Interventie

EU....

la marginea dintre inautru si afara...dintre inainte si dupa...dintre pozitie si miscare...dintre existenta si neant...dintre nastere si osmoza...dintre intrebare si raspuns...

dintre dorinta de a ma delimita din tot si de a ma reintegra in el... de a iubi si de a intelege...

cautind regula, incercind sa cuprind universul care ma cuprinde, sa folosesc faptul ca sint folosit -dincolo de raportul dintre cauza si efect-, cucerind unitatea pierduta prin prezenta mea, pentru ca apoi, intregit: virtualitate, geneza si prezenta, sa ma reinserez, de data aceasta nascut din mine insumi...

sprijinindu-ma in reazemele oferite de celelalte degete ale miinii din care fac parte :

simtind....... observind..... gindind......

iubind.... cautind..... alegind.....

enuntind... analizind..... negind.....

stringind..... schimbind..... sintetizind..

crezind... refuzind... deducind...

luptind... murind... nascind...

derutat de multitudinea semnelor...de existenta si proliferarea adevarurilor contradictorii...de lipsa de coerenta si unitate a peisajului reprezentarilor...de consecintele acceptarii relativitatii totale...

complexat de arborescenta teoriilor, de ermeticitatea secunda -a explicatiilor - care ingroasa zidul ermeticitatii prime, naturale, deplasind atentia de la reprezentat la reprezentare, aminind nedefinit intoarcerea la fond...

silit sa ma definesc intr-un univers de constructii paralele, haos explicind haos, neierarhizat, scindat in arbitrare fiorduri, peisaj emancipat la lipsa oricarei dimensiuni calauzitoare, lipsit de un ghid al curentilor care il strabat fara directie...

navigind pe apele oceanului de cuvinte... liber sa ma ancorez cu o dogma..., sa naufragiez pe vre-o insula a inregimentarii, liman al vindecarii dorului prin extirpare...sau (impins de privelistea epavelor fostelor mituri, roase de uitare si rinjindu-si lectia inutilitatii ciclice) sa ma arunc in virtejul osmozei uniformizatoare (pregatit prin ritualul senzualitatii eliberate de tensiunea finalitatii)...sa aleg libertatea plutiri fara directie, amortirea prin vislire, viciul umplerii si analizei minutioase a barcii inainte de scufundare...

lovit de infringerile suferite de cautare atit din afara (asalturile neobosite ale eficientei vulgaritati), cit si dinauntru (frinarea valului nou prin retragerea compromitatoare a celui obosit)...

amenintat cu manipularea pe fronturile diversiunii, care « dreneaza » energia tensionanta a cautarii punind fata-n fata doua zone ale aceluiasi fluid, ...cu inrolarea sub steagurile dogmei, competitiei, afirmarii, apartenentei, furiei...cu incheierea unei « paci » degradante, care ar nesocoti nevoia naturala de adevar, bine si semnificatie...

refuzind contradictia dintre asigurarea, imbunatatirea, infrumusetarea si semnificarea existentei...decaderea cautarii sensului la rang de desuetudine...

infricosat de pierderea luptei in care sintem angrenati, ...de fragilitatea frontului care apara unda prin care ne-am desprins din nimicnicia totului,...de riscul unui dezastru interior al fiintei umane, adevarata premiza a celui exterior de care ne aparam orbeste...

presat de stringenta crizei omului, care reclama solutii intr-un ritm mai rapid decit cel in care merg azi teoriile despre OM si ma indeamna sa nu mai astept cristalizarea...

desi realizez neimplinirea, neclaritatea, inconsecventa pozitiei mele,

desi nu stiu exact ce, cum si de ce trebuie sa va vorbesc,

desi nu cred ca duceti lipsa de dizertatii, sau de iesiri nervoase,

desi sint constient ca ma expun unui posibil ridicol datorita saraciei mijloacelor si a mediocritatii pragului meu de cunoastere.....

strabatind un traseu de definiri lunecoase...

unu-tot... ; neant ... ; virtualitate... ; inceput...

...unu-in spatiu... ; dimensiune... ; libertate, legatura... ; devirtualizare

...suprafata, interior si exterior... ; nevoia de timp... nevoia de continut...

