ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A II-A
PENALĂ
Dosar nr. 3095/2/2012 (1197/2012)
SENTINŢA PENALĂ
nr. 222/F
Şedinţa
publică de la 29 mai 2012
Curtea constituită
din:
PREŞEDINTE -
LUCIANA MERA
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE
LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
a fost reprezentat prin procuror: ELENA
BUCUR.
Pe rol, pronunţarea asupra plângerii
formulată de petiţionarul IONIŢOIU CICERONE ARISTOTEL TRAIAN împotriva rezoluţiilor nr. 1304/P/2008
din data de 29.09.2010 şi nr. 9971/4335/II-2/2010
din data de 03.12.2010, ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa
publică din data de 09 mai 2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată,
care face parte integrantă din prezenta, când,
având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispoziţiilor art. 306 C. pr. pen., Curtea a amânat pronunţarea pentru
datele de 18 mai 2012, 25 mai 2012 şi apoi pentru 29 mai 2012, când, în aceeaşi compunere, a pronunţat
următoarea sentinţă:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr.1368 din
08.09.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală în
dosarul nr. 10635/1/2010, a fost trimisă către Curtea de Apel Bucureşti, spre competentă soluţionare,
plângerea formulată de petiţionarul loniţoiu
I. Cicerone Aristotel Traian împotriva ordonanţei din 29.09.2010, dată în
dosarul nr.1304/P/2008 al Parchetului de pe
lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Aşa cum rezultă din motivarea
plângerii, petentul critică soluţia pentru nelegalitate
şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea
cauzei la Parchet pentru efectuarea de
cercetări temeinice şi legale.
Petentul expune pe larg fapte petrecute
începând cu 31.07.1945 şi până în anul 1986, în legătură cu persecuţia la care a fost supus,
constând în arestare nelegală, inculpare pe
nedrept de săvârşire a mai multor infracţiuni, condamnare
nedreaptă şi supunerea la un regim de
detenţie necorespunzător, iar ulterior supravegherea, urmărirea şi persecutarea de către organele de
securitate, chiar şi după ce a părăsit România în anul 1979.
Petentul mai susţine că a strâns
numeroase probe privind crimele comunismului, pe care le-a şi depus la organele de cercetare, aşa încât
apreciază că instanţa nu ar mai trebui să returneze dosarul, ci să-l reţină spre
judecare.
Petentul precizează că
solicită să fie despăgubit pentru faptele petrecute pe o perioadă de peste 40 ani care i-au marcat întreaga viaţă,
distrugându-l profesional, afectându-i
personalitatea şi sănătatea datorită condamnării la
munci forţate prin care s-a urmărit
exterminarea sa şi permanenta urmărire în 1945 până în 1987 în
ţară şi străinătate.
Prin notele scrise depuse la dosar, ordonanţa
este criticată punctual pentru următoarele
motive:
- crimele comunismului au un caracter
complex, genocidar şi antiromânesc;
-
după 1990
trebuiau declanşate cercetările de rigoare şi rezolvate
procesele penale şi civile declanşate de
victime, ceea ce nu s-a întâmplat datorită inerţiei juridice şi respingerii abuzive a plângerilor, aşa încât
prescripţia a fost întreruptă;
- prescripţia trebuia suspendată pe perioada în
care cercetarea s-a dovedit imposibilă,
nu numai până în 1989, ci şi ulterior, datorită paralizării
justiţiei prin pârghii legislative;
-
prelungirea
nejustificată a anchetelor nu poate fi temei de prescripţie;
-
eventuala
nereuşită a pedepsirii vinovaţilor pentru crimele comise
până în 1989 dovedeşte comiterea
infracţiunilor ulterior;
-
răspunderile trebuie stabilite
ierarhic înainte şi după 1989, nefiind greu să se stabilească conducătorii
instituţiilor folosite în represiune, fiind nominalizaţi Ion Iliescu şi Petre
Roman care nu au fost încă cercetaţi;
-
se impune
salvarea celor 49 de volume de importanţă istorică;
-
prelungirea
cercetării până la prescripţie este dovadă de complicitate,
motiv pentru care se impun precizări în legătură cu mandatul
procurorilor, mult mai bine fiind ca instanţa să reţină cauza spre judecare pe baza probelor acumulate.
Conform art.2781 alin.3 C. pr. pen., a fost ataşat
dosarul nr. 1304/P/2008, precum şi lucrarea
nr.9971/4335/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie -
Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Analizând actele si lucrările dosarului,
Curtea reţine următoarele:
Prin ordonanţa din 29.09.2010 dată
în dosarul nr.1304/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus:
-
neînceperea
urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de propagandă
pentru război, genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor
obiective şi însuşirea unor bunuri, distrugerea, jefuirea sau
însuşirea unor valori culturale, a tentativei, tăinuirii şi favorizării la aceste infracţiuni, prev. de art. 356, 357, 358, 359, 360 şi 361 C. pen., a căror săvârşire
este reclamată până la data de 30 iulie 1969 (punctele I 2 şi I
5), întrucât răspunderea
penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei
(conform secţiunii A1a);
-
neînceperea urmăririi
penale sub aspectul infracţiunilor de propagandă pentru război,
genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi
însuşirea unor bunuri, distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor
valori culturale, a tentativei, tăinuirii şi favorizării la aceste infracţiuni, prev.
de art. 356, 357, 358, 359, 360 şi 361 C. pen.,
a căror săvârşire
este reclamată în perioada 30 iulie 1969 - 22 decembrie 1989 (punctele I 2
şi I5), întrucât nu rezultă elementele constitutive ale
acestor infracţiuni (conform secţiunii A1b);
-
neînceperea
urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de omor, omor calificat,
omor deosebit de grav, ucidere din
culpă, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, lovire sau
alte violenţe, vătămare corporală, vătămare
corporală gravă, loviri cauzatoare de moarte, lipsire de libertate în mod ilegal, sclavie, supunere la
muncă forţată sau obligatorie,
violare de domiciliu, ameninţare, şantaj, violarea secretului
corespondenţei, insultă, calomnie, furt, furt calificat,
tâlhărie, abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înşelăciune, distrugere, distrugere
calificată, tulburare de posesie, denunţare calomnioasă, mărturie mincinoasă, încercarea de a
determina mărturia mincinoasă, arestarea nelegală şi
cercetarea abuzivă, supunere la rele tratamente, represiune nedreaptă
şi punere în primejdie a unei persoane
în neputinţa de a se îngriji, prev. deart.174,
175, 176, 178, 179, 180, 181, 182,
183, 189, 190, 191, 192, 193, 194, 195,
205, 206, 208, 209, 211, 213, 214,
215, 217, 218, 220, 259, 260, 261, 266, 267, 268 şi 314 C.pen, a căror săvârşire este reclamată până la 22 decembrie 1989
(punctele I2 şi I5), întrucât răspunderea penală este înlăturată prin
intervenţia prescripţiei;
-
neînceperea
urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prev.
de art. 361 C. pen., cu privire la sancţionarea tentativei, tăinuirii şi
favorizării la infracţiunile contra păcii şi omenirii, al complicităţii la
infracţiunile de omor, omor calificat, omor deosebit de grav, ucidere din culpă, determinarea sau înlesnirea
sinuciderii, lovire sau alte violenţe,
-
2
vătămare corporală, vătămare corporală
gravă, loviri cauzatoare de moarte, lipsire de libertate în
mod ilegal, sclavie, supunere la muncă forţată sau obligatorie,
violare de domiciliu, ameninţare,
şantaj, violarea secretului corespondenţei, insultă, calomnie,
furt, furt calificat, tâlhărie,
abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înşelăciune,
distrugere, distrugere calificată, tulburare de posesie, denunţare
calomnioasă, mărturie mincinoasă, încercarea de a determina mărturia
mincinoasă, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, supunere la rele tratamente, represiune
nedreaptă şi punere în primejdie a unei persoane în neputinţa de a se îngriji, prev. de art. 26 rap. la art.
