapte penale, cu consecinţe deosebit de grave pentru bunul mers al economiei României, indivizi care acum se ascund în spatele dumneavoastră, de unde, cu siguranţă, vor complota şi pune la cale alte fapte contrare interesului naţional.
     Tot în acele timpuri de tristă amintire, uzurpatorii Revoluţiei Române din Decembrie 1989, crezîndu-se şmecheri şi stăpînii absoluţi ai averii naţionale, realizată cu banii, munca şi strădania poporului român, nevoit să trăiască în mizerie, copleşit, pe lîngă noianul de nedreptăţi, de foame şi de frig, au pus bazele devalizării şi distrugerii premeditate, atent pregătite şi calculate, a economiei româneşti, a aparatului de producţie de valori materiale, culturale ş.a.m.d.
     Aşa a fost născocită Legea 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, adoptată de parlamentul ruşinii naţionale, cu ajutorul căreia au fost trecute din patrimoniul statului – ca administrator al avuţiei naţionale – realizată de sute şi mii de generaţii, toate obiectivele economice – proprietate publică a întregului popor - în patrimoniul unor aventurieri, impuşi la conducere de guvernul terorist, contrarevoluţionar.
     Prin asemenea manopere frauduloase, înfăptuite de reprezentanţii Guvernului României, a fost declanşat vastul proces de devalizare şi subminare a economiei naţionale, de jefuire a proprietăţii publice, ce a trecut astfel în buzunarele unor oameni protejaţi de cei ce ordonaseră la Revoluţia română uciderea tinerilor revoluţionari şi luarea puterii cu orice preţ.
     Ca dovadă că averea inalienabilă a românilor era deţinută de stat, care avea numai rolul de administrator al acesteia, nu şi pe cel de proprietar , este şi conţinutul art.1, 19 şi 20 din Legea 15/1990, lege care trădează însă intenţia ascunsă a guvernanţilor ticăloşi care, nefiind prea isteţi din fire, se scapă şi aşa iese adevărul la lumină prin conţinutul în art. 5, unde scrie că regia autonomă are „drept de proprietate” asupra averii poporului român. Au recurs la această tărăşenie, pentru că la acea vreme nu exista o constituţie, aprobată prin referendum de poporul român şi în vigoare abia din decembrie 1991, care la art. 135 alin. 5 prevedea că „bunurile proprietate publică sînt inalienabile”.
     Tot în acea perioadă ruşinoasă, canaliile şi bestiile care au contemplat, plini de admiraţie, felul în care a fost masacrată, de către gorilele lui Ion Iliescu, populaţia anticomunistă care demonstra paşnic în Piaţa Universităţii şi care au acceptat frauduloasa alegere a bestiei comuniste, cu chip uman, în funcţia de preşedinte al unei ţări distruse de ciuma roşie, deşi pînă şi copiii ştiau atunci că alegerile din 20 mai 1990 fuseseră trucate şi aranjate, iar opoziţia vînată, persecutată şi chiar cotonogită, prin folosirea aceloraşi metode ca şi la alegerile furate din 1946. Dar cu toate fărădelegile comise au acceptat monstruozitatea susţinînd camarila teroristo – comunistă care a umplut, pînă la refuz, sala fostei mari adunături naţionale, care văzîndu-se pe cai mari şi, crezînd că sînt stăpînii proştilor, au votat fără să clipească, pentru că de gîndit nu aveau cu ce, Legea 58/14 august 1991. În preambulul său, care este o timidă încercare de a-i îmbrobodi pe cei mulţi, se vorbeşte despre despăgubirea populaţiei care a contribuit la făurirea şi consolidarea avuţiei naţionale, îndreptăţită să primească doar 30 % din capitalul societăţilor comerciale, apoi se strecoară şi o propoziţie prin care se dezvăluia adevăratul scop al legii, adică vînzarea proprietăţii publice, inalienabile, ca şi cum „aleşii” porlamentului ruşinii naţionale ar fi fost stăpînii ţării şi proprietarii avuţiei naţionale, avere care aparţine de fapt şi de drept poporului român de atunci, de acum şi din viitor.
     Pentru a ne demonstra cît de ticăloşi au fost parlamentarii aflaţi în parlamentul ruşinii naţionale, aceştia au votat nu numai prevederea aberantă de la art. 1, din Legea 58/1991, dar şi pe cea de la art. 24 unde scrie că: ”Fondul Proprietăţii de Stat deţine 70 % din capitalul social al societăţilor comerciale organizate conform cap. III din Legea 15 /1990” ceea ce însemna că nu poporul suveran este proprietarul proprietăţii publice, ci această instituţie publică, cu caracter comercial şi financiar, care într-un stat de drept putea fi, în cel mai rău caz, administratorul şi nu stăpînul averii românilor.
     Cu toate acestea, contrar prevederilor art. 101 alin. 1 şi cu încălcarea art. 107 alin. 2. şi 135 alin. 2 şi 5, guvernul adoptă mai multe hotărîri (H.G. nr. 545 din 16 septembrie 1991 privind vînzarea de active ale societăţilor cu capital de stat; H.G. 758/4 noiembrie 1991; H.G. 545/1992 şi multe altele) în care decideau, neconstituţional, vînzarea, înstrăinarea şi risipirea averii publice, inalienabile, a poporului român, făurită prin jertfa, chinul, abnegaţia şi priceperea noastră, cît şi a moşilor şi strămoşilor noştri, stăpîni de milenii a frumoasei noastre patrii.
