Către preşedintele Curţii Supreme de Justiţie

 

Plîngere,

 

Subsemnatul, Ioan Roşca, cercetător interdisciplinar, cetăţean român cu domiciliul permanent în Canada [..] solicit , în baza art. 278 cpp, desfiinţarea rezoluţiei Nr. 1251/II/2/2011, comunicată mie la 6.06.2011 şi datată 20.05.2011 (probabil pentru a se scapa de rezoluţia CEDO din 25 mai 2011). Cer şi desfiinţarea rezoluţiilor mai mari la care se refera Nr.1251: DIICOT din 10.03.2009 şi SUPC din 17.06.2009 şi a oricăror decizii conexe, care au închis -delictual- dosarul 266/D/P/2008 -urmaşul lui 75/P/1997.

Rezoluţia 1251 "răspunde" -nefiresc dar explicabil- plîngerii depuse de mine procurorului şef la 25 martie 2011 (pe care o ataşez, pentru a uşura inţelegerea cazului) faţă de decizia de NUP dată la 17 iunie 2009 în dosarul nr. 175/P/2008 (în care a fost inclusă şi o replica a dosarului Ioan Roşca, deschis la 26 aprilie 2005). Scandaloasa decizie care scutea banda Iliescu de pedeapsă mi-a fost comunicată de-abia la 10 martie 2011, dupa ce o cerusem (argumentat) la 6.08.2010, 10.11.2010 şi 11.12.2010 şi după închiderea procesului 10636/1/2010 (care a avut, drept capăt 2, tocmai cererea de anulare a acestor decizii) pe motiv că …. nu aş fi avut calitatea de reclamant. 

În plîngerea din 25 martie 2011, am arătat din nou că nu am primit niciodată adevărate concluzii pentru ancheta declanşata de plîngerea mea din 26 aprilie 2005, care denunţa "feseniada" din 1990, căreia i-am fost victimă, prin care s-au distrus vieţile atîtor români şi s-a blocat emanciparea României. Nici ultima rezoluţie nu are legatură cu plîngerea sau dosarul Ioan Rosca- la care nu se face, în 12 pagini,  decît o trimitere telegrafică ("ROŞCA IOAN, prin plângerea formulată, critică soluţia adoptată în cauză, arătând că el a solicitat în plângerea iniţială „cercetarea modului în care conducerea FSN a reprimat în 1990 pe cei care au cerut epurarea instituţiilor statului şi judecarea autorilor genocidului comunist"") lipită direct de concluzie : "Plângerea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă." Afirmaţie nesusţinută de nici un argument referitor la dosarul meu! Se repetă, mecanic, tendenţios, penibil, că bietele forţe securicomuniste regrupate de Front au fost agresate la 13 iunie, provocînd reacţia legitimă a "forţelor de ordine". Să trecem peste mistificarea evenimentelor din 13-15 iunie, care dovedeşte pentru cine lucrează -incă- aceşti procurori. Dar ce clădiri atacasem la Piatra Neamţ, încît să se justifice agresarea noastră continuă în timpul grevei foamei, urcînd spre linşaj la 3 mai 1990, de către masa pietrenilor asmuţiţi de televiziunea lui Răzvan Teudorescu, de "ziariştii" de la Adevărul şi Azi, de informatorii securităţii- toţi orchestraţi de FSN? Despre ce "mineri murdari" mai e vorba in oraşele (Iaşi, Craiova, Constanţa, Ploieşti , Braşov, Cluj, Sibiu, Deva etc) în care FSN a zdrobit încercarea de împlinire a revoluţiei antcomuniste prin lovituri similare (cu metode cumplite folosite de "tovarăşi" după 1944)?  S-a lămurit, în dosarul meu, rolul instituţiilor ocupate de securicomuniştii fesenizaţi în instigarea populaţiei, manipulate întru batjocorire, hărţuire, agresare, crimă, genocid, razboi civil?

Domnul Iacob nu are nici măcar curajul să amintească în "rezoluţie" ce afirmaţii ale mele s-au dovedit neîntemeiate în urma cercetării, căci dacă ar fi recunoscut miezul problemei, ar fi trădat deturnarea comisă de procuratură pentru a acoperi adevărata amploare (semnificaţie) a "feseniadei" cu detalii inconsistente privind "mineriada". E posibil şi ca să fie atît de greu de vorbit concret despre dosarul meu pentru că... nu mai există, împărtaşind soarta atîtor documente distruse de părtaşii/protectorii criminalilor comunişti. Caz în care solicit consultarea domnului Dan Voinea, care a alcătuit dosarul meu, pe parcursul anilor în care am sprijinit ancheta. E vorba de mii de documente - prin care am dovedit instigarea şi complicităţile.  Sau, dacă mai exista, dosarul Ioan Roşca să nu fi fost deschis vreodata de procurorii civili care au închis cu NUP, la ordin de sus (fără a-l studia), dosarul 175/P/2008, pregătit de procuratura militară.