174, 26 rap. la art. 175, 26 rap.
la art. 176, 26 rap. la art. 178, 26 rap. la art. 179, 26 rap. la art.
180, 26 rap. la art. 181, 26 rap.
la art. 182, 26 rap. la art. 183, 26 rap. la-art. 189, 26 rap. la art.
190, 26 rap. la art. 191, 26 rap. la art. 192, 26 rap. la art. 193, 26 rap. la art.
194, 26 rap. la art. 195, 26 rap.
la art. 205, 26 rap.
la art. 206, 26 rap. la art. 208, 26 rap. la art. 209, 26 rap. la art.
211, 26 rap. la art. 213, 26 rap.
la art. 214, 26 rap. la art. 215, 26 rap. la art. 217, 26 rap. la art.
218, 26 rap.
la art. 220, 26 rap, la art. 259, 26 rap. la art. 260, 26 rap. la art, 261, 26 rap. la art. 266, 26
rap. la art, 267, 26 rap. la art. 268 şi 26 rap.
la art. 314 C. pen., al infracţiunilor de
tăinuire, gestiune frauduloasă, înşelăciune, uzurpare de
calităţi oficiale, sustragere sau distrugere de înscrisuri, abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor, nedenunţare a unor
infracţiuni, omisiunea sesizării organelor judiciare, favorizarea
infractorului, omisiunea de a
încunoştinţa organele judiciare şi reţinere sau distrugere
de înscrisuri, prev. de art. 221, 214, 215, 240, 242, 246, 262, 263, 264, 265
şi 272 C. pen., cu privire la faptele a căror săvârşire a fost
reclamată după anul 1989 (punctele I 2 şi I 5), întrucât nu
rezultă elementele constitutive
ale acestor infracţiuni;
-
neînceperea
urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 1,13, 14,19,1 10,1 11,114,1 18,1 19,120,121,122,123,124,125,126,127, I 28, 1 29,
1 30 şi I 35, întrucât răspunderea
penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei
(conform secţiunii A2).
-
neînceperea
urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 6,1 7, I 13 şi I 34,întrucât răspunderea penală este
înlăturată prin intervenţia prescripţiei;
-
neînceperea
urmăririi penale pentru fapta de la punctul 112 întrucât, de asemenea, a intervenit prescripţia răspunderii penale;
- neînceperea urmăririi
penale în cazul faptelor înfăţişate la punctul II, întrucât acestea nu sunt prevăzute de legea
penală;
-
disjungerea
cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale
în favoarea Direcţiei Naţionale
Anticorupţie, sub aspectul infracţiunii de trafic de
influenţă, prev. de art. 257 C. pen., a
cărei săvârşire este sesizată prin plângerile de la
punctele I 2şi I 5 (conform secţiunii D1);
-
disjungerea
cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale
în favoarea Parchetului de pe lângă
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cu privire la fapta înfăţişată la punctul I 32 (conform
secţiunii D2);
-
disjungerea
cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale
în favoarea Secţiei Parchetelor Militare a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru faptele de la punctele I 8 şi
I 16;
- disjungerea şi
continuarea urmăririi penale de către Secţia de Urmărire
Penală şi Criminalistică
a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie pentru faptele de la
punctele I 15, I 17, I 31 şi I 33 (conform secţiunii F).
În motivarea ordonanţei s-a arătat
că această cauză, intitulată generic „procesul
comunismului" s-a format la Secţia Parchetelor Militare a Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, prin reunirea mai multor plângeri şi a
unor sesizări din oficiu ale
magistraţilor militari, fiind cartată iniţial la nr.35/P/2006.
Au fost înregistrate plângeri prin care era
sesizată săvârşirea unor infracţiuni, cât şi altele
care nu aveau ca obiect fapte prevăzute de legea penală.
Sesizările din oficiu ale
magistraţilor militari şi plângerile prin care se reclama săvârşirea unor infracţiuni se
referă la următoarele fapte:
I1 -
supunerea deţinuţilor, în perioada 1950-1955, în închisoarea din
Sighet, unui regim de exterminare - conform rezoluţiei procurorului
militar şef al Secţiei Parchetelor
3
Militare a Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din 20.07.2006, fila 41-43, vol. 1 şi fila 229 vol. 25;
I2 a -
„Trădarea intereselor României de către guvernul dominat de
comunişti, impus de Stalin în
martie 1945. Anexarea nedreaptă şi prin forţă a României la
imperiul sovietic, începând din 1945;
b - Instaurarea nelegitimă şi prin
forţă a puterii comuniste prin fraudarea uriaşă a alegerilor din 1946;
c - Trădarea de către puterea
comunistă din România a intereselor fundamentale ale României prin
acceptarea condiţiilor nedrepte ale Tratatului de pace de la Paris din 1947;
d - Distrugerea forţată a regimului
democratic multipartidic prin lichidarea
opoziţiei politice democratice şi înlocuirea
democraţiei cu dictatura partidului unic (1947);
e - Suprimarea forţată a monarhiei
(1947);
f - Sovietizarea totală, prin
forţă, a României (1948);
g - Exterminarea programată a
cetăţenilor prin acţiunile Securităţii, precum şi
alte forme de reprimare (1948-1989); h -
Exterminarea programată a deţinuţilor politici (1945-1989);
i - Exterminarea grupurilor de partizani
care reprezentau rezistenţa anticomunistă în munţi (1945-1962);
j - Represiunea împotriva Bisericii.
Arestarea sau exterminarea celor care se opuneau
comunismului (1948-1989);
k - Arestarea, uciderea, detenţia
politică sau deportarea ţăranilor care opuneau rezistenţă faţă de colectivizare (1949-1962);
l - Deportările cu scop de exterminare.
Represiunile etnice. Gonirea şi „vânzarea" evreilor şi
germanilor;
m - Represiunea împotriva culturii. Cenzura
extremă. Arestarea intelectualilor protestatari
(1945-1989);
n - Reprimarea mişcărilor
studenţeşti din 1956. Arestarea studenţilor protestatari;
o - Reprimarea mişcărilor
muncitoreşti din Valea Jiului (1977) şi Braşov (1987). Arestarea şi deportarea muncitorilor
protestatari;
p - Reprimarea oponenţilor şi
disidenţilor în anii "70 şi "80. Arestarea şi
asasinarea celor mai periculoşi oponenţi;
r - Distrugerea patrimoniului
istoric şi cultural prin
demolările din anii "80. Constrângerea unei părţi a populaţiei României de
a-şi părăsi locuinţele;
s - Consecinţele criminale ale
„politicii demografice" (1966-1989);
t - Obligarea intenţionată şi
nejustificată a imensei majorităţi a populaţiei României, în special în anii "80, de a trăi în
condiţii de mizerie extremă;
u - Conceptualizarea mizeriei materiale
şi morale, precum şi a fricii, ca instrumente de menţinere a puterii comuniste;
v - Masacrarea cetăţenilor în
timpul Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989;
x - Complicitatea, favorizarea şi
tăinuirea faptelor de mai sus de către conducătorii guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de
informaţii, justiţiei şi presei, după 22 decembrie 1989".
