In textul dedicat taxelor si impozitelor, am aratat ca "obligatiile" fiscale pot fi un instrument de manipulare a clasei perdantilor de catre clasa profitorilor. Am semnalat si legitima aparare a victimei, fata de abuzurile statului.
        Revin aici cu un exemplu, legat de luarea in posesie a pamintului- dupa 1989, pentru a ilustra folosirea darilor pentru perpetuarea saraciei.

        Nu am spatiu (timp) sa descriu amanuntit cosmarul trait de cei ce au primit o bucata de pamint, ca retrocedare a suprafetelor confiscate de regimul comunist. Tergiversarile, minciunile, hartuirile, inselatoriile, jaful- la care s-au pretat sacalii (ce trebuiau sa aduca detinatorii de drept la exasperare si lehamite- pentru a pune mina pe pamintul lor).
        Ma voi referi mai ales la costul ridicat al formalitatilor (bani, timp, energie)- ca instrument folosit de Mafie pentru descurajarea proprietarilor. Vreau sa arat rolul criminal al unui stat aflat la remorca profitorilor.

       Cel ce a vrut sa ajunga stapin pe hectarul de pamint recuperat (valorind -pe atunci- 100 de dolari) , a trebuit sa lupte ani de zile cu comisiile de masurare strimba, re-masurare si post-masurare (in cautarea suprafetelor evaporate), sa se masoare in nervi cu comisiile de improprietarire si de eliberare a titlului, sa mobilizeze birourile unde se fac hartile de tip A (dupa inca o vizita la pamint), sa negocieze cu notarii care pregatesc dosarul inscrierii la cadastru (dupa alte formalitati, aprobari, vizite la pamint si treceri pe harti de tip B), sa trateze cu primariile la care se face inregistrarea (completind noi formulare), sa indure sau sa "sara" umilitoarele "cozi". Daca titlul s-a dat unor mostenitori, mai trebuia sa treci de procesul de iesire din indiviziune si de partaj –ambele ridicind si mai sus pretul obtinerii hectarului... ramas de la bunic.

       Un alt timp a trebuit petrecut la judecatoriile si tribunalele unde puteai sa infrunti activistul de partid care a primit titlu pe pamintul tau (si judecatorul caruia acesta i-a dus deja porcul de rigoare). Sau sa incerci sa recuperezi ceva de la IAS-ul care ti-a explotat pamintul (adus la faliment de "tehnicianul agronom" -imbogatit peste noapte). Sau sa te zbati ca sa obtii toamna o sacosa cu porumb de la arendasul escroc care s-a angajat contractual sa –ti munceasca suprafata. Sau sa constati stupefiat , dupa ce te-ai incapatinat sa muncesti pamintul - ca ajuns la cules, nu mai gasesti in brazda nici un singur cartof, in livada nici un singur mar, in lac- nici un peste, ... in jur nici unul din cei platiti sa pazeasca.

       Cei foarte incapatinati, dorind sa nu-si tradeze inaintasii, desi constienti de nerentabilitatea cultivarii (din motive mult mai subtile decit cele explicate de propaganda)- au facut acest slalom printre canalii veroase, aranjamente dubioase si piedici stranii- pentru a intra in posesia simbolicului hectar, platind de zece ori pretul lui. Multi insa, s-au lasat pagubasi. Nevoiasii, au luat in posesie terenul, dar neavind cum plati sumele necesare pentru a face si actele, il "detin" fara posibilitatea de a-l instraina (sau il "vind" altor nevoiasi, prin intelegeri nule juridic).
        "Romania funciara" a devenit o enorma babilonie, o oribila fojgaiala de manevre gloduroase. Am incercat acum citiva ani sa cumpar un teren de vacanta in apropierea Ceahlaului. Nici unul dintre zecile de tarani proprietari cu care am vorbit nu avea situatia clarificata. In cel mai bun caz, ajunsesera in fata "cadastrului" – neputind plati taxele aberante impuse de statul roman- cerind cumparatorului sa si le asume. Ceea ce au si facut speculatorii, care au pus mina pe aceste paminturi- urcindu-le preturile.

