M A N I F E S T U L  

C R E Ş T I N   D E M O C R A T

 

Noi, creştin democraţii din Partidul în care s-au adunat, tradiţia transilvană a luptei pentru eliberarea naţională, tradiţia conservatoare a elitei care a făcut şi ţinut statele române, şi tradiţia gospodarilor de la sate, suntem confruntaţi în mai mare măsură decât alte forţe politice cu problematica refacerii României după 50 de ani de barbarie marxistă şi sovietică.

Puternic legaţi de valorile creştine pe care se întemeiază civilizaţia acestui continent şi democraţia, NOI RESPINGEM ORICE ARANJAMENT INCOMPATIBIL CU CREZUL NOSTRU POLITIC.  Antinomia dintre democraţie şi totalitarism exclude orice compromis între ele. Obiectivele Rezistenţei Anticomuniste - a căror actualitate este stringentă - nu sunt negociabile.

Suntem hotărîţi să luăm înapoi de la comunişti România pe care ne-au furat-o şi să repunem pe temeliile lor statul şi societatea românească. Democraţia nu se poate reconstrui pe ruinele comunismului, nici din rămăşiţele lui, şi incă mai puţin de către beneficiarii lui. Decomunizarea şi lustraţia sunt condiţiile obligatorii ale restaurării ei şi ale configurării României de mâine.

Vrem să intrăm în Europa cu istoria, personalitatea şi instituţiile noastre, de care suntem mândri - nu sub falsa înfăţişare a unei identităţi de împrumut, la modă sau politically correct. 

 

 

PNŢCD = REZISTENŢA ANTICOMUNISTĂ

 

În Decembrie 1989 românii s-au ridicat împotriva sistemului de natură criminală şi de obârşie străină impus prin înaltă trădare la 30 Decembrie 1947. La acea dată,  Armata Roşie punea capăt independenţei României, făcând din ea o posesie colonială - şi inlocuia democraţia cu totalitarismul - expresia politică a crimei organizate.

Timp de jumătate de veac, armata de ocupaţie camuflată de Gheorghiu-Dej în haine civile şi deghizată în straie populare de Ceauşescu, a distrus sistematic România şi poporul român - pregătind anexarea Ţării la imperiul comunist universal şi contopirea Naţiunii în magma informă a proletariatului mondial. Executantul acestui proiect a fost organul specializat în crimă al PCR, Securitatea, care l-a realizat prin teroare: arestarea şi torturarea a 2 milioane de persoane şi exterminarea în massă a categoriilor indezirabile, începând cu elita.

Partidul Naţional Ţărănesc a fost cel mai constant şi mai important factor de rezistenţă  împotriva dominaţiei sovietice şi a regimului impus de Moscova. Iuliu Maniu a respins în 1945 sfatul lui Eduard Beneş, de a colabora la inevitabila instaurare a comunismului în ţările ocupate de Armata roşie, spre a atenua suferinţele poporului român. Pilda elitei care s-a ilustrat prin refuzul compromisului cu cotropitorul şi cu uneltele sale locale a ţinut treze simţul demnităţii umane, conştiinţa naţională şi crezul în isbândă, dând curaj şi răbdare tuturor celor care voiau să reziste sistemului sovieto-marxist. Sacrificiul conştient al înaintaşilor noştri a fost consimţit pentru a ne feri pe noi de ruşinoasa moştenire a complicităţii şi a laşităţii: ei au fost prigoniţi şi exterminaţi, dar n-au capitulat, pentru ca amintirea lor să rodească în noi, făcându-ne să merităm libertatea recâştigată. Opţiunea lor lucidă a ţinut sus steagul luptei pentru libertate şi democraţie, sub a cărui flamură s-au ridicat în Decembrie 1989 cei care au pus capăt regimului instaurat în 1947.

Indiferent dacă a fost provocată sau nu, revolta celor care şi-au dat sau riscat atunci viaţa a fost sinceră, şi anticomunismul lor spontan.