Toate aceste fapte au fost sesizate prin plângere de către Ioan
Roşca şi alţii, la 31.07.2006 şi ulterior;
I3 - condamnarea lui Jijie
Gheorghe pentru săvârşirea unor fapte împotriva regimului comunist, arestarea nelegală şi supunerea lui pe
parcursul detenţiei, în perioada decembrie
1948-decembrie 1958, la tratamente neomenoase - a se vedea plângerea acestuia din 29.06.2006;
I4 -
condamnarea lui Caraza Grigore pentru
săvârşirea unor fapte împotriva regimului comunist şi supunerea lui la tortură pe parcursul
detenţiei, în perioada august 1949 - august
1964 - a se vedea plângerea acestuia din 3.07.2006;
I5 a - „Dezmembrarea,
prin rapt şi şantaj, a României, stat independent şi suveran,
prin răpirea Basarabiei şi
Bucovinei de Nord, pregătită şi acceptată de
comuniştii din
4
România, sub controlul şi cu ajutorul
unui guvern comunist străin şi al armatei sovietice, hotărâtă prin tratatul Ribbentrop-Molotov
(1939) şi consacrată prin Tratatul de Pace de la Paris (1947).
Acceptarea altor condiţii înrobitoare prevăzute în acest tratat;
b - Trădarea intereselor României de
către guvernul impus de Stalin în martie 1945 şi de toate guvernele conduse de comunişti,
care au urmat. Jefuirea şi distrugerea avuţiei naţionale (de stat şi particulare) în interesul
ocupantului (URSS) şi al colaboraţioniştilor comunişti;
c - Destructurarea regimului politic
democratic din România prin: fraudarea alegerilor din 1946; lichidarea opoziţiei politice democratice; suprimarea
forţată a monarhiei; impunerea regimului totalitar al partidului unic;
d - Lichidarea criminală a clasei
politice, burgheziei româneşti şi elitelor diverselor categorii
cetăţeneşti: intelectuali, liber profesionişti,
meseriaşi, ţărani, etc;
e - Reprimarea şi întemniţarea
oponenţilor. Regimul de exterminare aplicat deţinuţilor politici;
f- Exterminarea grupurilor de partizani care luptau pentru
apărarea ţării în munţi;
g - Persecutarea,
desfiinţarea şi spolierea unor Biserici, arestarea unor preoţi
şi reprimarea credincioşilor;
h - Colectivizarea forţată. Manipularea,
intimidarea, hărţuirea, schingiuirea, reprimarea, întemniţarea
şi deportarea ţăranilor care au opus rezistenţă;
i - Deportările represive etnico-politice;
j - Distrugerea valorilor culturale şi sugrumarea
libertăţii de opinie prin cenzură extremă, reprimarea celor care s-au opus. Distrugerea
patrimoniului istoric şi cultural;
k
- Reprimarea mişcărilor de rezistenţă:
studenţeşti din 1956, muncitoreşti din Valea Jiului (1977)
şi Braşov (1987), intelectuale
(mişcarea Goma), sindicale (SLOMR).
Hărţuirea, arestarea şi
deportarea protestatarilor;
l - Politica demografică
criminală;
m - Regimul nejustificat de mizerie
extremă, impus populaţiei României;
n - Generalizarea strategiei de degradare în
lanţ experimentată la Piteşti, victimele fiind compromise prin
obligaţia de a colabora cu sistemul, pentru a supravieţui sau a
trăi suportabil;
o - Reprimarea şi
confiscarea criminală a Revoluţiei anticomuniste din Decembrie1989;
p - Complicitatea, favorizarea şi
tăinuirea faptelor de mai sus de către conducătorii guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de
informaţii, justiţiei şi presei, după 22 decembrie 1989".
Aceste fapte au fost sesizate de loniţoiu
Cicerone şi alţii, la 4.08.2006 şi ulterior.
I 6 - crimele comise la 23 august 1981, de lucrători ai
securităţii, în cursul operaţiunii
denumite „acţiunea autobuzul" - sesizarea asociaţiei
„Supremă recunoştinţă", din 27.05.2008;
I 7 -
supunerea la tortură a lui Mercaş Neculai,
de către lucrători ai securităţii, în perioada 1975-1983, fapte sesizate de acesta la 8.05.2007;
I 8 -
tentativa de răpire şi asasinare a lui Ion Bugan
de către lucrătorii Securităţii, în anul 1988, fapte sesizate de acesta, la 19 martie 2007;
I 9 - uciderea lui Vişinoiu Alexe, în arestul Miliţiei Capitalei, la 1.10.1957,
faptă sesizată de fiul acestuia, Vişinoiu Niculae, la 3.05.2007;
I 10 - dispariţia în închisorile comuniste, în perioada 1949-1969, a
unor preoţi romano-catolici, fapte sesizate de Episcopia
romano-catolică la 16.05.2007;
I 11 - uciderea mai multor persoane de către militari români, în
perioada 1952-1954, în pădurea „Dealul
Balaurului", din comuna Dobreni, judeţul
Neamţ, fapte cercetate din oficiu;
I 12 - condamnarea mai multor persoane pentru
săvârşirea unor fapte împotriva regimului
comunist şi supunerea lor, pe parcursul detenţiei, unui regim de cercetate din oficiu şi la sesizarea
Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici
luptători
5
anticomunişti (privind pe Massion Brânduşa
Florica, Teodorescu Lydia, Predescu Gheorghe Anastasie Ecaterin,
vol. 9, fila 223, Ene Victor; .