...timp... ; inainte...dupa...schimbare; nevoia de spatiu si continut pentru miscare, repaos si memorie

...continut ; transformare... concentrare, diluare...curgere, condensare... separare, fiintare...nastere...existenta...unu-in-unu ;...osmoza...

...desprindere...continere...apartenenta ; numarul ; unu-element...unu-multime ; coexistenta, gruparea, ...departarea...apropierea...atingerea...contopirea. ..dragostea...

...independenta-legatura-relatia-transferul-comunicarea-acordarea...

...procesul, schimbarea.... ;intimplarea/legitatea...cauza/efectul ;evolutia ;

...captivitatea cercului...captivitatea dreptei...

...gruparea-formarea-corelarea-organizarea-functionalizarea-structurarea-ierarhizarea-...sistemul...

... efectul...reactia, raspunsul...memoria-imaginea-senzatia...afectul

... efectul...memoria...mecanismul-tehnica-analiza-decizia...intelegerea.. .constiinta ... divizarea...,multiplicarea...,transmiterea...,repetarea/variatia ;evolutia..., ...viata...

... memorarea ; orodonarea ; ...generalizarea...,premeditarea...,gustul previziunii si al ierarhizarii... 

... nevoia de libertate ! de scop ! de sens ! ...omul ...

tulburat de un arbore ....

mai intii privindu-l dinafarasuccesiv...urmarind tulpina, oprindu-ma dezechilibrat la prima ramificare, intre senzatia de doi si de unu....silit sa apelez la trunchi pentru unificare...tensionat de continuarea divizarii, ...brutalizat de rana unui ciot, care ma decide sa-l privesc dinafarasimultan...

aparent izolat...dar reorganizind pamintul, reorganizat de pamint -in focul radacinilor, ...reorganizind lumina, reorganizat de lumina-in focul frunzelor, ...odihnindu-se in lemn...incordindu-se in fruct...concentrindu-se in saminta...rizind in floare...aranjindu-si marginea in forma...guvernindu-si inauntrul, dar extinzindu-si liniile de forta si in afara, reorganizind spatiul...numai astfel putind modela lumina care il invaluie, redindu-mi-o, marcata de amprenta dovada a existentei sale...

fecundat, smulgindu-mi privirea, inchizind canalul prin care-i permisesem sa-mi modifice structura...ramas unic stapin pe rodul acestei colaborari..., posesor al unei noi « imagini », al unui nou model in tesatura memoriei-intersectie a fiintelor noastre, hibrid « in mine-ca el », diferit de semintele lui (singurele care-i traiesc istoria) prin schimbarea eului - oferind copacului varianta unei alte continuitati, ca parte a mea, iubita ca semn...

privindu-l din nou, acum din afara si dinauntru, caldura cu doua capete -unul in carnea lui, celalalt in pulberea imaginii mele-, schimbind atacul in mingiiere...,smulgerea in rezonanta...,miscarea in dans...

intrind in lumera trunchiului, calauzit de continuitatea fiintei sale...initii putin in sus...apoi putin in jos (dirijat de ochiul exterior)...apropiindu-ma de margine pina la ameteala...pornind din nou in sus, catre o bifurcare...si negasind nici una (!)...caci venind dinauntru, copacul nu mai are ramuri, ci numai margine.., intunecindu-ma pina la uitare, ..capturindu-ma pina la teroare...,obligindu-ma sa ma smulg !

...din nou afara...respirind parfumul atitator al florilor...betie stirnind melancolia pentru o alta fata a lumii..,mai bogata in dimensiuni...,

dar pot sa intuiesc ce pierd, simulind pierderea uneia din cele de care dispun,

imaginez un plan ce urca paralel de-a lungul arborelui (silind timpul sa curga « pe inaltime » si reducind spatiul in planul sectiunii)

la inceput trunciul imi ofera un cerc, replica a unitatii sale

mai sus cercul se deformeaza, oferind « unu » privirii interioare, dar dinafara sugerind tot mai puternic « doi »

tensiunea creste continuu, dar desi aproape un « 8 », sectiunea mai pastreaza inca continuitatea interioara

deodata !

