ROMÂNIA

 CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A II-A PENALĂ

Dosar nr. 3095/2/2012 (1197/2012)

SENTINŢA PENALĂ nr. 222/F

 Şedinţa publică de la 29 mai 2012

Curtea constituită din:

 PREŞEDINTE   -   LUCIANA MERA

GREFIER   -  VIOREL BOERU

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREŞTI a fost reprezentat prin procuror: ELENA BUCUR.

Pe rol, pronunţarea asupra plângerii formulată de petiţionarul IONIŢOIU CICERONE ARISTOTEL TRAIAN împotriva rezoluţiilor nr. 1304/P/2008 din data de 29.09.2010 şi nr. 9971/4335/II-2/2010 din data de 03.12.2010, ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 09 mai 2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispoziţiilor art. 306 C. pr. pen., Curtea a amânat pronunţarea pentru datele de 18 mai 2012, 25 mai 2012 şi apoi pentru 29 mai 2012, când, în aceeaşi compunere, a pronunţat următoarea sentinţă:

CURTEA,

Asupra cauzei penale de faţă:

Prin sentinţa penală nr.1368 din 08.09.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală în dosarul nr. 10635/1/2010, a fost trimisă către Curtea de Apel Bucureşti, spre competentă soluţionare, plângerea formulată de petiţionarul loniţoiu I. Cicerone Aristotel Traian împotriva ordonanţei din 29.09.2010, dată în dosarul nr.1304/P/2008 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

Aşa cum rezultă din motivarea plângerii, petentul critică soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la Parchet pentru efectuarea de cercetări temeinice şi legale.

Petentul expune pe larg fapte petrecute începând cu 31.07.1945 şi până în anul 1986, în legătură cu persecuţia la care a fost supus, constând în arestare nelegală, inculpare pe nedrept de săvârşire a mai multor infracţiuni, condamnare nedreaptă şi supunerea la un regim de detenţie necorespunzător, iar ulterior supravegherea, urmărirea şi persecutarea de către organele de securitate, chiar şi după ce a părăsit România în anul 1979.

Petentul mai susţine că a strâns numeroase probe privind crimele comunismului, pe care le-a şi depus la organele de cercetare, aşa încât apreciază că instanţa nu ar mai trebui să returneze dosarul, ci să-l reţină spre judecare.

Petentul precizează că solicită să fie despăgubit pentru faptele petrecute pe o perioadă de peste 40 ani care i-au marcat întreaga viaţă, distrugându-l profesional, afectându-i personalitatea şi sănătatea datorită condamnării la munci forţate prin care s-a urmărit exterminarea sa şi permanenta urmărire în 1945 până în 1987 în ţară şi străinătate.

Prin notele scrise depuse la dosar, ordonanţa este criticată punctual pentru următoarele motive:

- crimele comunismului au un caracter complex, genocidar şi antiromânesc;

-     după 1990 trebuiau declanşate cercetările de rigoare şi rezolvate procesele penale şi civile declanşate de victime, ceea ce nu s-a întâmplat datorită inerţiei juridice şi respingerii abuzive a plângerilor, aşa încât prescripţia a fost întreruptă;

-     prescripţia trebuia suspendată pe perioada în care cercetarea s-a dovedit imposibilă, nu numai până în 1989, ci şi ulterior, datorită paralizării justiţiei prin pârghii legislative;

-   prelungirea nejustificată a anchetelor nu poate fi temei de prescripţie;

-   eventuala nereuşită a pedepsirii vinovaţilor pentru crimele comise până în 1989 dovedeşte comiterea infracţiunilor ulterior;

-   răspunderile trebuie stabilite ierarhic înainte şi după 1989, nefiind greu să se stabilească conducătorii instituţiilor folosite în represiune, fiind nominalizaţi Ion Iliescu şi Petre Roman care nu au fost încă cercetaţi;

-   se impune salvarea celor 49 de volume de importanţă istorică;

-   prelungirea cercetării până la prescripţie este dovadă de complicitate, motiv pentru care se impun precizări în legătură cu mandatul procurorilor, mult mai bine fiind ca instanţa să reţină cauza spre judecare pe baza probelor acumulate.

Conform art.2781 alin.3 C. pr. pen., a fost ataşat dosarul nr. 1304/P/2008, precum şi lucrarea nr.9971/4335/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Prin ordonanţa din 29.09.2010 dată în dosarul nr.1304/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus:

-   neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de propagandă pentru război, genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri, distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale, a tentativei, tăinuirii şi favorizării la aceste infracţiuni, prev. de art. 356, 357, 358, 359, 360 şi 361 C. pen., a căror săvârşire este reclamată până la data de 30 iulie 1969 (punctele I 2 şi I 5), întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei (conform secţiunii A1a);

-   neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de propagandă pentru război, genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri, distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale, a tentativei, tăinuirii şi favorizării la aceste infracţiuni, prev. de art. 356, 357, 358, 359, 360 şi 361 C. pen., a căror săvârşire este reclamată în perioada 30 iulie 1969 - 22 decembrie 1989 (punctele I 2 şi I5), întrucât nu rezultă elementele constitutive ale acestor infracţiuni (conform secţiunii A1b);

-   neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de omor, omor calificat, omor deosebit de grav, ucidere din culpă, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, vătămare corporală gravă, loviri cauzatoare de moarte, lipsire de libertate în mod ilegal, sclavie, supunere la muncă forţată sau obligatorie, violare de domiciliu, ameninţare, şantaj, violarea secretului corespondenţei, insultă, calomnie, furt, furt calificat, tâlhărie, abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înşelăciune, distrugere, distrugere calificată, tulburare de posesie, denunţare calomnioasă, mărturie mincinoasă, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, supunere la rele tratamente, represiune nedreaptă şi punere în primejdie a unei persoane în neputinţa de a se îngriji, prev. deart.174, 175, 176, 178, 179, 180, 181, 182, 183, 189,  190, 191, 192, 193, 194, 195, 205, 206, 208, 209, 211, 213, 214, 215, 217, 218, 220, 259, 260, 261, 266, 267, 268 şi 314 C.pen, a căror săvârşire este reclamată până la 22 decembrie 1989 (punctele I2 şi I5), întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei;

-   neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prev. de art. 361 C. pen., cu privire la sancţionarea tentativei, tăinuirii şi favorizării la infracţiunile contra păcii şi omenirii, al complicităţii la infracţiunile de omor, omor calificat, omor deosebit de grav, ucidere din culpă, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, lovire sau alte violenţe,

 

 

 