Aceiaşi bandă de răufăcători căreia Stalin îi încredinţase România în 1947 a furat victoria forţelor democratice, reluând puterea cu sprijinul lui Gorbaciov. Astăzi, după 15 ani de „tranziţie”, constatăm că SISTEMUL NU S-A SCHIMBAT, ADAPTÂNDU-SE DOAR LA REALITĂŢI SPRE A SUPAVIŢUI. Astăzi, cine controlează economia şi mass-media nu mai are nevoie de teroare pentru a pune mâna pe putere. Regimul politic impus de organizatorii mineriadelor din 1990 maschează prin simularea procedurală a democraţiei metode de guvernare care ţin de criminalitate. Pluripartismul şi privatizarea sunt doar noile mecanisme prin care structurile comunisto-securiste controlează toate partidele şi  întreprinderile. Primirea în NATO şi integrarea europeană n-au scos România din încremenirea împărţirii în două tabere ireconciliabile, ale căror interese sunt incompatibile: majoritatea populaţiei, formată din victimele deopotrivă ale comunismului şi ale tranziţiei, şi tagma jefuitorilor de azi – profitorii regimului dinainte de 1989.

SINGURA COMPONENTĂ A SCENEI POLITICE PE CARE STRUCTURILE COMUNISTO-SECURISTE N-AU REUŞIT ÎNCĂ S-O ACAPAREZE, ESTE CEA CREŞTIN-DEMOCRATĂ, SALVATĂ DE FAPTUL CĂ ESTE REPREZENTATĂ DE PNŢCD – DECI ASIMILATĂ CU REZISTENŢA ANTI-COMUNISTĂ.

 

STAREA PARTIDULUI

Adevăratele probleme

Crizele prin care trece Partidul nostru de la moartea celui care l-a scos din ilegalitate şi a făcut din el reperul democratic al scenei politice româneşti au, ca şi eclipsa prin care trece astăzi, două cauze: 

Prima constă în ostilitatea forţelor pe care, aşa slab cum este, PNŢCD le deranjează. Perceput de români ca deţinătorul legitimităţii democratice pentru că întruchipează Rezistenţa Anticomunistă, simpla lui prezenţă pe scena politică reveleză nelegitimitatea regimului impus prin mineriade şi impostura forţelor totalitare care-şi spun democratice. Deasemenea, ţine trează în memoria colectivă amintirea celor 50 de ani de atrocităţi comuniste pe care autorii şi beneficiarii fărădelegilor vor să-i dea uitării .

Mult mai importantă decât prima, a doua cauză este neputinţa PNŢCD de a-şi recruta lideri capabili să promoveze ideile şi ţelurile care-l definesc. În ciuda staturii fabricate de publicitate, şefii aleşi ai formaţiilor creştin-democrate şi-au regăsit, unul după altul, locul de personaje subalterne, intelectualmente mediocre şi moralmente echivoce, o dată cu pierderea poziţiilor oficiale şi a susţinerii aferente a IDC şi PPE. Falsa notoritate a publicităţii producând vedete, nu valori, imaginea construită nu rezistă la proba realităţii şi nu-i poate salva pe oamenii mărunţi de anonimatul la care-i condamnă dimensiunea lor firească.

Fără o personalitate puternică care să-l conducă, un partid nu are nici o şansă să se afirme pe scena politică. Aceasta este singura problemă a democraţiei creştine din România şi adevărata explicaţie a “deficitului de imagine” a PNŢCD – care nu se datoreaza “denumirii învechite”, nici „îmbătrânirii cadrelor” şi cu atât mai puţin “neadecvării la realitate a obiectivelor” sale.

PUNÂND PROBLEME FALSE, CONDUCEREA PNŢCD NU POATE DECÂT SĂ PROPUNĂ SOLUŢII FALSE. 