continuitatea s-a pierdut, acum sint doua cercuri...

reculez...doiul devine unu...

revin...unu devine doi...

si nu pot gasi limita, (clipa)..., nasterea imi scapa...am ajuns la marginea...intelegerii mele, intr-o tensiune insuportabila.... ! !...

obligat sa renunt la unitatea tulpinii sub lumina « privirii microscopice »...coborind la nivelul atomilor...nor de bile suspendate, libere pentru orice margine, eliminind tensiunea tulpinii si a nasterii ramurii..., ceva mai dese spre fostul « inauntru »..., ceva mai rare spre fostul « inafara », ...amestecind lemnul cu apa care-l strabate, cu aerul ce-l inveleste,...cu mine..., care simt ca asa, copacul nu mai exista...

ma arunc disperat pe atomul desprins din el (sau din mine...)

ma prabusesc prin nimicul dintre bilele sale...

cad spre una din ele...

si ramin suspendat intr-o imposibila alegere : ori o voi desface si pe aceasta, cufundindu-ma intr-un hau de hauri fara continut,

ori va trebui sa admit misterul marginii care separa inafara de inauntru, dimensiune interioara a eurilor, la care nu am decit un singur punct de acces :simtirea unului meu !

silit sa acord atomului dreptul de a fi mai mult decit bilele sale, celulei de a fi mai mult decit atomii sai, padurii, mai mult decit copacii care traiesc in ea...,

imi recistig copacul, fiinta ce uneste partile sale, focar organizator, ...lasindu-ma sa-l mai strabat odata, ghemuit in imaginarul plan mobil, « vazind » : nasterea radacinilor, contopirea lor in trunchi, separarea crengilor si...moartea lor (oglinda a radacinilor, reflectata prin trunchiul-inima)...

redind apoi spatiului dimensiunea furata, pot sa-mi imaginea prezenta altora, pe care timpul le-ar strabate in curgerea sa peste Copacul-fluviu, izvorind din saminta, susurind in puiet, umflindu-se in trunchi catre clipa aceasta, in care-l privesc, eu, felie a Eului, analizind o felie a copacului, sectiune curginda pindind sectiune curginda, unitate prin puntea « spatiului clipei prezente », care ne strabate, definindu-ne...

lasind in « spate », poate, liana trunchiului meu flexibil, axul trunchiului sau rigid, unitate intr-un nod, degete ale aceleiasi miini...

avind in fata poate, totul consumat, o lume gata construita, la fel dintotdeauna in TOT, dezvelita jucaus de valul timpului.. ?

ar insemna ca floarea care sta sa cada, se-ndreapta destinat catre fotograma desprinderii, catre scena asezarii pe pamint...

dar simt ca pot s-o las..., sau sa n-o las... !

aleg printr-o dimensiune interna

mai sigura inca decit celelalte simturi

sa o rup....

sa o maninc....

si sa pling,

aroma arsa a libertatii ei...

aroma dulce a libertatii mele...

si sa revin,

regizind un model :

Totul - universul, cuprinzator al partilor sale, angrenate in proces, care le modifica de-a lungul Dimensiunilor :

Spatiu Continut Timp Fiinta Sens

sectionat de-a lungul fiintei umane in :

Eu – interiorul, subiectivitatea si obiectul ei

Restul – exteriorul, « obiectivitatea »

Componente (dimensiuni) ale eului :

Corpul – grupare a continutului (materiei) focalizata de eu

Memoria – spatiu de reprezentari, de imagini, de obiecte ale psihicului, modelate dupa structura altor euri, postament al subiectivitatii, subiect al afectivitatii, materie prima pentru intelegere, ghid al deciziei si premiza a scopului

Afectivitatea – cale de percepere a eului, de sesizare a teperaturii procesului, ritm al intelegerii, timp intern al memoriei, motor al deciziei, caldura necesara transformarii scopului in sete de sens

Intelegerea – organizare a memoriei, structura, ierarhie, rezultat interior al activitatii eului, guvernind decizia, orientind afectul, mecanism de transformare a intrebarii in raspuns, al scopului in sens

