Sa ne inchipuim urmatorul scenariu:
1. Banda ramasa la Putere dupa 1989 finalizeaza acapararea avutiilor Romaniei. Se consolideaza patura de milionari ai Tranzitiei. Restul romanilor devin sclavii lor, traind intr-o mizerie mai mult sau mai putin suportabila.
2. Sintem in 2010. Are loc o explozie (revolutie). Mafia "tranzitiei" este rasturnata. "Oamenilor de afaceri" li se confisca averile, considerindu-se ca nu aveau cum apare brusc, dupa 1989- decit prin forme variate de furt, din avutia colectiva.
3. Trec citeva decenii. Noul regim "justitiar" (cum se intimpla des) degenereaza intr-o odioasa tiranie (lagar de munca- functionind in interesul noii paturi privilegiate) si se mentine prin represiune, in numele "egalitatii".
4. Sintem in 2040. Are loc inca o revolutie. Noua putere promite conditii mai bune de viata si mai corecte de competitie- fostilor detinuti ai lagarului "egalitar". In numele corectarii situatiei... ei retrocedeaza averile confiscate Baronilor Rosii in 2010 ! Fii si nepotii Hrebenciucilor, Tenderilor, Iacubovilor, Paunestilor, Tiriacilor, etc. – primesc inapoi ce pradasera parintii lor intre 1989 si 2010 sau sint despagubiti din buget de catre saracitii anului 2040. Nu mai intereseaza pe nimeni cum au fost obtinute initial aceste averi. Nici nu se mai stie. Dar trebuie creata rapid o clasa avuta. Indiferent cum.

     Perspectiva de cosmar, nu? "Reparatie" care-ti da fiori. Rinjet de zadarnicie istorica.
     "Dreptatea" facuta urmasilor securistilor care s-au imbogatit fraudulos- ar fi de fapt o dubla lovitura: ar distruge startul sanatos pentru generatia anului 2040 si ar reface injustitia anului 2010.
      Pentru ca stim cum s-au facut averile in "tranzitie", am putut sesiza usor, in acest exercitiu, efectul odios al aplicarii mecanice al principiului "restitutio in integrum".
     Dar poate cineva spune cine garanteaza ca unele retrocedari reclamate de opozitia "anticomunista" nu au cazut intr-un pacat similar? Ca nu au stricat echitatea startului generatiei 1989, pentru a reface vechi nedreptati ?

     Imbogatirile rapide sint deseori escrocherii, "tunuri" reusite in sau dincolo de cadrul legii. Traim intr-un sistem al vaselor comunicante. Daca se umple foarte repede cada cuiva, inseamna ca la altii, debitul si volumul scad. Si deseori, aceste dezechilibre nu au motive naturale.
     Averile au fost facute altfel, inainte de 1944? Toate? Nu cumva printre cei pe care dorim sa-i imbogatim "reparatoriu" sint si nepoti ai unor alde' Vintu- interbelici, mostenitori ai unor averi facute, nu prin munca, ci prin specula, exploatare si "tepe" (gen "Caritas", "FMI", etc.)? Dam cec in alb tuturor celor rasturnati de la putere de criminalii comunisti? Si profitorii pot deveni victime. Si opresorii pot deveni opresati. Legitimam represiunea din 1907, in numele anticomunismului din 1989?
      Recuperind un slogan FSN-ist din anul 1990 (in numele caruia era sa fiu linsat de "oamenii de bine" manipulati), indraznesc sa intreb acum eu: pentru refacerea mosiilor s-a facut revolutia din decembrie?
     Au murit multi tineri in 1989. Cu tot respectul pentru cauza vechilor proprietari, au ei dreptul sa le impuna ne-mostenitorilor de averi, eliberati in 1989- o viata de mizerie? Trebuiau sa faca ei revolutia, daca voiau sa-si impuna platforma.

     Dupa primul razboi mondial, clasa conductoare a inteles ca taranii si-au platit dreptul la niste pamint. Stropindu-l cu singe, dupa ce l-au stropit cu sudoare.
      Dupa revolutia romana, nu trebuia sa aiba prioritate improprietarirea prizonierilor lagarului comunist (din avutia acumulata din munca lor de statul opresor) fata de refacerea marilor averi si latifundii? Macar ca repara o nedreptate mult mai recenta? Inainte a fi despagubit pentru ce-a patit bunicul, mi se pare normal sa fiu pentru ce am suferit eu.
      Ne-am zbatut pentru ca nepotul unui fost imbogatit, alaturi de fiul imbogatitului proaspat, sa-l poata angaja sluga pe nenorocitul care nu a avut nici bunic bancher nici tata activist (securist)?
     Cine studiaza temeinic aceasta problema? Cine o pune macar?
     Nimeni. Dubios... Suspecta superficialitatea "analistilor". Ciudate aliantele subterane. Deplorabile negocierile de culise. Scirbos consensul tacerii.