 

Falsele soluţii

Schimbarea denumirii este o falsă soluţie deoarece în cauză nu este reprezentativitatea PNŢCD, ci reprezentarea lui – efectiv deficitară. Parte integrantă a personalităţii lui bine conturate şi solid ancorate în realitatea politică, numele este cel mai puternic purtător de identitate al Partidului. De când nu are lideri capabili să-i asigure reprezentarea este singurul lui „capital de imagine”.

Întinerirea cadrelor este tot o falsă soluţie. Au dovedit-o cu prisosinţă  „primenirile” care, de la congresul din Februarie 1996, nu mai contenesc.  Aşa zisa „întinerire a cadrelor”, practicată fără nici un criteriu de competenţă şi moralitate, a fost principala cauză a destabilizării Partidului şi a slăbirii lui. Această „împrospătare” a dezorganizat activitatea PNŢCD, facilitând accesul la funcţii a tuturor nechemaţilor, cu pierderea pe care o implică plecarea deţinătorilor de experienţă; i-a alterat continuitatea, împiedicând transmiterea valorilor determinante şi păstrarea obiectivelor definitorii, de la veterani către novici; i-a slăbit coeziunea, stârnind tensiuni care au dus la tendinţe centrifuge, disidenţe, scisiuni şi „turism politic”; l-a lipsit de reprezentare pe scena politică, îndepărtând personalităţile marcante şi marginalizând competenţele reale; în fine, l-a izolat de electoratul său, a cărui fidelitate este dovedită de sancţionarea abandonării programului antitotalitar pentru care l-a votat în 1996. Mai grav, fiecare „întinerire” a însemnat pătrunderea în Partid a unui nou val de agenţi ai structurilor comunisto-securiste.      

Modificarea obiectivelor PNŢCD, neadecvate la realitate. Dacă, în ciuda slăbiciunilor sale, Partidul şi-a păstrat intactă reprezentativitatea, acest lucru se datoreşte tocmai faptului că obiectivele prin care se defineşte sunt ientificate cu numele său. Stringenta actualitate a acestor obiective este dovedită, deopotrivă, de revendicările populaţiei exasperate de practicile totalitare ale puterii, şi de exigenţele instituţiilor internaţionale care fac din eliminarea delincvenţilor din structurile politice şi administraţia publică condiţia admiterii României în Uniunea Europeană.

               Unificarea diverselor organizaţii creştin-democrate este un deziderat legitim, a cărui realizare poate să întărească forta acestui curent politic într-un moment în care creştin democratia este chemat să joace un rol important. Dar contopirea PNŢCD cu nişte formaţii necunoscute, de provenienţă şi reputaţie dubioasă, al căror aport este nesemnificativ, cu comiterea unor grave neregularităţi, constituie o falsă soluţie şi are un efect opus celui urmărit. De aceea trezeşte o suspiciune firească. În fostele ţări comuniste, orice partid sau sindicat care se pretinde democrat fără a denunţa structurile totalitare şi a li-se împotrivi efectiv este a priori suspect. Iar declinarea identităţii creştine rămâne o afirmaţie gratuită dacă nu este susţinută de fapte care să-i deie credibilitatea cerută de orice angajament serios şi sincer.

 

Intenţii reale şi pretinse motive

Clandestinitatea şi graba negocierilor, precum şi funciara necalificare a negociatorilor PNŢCD, fac ca anunţata fuziune prin absorbţie cu URR să fie, ca şi schimbarea de nume care o condiţionează, de neacceptat. Felul tainic, pripit, superficial, nestatutar şi incorect în care conducerea PNŢCD a procedat pentru a reuşi să schimbe personalitatea Partidului acreditează teza că scopurile urmărite de această dublă operaţie sunt altele decât cele declarate. Adoptarea unui alt nume decât cel cu care PNŢCD este identificat de români şi unirea cu o organizaţie care vine de la orizonturi opuse democraţiei-creştine, ale cărei obiective fundamentale sunt incompatibile cu cele care determină identitatea partidului nostru, modifică personalitatea acestuia.