Decizia – dimensiune a libertatii de alegere si actiune, exprimind fiintarea, vointa si reactie, cale de conservare a Eului in relatia cu Restul, de schimbare a Restului, conducatorul dinauntru al procesului , sprijinit pe memorie, dirijat de intelegere, afect, scop…si de

Setea de sens – curiozitate primordiala infiltrata in textura eului, certificind dimensiunea sensului, amprenta a misterului asupra intrebarii, justificare a eului ca focar prin care universul se autointelege, … sau : expresie naturala a evolutiei, drum catre « supra-eu », … sau : boala a aului, tragic orgoliu dezintegrator, inchidere a irevocabilitatii ciclice, absurde

Componente ale « restului » :

Materia – amorfitate in spatiu si timp, baza a procesului si fiintarii….sau mormint al lor

Procesul – schimbare, transformare, fiintind si desfiintind

Obiectul – rezultat al fiintarii, al separarii din totalitate, sectiune facuta de un focar de fiintare in Tot, angrenat in procese care ii pot modifica starea, de la completare la dezagregare, in functie de calitatile structurii sale

Supraobiectul (sistemul) - grupare de obiecte corelate de focarul organizator al unei fiintari superioare, inglobate intr-o suprastructura care le conserva personalitatea, eliminind « desincronizarea de coexistenta » (confruntarea in proces pentru asigurarea supravietuirii) ; supus necontenit tensiunii dintre intreg si parte, degenerind atunci cind in proces desfiintarea reuseste sa invinga fiintarea partii, sau a intregului

Clasificarea obiectelor dupa pozitia pe care o ocupa in procesele care angreneaza eul :

Hrana – focalizata, aruncata in focul intern al dezagregarii, necesara energiei procesului fiintarii, asigurind remanenta si perfectionarea structurii eului

Produs – rezultatul exterior al procesului

Posesie – obiect domesticit, supus cimpului de forte exterior eului, cules sau produs, mentinut in sfera de influenta, disponibil in caz de proces

Rival – servindu-se de aceleasi obiecte in propriile lui procese

Pericol – folosindu-ne ca obiect, dezintegrindu-ne unitatea

Instrument – ajutor in coordonarea procesului eului

Semn – suport exterior al memoriei, amprenta externa a eului, victorie asupra timpului, instrument oglindind la formare imagini din eu, provocind la folosire imagini in eu, cale suplimentara de continuitate a eului

Clasificare dupa asemanarea structurala cu eul, cauzind comportarea similara in procese, dedusa din comportarea asemanatoare, dovada a apartenentei la acelasi supraobiect cu eul :

Lucrul – obiect fara viata (la care eul nu sesizeaza asemanari de structura), ruda cea mai indepartata, lagata doar in Eul fiintarii

Strainul – cu viata (memorie, decizie, consum de hrana pentru rezistenta in spatiu ; multiplicare si evolutie pentru rezistenta in timp), i se recunoate dreptul de a fi angrenat in propria aventura, in propria incercare mai curind decit lucrului, datorita unirii intr-un eu mai ingust, al « vietuitorului » mai aproape pe scara scindarii, de zidurile eului individual

Celalalt – in afara dar totusi contopit printr-o dimensiune mai apropiata, deci mai usor sesizabila, mai de curind desprins din « trunchiul » comun (…avind afect, intelepciune, …sete de sens…), omul

Prietenul – fiinta cu care am intrat in plasa unui nou eu, care ne leaga, virtej in virtejul uman, aparindu-ne pe Noi de Ceilalti, conservind Omul….sau lovindu-i pe Ceilalti si distrugind Omul…completindu-ne posibilitatile fara a ne tulbura fiintarile…sau dereglind mecanismul unuia din euri, satelizindu-l in celalalt virtej, anihilindu-l, nastere prin moarte…

Intersectii posibile a clasificarilor
	Lucru	Strain	Celalalt-pentru om	Celalalt pentru Om (prietenul)
hrana	+	+	+	-
produs	+	+	+	-
posesie	+	+	+	-
rival	+	+	+	-
pericol	+	+	+	-
instrument	+	+	+	-
semn	+	+	+	+
ruda	+	++	+++	?

