Către Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - şeful secţiei de urmărire penală şi criminalistică (dar şi către procurorul general, pentru a fi adusă la cunoştinţă tuturor celor cărora le revin responsabilitaţi în dosar)

Plingere


   Subsemnatul, Ioan Roşca, cetăţean român cu domiciliul permanent în Canada şi domiciliul temporar (adresa de corespondenţă) la [..], reclamant unic în dosarul deschis la parchetul de pe linga Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia militară, la 26 aprilie 2006, contest prin prezenta plîngere, atît concluziile rezoluţiei din 17.09.2009, comunicată mie de-abia la 10.03.2011 (prin mandat poştal primit la 20.03.2011) cît şi faptul că ea ar rezolva dosarul deschis prin plîngerea mea din 26 apr 2006 - la care nu se face nici o referire în rezoluţie.
   Expun din nou situaţia dosarului Ioan Roşca, inclus şi în 75/P/1997 (deşi am mai făcut-o, fără efect, în memoriile din 6.08.2010, 10.11.2010, 11.12.2010 şi în plîngerea depusă la Inalta Curte la 22 decembrie 2010) - pentru a nu vă da prilej să ascundeţi vinovăţia procuraturii printre chichiţe formale şi confuzii simulate.

   1. La 26 aprilie 2006 am depus următoarea plîngere, deschizînd dosarul Ioan Roşca :
   " Subsemnatul Ioan Roşca, cetăţean român cu domiciliul in Canada, inginer electronist, matematician, doctor in educaţie, arhitect de sisteme de tele-instruire cercetător, fondator şi preşedinte al asociaţiei "Dialog Piatra. Neamţ", de doua ori grevist al foamei in şi pentru Piaţa Universităţii,cer anchetarea conducătorilor statului român (în primul rînd Ion Iliescu şi Petre Roman), ai televiziunii române (în primul rînd Răzvan Teodorescu şi Emanuel Valeriu), ai poliţiei, ai SRI (Virgil Măgureanu) şi ai redacţiilor ziarelor Azi, Dimineaţa şi Adevărul, pentru instigarea populaţiei româneşti la război civil, efectuată prin acţiuni de dezinformare, provocare şi intimidare, orchestrate prin decizii guvernamentale criminale, propagandă în presă şi televiziune şi folosirea informatorilor securităţii ne- deconspiraţi- operaţie care a provocat (printre alte efecte devastatoare asupra României) şi seria de calomnii, ameninţări, presiuni, insulte şi agresiuni la care am fost supuşi, eu şi membrii asociaţiei conduse de mine, pe parcursul anului 1990, culminînd cu înăbuşirea (prin metode apropiate de linşaj) a manifestaţiilor noastre din 1-5 Mai şi 16 Decembrie 1990, acţiuni paşnice de solidarizare cu manifestaţiile din Piaţa Universităţii şi protest contra trădării (confiscării) revoluţiei declanşate în 1989.
   Batjocorirea idealurilor revoluţiei anticomuniste şi agresiunile împotriva noastră, desfăşurate public sub ochii unor autorităţi pasive sau complice, ne-au produs importante pagube morale şi traume psihice silind pe unii (printre care mă număr) sa părăsească România, neputând accepta degradarea civica generalizată şi falsa legitimitate politica- instalate in 1990. Faptul ca aceasta situaţie nu a fost încă reparată -după 15 ani- mă împiedică să mă întorc acasă (in România) şi mă determină, pe lingă invocarea unor articolele imprescriptibile din codul penal (cum ar fi 356 - propagandă pentru război) sa contest valabilitatea aplicării prescripţiei pentru alte infracţiuni (înşelăciune, trădare, distrugerea economiei naţionale, instigare la crimă etc.) - care nu au putut fi judecate la timp deoarece vinovaţii au acaparat puterea in statul român, blocând anchetele necesare. Rog organele de anchetă sa ţină seama de situaţia specială (excepţională) creată de uzurparea puterii după 22 decembrie 1989 şi să găsească mijloacele (mărturii, articole de presa, înregistrări tv, documente publice şi clasificate ale SRI, armatei, procuraturii, poliţiei etc.) pentru a scoate la lumină cauzele reale ale evenimentelor din 1-5 mai şi 16 decembrie 1990 de la Piatra Neamţ, in contextul Contrarevoluţiei care a împiedicat eliberarea României şi a produs reprimarea mitingului din Piaţa Universităţii (la care am participat intre 27 aprilie şi 19 mai ca grevist al foamei şi lider de asociaţie implicată oficial).
    Va pot pune la dispoziţie mărturia mea despre episoadele la care am asistat pe parcursul anului 1990 (24-29 ianuarie, 12-19 februarie, 22 aprilie-13 iunie, 16-21 decembrie etc.), semnala colegii agresaţi alături de mine şi martori ai agresiunii, oferi texte extrase din presă- care dovedesc rolul şi vinovăţia celor reclamaţi. "