     Sint lucruri lamurite, depasite, fara relevanta? Nu cred. Sa luam doar doua exemple.
     1. Dupa reintregirea Romaniei, in 1918, s-au facut mari eforturi pentru ca pamintul si resursele teritoriilor recuperate sa ajunga in proprietate romaneasca. Interesul national s-a impletit cu cel al justitiei si armoniei sociale- ducind la acte politice majore cum ar fi improprietarirea taranilor si conversia datoriilor agricole (pe care nu le-au facut comunistii!).
     Dupa 1989, unii ar vrea parca sa anuleze aceste acte de emancipare nationala si sociala- vizind refacerea mosiilor grofilor unguri, latifundiilor secolelor trecute, recuperarea castelelor medievale, averilor manastiresti secularizate de Cuza, etc. Vor cere, in numele reabilitarii "proprietatii" anularea conversiei datoriilor agricole si a reformelor agrare din interbelic?
     Aceaste manevre stranii au deseori un substrat criminal: "reparatiile" fiind un alibi ( o portita) pentru acapararea unor avutii publice, de catre grupuri bine plasate. In spatele unor minastiri improprietarite asteapta haite de securisti (cind nu sint chiar inauntru...). Proprietarul "reparat" (uneori chiar inventat) a fost folosit uneori ca paiata, platita cu un mic bacsis, partea leului fiind a Tovarasilor care au aranjat "retrocedarea".
     2. In 1938, o impresionanta parte din industria, comertul si bancile Romaniei ajunsese (uimitor de repede) pe miini straine, in ciuda faptului ca in epoca, partidele incercau (cu mai mult sau mai putin succes) sa reziste aservirii din afara.
     Dar nu prea au rezistat cotropirii economice dinauntru, din moment ce o nationalitate destul de proaspat imigrata (si inca imperfect asimilata) detinea in acel moment peste 50% din capitalul industrial, comercial si bancar al Romaniei desi forma doar 4% din populatie ! Statisticile timpului atesta aceasta situatie anormala, care a provocat antisemitism economic.
     Confiscarea comunista (ilegala, abuziva si criminala) a fost deci o "nationalizare". Majoritatea averilor care puteau fi retrocedate dupa 1989 sau compensatiilor care puteau fi platite din buget (conform logicii "restitutio in integrum") - trebuiau instrainate, oferite ca reparatii unor cetateni din afara Romaniei. Justitie operaind peste trei generatii, in dezavantajul cetatenilor de azi ai Romaniei? De ce nu de la 1848? Poate ca si fanariotilor le lipseste cite ceva. Dar romanilor siliti la retragerea aureliana?
     Poate ca unele din aceste reparatii internationale sint legitime (cu rezervele semnalate privind originea respectivelor averi). Dar reprezinta sigur o povara nedreapta pentru populatia actuala a Romaniei - nevinovata de abuzurile trecutului, ne-despagubita pentru propriile ei suferinte si pierderi in lagarul comunist.
      Sa restituie activistii si securistii averile confiscate de banda lor- nu cetateanul roman de azi- victima umilita, spoliata, adusa deja la sapa de lemn.

      Prin anul 199, fruntasul PNTCD, Ulm Spineanu, intr-o intilnire la Casa Romanilor din Montreal, ne povestea mindru demersurile facute de niste taranisti in Israel, pentru a-i convinge pe cei de acolo (eu nu cred ca aveau nevoie de indemnuri) sa ceara despagubiri pentru proprietatile lor din Romania (100 000 de apartamente – dupa un document depus in Knesset, etc.). In felul acesta sperau strategii taranisti sa creeze un precedent si pentru romanii cu proprietati nerecuperate.
     Curat national! Curat taranesc! O specie de anti-comunism cu care nu am legatura. Sint firesti partidele care apara interesele celor ce au drept la restituiri. Pot intelege ciocnirea fiilor ciocoilor vechi cu fiii ciocilor rosii, care i-au dezmostenit abuziv. Dar eu apartin altei categorii: ii urasc pe comunisti in primul rind ca fost prizonier, cu viata pocita in lagarul lor, si apoi ca roman jefuit de ei dupa 1989 si silit sa se exileze.
     Nu pricep de ce victimele comunismului, cu parinti si bunici saraci, nu au avut reprezentare politica, dupa 1989 ! Nu cumva aici se ascunde explicatia succesului PSD, pe care "analistii" l-au declarat aberant? De ce se lasa romanii condusi spre abatorul unor despagubiri injuste si inrobitoare, rezolvate din buget si motivind eventual imprumuturi masive (aruncate in circa viitoarelor generatii)? Nu din cauza propagandei acelorasi "analisti" de serviciu?