-   2


vătămare corporală, vătămare corporală gravă, loviri cauzatoare de moarte, lipsire de libertate în mod ilegal, sclavie, supunere la muncă forţată sau obligatorie, violare de domiciliu, ameninţare, şantaj, violarea secretului corespondenţei, insultă, calomnie, furt, furt calificat, tâlhărie, abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înşelăciune, distrugere, distrugere calificată, tulburare de posesie, denunţare calomnioasă, mărturie mincinoasă, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, supunere la rele tratamente, represiune nedreaptă şi punere în primejdie a unei persoane în neputinţa de a se îngriji, prev. de art. 26 rap. la art. 174, 26 rap. la art. 175, 26 rap. la art. 176, 26 rap. la art. 178, 26 rap. la art. 179, 26 rap. la art. 180, 26 rap. la art. 181, 26 rap. la art. 182, 26 rap. la art. 183, 26 rap. la-art. 189, 26 rap. la art. 190, 26 rap. la art. 191, 26 rap. la art. 192, 26 rap. la art. 193, 26 rap. la art. 194, 26 rap. la art. 195, 26 rap. la art. 205, 26 rap. la art. 206, 26 rap. la art. 208, 26 rap. la art. 209, 26 rap. la art. 211, 26 rap. la art. 213, 26 rap. la art. 214, 26 rap. la art. 215, 26 rap. la art. 217, 26 rap. la art. 218, 26 rap. la art. 220, 26 rap, la art. 259, 26 rap. la art. 260, 26 rap. la art, 261, 26 rap. la art. 266, 26 rap. la art, 267, 26 rap. la art. 268 şi 26 rap. la art. 314 C. pen., al infracţiunilor de tăinuire, gestiune frauduloasă, înşelăciune, uzurpare de calităţi oficiale, sustragere sau distrugere de înscrisuri, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nedenunţare a unor infracţiuni, omisiunea sesizării organelor judiciare, favorizarea infractorului, omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare şi reţinere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 221, 214, 215, 240, 242, 246, 262, 263, 264, 265 şi 272 C. pen., cu privire la faptele a căror săvârşire a fost reclamată după anul 1989 (punctele I 2 şi I 5), întrucât nu rezultă elementele constitutive ale acestor infracţiuni;

-   neînceperea urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 1,13, 14,19,1 10,1 11,114,1 18,1 19,120,121,122,123,124,125,126,127, I 28, 1 29, 1 30 şi I 35, întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei (conform secţiunii A2).

-   neînceperea urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 6,1 7, I 13 şi I 34,întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei;

-   neînceperea urmăririi penale pentru fapta de la punctul 112 întrucât, de asemenea, a intervenit prescripţia răspunderii penale;

- neînceperea urmăririi penale în cazul faptelor înfăţişate la punctul II, întrucât acestea nu sunt prevăzute de legea penală;

-    disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen., a cărei săvârşire este sesizată prin plângerile de la punctele I 2şi I 5 (conform secţiunii D1);

-    disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cu privire la fapta înfăţişată la punctul I 32 (conform secţiunii D2);

-    disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în favoarea Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru faptele de la punctele I 8 şi I 16;

- disjungerea şi continuarea urmăririi penale de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru faptele de la punctele I 15, I 17, I 31 şi I 33 (conform secţiunii F).

În motivarea ordonanţei s-a arătat că această cauză, intitulată generic „procesul comunismului" s-a format la Secţia Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reunirea mai multor plângeri şi a unor sesizări din oficiu ale magistraţilor militari, fiind cartată iniţial la nr.35/P/2006.

Au fost înregistrate plângeri prin care era sesizată săvârşirea unor infracţiuni, cât şi altele care nu aveau ca obiect fapte prevăzute de legea penală.

Sesizările din oficiu ale magistraţilor militari şi plângerile prin care se reclama săvârşirea unor infracţiuni se referă la următoarele fapte:

I1 - supunerea deţinuţilor, în perioada 1950-1955, în închisoarea din Sighet, unui regim de exterminare - conform rezoluţiei procurorului militar şef al Secţiei Parchetelor 

 

3


 

Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din 20.07.2006, fila 41-43, vol. 1 şi fila 229 vol. 25;

I2 a - „Trădarea intereselor României de către guvernul dominat de comunişti, impus de Stalin în martie 1945. Anexarea nedreaptă şi prin forţă a României la imperiul sovietic, începând din 1945;

b - Instaurarea nelegitimă şi prin forţă a puterii comuniste prin fraudarea uriaşă a alegerilor din 1946;

c - Trădarea de către puterea comunistă din România a intereselor fundamentale ale României prin acceptarea condiţiilor nedrepte ale Tratatului de pace de la Paris din 1947;

d - Distrugerea forţată a regimului democratic multipartidic prin lichidarea opoziţiei politice democratice şi înlocuirea democraţiei cu dictatura partidului unic (1947);

e - Suprimarea forţată a monarhiei (1947);

f - Sovietizarea totală, prin forţă, a României (1948);

g - Exterminarea programată a cetăţenilor prin acţiunile Securităţii, precum şi alte forme de reprimare (1948-1989); h - Exterminarea programată a deţinuţilor politici (1945-1989);

i - Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistenţa anticomunistă în munţi (1945-1962);

j - Represiunea împotriva Bisericii. Arestarea sau exterminarea celor care se opuneau comunismului (1948-1989);

k - Arestarea, uciderea, detenţia politică sau deportarea ţăranilor care opuneau rezistenţă faţă de colectivizare (1949-1962);

l - Deportările cu scop de exterminare. Represiunile etnice. Gonirea şi „vânzarea" evreilor şi germanilor;

m - Represiunea împotriva culturii. Cenzura extremă. Arestarea intelectualilor protestatari (1945-1989);

n - Reprimarea mişcărilor studenţeşti din 1956. Arestarea studenţilor protestatari;

o - Reprimarea mişcărilor muncitoreşti din Valea Jiului (1977) şi Braşov (1987). Arestarea şi deportarea muncitorilor protestatari;

p - Reprimarea oponenţilor şi disidenţilor în anii "70 şi "80. Arestarea şi asasinarea celor mai periculoşi oponenţi;

r - Distrugerea  patrimoniului  istoric şi  cultural  prin  demolările din anii "80. Constrângerea unei părţi a populaţiei României de a-şi părăsi locuinţele;

s - Consecinţele criminale ale „politicii demografice" (1966-1989);

t - Obligarea intenţionată şi nejustificată a imensei majorităţi a populaţiei României, în special în anii "80, de a trăi în condiţii de mizerie extremă;

u - Conceptualizarea mizeriei materiale şi morale, precum şi a fricii, ca instrumente de menţinere a puterii comuniste;

v - Masacrarea cetăţenilor în timpul Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989;

x - Complicitatea, favorizarea şi tăinuirea faptelor de mai sus de către conducătorii guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de informaţii, justiţiei şi presei, după 22 decembrie 1989".