   2. Am depus apoi la dosarul meu, progresiv, un mare număr de documente (article de presă, sinteze, etc.) care dovedeau faptul că reprimarea mea (şi a colegilor mei) a avut loc în contextul şi cu mizele semnalate explicit şi insistent de mine, miezul fiind complicitatea FSN la genocidul comunist (o infracţiune împotriva umanităţii). Pentru a dovedi acest lucru am sprijinit cercetările (inclusiv audierele martorilor efectuate de procurori la Piatra Neamţ), alocînd cîţiva ani, în care mi-am întrerupt cariera. Am semnalat generalului Voinea că, pentru a orienta coerent ancheta spre miza reală a înfruntărilor din 1990, trebuie să conexeze dosarele decembrie 1989 şi iunie 1990 şi toate cele care, ca al meu, fac parte din "feseniada" din 1990, agresiune prin care apărătorii intereselor criminalilor comunişti au paralizat încercarea de justiţie, în toată ţara. Conducerea FSN, deturnînd instituţiile statului şi instigînd populaţia la război civil, a comis mai mult decît tăinuire, subminare şi înaltă trădare - a fost complice la un genocid continuat, pentru că vinovaţii au fost protejaţi şi ajutaţi să se îmbogăţească din prada smulsă victimelor prin statul uzurpat.
   La 31 iulie 2006, împreună cu alţi reclamanţi, am deschis dosarul 35/P/2006 (genocidul comunist acoperit după 1990) - şi pentru a demonstra continuitatea sistemului şi infracţiunii comunisto-feseniste. După care, am făcut eforturi pentru a sprijini anchetele (semnalînd piste, depunînd documente, aducînd martori şi co-reclamanţi). Iar în cererea din 19.12.2006 pentru integrarea dosarului 735/P/1990 (legat de groapa comună de la Dealul Mărului şi represiunea din 16 dec 1990, închis cu NUP în 1993), am precizat :
    " [] Plingerea depusa de mine are doua capete de acuzare:1 Genocidul comunist şi crimele conexe - comise inainte de 1989 şi 2 Protejarea vinovaţilor- după 1989 şi reprimarea celor ce au cerut judecarea lor. V-am semnalat deja ca prima plingere depusa de mine pentru punctul 1 a fost înaintata in anul 1990 procuraturii militare Bacău, după descoperirea făcuta la Dealul Mărului de Asociaţiile Dialog Piatra Neamţ (pe care o conduceam in acel moment) şi AFDPR Neamţ. Va semnalez deasemenea ca in urma acestor descoperiri, sesizind urgenta declanşării cercetărilor, am apelat la demararea Procesului Comunismului, prin comunicate de presa publicate in luna octombrie 1990. Din acest moment a fost declanşată o acţiune concertata de intimidare a mea pe toate caile, încununata cu reprimarea manifestaţiei din Piatra Neamţ din 16 decembrie 1990, care fusese dedicata comemorării victimelor comunismului şi s-a soldat in final cu exilarea mea din România. De aceea va rog sa folosiţi elementele de proba (declaraţii, documente, mărturii) legate de evenimentele din judeţul Neamţ (care s-au strins deja in cadrul dosarului P75) şi in dosarul P35 din care aceste elemente fac parte firesc.[] Vom face tot ce putem pentru a sprijini documentar acest efort al procuraturii."