     Interesele personale sint legitime, in democratie. Deplasarea averilor de la unul la altul, poate insanatosi morala colectiva- daca repara o injustitie- dar nu modifica avutia globala. Cresterea acesteia este un interes major al comunitatii. Este anormal sa se adopte solutii politice care duc la scaderea avutiei globale a natiunii- pretinzindu-se ca acesta ar fi interesul national !
     Care este justificarea (acoperirea) propusa pentru aceste manevre?
- morala - evident ipocrita, in contextul romanesc: la ce foloseste o lingurita de justitie retroactiva, care sporeste insa oceanul strimbatatii actuale;
- legala - ciudata e pretetia ca sa anulam legalitatea comunista nu ca sa punem bazele unei societati juste, pornind de la 1989-ci ca sa reactivam legalitatea anului 1944 (1922, etc.)
- internationala - teoria ca doar retrocedind in toate zarile, putem relua relatiile de afaceri cu strainatatea este falsa: dupa cite am suferit in lagarul comunist, cine ar fi putut ridica astfel de pretentii, la eliberare? Ni le asumam insa singuri, cu suspecta usurinta, la presiunile unor grupuri restrinse (dar active) de interese.
- economica - ideea ca imbogatirea unora prin retrocedari va creea necesarul relief de capital, bazata pe "lema" ca o tara prospera numai daca dispune de o importanta inegalitate economica. Aceasta "teza" (inversa celei predicate de comunism - dar la fel de artificiala, falsificatoare si nociva) este (dincolo de artificiile doctrinare) - pura propaganda.

     Dar sa insistam pe acest ultim punct, important.
      O societate progreseaza maxim daca stimuleaza multumirea, munca si creativitatea a cit mai multi dintre membrii sai. Acest lucru este urmarit de capitalismul participativ, al incurajarii initiativei individuale - si nu de un regim dedicat marilor capitaluri si corporatii. Anticomunismul romanesc trebuia sa adopte, dupa 1989, un model de "democratie economica", axat pe protejarea micii proprietati, pe reguli de joc favorabile prizonierilor lagarului comunist (care au iesit din lagar fara capital) - nu paznicilor lor!
     Oligarhia securista s-a instalat in forta, pretinzind si legitimitate, in numele unei "rasturnari" parsive de orientare: daca in comunism cel ce reusea era tras inapoi (in numele valorii sacrosante a egalitatii), in post-comunism, cel ce reuseste poate impinge inapoi pe ceilalti (in numele valorii inegalitatii).
     Din pacate, cu totala inconstienta, "anti-comunistii" post-decembristi, orbiti de simplismul inversarii directiei propagandei, au facut jocul securistilor si strainilor- singurii care puteau profita de adoptarea unui model slujind marele capital.

     Traim intr-o epoca degenerata, in care a poseda bani, cit mai multi, a devenit mult mai important pentru succesul cuiva decit calitatile personale: inteligenta, curaj, cinste, sociabilitate, capacitate de concentrare, munca depusa, etc. Omul valoreaza cit contul lui la banca.
     Un individ cu multi bani, nu trebuie decit sa-si platesca experti in gestiunea averii - care va creste de la sine. La polul opus, cel fara capital masiv, se zbate dramatic pentru a trece prapastia spre malul Cistigatorilor, prabusindu-se de regula in fundul ei, orice ar face si resemnindu-se in final pe malul slujitorilor.
     Marele capital are pirghii tot mai eficace, care-i permit sa controleze puterea politica, fiziologia sistemului economic si conceptiile consumatorilor de mass-media- confiscind democratia si impunind reguli care ii amplifica puterea si cistigurile, in cerc vicios.

      "Teoria" ca dupa 1989 Romania are mare nevoie de bogati si saraci, ca trebuie sa-i fabrice in viteza - pentru a-si "normaliza" metabolismul economic (atit de convenabila oligahiei securiste) s-a bazat pe o totala confuzie.
     Un sistem socio-economic se cladeste progresiv, are un metabolism global evolutiv. Oamenii sint cuprinsi in el, ca niste celule coagulate organic, depinzind tot mai mult de rolul pentru/prin care sint conectati la sistem. Unii ies in cistig din "osmoza", obtinind mai mult decit dau macro-organismului, altii ies in pierdere - find exploatati - intr-un mod tot mai difuz.
     Organismul social sanatos nu poate fi cel in care citeva celule "alese" prospera cancerigen, pe spatele unei majoritati de celule inselate si suferinde.