Toate aceste fapte au fost sesizate prin plângere de către Ioan Roşca şi alţii, la 31.07.2006 şi ulterior;

I3 - condamnarea lui Jijie Gheorghe pentru săvârşirea unor fapte împotriva regimului comunist, arestarea nelegală şi supunerea lui pe parcursul detenţiei, în perioada decembrie 1948-decembrie 1958, la tratamente neomenoase - a se vedea plângerea acestuia din 29.06.2006;

I4 - condamnarea lui Caraza Grigore pentru săvârşirea unor fapte împotriva regimului comunist şi supunerea lui la tortură pe parcursul detenţiei, în perioada august 1949 - august 1964 - a se vedea plângerea acestuia din 3.07.2006;

I5 a - „Dezmembrarea, prin rapt şi şantaj, a României, stat independent şi suveran, prin răpirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, pregătită şi acceptată de comuniştii din

 

4


 

România, sub controlul şi cu ajutorul unui guvern comunist străin şi al armatei sovietice, hotărâtă prin tratatul Ribbentrop-Molotov (1939) şi consacrată prin Tratatul de Pace de la Paris (1947). Acceptarea altor condiţii înrobitoare prevăzute în acest tratat;

b - Trădarea intereselor României de către guvernul impus de Stalin în martie 1945 şi de toate guvernele conduse de comunişti, care au urmat. Jefuirea şi distrugerea avuţiei naţionale (de stat şi particulare) în interesul ocupantului (URSS) şi al colaboraţioniştilor comunişti;

c - Destructurarea regimului politic democratic din România prin: fraudarea alegerilor din 1946; lichidarea opoziţiei politice democratice; suprimarea forţată a monarhiei; impunerea regimului totalitar al partidului unic;

d - Lichidarea criminală a clasei politice, burgheziei româneşti şi elitelor diverselor categorii cetăţeneşti: intelectuali, liber profesionişti, meseriaşi, ţărani, etc;

e - Reprimarea şi întemniţarea oponenţilor. Regimul de exterminare aplicat deţinuţilor politici;

f- Exterminarea grupurilor de partizani care luptau pentru apărarea ţării în munţi;

g - Persecutarea, desfiinţarea şi spolierea unor Biserici, arestarea unor preoţi şi reprimarea credincioşilor;

h - Colectivizarea  forţată.  Manipularea,  intimidarea,  hărţuirea,  schingiuirea, reprimarea, întemniţarea şi deportarea ţăranilor care au opus rezistenţă;

 i - Deportările represive etnico-politice;

j - Distrugerea valorilor culturale şi sugrumarea libertăţii de opinie prin cenzură extremă, reprimarea celor care s-au opus. Distrugerea patrimoniului istoric şi cultural;

 k - Reprimarea mişcărilor de rezistenţă: studenţeşti din 1956, muncitoreşti din Valea Jiului (1977)  şi Braşov (1987),  intelectuale (mişcarea  Goma), sindicale (SLOMR). Hărţuirea, arestarea şi deportarea protestatarilor;

l - Politica demografică criminală;

m - Regimul nejustificat de mizerie extremă, impus populaţiei României;

n - Generalizarea strategiei de degradare în lanţ experimentată la Piteşti, victimele fiind compromise prin obligaţia de a colabora cu sistemul, pentru a supravieţui sau a trăi suportabil;

o - Reprimarea şi confiscarea criminală a Revoluţiei anticomuniste din Decembrie1989;

p - Complicitatea, favorizarea şi tăinuirea faptelor de mai sus de către conducătorii guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de informaţii, justiţiei şi presei, după 22 decembrie 1989".

Aceste fapte au fost sesizate de loniţoiu Cicerone şi alţii, la 4.08.2006 şi ulterior.

I 6 - crimele comise la 23 august 1981, de lucrători ai securităţii, în cursul operaţiunii denumite „acţiunea autobuzul" - sesizarea asociaţiei „Supremă recunoştinţă", din 27.05.2008;

I 7 - supunerea la tortură a lui Mercaş Neculai, de către lucrători ai securităţii, în perioada 1975-1983, fapte sesizate de acesta la 8.05.2007;

I 8 - tentativa de răpire şi asasinare a lui Ion Bugan de către lucrătorii Securităţii, în anul 1988, fapte sesizate de acesta, la 19 martie 2007;

I 9 - uciderea lui Vişinoiu Alexe, în arestul Miliţiei Capitalei, la 1.10.1957, faptă sesizată de fiul acestuia, Vişinoiu Niculae, la 3.05.2007;

I 10 - dispariţia în închisorile comuniste, în perioada 1949-1969, a unor preoţi romano-catolici, fapte sesizate de Episcopia romano-catolică la 16.05.2007;

I 11 - uciderea mai multor persoane de către militari români, în perioada 1952-1954, în pădurea „Dealul Balaurului", din comuna Dobreni, judeţul Neamţ, fapte cercetate din oficiu;

I 12 - condamnarea mai multor persoane pentru săvârşirea unor fapte împotriva regimului comunist şi supunerea lor, pe parcursul detenţiei, unui regim de cercetate din oficiu şi la sesizarea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători

 

5


 anticomunişti (privind  pe Massion  Brânduşa  Florica,  Teodorescu  Lydia,  Predescu Gheorghe Anastasie Ecaterin, vol. 9, fila 223, Ene Victor; .

I 13 - interzicerea activităţii Bisericii Romane Unite cu Roma/Greco-Catolice, în perioada 1948-1989, fapte sesizate de un grup de enoriaşi, la 15.09.2006;

I 14 - exterminarea deţinuţilor politici încarceraţi în Penitenciarul Sighetu-Marmaţiei, în perioada 1950-1955, cercetări care au fost efectuate din oficiu;

I 15 - torturarea şi supunerea la rele tratamente a persoanelor anchetate în aresturile Ministerului de Interne de către ofiţerul de securitate Enoiu Gheorghe şi de către subordonaţii acestuia, fapte sesizate la 9.08.2007 de Institutul de investigare a crimelor comunismului în România;

I 16 - recrutarea minorilor de către ofiţerii de securitate din judeţul Sibiu, în perioada 31.03.1989 - 10.12.1989, fapte sesizate de Institutul de investigare a crimelor comunismului în România, la 4.12.2006;

I 17 - abuzurile şi crimele săvârşite în perioada martie 1945 -decembrie 1989 în sistemul penitenciar din România - fapte sesizate de Institutul de investigare a crimelor comunismului în România, la 22.05.2007;

I 18 - supunerea la rele tratamente şi torturarea deţinuţilor, în perioada 1948-1964, de către conducerea Penitenciarului Aiud, fapte sesizate de Federaţia română a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, la 18.10.2007;

I 19 - împuşcarea a 4 persoane la 9/10.03.1952, în comuna Spermezeu, sat Hălmăşău, judeţul Bistriţa-Năsăud, de către militari români, fapte cercetate din oficiu;

I 20 - împuşcarea lui Vitan Petru, la 21.11.1952, a lui Gaşpar Iosif în anul 1949 şi a lui Orşa losif în anul 1950, de către militari români, fapte cercetate din oficiu;

I 21 - plângerea lui Pica Nicolae, din 16.09.2009, cu privire la săvârşirea împotriva sa şi a părinţilor săi, de către reprezentanţii statului român, a infracţiunilor prev. de art. 357 şi 358 C. pen.. în conţinutul plângerii se arată că în anul 1948 tatăl său a fost arestat abuziv, că în acea perioadă mama lui s-a îmbolnăvit de tuberculoză, virus pe care l-a contactat şi el;

