PARCHETUL DE PE LANGĂ ÎNALTA CURTE
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
26.11.2010
OPERATOR DATE Nr. 4472
Dosar or. 272/P/2010
Către,
În conformitate cu dispoziţiile art. 228 Cod
procedură penală, vă trimitem, alăturat, o copie a rezoluţiei nr. 272/P/2010,
din data de 23.11.2010 prin care s-a soluţionat cauza privind pe ION ILIESCU,
(ş.a.) urmare a plângerii dumneavoastră din data de 31.07.2006.
Vă facem cunoscut că, potrivit disp. art. 278 Cod
procedură penală, împotriva rezoluţiei se poate formula plângere, în termen de 20 de zile de la
comunicare, la procurorul ierarhic superior
din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
PARCHETUL DE PE LANGĂ
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE
ŞI JUSTIŢIE
DIRECŢIA NAŢIONALĂ
ANTICORUPŢIE
SECŢIA DE COMBATERE
A CORUPŢIEI
Dosar nr. 272/P/2010
Operator date nr. 4472
R E Z O L U Ţ I E
23.11.2010
Procuror Oana Camelia Dragomir - din cadrul Direcţiei Naţionale
Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei;
Examinând dosarul
penal cu numărul de mai sus,
C O N S T A T:
Prin ordonanţa nr. 1304/P/2008 din 29.09.2010 a
Secţiei de
Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru o
serie de infracţiuni cuprinse în dosarul penal intitulat generic „procesul comunismului",
dosar
format la nivelul Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie prin reunirea mai
multor plângeri şi a unor sesizări din oficiu ale magistraţilor militari.
1
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea
cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub
aspectul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă prev.
de art. 257 din Cp. la care se face referire în plângerile ce au stat la baza formării
dosarului menţionat.
La data de 31.07.2006 numitul Roşca
Ioan a formulat o plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia Parchetelor Militare în care a sesizat numeroase infracţiuni
împărţite, în funcţie de perioada comiterii, în două categorii, intitulate
generic „crime comise înainte de 1989" şi „crime
comise după 1989".
În prima categorie au fost incluse o serie de
infracţiuni săvârşite în timpul regimului comunist, în perioada cuprinsă între 1944 şi 1989, respectiv infracţiuni contra păcii şi omenirii,
infracţiuni contra siguranţei statului,
infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, infracţiuni contra libertăţii persoanei,
infracţiuni contra patrimoniului şi altele,
pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către organele competente, constatându-se că pentru unele dintre
faptele sesizate nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracţiunilor, unele nu sunt prevăzute de legea penală iar pentru altele a intervenit
termenul de prescripţie a răspunderii penale.
În a doua categorie sunt incluse fapte comise după
1989 de către „conducătorii instituţiilor regimului post-comunist: guvern,
parlament, poliţie,
servicii de informaţii, justiţie, procuratură, arhive, televiziune, presă - în frunte cu Ion Iliescu
şi Petre Roman".
Se arată că persoanele susmenţionate se fac
vinovate de: „...blocarea justiţiei şi a accesului la arhive, ascunderea
adevărului şi dezinformarea cetăţenilor, ameninţarea, insultarea şi agresarea
celor ce au încercat să declanşeze
judecarea, folosirea pentru
provocări şi agresiuni
a
2
informatorilor..., protejarea unor criminali..., favorizarea îmbogăţirii ilicite a
responsabililor pentru vechile crime...".
Se concluzionează că: „Paralizarea justiţiei şi
favorizarea infractorilor a avut efecte deosebit de grave asupra evoluţiei României, compromiţând şansa
deschisă de Revoluţia din 1989, conducând la un adevărat dezastru economic,
social şi moral".
După descrierea generică a faptelor sesizate
incluse în categoria „crime comise după 1989" sunt enumerate
încadrările juridice ale acestora, fiind menţionată şi infracţiunea de trafic de
influenţă prev. de art. 257 din C.p., fără a se arăta în ce constă concret
această faptă şi fără a se face referire la
anumite persoane determinate care ar fi participat la săvârşirea acesteia.