Este cea mai blîndă explicaţie pentru ce s-a întîmplat la 23 februarie 2011, la primul termen al procesului 10636, deschis de mine la TICCJ prin plîngerea din 22 decembrie 2010, care ar trebui ataşată acestui dosar, împreuna cu toate documentele dosarului 10636, in care cerusem (la capătul 2) "desfiinţarea rezoluţiilor  din 10.03.2009, 17.06.2009 şi a eventualelor rezoluţii conexe neaduse mie la cunoştinţă" precizînd că "In memoriile din 6 august 2010 şi 10.11.2010 am solicitat veşti despre cercetările făcute în acest dosar, dar nu am primit nici un răspuns [] Am motive să presupun că rezoluţiile DIICOT din 10.03.2009 şi SUPC din 17.06.2009 []  pe care le-am găsit pe internet acopera (sub tăcere) sub-dosarul "Piatra Neamţ- mai 1990".

În aceeaşi plîngere, la capătul 1 cerusem : "desfiinţarea rezoluţiei 9971/4335/II/2010 din 3.12.2010, comunicată mie la 13.12.2010, prin care procurorul Marius Iacob, şeful secţiei de urmărire penală şi criminalistică de pe lîngă Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a răspuns la plîngerea depusă de mine la 10.11.2010 faţă de decizia de NUP dată de procurorul Iuliu Molcuţ la 29.09.2010 şi comunicată mie la 22 oct. 2010, în dosarul 35/P/2006 (devenit 1304/P/2008)- ordonanţe prin care se lichidează o anchetă tergiversată două decenii privind crimele comunismului." [] şi desfiinţarea oricăror rezoluţii separate privind alte părţi descompuse din plîngerea mea unitară şi indivizibilă din 31.07.2006, emise de diverse secţii ale parchetului, dar necomunicate încă mie, cum pare a fi ordonanţa DIICOT din 24.11.2008" Am arătat deja în plîngerea din decembrie că nu e vorba de o alăturare oarecare de capete, ci de o profundă legătură între cele două dosare în care a ajuns dosarul meu, represiunea la care s-a pretat FSN în 1990 (cum ar fi evenimentele din 3 mai 1990 de la Piatra Neamţ) vizînd evitarea procesului pentru crimele comunismului (motivaţie explicită,  în evenimentele din 16 decembrie 1990 de la Piatra Neamţ).

Reacţia procuraturii complice? Nu a trimis instanţei dosarele, pentru a o putea dezinforma, pretîndu-se la sperjur, în şedinţa din 23 februarie 2011, cînd a declarat, nici mai mult nici mai puţin, că eu nu sînt parte în dosarele deschise de mine, cărora le-am dedicat ciţiva ani de cercetare voluntară şi pentru care străbătusem toate treptele de plîngere cerute de lege. Ceea ce, în ciuda precizărilor mele clare, completul s-a grăbit să ia de bună. Pentru ca, peste o săptămînă, reprezentîndu-l pe Cicerone Ioniţoiu în dosarul 10635, dedicat capătului 1 al plîngerii mele (fiind co-reclamanţi in dosarul 35/P/2006) să aflu, de la preşedintele respectivei instanţe, că nu a sosit incă dosarul nostru de la procuratura! Pentru aceasta sinceritate a fost probabil acest judecător imediat schimbat cu… "expertul" care a confirmat NUP-urile ilegale din dosarele anului 1990… Ceea ce nu lasă loc multor speranţe din partea unei justiţii ocupate, ce nu-şi poate schimba poziţia (pînă nu cade regimul criminal), care a recurs la tehnnici penibile pentru a încălca drepturi consimţite de CEDO, închizîndu-mi procesul in faţă/faşă, pentru a nu apuca să prezint dovezi (argumente) că România a fost/este condusă de grupul criminal ce acopera de 20 de ani genocidul comunisto-fesenist.

Probabil că procurorii au simţit că au făcut-o prea lată, încercînd o diversiune acoperitoare prin comunicarea post-procesuală către mine, cel care nu sînt parte, a rezoluţiilor care par a avea legatura cu dosarul meu. Ca să se spună că de-abia acum am calitatea pentru capatul 2, s-au înfundat şi mai tare (deşi oricum nu puteau acoperi minciuna că nu aş fi avut calitatea pentru capătul 1). Nu era deci nevoie să mai depun prezenta plîngere, faptul nerespectarii dreptului meu la justiţie, prin sentinţa din 25 februarie 2011, fiind consumat.  Nici nu e cazul să mă gudur nedemn la uşa unei justitii pentru care nu am motive de consideraţie, rugindu-vă să-mi recunoaşteti calitatea de cetăţean justiţiar. Mi-o afirm singur, dacă Sistemul Parazitat nu o face. 

Solicit deci judecarea în prezentul dosar, în lipsa mea. Nu m-au vrut în faţă în dosarul 10636 (pe care practic il reia această cerere) descurcaţi-vă acum fără mine, dacă doriţi să reparaţi ceva din seria de nelegiuri la care s-au pretat apărătorii intereselor criminale securicomuniste.

Prezenta plîngere, (depusă după apariţia rezoluţiei CEDO din 25 mai, care risipeşte tezele murdare despre perscrierea distrugerii ţării prin prelungirea anchetelor de către complici) vă mai da o dată şansa să combateţi delictele "procuraturii". Nu mai revin cu argumentele de drept prezentate în plîngererile precedente privind imprescriptibilitatea si neprescrierea crimelor conducătorilor FSN din 1990. Admit că privesc prin prisma logicii dinafara zonei sinistrate (reflectată în decizia CEDO) şi nu de pe calea pe care s-a rătăcit jalnic turma juriştilor români otrăviţi de comunismul remanent. 

 

Ioan Roşca, 20 iunie 2010