I 22 - plângerea lui Stoica Florea, din 16.11.2009, cu privire la decesul unchiului său, survenit în anul 1946, despre care susţine că a fost ucis, înscenându-se un accident de circulaţie de către conducătorii partidului comunist;

I 23 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, privind detenţia lui Ionescu Vasile în închisoarea din Aiud, în perioada martie 1945 - aprilie 1947;

I 24 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, privind îngrădirea dreptului de a se angaja ca inginer în perioada 1947-1950 a lui lonescu Vasile;

I 25 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, cu privire la decesul în închisoarea Aiud a lui Predescu Gheorghe în anul 1960;

I 26 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, cu privire la săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, împotriva lui Ene Victor, care, în perioada 1942 -1964 a fost deţinut în închisorile din Aiud şi Periprava pentru comiterea unor infracţiuni de natură politică;

I 27 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, cu privire la împuşcarea lui Gheorghiu Gheorghe Mărăşeşti de către lucrători ai Ministerului de Interne, în anul 1949;

I 28 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 18.10.2007, împotriva tuturor celor care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de genocid (superiori sau subordonaţi ai lui Crăciun Gheorghe, comandant al Penitenciarului Aiud în perioada 1958-1964), prin faptele comise împotriva deţinuţilor politici în acest penitenciar;

 

 

 

6


 

I 29 - plângerea Uniunii veteranilor de război şi a urmaşilor veteranilor de război, din 16.07.1996, cu privire la împuşcarea de către lucrători ai Ministerului de Interne a lui Bulea Mihai, la 27 februarie 1954;

I 30 - împuşcarea de către militari români în anul 1949 a unui număr de 15 persoane, în pădurea „Dealu mărului", din comuna Poenari, judeţul Neamţ, faptă sesizată de Asociaţia foştilor deţinuţi politici;

I 31 - plângerea lui Andrei Ursu, din 21.09.2007 cu privire la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii, comise prin torturarea şi uciderea tatălui său, Gheorghe Ursu, în timp ce acesta era arestat pentru săvârşirea unor infracţiuni politice - vol. 23, fila 120. Aceeaşi sesizare a fost făcută şi de către Uniunea veteranilor de război şi a urmaşilor veteranilor de război;

I 32 - sesizarea Uniunii veteranilor de război şi a urmaşilor veteranilor de război cu privire la încasarea ilegală a unor comisioane de la veteranii de război, de către Poşta română, după anul 1989;

I 33 - sesizarea unui grup de enoriaşi ai Bisericii Romane Unite cu Roma/Greco-Catolice, din 15.09.2006, cu privire la uciderea în penitenciare a mai multor preoţi şi credincioşi ai cultului;

I 34 - sesizarea lui Popa Aurel, din 15.04.2010, cu privire la distrugerea unor bunuri proprietate personală de către reprezentanţi ai puterii administrative, în anul 1988;

I 35 - uciderea lui Tira Gheza şi a altor trei persoane, în comuna Odoreu, judeţul Satu-Mare, în noaptea de 16/17 august 1949, de către militari români, faptă sesizată la 11octombrie 2007, de către rudele celui ucis şi de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România.

Plângerile care nu privesc fapte prevăzute de legea penală se referă la următoarele:

II 1 - solicitarea lui Păvălan Constantin de acordare a titlului de deţinut politic şi plata unor daune morale;

II 2 - cererea lui Buhat Dumitru de rectificare a vechimii în muncă, de recalculare a pensiei militare şi aplicare a dispoziţiilor Decretului-Lege nr. 118/1990;

II 3 - solicitarea lui Miroslav Gheorghe de a-i fi recunoscută calitatea de luptător anticomunist;

II 4 - solicitarea lui Anghel Corneliu Gheorghe de „disociere dintre tatăl meu şi cele trei persoane fictive" - fila 132, vol. 8. Petentul solicită eliberarea unui înscris din care să rezulte că tatăl său nu este persoana care a suferit condamnări în anii 1942 şi 1949;

II 5 - solicitarea lui Bugan Ion pentru a i se asigura condiţii în vederea organizării unui congres al veteranilor războiului rece;

II 6 - solicitarea Uniunii veteranilor de război de acordare a unui autoturism şi a unor spaţii pentru desfăşurarea activităţii;

II 7 - memoriul Uniunii veteranilor de război prin care prezintă situaţia grea a veteranilor de război;

II 8 - memoriul lui Tolea Stelea cu privire la îmbolnăvirea sa în perioada 1957-1967, când a lucrat ca subofiţer de transmisiuni;

II 9 - contestaţia Asociaţiei naţionale a veteranilor de război pentru anularea hotărârii adunării generale a Asociaţiei naţionale a veteranilor de război privind constituirea Comitetului Director;

II 10 - solicitarea lui Velicu Pepa de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă;

II 11 - sesizarea lui Hurduc Valentin cu privire la acţiunile grupului „Luneta" prin care solicită aplicarea dispoziţiilor O.U.G. 214/1999;

II 12 - sesizarea lui Ionică Alexandru prin care solicită comemorarea eroilor din comuna Ghimpaţi, judeţul Giurgiu;

II 13 - memoriul lui Poenaru Şerban prin care solicită eliberarea unui înscris din care să rezulte perioada în care a fost arestat în anul 1948;

II 14 - memoriul lui Răducu Ilie prin care solicită acordarea titlului de luptător în rezistenţa anticomunistă;

7


 

II 15-memoriul Andreei Elena Enculesi, intitulat „România-încotro", care cuprinde descrierea unor acţiuni economice, politice şi sociale ale conducătorilor statului român, de la 24 ianuarie 1859 până în prezent;

II 16-memoriul Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti prin care solicită restituirea către Petculescu Ştefan şi Tudose Floarea a unor bunuri confiscate înainte de 1989 sau contravaloarea lor;

Prin ordonanţa din 31.07.2008, Secţia Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând participarea la faptele sesizate, pe lângă militari şi a unor civili, situaţie în care, potrivit art. 35 C.pr. pen., competenţa revine instanţelor civile.

Prin ordonanţa din 24.11.2008, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică şi-a declinat competenţa, la rândul său, în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, întrucât printre faptele sesizate se regăseau şi infracţiuni de competenţa acesteia - infracţiunile contra siguranţei statului.

Prin ordonanţa din 20.01.2009, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a dispus, în temeiul art. 228 alin. 1 lit. g şi d, neînceperea urmăririi penale faţă de „persoanele din conducerea aparatului de partid şi de stat, al securităţii şi miliţiei din perioada 1945-1989", pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 155, art. 161-165 C. pen., reţinându-se că răspunderea penală a fost înlăturată prin intervenţia prescripţiei, precum şi că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de mai sus.

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub aspectul mai multor infracţiuni.