În atare situaţie, apreciem că nu sunt îndeplinite
condiţiile pentru sesizarea valabilă a organelor de urmărire penală cu privire la
infracţiunea susmenţionată, întrucât nu este descrisă fapta care formează obiectul plângerii, nu sunt
indicaţi făptuitorii şi nici mijloacele de probă, cerinţe care trebuie întrunite
potrivit disp. art. 222 alin. 2 din C.p.p. şi art. 223 alin. 2 din C.p.p.
privind sesizarea organelor de urmărire penală prin plângere sau denunţ.
Examinând descrierea cu caracter general făcută faptelor
sesizate, constatăm
că nu sunt referiri la comiterea unor fapte care să realizeze conţinutul
constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă, respectiv primirea sau
pretinderea de bani sau alte foloase de către anumite persoane care au sau lasă să
se creadă că au influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă sau să
nu facă un act ce intră în atribuţiile de serviciu ale acestuia din urmă.
În consecinţă, deşi se face referire la infracţiunea de trafic de influenţă, nu este
descrisă în mod concret fapta încadrată de autorul
3
plângerii în dispoziţiile acestui text de lege. Încadrarea juridică este,
de altfel,
atributul exclusiv al organului de urmărire penală, obligaţia persoanei care sesizează
comiterea unei infracţiuni fiind aceea de a descrie cât mai fidel situaţia de
fapt.
În lipsa unei descrieri detaliate a situaţiei de
fapt, nu se poate examina pe fond comiterea infracţiunii de trafic de
influenţă, pentru a se stabili dacă în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale
acesteia.
Singurele aspecte parţial identificabile din cuprinsul plângerii formulate cu privire la infracţiunea de trafic de
influenţă sunt calitatea probabilă a făptuitorilor şi data aproximativă a
comiterii faptelor care se afirmă că
ar constitui această infracţiune.
Astfel, din descrierea de ansamblu a situaţiei de
fapt cu privire la infracţiunile săvârşite după 1989 printre care se află şi
infracţiunea de trafic de influenţă ce face obiectul prezentei cauze, rezultă că autorii faptelor
sunt mai
multe persoane din cadrul instituţiilor post-comuniste, respectiv guvern, parlament, poliţie, servicii de
informaţii, justiţie, procuratură, arhive,
televiziune, presă, doi dintre autorii infracţiunilor fiind nominalizaţi în
persoanele numiţilor Ion Iliescu şi Petre Roman.
De asemenea, se poate stabili perioada
aproximativă a comiterii infracţiunilor sesizate, între anii 1990-1992, cât
s-a aflat la conducere Frontul Salvării Naţionale, formaţiunea politică instalată după
desfiinţarea regimului dictatorial comunist prin Revoluţia din decembrie 1989.
Având în vedere data probabilă a comiterii
infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art.
257 din C.p. rap. la art. 6
din Legea nr. 78/2000 de către numiţii Ion Iliescu şi
Petre Roman, precum şi de alte persoane neidentificate
până în prezent care la data presupusului trafic de influenţă făceau parte din
structurile guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de informaţii,
justiţiei şi parchetelor, constatăm că s-a împlinit termenul de
4
prescripţie a răspunderii penale prev. de art.
122 lit. c din C.p., astfel că în cauză nu se mai
pot efectua cercetări în această privinţă, urmând a se dispune neînceperea urmăririi
penale.
În baza dispoziţiilor art. 228 raportat Ia art. 10
lit. g din Codul de procedură penală, cu aplic. art. 122 lit. c din Cp.,
D I S P U N:
1. Neînceperea urmăririi penale sub aspectul
comiterii de către numiţii Ion Iliescu şi Petre
Roman, precum şi de către alte persoane neidentificate din cadrul Guvernului,
Parlamentului, Poliţiei, Serviciilor de
Informaţii, Justiţiei şi
Parchetului a infracţiunii de
trafic de influenţă prev. de art. 257 din C. p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât a intervenit
termenul de prescripţie a răspunderii penale;
2. Cheltuielile judiciare în cuantum de 10 lei
rămân în sarcina
statului;
3. Soluţia se comunică autorilor sesizării iar
faţă de disp.art. 228
alin. 6 din C.p.p.,
apreciem că nu
se impune comunicarea soluţiei
numiţilor Ion Iliescu şi Petre Roman, întrucât nu s-au
efectuat acte premergătoare faţă de aceştia.
PROCUROR
Oana Camelia Dragomir
5