I 13 - interzicerea activităţii Bisericii Romane Unite cu Roma/Greco-Catolice, în perioada
1948-1989, fapte sesizate de un grup de enoriaşi, la 15.09.2006;
I 14 - exterminarea deţinuţilor politici încarceraţi în
Penitenciarul Sighetu-Marmaţiei, în perioada
1950-1955, cercetări care au fost efectuate din oficiu;
I 15 - torturarea şi supunerea la rele tratamente a persoanelor
anchetate în aresturile Ministerului de Interne de
către ofiţerul de securitate Enoiu Gheorghe
şi de către subordonaţii acestuia,
fapte sesizate la 9.08.2007 de Institutul de investigare a crimelor comunismului în România;
I 16 - recrutarea minorilor de către ofiţerii de securitate din
judeţul Sibiu, în perioada 31.03.1989 -
10.12.1989, fapte sesizate de Institutul de investigare a crimelor comunismului în România, la 4.12.2006;
I 17 - abuzurile şi crimele săvârşite în perioada martie 1945
-decembrie 1989 în sistemul penitenciar din România -
fapte sesizate de Institutul de investigare a crimelor comunismului în România, la 22.05.2007;
I 18 - supunerea la rele tratamente şi torturarea
deţinuţilor, în perioada 1948-1964, de către conducerea Penitenciarului Aiud, fapte sesizate de
Federaţia română a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, la
18.10.2007;
I 19 - împuşcarea a 4 persoane la 9/10.03.1952, în comuna Spermezeu, sat Hălmăşău, judeţul Bistriţa-Năsăud, de către militari
români, fapte cercetate din oficiu;
I 20 - împuşcarea lui Vitan Petru, la 21.11.1952,
a lui Gaşpar Iosif în anul 1949 şi a lui Orşa losif în anul 1950, de către militari români, fapte
cercetate din oficiu;
I 21 - plângerea lui Pica Nicolae, din 16.09.2009, cu privire la
săvârşirea împotriva sa şi a
părinţilor săi, de către reprezentanţii statului
român, a infracţiunilor prev. de art. 357 şi 358 C. pen.. în
conţinutul plângerii se arată că în anul 1948 tatăl
său a fost arestat abuziv,
că în acea perioadă mama lui s-a îmbolnăvit de tuberculoză,
virus pe care l-a contactat şi el;
I 22 - plângerea lui Stoica Florea, din 16.11.2009, cu privire la decesul
unchiului său, survenit în anul 1946, despre care
susţine că a fost ucis, înscenându-se un accident de circulaţie de către conducătorii
partidului comunist;
I 23 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi
politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, privind detenţia lui Ionescu
Vasile în închisoarea din Aiud, în perioada martie 1945 - aprilie 1947;
I 24 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi
politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, privind îngrădirea dreptului de a se angaja ca
inginer în perioada 1947-1950 a lui lonescu Vasile;
I 25 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi
politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, cu privire la decesul în închisoarea Aiud a lui Predescu Gheorghe în anul 1960;
I 26 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi
politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, cu privire la săvârşirea unor infracţiuni
contra păcii şi omenirii, împotriva lui Ene Victor, care, în perioada 1942 -1964 a fost deţinut în
închisorile din Aiud şi Periprava pentru comiterea unor infracţiuni de natură
politică;
I 27 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi
politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, cu privire la împuşcarea lui Gheorghiu
Gheorghe Mărăşeşti de către lucrători ai Ministerului de Interne, în anul 1949;
I 28 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi
politici luptători anticomunişti, din 18.10.2007, împotriva tuturor
celor care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de genocid (superiori sau subordonaţi ai lui
Crăciun Gheorghe, comandant al Penitenciarului Aiud în perioada 1958-1964), prin faptele comise împotriva
deţinuţilor politici în acest penitenciar;
6
I 29 - plângerea Uniunii veteranilor de război şi a urmaşilor
veteranilor de război, din 16.07.1996, cu
privire la împuşcarea de către lucrători ai Ministerului de
Interne a lui Bulea Mihai, la 27 februarie 1954;
I 30 -
împuşcarea de către militari români în anul 1949 a unui număr de
15 persoane, în pădurea „Dealu mărului", din comuna Poenari,
judeţul Neamţ, faptă sesizată de Asociaţia foştilor deţinuţi politici;
I 31 - plângerea lui Andrei Ursu, din 21.09.2007
cu privire la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii, comise prin torturarea şi
uciderea tatălui său, Gheorghe Ursu, în timp ce acesta era arestat pentru săvârşirea
unor infracţiuni politice - vol. 23, fila 120. Aceeaşi sesizare a fost făcută şi de către
Uniunea veteranilor de război şi a urmaşilor veteranilor de război;
I 32 - sesizarea Uniunii veteranilor de război şi a urmaşilor
veteranilor de război cu privire la încasarea ilegală a unor
comisioane de la veteranii de război, de către Poşta română, după anul 1989;
I 33 - sesizarea unui grup de enoriaşi ai Bisericii Romane Unite cu
Roma/Greco-Catolice, din 15.09.2006, cu privire la uciderea în penitenciare
a mai multor preoţi şi credincioşi
ai cultului;
I 34 - sesizarea lui Popa Aurel, din 15.04.2010, cu privire la distrugerea
unor bunuri proprietate personală de către
reprezentanţi ai puterii administrative, în anul 1988;
I 35 - uciderea lui Tira Gheza
şi a altor trei persoane, în comuna Odoreu,
judeţul Satu-Mare, în noaptea de 16/17 august 1949, de către
militari români, faptă sesizată la 11octombrie 2007, de către rudele celui ucis şi de către
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului
în România.
Plângerile care nu privesc fapte
prevăzute de legea penală se referă la următoarele:
II 1 - solicitarea lui Păvălan
Constantin de acordare a titlului de deţinut politic şi plata unor daune morale;
II 2 - cererea lui Buhat
Dumitru de rectificare a vechimii în muncă, de recalculare a pensiei militare şi aplicare a dispoziţiilor Decretului-Lege nr. 118/1990;
II 3 - solicitarea lui Miroslav
Gheorghe de a-i fi recunoscută calitatea de luptător anticomunist;
II 4 - solicitarea lui Anghel Corneliu
Gheorghe de „disociere dintre tatăl meu şi cele trei persoane
fictive" - fila 132, vol. 8. Petentul solicită eliberarea unui
înscris din care să rezulte
că tatăl său nu este persoana care a suferit condamnări în
anii 1942 şi 1949;
II 5 - solicitarea lui Bugan
Ion pentru a i se asigura condiţii în vederea organizării unui congres al veteranilor războiului rece;
II 6 - solicitarea Uniunii veteranilor de
război de acordare a unui autoturism şi a unor spaţii pentru
desfăşurarea activităţii;
II 7 - memoriul Uniunii veteranilor de
război prin care prezintă situaţia grea a veteranilor de război;
II 8 - memoriul lui Tolea
Stelea cu privire la îmbolnăvirea sa în perioada
1957-1967, când a lucrat ca subofiţer de transmisiuni;
II 9 - contestaţia Asociaţiei
naţionale a veteranilor de război pentru anularea hotărârii adunării generale a Asociaţiei
naţionale a veteranilor de război privind constituirea Comitetului Director;
II 10 - solicitarea lui Velicu
Pepa de acordare a calităţii de
luptător în rezistenţa anticomunistă;
II 11 - sesizarea lui Hurduc Valentin cu
privire la acţiunile grupului „Luneta" prin care solicită
aplicarea dispoziţiilor O.U.G. 214/1999;
II 12 - sesizarea lui Ionică Alexandru
prin care solicită comemorarea eroilor din comuna Ghimpaţi, judeţul Giurgiu;
II 13 - memoriul lui Poenaru
Şerban prin care solicită eliberarea unui înscris din care să
rezulte perioada în care a fost arestat în anul 1948;
II 14 - memoriul lui Răducu
Ilie prin care solicită acordarea titlului de luptător în rezistenţa anticomunistă;
7
II
15-memoriul Andreei Elena Enculesi, intitulat
„România-încotro", care cuprinde descrierea unor acţiuni economice,
politice şi sociale ale conducătorilor statului român, de la 24 ianuarie
1859 până în prezent;
II
16-memoriul Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici
luptători anticomunişti prin care solicită restituirea către Petculescu
Ştefan şi Tudose Floarea a unor bunuri confiscate înainte de 1989 sau contravaloarea
lor;
Prin ordonanţa
din 31.07.2008, Secţia Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie a declinat competenţa de
soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei de Urmărire Penală şi
Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
invocând participarea la faptele sesizate, pe lângă militari şi a
unor civili, situaţie în care, potrivit art. 35 C.pr.
pen., competenţa revine instanţelor civile.
Prin
ordonanţa din 24.11.2008, Secţia de Urmărire Penală şi
Criminalistică şi-a declinat competenţa, la rândul său, în favoarea Direcţiei
de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, întrucât
printre faptele sesizate se regăseau şi infracţiuni de competenţa acesteia
- infracţiunile contra siguranţei statului.
Prin
ordonanţa din 20.01.2009, Direcţia de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism a dispus, în temeiul art. 228 alin. 1 lit. g
şi d, neînceperea
urmăririi penale faţă de „persoanele din conducerea aparatului de
partid şi de stat, al securităţii şi miliţiei din
perioada 1945-1989", pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 155, art. 161-165 C. pen.,
reţinându-se că răspunderea penală a fost
înlăturată prin intervenţia prescripţiei, precum şi că nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de mai sus.
Prin
aceeaşi ordonanţă s-a dispus declinarea competenţei de
soluţionare în favoarea
Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a
Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub aspectul mai multor
infracţiuni.