Pe baza actelor premergătoare, s-au adoptat următoarele soluţii:

A1. Infracţiunile contra păcii şi omenirii de la punctele I 2 şi I 5, sunt examinate în două intervale de timp: martie 1945 - 30 iulie 1969 şi 30 iulie 1969 - 22 decembrie 1989.

Cu privire la infracţiunile contra păcii şi omenirii de la punctul I 2 şi I 5, a căror săvârşire este reclamată până la 30 iulie 1969, se dispune neînceperea urmăririi penale întrucât a intervenit prescripţia.

De asemenea, pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii înfăţişate la punctele I 2 şi I 5, a căror săvârşire este reclamată ulterior datei de 30 iulie 1969, se dispune tot neînceperea urmăririi penale întrucât nu rezultă elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate.

Pentru toate celelalte infracţiuni de la punctele I2 şi I5 a căror săvârşire este reclamată până la 22 decembrie 1989 se dispune neînceperea urmăririi penale întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Pentru infracţiunile de la punctele I 2 şi I 5 a căror săvârşire este plasată după anul 1989 se dispune neînceperea urmăririi penale întrucât nu rezultă elementele constitutive ale acestora.

A2. Pentru faptele de la punctele I1, I 3, I 4, I 9, I 10, I 11, I 14, I 18, I 19,1 20, I 21, I 22, I 23, I 24, I 25, I 26, I 27, I 28, I 29, I 30 şi I 35 se dispune neînceperea urmăririi penale, întrucât a intervenit prescripţia.

B1.Pentru faptele de la punctele I 6, I 7, I 13 şi I 34 se dispune neînceperea urmăririi penale întrucât acestea sunt prescrise.

B2.Pentru acelaşi motiv, se dispune neînceperea urmăririi penale şi pentru fapta de la punctul I 12.

C. Faţă de toate faptele înfăţişate la punctul II, s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât acestea nu sunt prevăzute de legea penală.

D. Pentru infracţiunile de trafic de influenţă de la punctele I2 şi I5 se dispune disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar pentru fapta de la punctul I32 se dispune disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1.

 

8


 

E. S-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru faptele de la punctele I 8 şi I 16, în favoarea Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

F. În final, s-a dispus disjungerea şi continuarea urmăririi penale de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru faptele de la punctele I 15, I 17, I 31 şi I 33.

A1a. În cazul infracţiunilor contra păcii şi omenirii de la punctele I 2 şi I 5, a căror săvârşire este reclamată până la 30 iulie 1969, a intervenit prescripţia întrucât în legislaţia română infracţiunile contra păcii şi omenirii au fost introduse după cel de-al doilea război mondial, astfel: „propaganda pentru război" prin Legea nr. 9/1950, „genocidul" prin Decretul nr. 236/1950, „tratamentele neomenoase" prin ratificarea Convenţiei de la Geneva în 14 mai 1954, „distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri" la aceeaşi dată, „distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale" prin Decretul 605/1958.

În codul penal anterior, aceste infracţiuni au fost introduse prin Decretul 212/1960.

Până la ratificarea de către România, la 30 iulie 1969, prin Decretul 547/1969, a Convenţiei asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor împotriva omenirii -Rezoluţia ONU nr. 2391, din 26 noiembrie 1968 - toate infracţiunile, inclusiv infracţiunile contra păcii şi omenirii, erau supuse prescripţiei.

Având în vedere că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile" - art. 15 alin. 2 din Constituţia României, a rezultat că până la 30 iulie 1969 toate infracţiunile care au fost săvârşite, inclusiv cele contra păcii şi omenirii, sunt supuse prescripţiei răspunderii penale.

Această dispoziţie constituţională nu permite nicio excepţie de la principiul neretroactivităţii. În literatura juridică de specialitate se subliniază că doar o lege constituţională ar putea dispune cu privire la situaţii juridice trecute. Ar putea avea caracter retroactiv numai un act normativ de o forţă juridică egală Constituţiei. Un astfel de act normativ, nu există însă.

Aplicarea dispoziţiilor art. 121 şi următoarele C. pen. cu privire la prescripţie pentru toate infracţiunile comise până la 30 iulie 1969 este determinată şi de prevederile art. 13C. pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.                                                       '

În cauză, legea mai favorabilă este cea potrivit căreia toate infracţiunile, inclusiv cele contra păcii şi omenirii, sunt supuse prescripţiei.

Pentru toate infracţiunile sesizate, a căror săvârşire este reclamată până la 30 iulie 1969, termenul de prescripţie începe să curgă, potrivit art. 128 C. pen., de la data de 22 decembrie 1989, întrucât până la această dată punerea în mişcare a acţiunii penale a fost împiedicată de existenţa regimului comunist.

Cum termenul de prescripţie cel mai mare este de 15 ani şi pentru că plângerile de la punctele I 2 şi I 5 au fost formulate după împlinirea lui, rezultă că pentru toate infracţiunile sesizate la cele două puncte, inclusiv pentru cele contra păcii şi omenirii, comise până la 30 iulie 1969, a intervenit prescripţia.

Suspendarea cursului prescripţiei nu a operat şi după 22 decembrie 1989, întrucât ulterior acestei date nu a mai existat nicio împrejurare de natură a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale, accesul la justiţie fiind liber.

În perioada decembrie 1989 - decembrie 2004, cursul prescripţiei nu a fost întrerupt, întrucât sesizările s-au produs, aşa cum am mai arătat, ulterior lunii decembrie a anului 2004.

A1b. Din plângerile înfăţişate la punctele I 2 şi I 5 nu rezultă elementele constitutive ale unor infracţiuni contra păcii şi omenirii comise ulterior datei de 30 iulie 1969.

În aceste plângeri nu sunt arătate, în concret, actele care formează elementul material al laturii obiective a fiecărei infracţiuni contra păcii şi omenirii, pe de o parte, iar pe de altă parte, faptele invocate, a căror descriere este făcută la modul general, nu se regăsesc între elementele constitutive ale infracţiunilor contra păcii şi omenirii.

 

9


 

 

Este vorba despre situaţia prev. de art.10 lit.d din C. pr. pen., întrucât din plângerile precizate nu rezultă elementele constitutive ale infracţiunilor contra păcii şi omenirii sesizate. Pentru aceste motive, faţă de aceste infracţiuni s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Astfel, în cazul infracţiunii de „propagandă pentru război", nu rezultă existenţa actelor prin care să se realizeze propaganda, răspândirea de ştiri tendenţioase, etc.

În ceea ce priveşte infracţiunea de „genocid", nu rezultă existenţa unei colectivităţi sau a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios, faţă de care să se fi exercitat acţiunile prev. de art. 357 C. pen., în scopul de a distruge în întregime sau în parte colectivitatea sau grupul.

Infracţiunea de „tratamente neomenoase" are ca subiect pasiv civilii sau militarii care au căzut în puterea inamicului, ceea ce în perioada vizată nu a avut loc.