       Este evident ca legiuitorul nu a dorit ca paminutul sa intre in posesia prizonierilor eliberati din lagarul comunist (al caror capital nu putea fi decit aproape nul). A facut totul pentru a impiedica rezolvarea "de jos in sus" (prin comasare progresiva) in folosul taranilor. Statul avea alte prioritati, alti stapini, avea rolul sa curete calea "intreprinzatorilor" cu capital masiv (si stim cine puteau fi acestia in Romania).
        Asa va fi dirijata "cetatea" si in continuare. Politicienii stiu cum (de ce) functioneaza statul, pentru cine lucreaza. "Populismul" se rezuma la aruncarea unor graunte prin curtile iobagilor. Nici un partid nu reprezinta (po)pulimea. Nu are interes. Nu are obligatii. PNT-CD nu a periclitat interesele profitorilor, de dragul taranismului rezidual din sigla (de care va scapa in curind).

       Dupa ce s-a cladit zece ani aceasta situatie (aparent absurda), iata-ne ajunsi la etapa valorificarii. Baronii locali, investitorii straini (si- pe mici suprafete- romanii care au salahorit prin occident) ataca acum, capabili sa plateasca acele dari inabordabile saracanilor care jinduiau o bucata de pamint si urcind preturile dincolo de pragul accesibil acestora.
        Taxele si impozitele nu au fost deci introduse numai pentru a alimenta bugetul si a umple buzunarele cohortei de functionari, judecatori, notari etc ce si-au infipt radacinile in... fiscalitatea pamintului. Ci si pentru a impiedica aparitia clasei taranesti de mijloc, neavenita intr-un spatiu dedicat exploatarii minii de lucru ieftine.
        Ca sa fii "baron", nu ajunge sa "intreprinzi", trebuie sa si impiedici pe altii sa intreprinda. Aici intervine statul. E suficent sa se asmuta poftele masinii birocratice. Cei mici nu vor scapa tentaculelor sale otravite. Cei mari, detin antidotul si pot chiar participa la prada.
        Saracul nu are o suta de piei. Bogatul da, pentru ca le extrage din relatia avantajoasa cu ceilalti.

       Ce explicatie poate avea linistea politicienilor pe tema sfidatoarei gaselnite numita "cadastru" - abuziva, nefasta si anti-constitutionala ?
        In numele obligatiei de a plati usturator inscrierea pamintului inca intr-un registru (?), proprietarului i-a fost anulata posesia deplina a pamintului (dreptul de vinzare).
        Halal retrocedare: bani pentru demersuri fara sfirsit, pentru harti, pentru cadastru, pentru iesire din indiviziune, pentru partaj, pentru inscriere , pentru vinzare, etc.
        Cetateanul care ar face ceva analog, ar fi judecat ca escroc.

       Asttfel lucreaza monstruoasa coalitie intre profitorii sistemului si statul "garant". O moara care decanteaza "faina" (cistigatorilor) de "taritele" (invinsilor)- cu roata obligatiilor fata de stat, invirtita de capusa birocratica. O pompa care goleste camarile mici si le umple pe cele mari.

        Impiedicata sa se ridice, saracimea e condamnata la piata concurentei pentru munca pe pret minim. In timp ce cistigatorii, echilibreaza raportul cu statul prin pirghii numai lor accesibile.

       Formula triunghiului sclav-stat- stapini este esentiala pentru viata "Cetatii".
        De exemplu, pentru a evita explozia sociala care ar putea distruge masina, socialismul propune redistribuiri compensatorii
        In alte sisteme, corporatiile, devenite stapine pe situatie- se pot compensa de serviciile statului.
        Statele cu adevarat democratice ar putea schimba tabara, aparindu-si cetatenii de corporatii. Dar asta cere o schimbare profunda a metabolismului politic.

       Comunismul a rezolvat temeinic jefuirea, saracirea, dominarea si manipularea supusilor- dar a organizat prost distributia prazii intre invingatori. De aceea a fost parasit de cei care il conduceau, infratiti (in decembrie 1989) cu victimle lor trecute .. si viitoare.
        Societatile capitaliste asigura inchiderea ciclului mult mai bine: in timp ce saracimea e tinuta in friu de stat, profitorii cistiga jocul pietei sau fac extractii din avutia colectiva.
        Capitalismul post-comunist este forma perfectionata a comunismului, implinirea eforturilor sale.