Pe baza
actelor premergătoare, s-au adoptat următoarele soluţii:
A1. Infracţiunile contra păcii şi
omenirii de la punctele I 2 şi I 5, sunt examinate în două intervale de timp: martie 1945 - 30
iulie 1969 şi 30 iulie 1969 - 22 decembrie 1989.
Cu
privire la infracţiunile contra păcii şi omenirii de la punctul
I 2 şi I 5, a căror săvârşire este reclamată până la 30 iulie 1969, se
dispune neînceperea urmăririi penale întrucât a intervenit prescripţia.
De
asemenea, pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii
înfăţişate la punctele I 2 şi I 5, a căror săvârşire este
reclamată ulterior datei de 30 iulie 1969, se dispune tot neînceperea urmăririi penale întrucât nu
rezultă elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate.
Pentru
toate celelalte infracţiuni de la punctele I2 şi I5 a căror
săvârşire este reclamată până la 22 decembrie 1989 se dispune neînceperea
urmăririi penale întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Pentru
infracţiunile de la punctele I 2 şi I 5 a căror
săvârşire este plasată după anul 1989 se dispune
neînceperea urmăririi penale întrucât nu rezultă elementele
constitutive ale
acestora.
A2. Pentru faptele de la punctele I1, I 3, I 4,
I 9, I 10, I 11, I 14, I 18, I 19,1 20, I 21, I 22, I 23, I 24, I 25, I 26, I 27, I 28, I 29,
I 30 şi I 35 se dispune neînceperea urmăririi penale, întrucât a intervenit
prescripţia.
B1.Pentru faptele de la punctele I 6, I 7, I 13
şi I 34 se dispune neînceperea urmăririi penale întrucât acestea sunt prescrise.
B2.Pentru acelaşi motiv, se dispune
neînceperea urmăririi penale şi pentru fapta de la punctul I 12.
C. Faţă de toate faptele
înfăţişate la punctul II, s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât acestea nu sunt prevăzute de
legea penală.
D. Pentru
infracţiunile de trafic de influenţă de la punctele I2 şi
I5 se dispune disjungerea
şi declinarea competenţei în favoarea Direcţiei Naţionale
Anticorupţie, iar pentru
fapta de la punctul I32 se dispune disjungerea şi declinarea
competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1.
8
E. S-a
dispus disjungerea şi declinarea competenţei de efectuare a
urmăririi penale Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru faptele de la punctele I 8 şi I 16, în
favoarea Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
F. În
final, s-a dispus disjungerea şi continuarea urmăririi penale de
către Secţia de Urmărire
Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie,
pentru faptele de la punctele I 15, I 17, I 31 şi I 33.
A1a. În cazul infracţiunilor contra păcii şi omenirii de la
punctele I 2 şi I 5, a căror săvârşire
este reclamată până la 30 iulie 1969, a intervenit prescripţia
întrucât în legislaţia română infracţiunile contra păcii
şi omenirii au fost introduse după cel de-al doilea război mondial,
astfel: „propaganda pentru război" prin Legea nr. 9/1950,
„genocidul" prin Decretul nr. 236/1950, „tratamentele neomenoase"
prin ratificarea Convenţiei de la Geneva
în 14 mai 1954, „distrugerea unor obiective şi însuşirea unor
bunuri" la aceeaşi dată,
„distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale" prin
Decretul 605/1958.
În codul penal anterior, aceste
infracţiuni au fost introduse prin Decretul 212/1960.
Până la ratificarea de către
România, la 30 iulie 1969, prin Decretul 547/1969, a Convenţiei asupra
imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor
împotriva omenirii -Rezoluţia ONU nr. 2391, din
26 noiembrie 1968 - toate infracţiunile, inclusiv infracţiunile contra păcii şi omenirii, erau supuse
prescripţiei.
Având în vedere că „legea dispune numai
pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile" - art. 15 alin. 2 din
Constituţia României, a rezultat că până la 30 iulie 1969 toate infracţiunile care au fost
săvârşite, inclusiv cele contra păcii şi omenirii, sunt supuse prescripţiei răspunderii
penale.
Această dispoziţie
constituţională nu permite nicio
excepţie de la principiul neretroactivităţii. În
literatura juridică de specialitate se subliniază că doar o lege
constituţională ar putea dispune
cu privire la situaţii juridice trecute. Ar putea avea caracter retroactiv numai un act normativ de o
forţă juridică egală Constituţiei. Un astfel de act normativ, nu există însă.
Aplicarea dispoziţiilor art. 121 şi
următoarele C. pen. cu privire la
prescripţie pentru toate
infracţiunile comise până la 30 iulie 1969 este determinată
şi de prevederile art. 13C. pen., potrivit cărora în cazul în care de la
săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe
legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. '
În cauză, legea mai favorabilă este
cea potrivit căreia toate infracţiunile, inclusiv cele contra păcii şi omenirii, sunt supuse
prescripţiei.
Pentru toate infracţiunile sesizate, a
căror săvârşire este reclamată până la 30 iulie 1969, termenul de prescripţie începe să
curgă, potrivit art. 128 C. pen., de la data de
22 decembrie 1989, întrucât până la
această dată punerea în mişcare a acţiunii penale a fost împiedicată de existenţa regimului comunist.
Cum termenul de prescripţie cel mai mare
este de 15 ani şi pentru că plângerile de la punctele I 2 şi I 5 au fost formulate după împlinirea lui,
rezultă că pentru toate infracţiunile
sesizate la cele două puncte, inclusiv pentru cele contra păcii
şi omenirii, comise până la 30
iulie 1969, a intervenit prescripţia.
Suspendarea cursului prescripţiei nu a
operat şi după 22 decembrie 1989, întrucât ulterior acestei date nu a
mai existat nicio împrejurare de natură a
împiedica punerea în mişcare a
acţiunii penale, accesul la justiţie fiind liber.
În perioada decembrie 1989 - decembrie 2004,
cursul prescripţiei nu a fost întrerupt, întrucât sesizările s-au produs, aşa cum am mai arătat,
ulterior lunii decembrie a anului 2004.
A1b. Din plângerile înfăţişate la punctele I 2 şi I 5 nu
rezultă elementele constitutive ale
unor infracţiuni contra păcii şi omenirii comise ulterior datei
de 30 iulie 1969.
În aceste plângeri nu sunt arătate, în
concret, actele care formează elementul material al laturii obiective a fiecărei infracţiuni contra
păcii şi omenirii, pe de o parte, iar pe de altă parte, faptele invocate, a căror descriere este
făcută la modul general, nu se regăsesc
între elementele constitutive ale infracţiunilor contra păcii şi
omenirii.
9
Este vorba despre situaţia prev. de art.10 lit.d din C. pr. pen., întrucât din plângerile
precizate nu rezultă elementele
constitutive ale infracţiunilor contra păcii şi omenirii sesizate. Pentru aceste motive, faţă de aceste
infracţiuni s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Astfel, în cazul infracţiunii de
„propagandă pentru război", nu rezultă existenţa actelor prin care să se realizeze propaganda,
răspândirea de ştiri tendenţioase, etc.
În ceea ce priveşte infracţiunea
de „genocid", nu rezultă existenţa unei colectivităţi
sau a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios, faţă de
care să se fi exercitat acţiunile prev. de art. 357
C. pen., în scopul de a distruge în întregime sau în
parte colectivitatea sau grupul.
Infracţiunea de „tratamente
neomenoase" are ca subiect pasiv civilii sau militarii care au căzut în puterea inamicului, ceea ce în
perioada vizată nu a avut loc.
