Alternativele slugarniciei - Ioan Rosca, 21 ianuarie 2005

Politica externa facuta in numele romanilor se rezuma la urmatoarea dilema : trebuie sa alegem vasalitatea fata de rusi, de europeni sau de americani? Un subiect ideal pentru bursierii labirinturilor de argumentatii savante.

Odinioara se discuta altfel despre libertate. Comunitatii (natiunii) ii erau recunoscute nazuinte si interese similare ca ale individului.
De ce Romania anului 2005 are orizontul unui trib african pe cale de "civilizare" sau a unei comunitati "anexate" de conchistadorii secolelor trecute ? Nimeni nu mai are curajul sa puna problema daca nu e posibila (avantajoasa, oportuna, fireasca, fertila pe termen lung) o politica a neatirnarii. Sa analizeze ce s-ar cistiga, ce s-ar putea spera, ce s-ar risca si ce s-ar pierde - daca ne-am stradui sa ne aparam (cu inteligenta) autonomia. Sa observe lucid ce se cistiga si ce se pierde cind te lasi satelizat. Sa inteleaga in ce masura isi mai poate urmari o comunitate interesele, cind isi delega puterea de decizie. Sa surprinda tehnicile exploatarii "cooperarii" asimetrice (relatia pretins simbiotica, piata pretins libera) dintre doua parti in raport osmotic: victima si capusa.

Ce ciudat a evoluat istoria: din emancipare in emancipare... pina la compromiterea demnitatii colective. Individul e si el dresat sa faca sluj, pentru un tain un pic mai generos (oferit de stapinul ingrasat pe spatele lui). Dar parca nu impinge resemnarea (degenerarea) atit de departe - incit sa prezinte ca progres sinuciderea economica si spirituala. Cei ce recomanda natiunilor neocolonizate sa se infrupte cit mai docil din fructele dependentei (pentru a nu perturba "masina mondiala" de care depindem tot mai organic) - nu si-ar aplica aceasta lectie in raportul lor cu alti indivizi.
Un taran cu minte nu da cheile de la beci. Dar noi, care ne-am gasit parinti adoptivi cu colti si gheare, ne-am culcat in bratele lor. Sintem iezii cucuieti care ar vrea sa deschida usa celor ce cinta cu glas mieros despre mondializare.

Lasitatea mediocra este prolifica in "explicatii":
- ne indoctrinam dinspre vest - ca sa combatem indoctrinarea dinspre est;
- finalizam distrugerea economiei - ca sa poata veni investitorii strategici, sa o refaca;
- invitam trupele americane (care nu mai ies dupa ce se intind, ca petele de grasime) - ca sa ne pregatim pentru aparitia altor armate (aparute din desertul tatarilor...);
- participam la cucerirea si spolierea Iraqului - in numele extinderii pacii si justitiei internationale;
- cedam Moldova - pentru a nu fi siliti sa cedam alte teritorii;
- renuntam la statutul de stat independent - pentru a ne apara mai bine interesele nationale;
- batem la usa unei Europe care incearca sa se emancipeze de SUA, folositi ca un cal troian de americani, etc.

Nici o analiza solida nu sustine credinta - tot mai larg raspindita - ca independenta Romaniei a devenit inoportuna. Verificati - cerind dovezile celor ce pretind ca ar exista.
Nu mai au nevoie de argumente. Dogmele moderne triumfa alfel, prin contagiune, punind in valoare noile instrumente de infestare informationala (mass-media).
Se exploateaza si disponibilitatea traditionala catre slugarnicie. O lectura a istoriei nationale (grosul, sarit de cele citeva pagini pudice retinute de manuale) ne va arata cit de vechi si nefast e jocul dintre "Poarta" si ciubuciii tolerati (sprijiniti, folositi) de ea la conducerea Romaniei.


<<< Închidere >>>