? – Ce sint partile unui sistem, intre ele ; care este calea prin care Eul sistemului se naste fara a ucide eurile partilor, oferindu-le sansa unei vieti suplimentare

observind raspunsul Istoriei ...

individualismul ; victorie exclusiva a eului mic, in defavoarea supra-eului, ridicare la rang de sens a scopului individual ;amnezie a apartenentei la filonul uman, la cel general, concentrare pe un singur virtej, care soarbe…luptind cu celelalte, in dauna celorlalte vieti ale eului ; reducind obiectul la folosire, renunntind la datoria producerii, iesire a energiei sincronizante, ramificat intr-o larga varietate de manifestari…

bulimia ; foame de obiect ca posesiune, peste necesitatile hranei, excrescenta a cimpului de forte ale eului

senzualismul ; glorificind suficienta senzatiei, a trairii, exacerbind afectivitatea pina la atrofierea celorlalte componente ale psihicului ;sau inglobarea lor totalitara (placerea « liberului arbitru » - denaturind decizia, « rebusismul » denaturind restul intelegerii, « ludismul »…)

voluntarismul : impunind vointa pina la sufocarea afectivitatii si intelegerii, dereglind echilibrul altor euri pe linia : amagire, furt, manipulare, impunere, violenta, agresiune, distrugere…. ;punind in pericol fiinta Omului… ;expresie obiectiva a tensiunii pentru « conservare » si pentru « racordare la sistem » (indreptind standardul « etaloanelor de comunicare » catre propriul model) dar iresponsabil intretinuta la nivelul umanitatii prin cultivarea « idealurilor » : « competitiei », « puterii », « succesului », « rivalitatii », grava confuzie dintre interesul omului si cel al Omului fiind dovedita de proliferarea unei manifestari ca … « sportul de performanta »…

cerebralismul ; reducerea eului la logic, la structura, la algoritm, confundarea mijloacelor cu scopurile ; desconsiderare a caldurii – prin inghetarea tuturor proceselor- metoda utila in lumea raporturilor cu obiectele (distantind, disecind, analizind), dar nociva prin extindere nelimitata (inghitire fara digerare, fara contact termic, etichetomanie), mai ales aplicata la procesele sufletului, unde poate produce o iremediabila schizofrenie a perceptiei…

gregaritatea ; desfacere neconditionata a miezului mic in invelisul unuia mai mare, diminuare a individualitatii ; rezolvare a tensiunilor interne prin « remorcare » la fiinta continatoare, fara a conserva marginea care separa intregul de parte ( in dimensiunea afectului, sau a gindirii, sau a deciziei, dar mai ales a setei de sens…) ; manifestata prin supunere fata de « echipa », nevoie de inregimentare, de regulament, dar neexcluzind setea de forta (mutata sub steagul noii fiintari, presupuse mai puternice) ; alegind ca intreg structuri cuprinzatoare de diverse dimensiuni (sex, familie, casta, clasa, clan, natiune, umanitate) ; degradata la postura de « fronturi » intre « noi » si « ceilalti »

mistificarea ; metoda de rezolvare a tensiunii create de setea de sens ; pact gratuit, fragil, artificial intre dorinta de stabilitate a grupului si « linistea individului », elimind orice sansa de semnificare, ancorind eul, pe toate nivelele sale la tirania cercului vicios (..dogma, morala-mit, misterul-drog)

abrutizarea ; renuntarea la cautare din oboseala, descurajare, sau diversiune (« realismul », « materialismul-tautologie »…, pesimismul, « osmotismul » -nostalgie a revenirii la nimicnicie…)

revolta ; cale de elimenare a paleativelor, de redeschidere a frontului cautarii, faza naturala, indispensabila in cautarea drumului spre Marea cunoastere ; etapa in ciclul intrebarii, utila numai in masura in care e urmata de o reconstructie, de elaborarea unui nou Raspuns partial, inglobind calitatile celor vechi, enuntat fara rigiditate, fara mistificarea in Raspuns

efectul de « bumerang », de « vaccin » pe care il produce « comunicarea » indoctrinata si indoctrinanta, livrarea dozelor mici, neconvingatoare, dezordonate, improprii, de « cunoastere », adevarate reziduuri in calea drumului individual, (« scoala » vindecind de curiozitate, « educatia » de cunoastere, « filozofia » si « stiinta » de intelepciune, « politica » de sincronizare, « religia » de sete de sens, « elitismul » de emancipare, « simbolosmul » de reprezentare, « formalismul » de modelare, « concurenta » de actiune, « inregimentarea » de incredere,…. « raspunsul » de intrebare….),