Cât priveşte infracţiunea de
„distrugere a unor obiective şi însuşire a unor bunuri", aceasta se săvârşeşte în timp de
război, iar cea de „distrugere, jefuire sau însuşirea unor valori culturale" se comite pe teritoriile aflate
sub ocupaţie militară - a se vedea în acest sens op. cit., filele 847
şi 853 -, situaţii care nu se regăsesc în plângerile formulate
şi nici în realitate.
A1c. Pentru toate celelalte infracţiuni de la punctele I 2 şi I 5
a căror săvârşire este reclamată
până la 22 decembrie 1989, răspunderea penală a fost
înlăturată prin prescripţie.
Termenul maxim al prescripţiei este de 15 ani, iar acesta s-a împlinit,
având în vedere că plângerile au fost formulate
după expirarea lui - în anul 2006, în condiţiile în care termenul a început să curgă la 22
decembrie 1989.
Consideraţiile anterioare cu privire la
suspendarea şi întreruperea cursului prescripţiei sunt valabile şi în acest caz.
A1d. Faptele înfăţişate la punctele I 2 şi I 5, a
căror săvârşire este plasată după anul 1989 nu se regăsesc în elementele constitutive
ale infracţiunilor sesizate, deoarece nu rezultă, în concret, săvârşirea vreunei acţiuni
de natură a duce la împiedicarea instrumentării
penale a faptelor sesizate, aşa cum se susţine în cele două
plângeri. Pentru aceste motive, având în vedere că nu
rezultă elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate, se va dispune neînceperea urmăririi
penale.
De asemenea, s-a dispus neînceperea
urmăririi penale şi sub aspectul complicităţii la infracţiunile contra păcii şi omenirii
a căror săvârşire este reclamată până în anul 1989, întrucât complicitatea poate fi cel mult concomitentă
infracţiunii la săvârşirea căreia este acordat ajutorul
şi nu ulterioară. Ca atare, nu pot fi complicii unei fapte a
cărei săvârşire este
reclamată până în anul 1989, cei cărora li se impută fapte
comise ulterior acestei date.
A2.
Indiferent de încadrarea juridică dată faptelor de la punctele I1, I 3, I 4, I
9, I 10,1 11, I 14, I 18, I 19, I 20, I 21, I 22,
I 23, I 24, I 25, I 26, I 27,I 28, I 29,
I 30 şi I 35 - genocid, omor, etc, întrucât comiterea acestora este plasată,
potrivit actelor de sesizare, înainte de 30
iulie 1969, în toate aceste cauze a intervenit prescripţia. Motivele
pentru care răspunderea penală, în cazul acestor fapte, este
înlăturată prin intervenţia prescripţiei, sunt cele expuse la punctul A1 a.
B1. S-a
dispus neînceperea urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 6, I
7, I 13 şi I 34, întrucât acestea nu
întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni contra păcii şi omenirii. Astfel, niciuna din aceste
fapte nu se regăseşte în elementul material al vreunei infracţiuni de la Titlul XI al Codului penal. Pentru
oricare altă infracţiune, termenul maxim al prescripţiei, de 15 ani, s-a împlinit. Ca şi în
cazurile precedente, termenul de prescripţie
a început să curgă la 22 decembrie 1989, iar plângerile au fost
făcute ulterior împlinirii termenului de 15 ani.
B2. De
asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta de la punctul I 12 întrucât şi în acest caz a intervenit
prescripţia răspunderii penale.
În afară de faptele cercetate la fila 19
din volumul 19, fila 2, 72, 124 şi 236 din volumul 20, fila 80 şi 132 din volumul 21 şi fila 100 din
volumul 22, privind pe Bănică Alexandru,
Massion Brânduşa Florica, Drăghici
Ion, Duzineanu Mircea, Soare Constantin,
10
Corlea Gheorghe şi Pop Cornel Gheorghe,
restul faptelor de la punctul I 12 privesc evenimente care au avut loc
până în anul 1964. Indiferent de încadrarea juridică pe care ar putea
să o primească faptele comise până în anul 1964, acţiunea
penală nu poate fi pusă în
mişcare întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Faptele privind pe Bănică
Alexandru, Massion Brânduşa Florica, Drăghici Ion, Duzineanu Mircea, Soare Constantin,
Corlea Gheorghe şi Pop Cornel Gheorghe nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni contra
păcii şi omenirii. Pentru oricare altă infracţiune, termenul maxim al prescripţiei de 15
ani s-a împlinit, sesizarea având loc la un
interval de timp mai mare de 15 ani de la 22 decembrie 1989.
C.
Aşa cum s-a arătat, pentru toate sesizările de la punctul II se
va dispune neînceperea urmăririi penale, întrucât
acestea privesc fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. b
din codul de procedură penală.
D1. In cele
două plângeri de la punctele I 2 şi I 5, se face vorbire şi
despre comiterea de către conducătorii
postdecembrişti ai guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de informaţii şi justiţiei, a
infracţiunii de trafic de influenţă prev.
de art. 257 C. pen.
Având în vedere că Direcţiei Naţionale
Anticorupţie îi revine competenţa de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunea prev. de art. 257 C. pen., în
temeiul art. 13 alin.1 lit. b din O.U.G. nr. 43/2002, rap.
la art. 5 alin.1 din Legea 78/2000, se dispune disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Direcţiei
Naţionale Anticorupţie.
D2. Tot
disjungerea se va dispune şi în legătură cu plângerea de la
punctul I 32 şi declinarea competenţei
în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, întrucât priveşte fapte
săvârşite după anul 1989 care nu au legătură cu
această cauză în ansamblu.
E.
Pentru faptele expuse la punctele I 8 şi I 16, competenţa de
efectuare a urmăririi penale revine Secţiei
Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, chiar
de la momentul sesizărilor, s-a considerat competentă să efectueze urmărirea penală.
Cele două sesizări privesc
tentativa de răpire a lui Ion Bugan de
către lucrători ai securităţii,
în anul 1988 şi recrutarea minorilor de către ofiţeri de
securitate în judeţul Sibiu, în perioada
31.03.1989 -10.12.1989, faptă sesizată de Institutul de Investigare a
Crimelor Comunismului în România. După cum se
poate observa, sesizările privesc fapte săvârşite de către
lucrători ai securităţii, adică de către militari.
În prezent, lucrătorii Serviciului
Român de Informaţii sunt tot militari, ca atare, competenţa după calitatea persoanei, se menţine în
favoarea Secţiei Parchetelor Militare.
Cu privire la aceste sesizări, nu s-au
efectuat cercetări, astfel încât să rezulte participarea unor civili
la săvârşirea faptelor, sau pensionarea unora dintre lucrătorii
de securitate, care să devină
„civili" în sensul legii penale, astfel încât, competenţa să
revină organelor civile de urmărire penală.
Perioada de timp în care este plasată
comiterea faptelor -1988 şi 1989, nu permite susţinerea că, în mod obligatoriu, lucrătorii de
securitate care ar fi putut comite faptele s-au pensionat, întrucât militarii nu se pensionează obligatoriu
după o vechime în muncă de 22 de ani - durata scursă din anul
1988, până în prezent.