      Defavorizatii vor face orice pentru a face fata metabolismului inrobitor. Unii vor incalca regulile (in masura posibilului), altii vor incerca o rasturnare a lor. Dar "revolutia" poate distruge organismul global si produce pierderi mari, care se repercuteaza asupra tuturor. De aceea "reformatorii" incearca sa echilibreze situatia evolutiv. In fine, profitorii se bazeaza pe forta, pe diversiune sau pe santajul riscurilor schimbarii.
     Asimetria pozitiilor in sistem (inechitatea) produce nefericire, contestatie, incordare, confruntare, crize. Ca orice reactie pozitiva (stimulanta) avantajarea cistigatorului devine distructiva, dincolo de un anume prag. Poate provoca reactii negative de reglaj (si am vazut la ce duce dezavantajarea cistigatorilor...) Echilibrul, atit de dificil de atins, nu are nimic de cistigat printr-o dezechilibrare puternica.
      Asimetria economica, efect pervers al incurajarii excesive a competitiei este deci un dusman, partial inevitabil, al sanatatii comunitatii. Poti justifica fenomenul, poti teoretiza reglajul natural, considerind daunatoare interventia statului. Dar in nici un caz inegalitatea economica nu poate fi considerata un scop sau un mijloc. Numai incultura politica a putut face ca elitele civice din Romania sa sustina teza ciocoiasca a "inechitatii necesare", sa pretinda ca o societate in care s-a atins o anume omogenitate trebuie "reparata" - incit sa apara prapastia.

      Multe societati ar dori sa poata relansa un start echitabil, incit toti sa aiba sansa de a se ridica, prin munca si creativitate. Dar nu-si pot permite luxul unui "tabula rasa", sint silite sa evolueze, cautind o echilibrare progresiva.
     Dar in Romania anului 1989, din cauza situatiei speciale create prin iesirea din lagarul comunist, conditiile startului echitabil erau indeplinite! O situatie fara precedent, (trecerea de la comunism la capitalism, inexistenta unei distributii dezechilibrate care sa frineze emulatia economica populara) ar fi putut genera un proces formidabil de reconstructie, o renastere energica a natiunii. Cine a trait efervescenta primelor luni ale anului 1990 - stie la ce potential ratat ma refer.

     Nu a fost sa fie.... Ocazia a fost irosita, datorita poftelor nesatioase ale oligarhiei interne, complicitatilor exterioare, prestatiei penibile a intelectualitatii si inconstientei populatiei dezorientate.
     In locul implicarii tuturor intr-un efort general, polarizat de competitie echilibrata si bazat pe cooperare, in locul punerii in valoare a capitalului material si uman existent (sa nu uitam ca banii sint doar niste hirtii si creditele niste imprumuturi) am fost intoxicati cu teza ca mai intii trebuie sa se stringa Capitalul - in cit mai putine miini. Pusi sa inginam continuu: "Numai corporatiile (mai ales straine) au forta sa recladeasca Romania"
     Nu s-a observat ca nimeni nu a demonstrat de ce nu ar fi fost preferabil un proces participativ de reconstructie. Care sa puna in valoare energiile cetatenilor autonomi, combinind vitalitatea firmelor mici cu forta firmelor mari (preluate de la stat si detinute in co-proprietate - pe baza actiunilor distribuite populatiei).
     Sa nu uitam primirea facuta ideilor lui Constantin Cojocaru ! Ea explica perfect cum si de ce am ajuns azi in acest punct.

     Cine avea interesul sa sustina o evolutie bazata pe democratie economica si larga participare?
      Vechii securisti - care nu ar mai fi putut pune mina pe prada?
     Doctrinarii semidocti, infectindu-ne cu teorii preluate din occident, prost intelese si prost adaptate?
     Am fost victimele unui conspiratii tacite intre Tovarasii comunisti si sustinatorii capitalismului oligarhic - casatorie nefasta care a dat nastere unui sistem incorect, alienant si ineficace.

     Si acum? Am putea-o lua de la capat, reculind 15 ani si incepind altfel, dind un start corect? In afara de lanturile economice, nu am pierde mare lucru, sint ani deja pierduti. Romania este o ruina.
      Ei insa, ar avea ce pierde ! Isi vor apara cu dintii milioanele jefuite. Care insa trebuie confiscate, redate circuitului socio-stimulator. Altfel nu putem implica grosul populatiei in efortul de reconstructie. Nici rechema acasa pe cei ce s-au exilat.
     Asta cere o revolutie politica. Si daca nu se poate, chiar una de strada. Fara sa platim un pret, nu putem recupera Romania.
      Va fi insa tot mai greu. Ne-au pus in cale noi obstacole, redutabile: legi protectoare ale situatiei create abuziv, interesele si investitiile firmelor straine, efectele paralizante socio-politic ale integrararii in Europa si NATO. S-au amuzat probabil de entuziasmul sinucigas al victimelor, grabite sa devina sclavi de neocolonie.

     Nu sint optimist sau exaltat. Dimpotriva. Apelez la eliberarea economica a unei tari ajunsa la marginea gropii. E un fel de tipat de groaza, inaintea ultimului pas...