     Aşa au fost vîndute pe nimic, provocînd economiei naţionale, ţării şi poporului român, foarte multe fabrici şi uzine, botezate însă societăţi comerciale, bănci şi regii, fără a mai fi despăgubit iniţial poporul care avea dreptul la cota promisă de despăgubire de 30 %.
     Şi acum constat că actualul guvern, care pretinde că reprezintă „dreptatea şi adevărul” anunţă cu surle şi trîmbiţe, co pe o victorie nu ca o dovadă clară a nepriceperii sale, că va continua să distrugă avuţia naţională, pe care se laudă că o va vinde şi o va înstrăina, fără a avea însă dreptul moral şi legal, fără acordul proprietarilor vremelnici a acesteia, avuţie pe care înaintaşii ne-au lăsat-o nouă, celor de azi să o apărăm, chiar şi cu preţul vieţii, să o sporim cu pricepere şi chibzuinţă şi pe care apoi să o dăm, cu limbă de moarte, mai departe, neştirbită şi chiar sporită, generaţiilor viitoare, în veacul vecilor.
     În loc ca noua putere să oprească imediat acest proces imoral, ilegal şi extrem de păgubos, ba chiar să treacă neîntîrziat la anularea tuturor aşa-ziselor privatizări, aceasta, cu ajutorul unui guvern neconstituţional, pestriţ şi nereprezentativ intenţionează să continue, fără acordul poporului, procesul de înstrăinarea B.C.R şi împroprietărirea cu circa 8 % doar a angajaţilor celei mai mari şi mai puternice băncii de stat, ca şi cum numai salariaţii au făcut banca şi nu tot poporul, exclus de la dreptul de a primi cota de 30% cuvenită, pentru a nu mai aminti de CEC, de societăţile de gaz, de cele de energie electrică, de rafinării, de fabricile de ciment, prăduite cu munţii de calcar cu tot, de parcă fabrica ar fi fost proprietare munţilor şi nu poporul român, suveran.
     Avînd în vedere toate cele de mai sus, pentru a vă dovedi buna credinţă, bunele intenţii, patriotismul, dăruirea şi dragostea de ţară, ca fiu al acesteia, ajuns preşedinte al României în primul rînd datorită drumului spre libertate şi democraţie deschis de noi în acel glorios şi însîngerat Decembrie 1989, cînd doar puţini au fost gata să se sacrifice pentru binele comun, pentru demnitate şi dreptate, vă rog domnule preşedinte ca în numele Constituţiei, a promisiunilor şi angajamentelor pe care vi le-aţi luat, să întreprindeţi deîndată tot ceea ce este necesar pentru stoparea tuturor vînzărilor capacităţilor de producţie, distribuţie, a zăcămintelor de materii prime, a tuturor bunurilor proprietate publică, inalienabilă şi să opriţi astfel înstrăinarea şi distrugerea avuţiei naţionale.
     Vă rog să aveţi în vedere şi că, doar nişte tembeli pot accepta conceptul impus de aceiaşi alogeni, duşmani de veacuri a poporului român, care pretind, prin legi strîmbe, neconstituţionale că statul - adică noi poporul român – ar avea şi o proprietate privată, ce ar aparţine numai statului – „teritoriul şi populaţia asupra cărora îşi exercită autoritatea această organizaţie; ţară” sintagmă introduă abuziv, pentru prima dată în România, prin H.G. nr. 905/7 10 1996, ce încalcă şi prevederile art. 107alin. 2 din Constituţie.
      Şi pentru acum 15 ani noi ne-am ridicat la înălţimea speranţelor românilor şi, prin faptele noastre am dovedit lumii măreţia şi dorinţa de dreptate a poporului român, dumneavoastră astăzi, beneficiar al victoriei noastre, aveţi datoria să vă dovediţi concret ataşamentul faţă de idealurile Revoluţiei şi preţuirea faţă de aspiraţiile şi drepturile poporului român, motiv pentru care vă cer, ca în conformitate cu prerogativele dumneavoastră constituţionale, fiind vorba de problemă de securitate naţională, să determinaţi instituţiile statului, create tocmai pentru a apăra proprietatea publică, inalienabilă, să înceapă neîntîrziat, în regim accelerat, cercetările, trimiterea în judecată şi pedepsirea tuturor celor care au iniţiat şi pus la cale asemenea mîrşăvie, concomitent cu confiscarea, în vederea întoarcerii în patrimoniul administratorului de drept – statul român, a tuturor bunurilor publice vîndute, cedate sau înstrăinate neconstituţional prin încălcarea art. 135 coroborat cu art. 51 şi 150 alin 1 din Constituţie , avînd în vedere că motivaţia cretinilor şi hoţilor care şi-au permis să risipească avuţia naţională, care susţineau şi poate mai susţin că „statul ar fi cel mai prost administrator” nu este valabilă, în realitate nefiind vorba de stat, ci doar de indivizii aflaţi la guvernare, care s-au dovedit nu numai proşti, dar şi tîlhari, iar dacă nu se simţeau în stare şi nu puteau să administreze eficient, în interesul poporului, averea acestuia, aveau posibilitatea şi obligaţia să demisioneze, nu să distrugă şi să risipească averea noastră comună, indivizibilă şi inseparabilă.
     Să trăim bine, în dreptate, demnitate şi libertate, într-o ţară liberă, suverană şi prosperă!