Cum, încă de la sesizare, Secţia
Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a considerat
competentă să efectueze urmărirea penală şi întrucât aceste sesizări privesc fapte comise
numai de către militari, care nu s-a dovedit a fi pensionaţi, competenţa de efectuare a
urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 8 şi I 16 revine Secţiei Parchetelor Militare a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
Aceste fapte nu sunt conexe sau indivizibile
cu cele de la punctele I 15,I 17, I 31 şi I 33, astfel încât se dispune disjungerea şi declinarea
competenţei de efectuare a urmăririi penale în favoarea Secţiei
Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
11
F. Pentru faptele de la punctele I 15, I 17,
I 31 şi I 33, se dispune disjungerea şi continuarea urmăririi penale de către Secţia de
Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La dosarul cauzei se mai află şi
memoriile unor persoane - de exemplu Ioniţoiu
Cicerone Aristotel, Jijie Gheorghe, Caraza Grigore - care susţin că au fost
condamnaţi pentru săvârşirea unor
infracţiuni împotriva regimului comunist şi care solicită desfiinţarea
hotărârilor de condamnare.
Soluţionarea acestor memorii nu este de
competenţa Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, ea revenind, potrivit dispoziţiilor care reglementează căile
extraordinare de atac, instanţelor care au judecat cauza în fond.
Tot instanţelor care au judecat fondul
le revine competenţa de soluţionare a memoriului Federaţiei române a foştilor deţinuţi
politici luptători anticomunişti de „reinstrumentare" a dosarelor privind
reeducarea în închisorile comuniste.
În fine, Secţia de Urmărire
Penală şi Criminalistică nu poate efectua urmărirea penală în cauze în care s-au adoptat soluţii de
netrimitere în judecată (memoriul lui Ene Nicanor George cu
privire la profanarea unor morminte ale veteranilor de război; memoriul lui Paraschiv Vasile cu privire
la dosarul nr. 924/P/2008 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, dosar în care s-a adoptat
soluţia de neîncepere a urmăririi penale; memoriul lui Tolea Stelea prin care acesta se
plânge împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată adoptată în urma unei sesizări penale pe care
a formulat-o la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti). Soluţionarea acestor
memorii se face potrivit dispoziţiilor
art. 2781 C. pr. pen.
La dosarul cauzei, pe lângă
sesizările de la punctele I 2 lit. v şi I 5 lit. o, se mai află şi memoriul lui Ungureanu
Stelian, toate privind evenimentele din Decembrie 1989, acestea făcând însă obiectul unui alt dosar penal al Secţiei
de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Împotriva acestei soluţii a formulat
plângere la procurorul ierarhic numitul loniţoiu
I. Cicerone Aristotel Traian, iar prin rezoluţia din 3.12.2010 dată în dosarul
nr.9971/4335/ll/2/2010 al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia de Urmărire Penală şi
Criminalistică, plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Ulterior petentul a formulat plângere în
temeiul art.2781 C. pr. pen. la instanţa de judecată, ce face obiectul
cauzei de faţă.
Examinând cauza. Curtea apreciază că plângerea este
nefondată, pentru următoarele
considerente:
Indiferent de adevărul istoric, în
cauza de faţă instanţa penală trebuie să analizeze cu stricteţe doar îndeplinirea condiţiilor
legale referitoare la răspunderea penală, prin raportare ia faptele evidenţiate de către petent şi la
actele premergătoare.
Aşa cum rezultă din motivarea
ordonanţei atacate, soluţia pronunţată de procuror priveşte mai multe plângeri, denunţuri şi
sesizări din oficiu, aşa încât în conformitate cu dispoziţiile
art.2781 alin.1 C. pr. pen.,
examenul de legalitate şi temeinicie al ordonanţei date de procuror trebuie limitat doar la soluţiile
care vizează aspectele reclamate de către petent.
Aceasta întrucât potrivit art.2781
alin.1 C. pr. pen., soluţia
procurorului nu poate fi atacată
în faţa instanţei de orice persoană, ci numai de către
„persoana vătămată precum şi
orice alte persoane ale căror interese legitime sunt
vătămate".
Pe de altă parte, se constată
că atât în plângerea penală cât şi în cuprinsul declaraţiei pe care a dat-o, ca şi în
plângerile adresate procurorului ierarhic şi instanţei, petentul se referă la evenimente istorice de
amploare, relatează fapte şi face referire la infracţiuni cu
privire la care nu justifică un interes personal, fiind vorba despre un
interes general.
Cu toate acestea, în plângerea adresată
instanţei, expune pe larg doar faptele care îl vizează în mod direct.
12
Pornind de la limitele de admisibilitate ale
plângerii impuse de art.2781 alin.1 C. pr.
pen., Curtea va examina doar soluţia dată de
procuror raportat la faptele reclamate de către petentul Ioniţoiu I. Cicerone Aristotel Traian, descrise la
pct. I 5 din ordonanţa din 29.09.2010,
aşa cum rezultă şi din plângerea penală formulată de
petent la data de 4.08.2006.
Tot din considerente de limitare legală
a controlului pe care instanţa îl poate face asupra actelor efectuate de
către procuror, Curtea nu va analiza legalitatea şi temeinicia soluţiilor de disjungere şi declinare a
competenţei dispuse prin această ordonanţă.
Soluţia de admitere a plângerii, de
desfiinţare a ordonanţei şi de reţinere a cauzei spre rejudecare nu poate fi pronunţată, având în
vedere că procurorul a dispus neînceperea
urmăririi penale, situaţie în care nu a fost
desfăşurată prima fază a procesului penal, aşa încât instanţa nu se poate considera sesizată
prin plângere, potrivit art.2781 alin.8 lit.c C. pr. pen.
În acest sens, s-a pronunţat şi
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul legii nr.XLVIN/2007.
Pe de altă parte, nu sunt îndeplinite
nici condiţiile prev. de art.2781
alin.8 lit.b C. pr. pen. pentru a se putea dispune admiterea plângerii, desfiinţarea
ordonanţei şi trimiterea cauzei la
Parchet în vederea începerii urmăririi penale.
Potrivit art.228 C. pr.
pen., organul de urmărire dispune începerea
urmăririi penale prin cuprinsul actului de sesizare sau al
actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a acţiunii penale,
prevăzute la art.10 C. pr. pen.
În speţă, procurorul a constatat în
mod justificat că sunt incidente disp. art.10 lit.g C. pr. pen. referitoare
la intervenirea prescripţiei pentru unele din faptele reclamate, pentru
celelalte fiind incidente dispoziţiile art.10 lit.d
C. pr. pen, întrucât
respectivele fapte nu întrunesc elementele
constitutive ale infracţiunilor invocate în plângerea penală.
În cuprinsul ordonanţei atacate au fost
expuse argumentele referitoare la împlinirea termenului de prescripţie,
procurorul analizând incidenţa acestor dispoziţii în mod distinct, raportat
la dispoziţiile legale aplicabile şi la perioada de timp în care au
fost comise faptele, precum şi la
infracţiunile reclamate, diferenţiindu-le în funcţie de
caracterul prescriptibil sau
imprescriptibil al răspunderii penale.
Mai mult, se constată că, aşa
cum susţine şi petentul, procurorul a considerat că până la
22.12.1989, cursul prescripţiei a fost suspendat datorită regimului
comunist, aşa încât pentru
infracţiunile pentru care se aplică prescripţia răspunderii
penale, termenul de prescripţie a fost calculat de la această
dată.
Argumentele de fapt şi legale sunt corecte, întrucât
până la 30.07.1969 erau supuse
prescripţiei şi infracţiunile contra păcii şi
omenirii, aşa încât numai faptele comise după această dată şi care corespund elementelor
constitutive ale infracţiunilor contra păcii şi omenirii, nu sunt supuse prescripţiei
răspunderii penale, aceasta fiind singura excepţie prevăzută de art.121 alin.2 C. pen., în varianta în vigoare la momentul comiterii respectivelor fapte.