Alterarea identităţii PNŢCD este oglindită în organigrama conducerii noului partid de disproporţia dintre numărul şi importanţa locurilor rezervate URR, şi ponderea reală a acestei organizaţii. Aritmetic inacceptabilă şi etic inadmisibilă, această distribuţie a funcţiilor inversează în fapt sensul pe care absorbţia URR de către PNŢCD o are în drept.

Realitatea faptelor ne îndreptăţeşte să considerăm că adevăratul scop al fuziunii cu URR, ca şi al aferentei schimbări de nume, este ELIMINAREA CRITERIULUI DE LEGITIMITATE CARE DELIMITEAZĂ PE SCENA NOASTRĂ POLITICĂ  ZONA DEMOCRATICĂ DE CEA TOTALITARĂ. Cu alte cuvinte, este vorba de a lipsi PNŢCD de vocaţia lui politică, de paznic al hotarului care marchează această despărţire. Întrucât prezenţa Rezistenţei Anticomuniste în viaţa politică este asigurată de PNŢCD, partidul nostru încarnează legitimitatea democratică şi continuitatea istorică a statului român, în opoziţie cu formaţiile care reprezintă totalitarismul pentru că provin - în linie directă sau prin alianţă – din PCR. Pretenţiile democratice emise de organizaţiile care vor să scape de oprobiul moştenirii comuniste nu au valoare dacă nu sunt validate de PNŢCD, şi fără eliberarea acestui certificat de onorabilitate au foarte puţine şanse să obţină recunoaşterea pe care o caută.  De aceea PNŢCD este un obstacol în calea imposturii democratice.

               UNIREA PNŢCD CU O FORMAŢIUNE CARE PROVINE DIN ZONA COMUNISTO-SECURISTĂ DUCE LA ŞTERGEREA AUTOMATĂ A LINIEI CARE SEPARĂ LEGITIMUL DE NELEGITIM ÎN VIAŢA NOASTRĂ PUBLICĂ. Efectul acestei dispariţii este imposibilitatea de a mai despărţi apele curate de cele murdare şi cufundarea definitivă a activităţii politice în mocirla confuziei morale pe care crima organizată mizează pentru a-şi salva sistemul politic. Această împreunare nefirească va deschide calea altor contopiri, cu formaţii securisto-comuniste şi mai deochiate, asigurându-le penetrarea în IDC şi PPE, la uşa cărora bat zadarnic de ani de zile.

    

 

PROIECTUL POLITIC CREŞTIN DEMOCRAT

 

Astăzi, în România nici o forţă politică nu constituie o alternativă autentic democratică la puterea neo-comunistă. Lipsa de alternativă este pusă în evidenţă de limitarea dezbaterii politice la probleme secundare: nu se discută natura sistemului, ci felul în care funcţionează. Şi clasa politică, şi presa abordează realitatea fără sinceritate şi formulează incorect termenii în care se pun problemele. Toate problemele politice ale României se reduc la chestiunea fundamentală a lipsei de legitimitate a institutiilor politice impuse prin mineriadele din 1990. Actualul regim este nelegitim din două motive precise: pentru că asigură continuitatea totalitarismului – fiind expresia întemeietorilor lui comunisto-securişti – şi  pentru că este de origine teroristă.

Blocajul politic şi economic în care actuala clasă conducătoare ţine România poate fi curmat numai prin reconstruirea statului şi a societăţii, care înseamnă înlocuirea, deopotrivă, a actualului cadru instituţional şi a oamenilor care-l populează.