Cât priveşte infracţiunea de „distrugere a unor obiective şi însuşire a unor bunuri", aceasta se săvârşeşte în timp de război, iar cea de „distrugere, jefuire sau însuşirea unor valori culturale" se comite pe teritoriile aflate sub ocupaţie militară - a se vedea în acest sens op. cit., filele 847 şi 853 -, situaţii care nu se regăsesc în plângerile formulate şi nici în realitate.

A1c. Pentru toate celelalte infracţiuni de la punctele I 2 şi I 5 a căror săvârşire este reclamată până la 22 decembrie 1989, răspunderea penală a fost înlăturată prin prescripţie. Termenul maxim al prescripţiei este de 15 ani, iar acesta s-a împlinit, având în vedere că plângerile au fost formulate după expirarea lui - în anul 2006, în condiţiile în care termenul a început să curgă la 22 decembrie 1989.

Consideraţiile anterioare cu privire la suspendarea şi întreruperea cursului prescripţiei sunt valabile şi în acest caz.

A1d. Faptele înfăţişate la punctele I 2 şi I 5, a căror săvârşire este plasată după anul 1989 nu se regăsesc în elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate, deoarece nu rezultă, în concret, săvârşirea vreunei acţiuni de natură a duce la împiedicarea instrumentării penale a faptelor sesizate, aşa cum se susţine în cele două plângeri. Pentru aceste motive, având în vedere că nu rezultă elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate, se va dispune neînceperea urmăririi penale.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi sub aspectul complicităţii la infracţiunile contra păcii şi omenirii a căror săvârşire este reclamată până în anul 1989, întrucât complicitatea poate fi cel mult concomitentă infracţiunii la săvârşirea căreia este acordat ajutorul şi nu ulterioară. Ca atare, nu pot fi complicii unei fapte a cărei săvârşire este reclamată până în anul 1989, cei cărora li se impută fapte comise ulterior acestei date.

A2. Indiferent de încadrarea juridică dată faptelor de la punctele I1, I 3, I 4, I 9, I 10,1 11, I 14, I 18, I 19, I 20, I 21, I 22, I 23, I 24, I 25, I 26, I 27,I 28, I 29, I 30 şi I 35 - genocid, omor, etc, întrucât comiterea acestora este plasată, potrivit actelor de sesizare, înainte de 30 iulie 1969, în toate aceste cauze a intervenit prescripţia. Motivele pentru care răspunderea penală, în cazul acestor fapte, este înlăturată prin intervenţia prescripţiei, sunt cele expuse la punctul A1 a.

B1. S-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 6, I 7, I 13 şi I 34, întrucât acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni contra păcii şi omenirii. Astfel, niciuna din aceste fapte nu se regăseşte în elementul material al vreunei infracţiuni de la Titlul XI al Codului penal. Pentru oricare altă infracţiune, termenul maxim al prescripţiei, de 15 ani, s-a împlinit. Ca şi în cazurile precedente, termenul de prescripţie a început să curgă la 22 decembrie 1989, iar plângerile au fost făcute ulterior împlinirii termenului de 15 ani.

B2. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta de la punctul I 12 întrucât şi în acest caz a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În afară de faptele cercetate la fila 19 din volumul 19, fila 2, 72, 124 şi 236 din volumul 20, fila 80 şi 132 din volumul 21 şi fila 100 din volumul 22, privind pe Bănică Alexandru, Massion Brânduşa Florica, Drăghici Ion, Duzineanu Mircea, Soare Constantin,

 

 

10

 

Corlea Gheorghe şi Pop Cornel Gheorghe, restul faptelor de la punctul I 12 privesc evenimente care au avut loc până în anul 1964. Indiferent de încadrarea juridică pe care ar putea să o primească faptele comise până în anul 1964, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Faptele privind pe Bănică Alexandru, Massion Brânduşa Florica, Drăghici Ion, Duzineanu Mircea, Soare Constantin, Corlea Gheorghe şi Pop Cornel Gheorghe nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni contra păcii şi omenirii. Pentru oricare altă infracţiune, termenul maxim al prescripţiei de 15 ani s-a împlinit, sesizarea având loc la un interval de timp mai mare de 15 ani de la 22 decembrie 1989.

C. Aşa cum s-a arătat, pentru toate sesizările de la punctul II se va dispune neînceperea urmăririi penale, întrucât acestea privesc fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. b din codul de procedură penală.

D1. In cele două plângeri de la punctele I 2 şi I 5, se face vorbire şi despre comiterea de către conducătorii postdecembrişti ai guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de informaţii şi justiţiei, a infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen.

Având în vedere că Direcţiei Naţionale Anticorupţie îi revine competenţa de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunea prev. de art. 257 C. pen., în temeiul art. 13 alin.1 lit. b din O.U.G. nr. 43/2002, rap. la art. 5 alin.1 din Legea 78/2000, se dispune disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

D2. Tot disjungerea se va dispune şi în legătură cu plângerea de la punctul I 32 şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, întrucât priveşte fapte săvârşite după anul 1989 care nu au legătură cu această cauză în ansamblu.

E. Pentru faptele expuse la punctele I 8 şi I 16, competenţa de efectuare a urmăririi penale revine Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, chiar de la momentul sesizărilor, s-a considerat competentă să efectueze urmărirea penală.

Cele două sesizări privesc tentativa de răpire a lui Ion Bugan de către lucrători ai securităţii, în anul 1988 şi recrutarea minorilor de către ofiţeri de securitate în judeţul Sibiu, în perioada 31.03.1989 -10.12.1989, faptă sesizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România. După cum se poate observa, sesizările privesc fapte săvârşite de către lucrători ai securităţii, adică de către militari.

În prezent, lucrătorii Serviciului Român de Informaţii sunt tot militari, ca atare, competenţa după calitatea persoanei, se menţine în favoarea Secţiei Parchetelor Militare.

Cu privire la aceste sesizări, nu s-au efectuat cercetări, astfel încât să rezulte participarea unor civili la săvârşirea faptelor, sau pensionarea unora dintre lucrătorii de securitate, care să devină „civili" în sensul legii penale, astfel încât, competenţa să revină organelor civile de urmărire penală.

Perioada de timp în care este plasată comiterea faptelor -1988 şi 1989, nu permite susţinerea că, în mod obligatoriu, lucrătorii de securitate care ar fi putut comite faptele s-au pensionat, întrucât militarii nu se pensionează obligatoriu după o vechime în muncă de 22 de ani - durata scursă din anul 1988, până în prezent.