În cazul tuturor celorlalte
infracţiuni, în conformitate cu dispoziţiile art.121-122 C. pen., termenul de prescripţie este de maximum 15 ani,
aşa încât, fiind calculat de la 22.12.1989,
s-a împlinit înainte de data de 4.08.2006, când a fost înregistrată
plângerea penală formulată de către
petentul Ioniţoiu I. Cicerone Aristotel Traian.
Din acest motiv, criticile referitoare la
intervenirea prescripţiei datorită tergiversării cercetării sunt nefondate.
Pe de altă parte, se constată
că nu sunt aplicabile dispoziţiile art.124 C. pen.
referitoare la prescripţia
specială a răspunderii penale (situaţie în care termenul de prescripţie se prelungeşte cu jumătate din
termenul legal), deoarece în cauză nu au operat întreruperi ale cursului prescripţiei ci numai suspendarea acestuia
până în anul 1989, în condiţiile art.128 C. pen.,
motiv pentru care procurorul a avut în vedere în mod corect că de la 22.12.1989 a început să curgă un nou
termen care, după această dată, nu a mai fost întrerupt sau suspendat.
13
Nu există nici un temei pentru a considera că şi
după 1989 a fost împiedicat accesul
liber la justiţie, că petentul nu a avut posibilitatea de a formula
plângere penală sau
posibilitatea de a se adresa altor autorităţi competente, motivele
invocate sub acest aspect în plângerea
adresată instanţei fiind nefondate.
De asemenea, după 1989 nu au intervenit
întreruperi ale cursului prescripţiei, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de
ar.123 C. pen., potrivit cărora pentru a se
întrerupe prescripţia, este necesară
îndeplinirea oricărui act de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în derularea
procesului penal.
În cauza de faţă, petentul Ionitoiu I. Cicerone Aristotel Traian a sesizat organele de
urmărire penală abia în data de
4.08.2006, dată la care, aşa cum s-a arătat, cursul prescripţiei răspunderii penale pentru
infracţiunile comise după 30.07.1969, altele decât cele contra păcii şi omenirii, era deja
împlinit.
Referitor la aceste din urmă
infracţiuni, despre care petentul susţine că au fost comise după data de 30.07.1969, pentru care nu se
aplică prescripţia răspunderii penale, procurorul a constatat în mod corect că nu sunt întrunite
elementele constitutive.
În ce priveşte infracţiunea de
genocid, nu este îndeplinită condiţia referitoare la situaţia
premisă, deoarece în conceptul infracţiunii prev.
de art.357 C. pen., trebuie să fie vorba despre o colectivitate, înţeleasă ca o
populaţie de sine-stătătoare, conturată geografic, istoric sau social, cum ar fi populaţia
unei localităţi, a unei provincii sau a unei ţări sau despre un grup caracterizat din punct de vedere
naţional, etnic, rasial sau religios.
Faptele
reclamate de către petent fac referire la acţiuni organizate de
exterminare a unor categorii de persoane, fără a
fi însă îndeplinite condiţiile stricte ale normei de incriminare prev. de art.357 C.
pen.
În ceea ce priveşte propaganda pentru
război, se constată că subiect activ este statul, iar faptele comise după 30.07.1969 nu se circumscriu
elementelor constitutive ale acestei infracţiuni prev.
de art.356 C. pen., care incriminează
„propaganda pentru război, răspândirea
de ştiri tendenţioase sau orice alte manifestări în favoarea
dezlănţuirii unui război săvârşite prin grai, scris,
radio, televiziune, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace".
În ce priveşte infracţiunile prev. de art.359 şi 360 C. pen.,
acestea prevăd o condiţie esenţială, respectiv
săvârşirea faptei în timp de război, condiţie care de
asemenea nu este îndeplinită în cazul faptelor reclamate de către
petent.
Din acelaşi motive, nu sunt întrunite
nici elementele constitutive ale infracţiunii prev.
de art.361 C. pen.
sau cele ale art.25 rap. la art.357 C. pen. - care sancţionează forme participaţie penală la infracţiunile
contra păcii şi omenirii, căci din moment ce nu sunt îndeplinite condiţiile legale de incriminare
pentru infracţiune în forma autoratului,
aceleaşi argumente
fundamentează aprecierea neîntrunirii elementelor constitutive şi în
cazul complicităţii,
tăinuirii sau favorizării la comiterea acestor infracţiuni.
În
legătură cu celelalte infracţiuni invocate de către petent,
altele decât cele contra păcii şi omenirii, comise
după anul 1989, procurorul a constatat de asemenea în mod justificat că nu există indicii pentru
începerea urmăririi penale.
Aşa cum rezultă din conţinutul
plângerii penale formulată de către petentul Ionitoiu
I. Cicerone Aristotel Traian, faptele
reclamate sunt descrise de o manieră extrem de generală, fără indicarea unor elemente particulare care
să evidenţieze suficiente date cu privire la împrejurările concrete în care au fost comise, de
natură a facilita investigarea acestora.
Astfel, petentul a
solicitat: „Pentru crimele comise după 1989, anchetarea şi pedepsirea
celor ce vor fi găsiţi responsabili, în primul rând conducătorii
instituţiilor regimului postcomunist: Guvern, Parlament, poliţie,
Servicii de informaţii, justiţie, procuratură,
arhive, televiziune şi presă, în frunte cu Ion Iliescu
şi Petre Roman, pentru infracţiunea
prev. de art.361 C. pen.,
săvârşită după 22 decembrie 1989, prin mijloace variate: blocarea justiţiei şi a
accesului la arhive, ascunderea adevărului şi dezinformarea cetăţenilor, ameninţarea,
insultarea şi ameninţarea celor care au încercat să
declanşeze judecarea, folosirea de provocări şi agresiuni a
informatorilor, protejarea unor criminali ca
14
Nicolschi,
Drăghici Crăciun, favorizarea
îmbogăţirii ilicite a responsabililor pentru vechile crime, în timp
ce ultimele victime se stingeau din viaţă neconsolate şi
încărcate de acuze, niciodată demonstrate şi caziere
murdărite prin minciuni".
Pentru aceste fapte, petentul solicită
cercetarea nu doar pentru infracţiunea prev. de
art. 361 C. pen., ci şi pentru celelalte
numeroase infracţiuni, evidenţiate în cuprinsul ordonanţei
atacate.
Este adevărat că în plângerea
penală, petentul i-a nominalizat pe Ion Iliescu
şi Petre Roman, însă aceasta nu afectează valabilitatea
soluţiei pronunţată de procuror întrucât, aşa cum
rezultă din paragraful din plângere redat mai sus, indicarea acestora a
fost exemplificativă şi nici în cazul celor două persoane nu au
fost oferite date concrete în legătură cu săvârşirea unor
infracţiuni.
Indiciile comiterii unor fapte prevăzute de
legea penală pentru care să nu fi intervenit prescripţia nu au
rezultat nici în urma efectuării actelor premergătoare, prin audierea
unor persoane şi depunerea la dosar a unui material documentar
impresionant.
Faţă de cele reţinute, constatând
că nu există indicii privind săvârşirea unor
infracţiuni sau, după caz, că pentru anumite fapte a intervenit
prescripţia răspunderii penale, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a C. pr. pen.,
Curtea va respinge plângerea ca nefondată.
Conform art.192 alin.2 C. pr.
pen., va obliga petentul la 50 lei cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea
formulată de petentul Ioniţoiu I.
Cicerone Aristotel Traian împotriva ordonanţei din 29.09.2010,
dată în dosarul nr.1304/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire
Penală şi Criminalistică.
Menţine soluţia atacată.
Obligă petentul la 50 de lei cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă
publică azi, 29 mai 2012.
Preşedinte,
Luciana Mera
CORNELIA BUCUR