Această revenire la normalitate, de care avem nevoie pentru a intra cu demnitate în Europa, presupune închiderea completă a parantezei sovietice şi totalitare şi eliminirea ei definitivă din viaţa statului şi a societăţii româneşti. Este evident că acest lucru nu se poate face fără a exclude formaţiunile succesorale ale totalitarismului comunist şi ale dominaţiei sovietice din viaţa publică. Reconstruirea României înseamnă mai înainte de toate restaurarea democraţiei şi reluarea firului întrerupt al continuităţii noastre statale, ceea ce nu poate fi acceptat de forţele comunisto-securiste care au configurat actualele instituţii pentru a consolida prin aparenţele democraţiei poziţiile lor, cucerite prin crimă, jaf şi fraudă până în 1989. Fără denazificare, Germania nu ar fi devenit democraţia cu valoare de model care este astăzi. FĂRĂ DECOMUNIZARE ROMÂNIA VA FI ÎN CONTINUARE POSESIUNEA CELOR CARE AU DESCĂLECAT DE PE TACURILE SOVIETICE.

O opoziţie reală, dornică şi hotărîtă să ducă la îndeplinire aceste obiective, nu se poate constitui decât în jurul polului creştin-democrat reprezentat de PNŢCD. Pentru că este unicul sector al scenei politice care nu este încă complect compromis şi controlat de structurile comunisto-securiste. Şi pentru că reprezintă curentul de gândire cu cel mai înalt potenţial de motivare şi acceptabilitate. Distrugerile umane şi materiale pe care le-au produs în ultimele două secole gândirea materialistă şi religiile laice au dovedit cât de importantă este legătura dintre principiile religiei şi ale politicii. Respectul faţă de persoana umană şi libertatea politică, au supravieţuit durabil numai în ţările în care creştinismul este religia dominantă.

 

 

 

*             *             *

  

                          Ion Varlam                                                                           Ioan Mureşan

 

 

 Bucureşti 4 Martie 2005

 

 

APELUL CREŞTIN-DEMOCRAT  

 

Mândri că facem parte din PARTIDUL NAŢIONAL ŢĂRĂNESC CREŞTIN-DEMOCRAT, un nume glorios, intrat în patrimoniul istoric al României;

 

Îndatoraţi să cinstim numele PARTIDULUI NAŢIONAL ŢĂRĂNESC CREŞTIN DEMOCRAT, care se confundă cu lupta pentru libertate şi democraţie, plătită în cursul celor 50 de ani de barbarie comunistă cu mii de ani de temniţă şi zeci de mii de morţi;

 

Îngrijoraţi de încercările unora de a abate PARTIDULUI NAŢIONAL ŢĂRĂNESC CREŞTIN DEMOCRAT de la obiectivele lui definitorii prin asocieri dubioase şi de a-l face uitat de români prin schimbarea numelui;

 

Încrezători în valorile democratice pe care doar Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat le reprezintă la noi îon Ţară,

 

Conştienţi că numai Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat mai este sincer angajat în lupta împotriva comunismului,

 

Dornici construim o Românie liberă, democrată şi prosperă pentru copii noştri,

 

Îi chemăm:

 

1.      Pe toţi creştin-democraţii care ne împărtăşesc ideile şi vederile, să adere la PNŢCD-ul nostru, ca împreună să facem din el un partid puternic, capabil să-şi îndeplinească proiectul politic, răspunzând astfel aşteptărilor tuturor iubitorilor de ţară şi de libertate,

2.      Pe toţi membrii Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat să continue lupta începută de bunicii şi părinţii noştri acum 60 de ani pentru a ne lăsa o ţară liberă, democrată şi prosperă,

3.      Pe toţi românii lucizi şi de bună credinţă să se împotrivească încercărilor comunisto-securiste de a suprima simbolul însuşi al democraţiei, Rezistenţa Anticomunistă pe care o întruchipează  Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat. 

 

 

Dumnezeu să ne ajute!

 

 

 

Ion Varlam                                                                    Ioan Mureşan

 

 

 

Bucureşti 4 Martie 2005