... intervin sugerindu-va :

- luciditatea tratarii unei problematici printr-o abordare multidimensionala si multiunghiulara, evitind rigiditatea spirituala

- eliberarea de orgoliul Raspunsului individual

- depasirea paraliziei create de perceperea complexitatii, reabilitnd valoarea si responsabilitatea alegerii

- « consumarea calda » a produselor spiritualitatii umane, folosind ca sursa de energie pentru lumina gindirii, focul trairii afective

- renuntarea la lichidarea prin diversiune a tensiunii intrebarii si adoptarea solutiei « descordarii » prin trairea ei, aruncindu-ne in spirala cautarii, suita de negari si de raspunsuri partiale

- constientizarea multiplicitatii nivelelor fiintarii, stratificarea si corelarea eurilor impunind o mai subtila abordare a problemei sincronizarii lor

- ca scop individual : rezolvarea armonioasa a problemei modelarii eului, avind libertatea… reala, de a alege, in baza unei bune cunoasteri a « cunoasterii partiale a umanitatii »

- demascarea lipsei bazei logice a pesimismului, caci faptul de a nu cunoaste iesirea dintr-un labirint, nu poate da siguranta inexistentei unei iesiri, inainte de strabaterea tuturor canalelor…

- bazindu-ne pe sentimentul incontestabil al « setei de sens », sa creem cele mai bune conditii pentru posibilitatea rezolvarii ulterioare a MARII INTREBARI- ca scop de generatie ; incercind ca prin polarizarea spre adevar sa-i dam universului concurs in incercarea de semnificare ; acceptind apartenenta tocmai prin prisma sansei semnificarii ulterioare, de catre un alt ram al eului nostru de specie, al eului nostru general ; caci odata sprijinita scara de capatul zidului, odata gasita iesirea din labirint, …barele devin trepte, …canalele devin drumuri… ;evadind din chinga « planului prezentului », acceptind posibilitatea fiintarii IN SPATELE TIMPULUI, aceasta semnificare « spirala » ne reda speranta de a fi o sectiune a unui drum, de a poseda un tronson de sens, …lasindu-ne nobletea sinceritatii si bucuria actiunii, facind acceptabila convietuirea dintre caldura dorului si raceala luciditatii…

- fara a cadea in viciul gregaritatii, noi, cei atrasi de drumul continuarii cautarii, sa ne stringem rindurile in jurul fiintei care ne uneste, pentru a ne putea apara ca entitate, mai putin manipulabili pe fronturile deschise de diversiune, mai putin insingurati, incalziti la focul comun al dragostei pentru semnificare-prin –adevar

- sa atragem cit mai multi Prieteni pe continentul nostru, fara a-i « remorca », fara a-i « cuceri », convingindu-i, parasind conceptul « non-interventiei », reactie exagerata la o istorie plina de violente…,largind frontul de rezonante (fara a uita efortul naturii de a creea sincronisme…), asigurind democratizarea cautarii densului, singura premiza a cesterii ritmului semnificarii

- sa gasim o metoda superioara de sincronizare intre parteneri, luptind pentru un compromis optim intre conservarea personalitatii si cresterea racordabilitatii

- pentru a creea o baza pentru « rezonare », sa construim un univers coerent de sens, restructurind din radacini, bazarul de obiecte « mesaj » de care dispunem astazi, transformindu-l intr-un cosmos al « obiectelor etalon » (simplificat, ierarhizat, acordat la imagini printr-o intelegere generala)