Cum, încă de la sesizare, Secţia Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a considerat competentă să efectueze urmărirea penală şi întrucât aceste sesizări privesc fapte comise numai de către militari, care nu s-a dovedit a fi pensionaţi, competenţa de efectuare a urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 8 şi I 16 revine Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aceste fapte nu sunt conexe sau indivizibile cu cele de la punctele I 15,I 17, I 31 şi I 33, astfel încât se dispune disjungerea şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în favoarea Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 

 

11


 

 

F. Pentru faptele de la punctele I 15, I 17, I 31 şi I 33, se dispune disjungerea şi continuarea urmăririi penale de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La dosarul cauzei se mai află şi memoriile unor persoane - de exemplu Ioniţoiu Cicerone Aristotel, Jijie Gheorghe, Caraza Grigore - care susţin că au fost condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni împotriva regimului comunist şi care solicită desfiinţarea hotărârilor de condamnare.

Soluţionarea acestor memorii nu este de competenţa Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ea revenind, potrivit dispoziţiilor care reglementează căile extraordinare de atac, instanţelor care au judecat cauza în fond.

Tot instanţelor care au judecat fondul le revine competenţa de soluţionare a memoriului Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti de reinstrumentare" a dosarelor privind reeducarea în închisorile comuniste.

În fine, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică nu poate efectua urmărirea penală în cauze în care s-au adoptat soluţii de netrimitere în judecată (memoriul lui Ene Nicanor George cu privire la profanarea unor morminte ale veteranilor de război; memoriul lui Paraschiv Vasile cu privire la dosarul nr. 924/P/2008 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, dosar în care s-a adoptat soluţia de neîncepere a urmăririi penale; memoriul lui Tolea Stelea prin care acesta se plânge împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată adoptată în urma unei sesizări penale pe care a formulat-o la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti). Soluţionarea acestor memorii se face potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. pr. pen.

La dosarul cauzei, pe lângă sesizările de la punctele I 2 lit. v şi I 5 lit. o, se mai află şi memoriul lui Ungureanu Stelian, toate privind evenimentele din Decembrie 1989, acestea făcând însă obiectul unui alt dosar penal al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică.

Împotriva acestei soluţii a formulat plângere la procurorul ierarhic numitul loniţoiu I. Cicerone Aristotel Traian, iar prin rezoluţia din 3.12.2010 dată în dosarul nr.9971/4335/ll/2/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, plângerea a fost respinsă ca nefondată.

Ulterior petentul a formulat plângere în temeiul art.2781 C. pr. pen. la instanţa de judecată, ce face obiectul cauzei de faţă.

Examinând cauza. Curtea apreciază că plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente:

Indiferent de adevărul istoric, în cauza de faţă instanţa penală trebuie să analizeze cu stricteţe doar îndeplinirea condiţiilor legale referitoare la răspunderea penală, prin raportare ia faptele evidenţiate de către petent şi la actele premergătoare.

Aşa cum rezultă din motivarea ordonanţei atacate, soluţia pronunţată de procuror priveşte mai multe plângeri, denunţuri şi sesizări din oficiu, aşa încât în conformitate cu dispoziţiile art.2781 alin.1 C. pr. pen., examenul de legalitate şi temeinicie al ordonanţei date de procuror trebuie limitat doar la soluţiile care vizează aspectele reclamate de către petent.

Aceasta întrucât potrivit art.2781 alin.1 C. pr. pen., soluţia procurorului nu poate fi atacată în faţa instanţei de orice persoană, ci numai de către „persoana vătămată precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate".

Pe de altă parte, se constată că atât în plângerea penală cât şi în cuprinsul declaraţiei pe care a dat-o, ca şi în plângerile adresate procurorului ierarhic şi instanţei, petentul se referă la evenimente istorice de amploare, relatează fapte şi face referire la infracţiuni cu privire la care nu justifică un interes personal, fiind vorba despre un interes general.

Cu toate acestea, în plângerea adresată instanţei, expune pe larg doar faptele care îl vizează în mod direct.

 

12


 

Pornind de la limitele de admisibilitate ale plângerii impuse de art.2781 alin.1 C. pr. pen., Curtea va examina doar soluţia dată de procuror raportat la faptele reclamate de către petentul Ioniţoiu I. Cicerone Aristotel Traian, descrise la pct. I 5 din ordonanţa din 29.09.2010, aşa cum rezultă şi din plângerea penală formulată de petent la data de 4.08.2006.

Tot din considerente de limitare legală a controlului pe care instanţa îl poate face asupra actelor efectuate de către procuror, Curtea nu va analiza legalitatea şi temeinicia soluţiilor de disjungere şi declinare a competenţei dispuse prin această ordonanţă.

Soluţia de admitere a plângerii, de desfiinţare a ordonanţei şi de reţinere a cauzei spre rejudecare nu poate fi pronunţată, având în vedere că procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, situaţie în care nu a fost desfăşurată prima fază a procesului penal, aşa încât instanţa nu se poate considera sesizată prin plângere, potrivit art.2781 alin.8 lit.c C. pr. pen.

În acest sens, s-a pronunţat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul legii nr.XLVIN/2007.

Pe de altă parte, nu sunt îndeplinite nici condiţiile prev. de art.2781 alin.8 lit.b C. pr. pen. pentru a se putea dispune admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale.

Potrivit art.228 C. pr. pen., organul de urmărire dispune începerea urmăririi penale prin cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a acţiunii penale, prevăzute la art.10 C. pr. pen.

În speţă, procurorul a constatat în mod justificat că sunt incidente disp. art.10 lit.g C. pr. pen. referitoare la intervenirea prescripţiei pentru unele din faptele reclamate, pentru celelalte fiind incidente dispoziţiile art.10 lit.d C. pr. pen, întrucât respectivele fapte nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor invocate în plângerea penală.

În cuprinsul ordonanţei atacate au fost expuse argumentele referitoare la împlinirea termenului de prescripţie, procurorul analizând incidenţa acestor dispoziţii în mod distinct, raportat la dispoziţiile legale aplicabile şi la perioada de timp în care au fost comise faptele, precum şi la infracţiunile reclamate, diferenţiindu-le în funcţie de caracterul prescriptibil sau imprescriptibil al răspunderii penale.

Mai mult, se constată că, aşa cum susţine şi petentul, procurorul a considerat că până la 22.12.1989, cursul prescripţiei a fost suspendat datorită regimului comunist, aşa încât pentru infracţiunile pentru care se aplică prescripţia răspunderii penale, termenul de prescripţie a fost calculat de la această dată.

Argumentele de fapt şi legale sunt corecte, întrucât până la 30.07.1969 erau supuse prescripţiei şi infracţiunile contra păcii şi omenirii, aşa încât numai faptele comise după această dată şi care corespund elementelor constitutive ale infracţiunilor contra păcii şi omenirii, nu sunt supuse prescripţiei răspunderii penale, aceasta fiind singura excepţie prevăzută de art.121 alin.2 C. pen., în varianta în vigoare la momentul comiterii respectivelor fapte.

În cazul tuturor celorlalte infracţiuni, în conformitate cu dispoziţiile art.121-122 C. pen., termenul de prescripţie este de maximum 15 ani, aşa încât, fiind calculat de la 22.12.1989, s-a împlinit înainte de data de 4.08.2006, când a fost înregistrată plângerea penală formulată de către petentul Ioniţoiu I. Cicerone Aristotel Traian.

Din acest motiv, criticile referitoare la intervenirea prescripţiei datorită tergiversării cercetării sunt nefondate.

Pe de altă parte, se constată că nu sunt aplicabile dispoziţiile art.124 C. pen. referitoare la prescripţia specială a răspunderii penale (situaţie în care termenul de prescripţie se prelungeşte cu jumătate din termenul legal), deoarece în cauză nu au operat întreruperi ale cursului prescripţiei ci numai suspendarea acestuia până în anul 1989, în condiţiile art.128 C. pen., motiv pentru care procurorul a avut în vedere în mod corect că de la 22.12.1989 a început să curgă un nou termen care, după această dată, nu a mai fost întrerupt sau suspendat.

 

 

13


 

 

Nu există nici un temei pentru a considera că şi după 1989 a fost împiedicat accesul liber la justiţie, că petentul nu a avut posibilitatea de a formula plângere penală sau posibilitatea de a se adresa altor autorităţi competente, motivele invocate sub acest aspect în plângerea adresată instanţei fiind nefondate.

De asemenea, după 1989 nu au intervenit întreruperi ale cursului prescripţiei, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de ar.123 C. pen., potrivit cărora pentru a se întrerupe prescripţia, este necesară îndeplinirea oricărui act de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în derularea procesului penal.

În cauza de faţă, petentul Ionitoiu I. Cicerone Aristotel Traian a sesizat organele de urmărire penală abia în data de 4.08.2006, dată la care, aşa cum s-a arătat, cursul prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunile comise după 30.07.1969, altele decât cele contra păcii şi omenirii, era deja împlinit.

Referitor la aceste din urmă infracţiuni, despre care petentul susţine că au fost comise după data de 30.07.1969, pentru care nu se aplică prescripţia răspunderii penale, procurorul a constatat în mod corect că nu sunt întrunite elementele constitutive.                                                                                           

În ce priveşte infracţiunea de genocid, nu este îndeplinită condiţia referitoare la situaţia premisă, deoarece în conceptul infracţiunii prev. de art.357 C. pen., trebuie să fie vorba despre o colectivitate, înţeleasă ca o populaţie de sine-stătătoare, conturată geografic, istoric sau social, cum ar fi populaţia unei localităţi, a unei provincii sau a unei ţări sau despre un grup caracterizat din punct de vedere naţional, etnic, rasial sau religios.

Faptele reclamate de către petent fac referire la acţiuni organizate de exterminare a unor categorii de persoane, fără a fi însă îndeplinite condiţiile stricte ale normei de incriminare prev. de art.357 C. pen.

În ceea ce priveşte propaganda pentru război, se constată că subiect activ este statul, iar faptele comise după 30.07.1969 nu se circumscriu elementelor constitutive ale acestei infracţiuni prev. de art.356 C. pen., care incriminează „propaganda pentru război, răspândirea de ştiri tendenţioase sau orice alte manifestări în favoarea dezlănţuirii unui război săvârşite prin grai, scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace".

În ce priveşte infracţiunile prev. de art.359 şi 360 C. pen., acestea prevăd o condiţie esenţială, respectiv săvârşirea faptei în timp de război, condiţie care de asemenea nu este îndeplinită în cazul faptelor reclamate de către petent.

Din acelaşi motive, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.361 C. pen. sau cele ale art.25 rap. la art.357 C. pen. - care sancţionează forme participaţie penală la infracţiunile contra păcii şi omenirii, căci din moment ce nu sunt îndeplinite condiţiile legale de incriminare pentru infracţiune în forma autoratului, aceleaşi argumente fundamentează aprecierea neîntrunirii elementelor constitutive şi în cazul complicităţii, tăinuirii sau favorizării la comiterea acestor infracţiuni.

În legătură cu celelalte infracţiuni invocate de către petent, altele decât cele contra păcii şi omenirii, comise după anul 1989, procurorul a constatat de asemenea în mod justificat că nu există indicii pentru începerea urmăririi penale.

Aşa cum rezultă din conţinutul plângerii penale formulată de către petentul Ionitoiu I. Cicerone Aristotel Traian, faptele reclamate sunt descrise de o manieră extrem de generală, fără indicarea unor elemente particulare care să evidenţieze suficiente date cu privire la împrejurările concrete în care au fost comise, de natură a facilita investigarea acestora.

Astfel, petentul a solicitat: „Pentru crimele comise după 1989, anchetarea şi pedepsirea celor ce vor fi găsiţi responsabili, în primul rând conducătorii instituţiilor regimului postcomunist: Guvern, Parlament, poliţie, Servicii de informaţii, justiţie, procuratură, arhive, televiziune şi presă, în frunte cu Ion Iliescu şi Petre Roman, pentru infracţiunea prev. de art.361 C. pen., săvârşită după 22 decembrie 1989, prin mijloace variate: blocarea justiţiei şi a accesului la arhive, ascunderea adevărului şi dezinformarea cetăţenilor, ameninţarea, insultarea şi ameninţarea celor care au încercat să declanşeze judecarea, folosirea de provocări şi agresiuni a informatorilor, protejarea unor criminali ca

 

14


Nicolschi, Drăghici Crăciun, favorizarea îmbogăţirii ilicite a responsabililor pentru vechile crime, în timp ce ultimele victime se stingeau din viaţă neconsolate şi încărcate de acuze, niciodată demonstrate şi caziere murdărite prin minciuni".

Pentru aceste fapte, petentul solicită cercetarea nu doar pentru infracţiunea prev. de art. 361 C. pen., ci şi pentru celelalte numeroase infracţiuni, evidenţiate în cuprinsul ordonanţei atacate.

Este adevărat că în plângerea penală, petentul i-a nominalizat pe Ion Iliescu şi Petre Roman, însă aceasta nu afectează valabilitatea soluţiei pronunţată de procuror întrucât, aşa cum rezultă din paragraful din plângere redat mai sus, indicarea acestora a fost exemplificativă şi nici în cazul celor două persoane nu au fost oferite date concrete în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni.

Indiciile comiterii unor fapte prevăzute de legea penală pentru care să nu fi intervenit prescripţia nu au rezultat nici în urma efectuării actelor premergătoare, prin audierea unor persoane şi depunerea la dosar a unui material documentar impresionant.

Faţă de cele reţinute, constatând că nu există indicii privind săvârşirea unor infracţiuni sau, după caz, că pentru anumite fapte a intervenit prescripţia răspunderii penale, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a C. pr. pen., Curtea va respinge plângerea ca nefondată.

Conform art.192 alin.2 C. pr. pen., va obliga petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Ioniţoiu I. Cicerone Aristotel Traian împotriva ordonanţei din 29.09.2010, dată în dosarul nr.1304/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

Menţine soluţia atacată.

Obligă petentul la 50 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 29 mai 2012.

 

Preşedinte,

Luciana Mera

 

 

GREFIER ŞEF

CORNELIA BUCUR