- sa luptam impotriva inscaunarii mitului « romantismului cunoasterii de ansamblu », rod al confuziei dintre detaliu si semnificativ, expresie a renuntarii la intreabarea de sens, folosit deseori in apararea castei (mai mult sau mai putin constient) de « atacul » neinitiatilor, oferind adapostul « specializarii », rafinata transfigurare a « fugii dupa prada », protectie a comoditatii, efect al desconsiderarii sintezei

- sa aparam actiunile de « popularizare » de decaderea in superficialitate, reclama si ….destindere, transformindu-le intr-o « stiinta a extragerii si livrarii polenului », eliminind reziduurile si pretiozitatile, elaborind un model simplu dar esentializat

- pentru a face posibila elaborarea « GHIDULUI GENERAL DE ORIENTARE », sa institutionalizam preocuparea in aceasta directie, luptind cu obtuzitatea si cu suficienta care o impiedica ; intr-o enorma « mina » in care « cercetatorii » sapa noi tronsoane, in cautarea « inimii lucrurilor », sa apara « aranjorii », pregatind accesul vizitatorilor, scotind in evidenta punctele cheie, pregatind sedinte de simulare bine alese, instructive dar folosite cu economie pentru a nu antrena la o necontenita simulare, sau la « vlaguirea prin instruire », conservind energia « noului val »si canalizind-o catre « zonele fierbinti », dupa asigurarea unei viziuni de ansamblu

- ca scoala, educatia, stiinta, filozofia, morala, care par a asigura aceste functii, le tradeaza « vaccinindu-ne » impotriva cautarii - si ca a sosit timpul revigorarii lor

- o cultura axata pe coerenta, complexitate, ierarhizare, sinceritate, curiozitate si traire, eliberata de « enciclopedism »

- o scoala care sa introduca pe cit mai multi in ATMOSFERA CAUTARII UMANE, dindu-le dreptul la DIMENSIUNEA INTERNA a cunoasterii, eliberata de tirania « adaptarii la realitate… »

- o stiinta avind infiltrata dimensiunea abordarii filozofice, exprimind-o prin insasi ritualul initierii, simultan cu specializarea, asigurind accesul la marile emotii, la marile tensiuni, care asteapta ascunse in raceala teoriilor sa navaleasca, inundind toate dimensiunile eului…

- o filozofie reabilitata, in ea si in afara ei

- o morala eliberata de confuzia dintre eu, omul si Eu, Omul, distingind straturile fiintei, aruncindu-se intr-o necontenita lupta pentru sincronizare…

- scoaterea acestor probleme din « praful » marginalitatii, singura cale de a cauta un Om nou si prin el, o lume noua…

- ...

- ca riscul nereusitei nu ne scuteste de datoria incercarii si de rusinea tradarii unui drum …atit de lung, …atit de frumos…,atit de tragic…

…si ramin

…buimacit de prapastia dintre problemele si preocuparile noastre…

…hotarit sa elaborez exemple de « rearanjare » a unor teme « stiintifice » in spiritul sugerat…

…eliberat de mania sentintelor, de tirania succesului, de paralizia negarii, de atractia osmozei, de captivitatea in propriul eu…

…grupind materie, electroni, atomi, celule, tesuturi, organe, imagini, simboluri, iubiri...- in jurul lor, ingrijindu-le…

…grupat de familie, prieteni, natie, umanitate,…traindu-le…

…aflind ca tot ce poate sa para….exista !

…increzator in victoria universului in semnificare, responsabil de rolul meu in acest concert…

…temindu-ma de disparitia separarii dintre inafara si inauntrul meu…

…dar si mai mult de a doua disparitie, odata cu toti tovarasii mei inclestati pe treptele scarii spre sens, care s-ar prabusi, aruncindu-ne in uitare, …din neatentie (…lasindu-ne prizonierii unui labirint cu iesire !),…sau din destin (certificind suficienta tacerii, invalidind incordarea cu care astazi, REFUZ ABSURDUL)

….

….la marginea dintre…a muri…si …a ma naste…..

….cu greu tinindu-mi firea…

….visind….ascuns…. sa stiu

Ioan Rosca, februarie 1988, Piatra Neamt