   3. Cazuri ca Piatra Neamţ, deşi nu au amploarea crimelor comise în Bucureşti, limpezeau sensul anchetelor în curs. Nu se mai putea vorbi aici doar de minerii manipulaţi, şi nici de vreo replică la aşa zisa atacare a forţelor de ordine, căci fuseseră folosiţi în reprimarea justiţiarilor anticomunişti "oamenii de bine", instigaţi prin presă, televiziune, informatori, etc., asmuţiţi să ne facă zob, doar pentru că ceream pedepsirea şi scoaterea criminalilor securicomunişti din poziţii de decizie. Detaliile-efect privind evenimentele din 13/15 iunie din Bucureşti nu pot explica cauzele evenimentelor de la Piatra Neamţ din 1-3 mai sau 16 decembrie 1990 (sau pe cele similare din toată ţara - Constanţa, Ploieşti, Iaşi, Deva, Craiova, Sibiu, Cluj, Braşov, etc). De-abia integrînd firesc aceste segmente, se putea stabili delictul real al celor ce au acaparat puterea în stat dupa 22 decembrie, deturnînd revoluţia de eliberare, pentru a sprijini autorii şi profitorii genocidului comunist. Ceea ce generalul Voinea a încercat cumva să facă, inclusiv la cererea mea scrisă, deci nici într-un caz arbitrar - cum a susţinut public procurorul general. Pentru a acoperi acest lucru se încearcă ascunderea dosarului Ioan Roşca-Piatra Neamţ.
   Generalul Voinea poate depune mărturie pentru ce am afirmat şi afirm despre anii în care am sprijinit cercetarea. El a inclus dosarul meu (copiat în două exemplare) în alte două dosare mari , pe ideea că îşi au acolo locul firesc. Pe de o parte, miza ciocnirilor la care m-am referit fiind lupta pentru pedepsirea criminalilor comunişti, dosarul se încadra în 35/P/2006. Pe de alta parte, evenimentele avînd loc în 1990, în contextul general al disputei dintre FSN-ul protector al asasinilor şi justiţiarii antifesnişti, dosarul completa oportun cercetarea 75/P/1997. Asta însă nu înseamnă că plîngerea mea din 26 apr 2006, odată integrată în aceste dosare mai vaste, poate rămîne, după ani de zile de cercetări, fără nici un răspuns. Mai ales că ea merge în miezul problemei pe care procuratura se face că o cercetează.

    4. Pe 2 mai 2007, am prezentat procurorului general o analiză, în care am semnalat subdimensionarea resurselor alocate anchetelor; pe 21 dec. 2007 am depus o sinteză (în care am expus concluziile cercetării mele justiţiare ); pe 16 sept. 2008 am protestat faţă de declinarea dosarului spre secţia civilă (care s-a dovedit exact ce am denunţat: o manevră de sabotare a justiţiei). Apoi nu am mai primit nici o veste privind evoluţia anchetelor, nici în dosarul Ioan Roşca, nici în cele două în care au fost incluse replici. Am semnalat acest lucru în memoriul din 6.08.2010.
   Ca răspuns, am primit ordonanţa din 29.09.2010, care închidea cu NUP o parte din dosarul 1304/P/2008, în care fusese încorporat dosarul 35/P/2006 şi probabil, o replică a dosarului Ioan Roşca, alte părţi disjunse din el aterizînd pe la diverse secţii ale parchetului, de la care nu am primit vreo rezoluţie .
   În ordonanţa DIICOT din 10.03.2009, care nu mi-a fost adusă la cunoştinţă (încît nici azi nu pot şti dacă trebuie să mă consider vizat de ea), pe care am găsit-o pe site-ul http://www.mpublic.ro, prin care s-a spălat o parte "disjunsă" şi "răs-declinată" a crimelor FSN, se găseşte singurul fragment referitor la dosarul meu : "Precizăm că ancheta a stabilit că, după modelul „Piaţa Universităţii” din Bucureşti, în aceeaşi perioadă, în municipiile Piatra-Neamţ şi Constanţa, au avut loc manifestaţii similare, dar de mica amploare.[] În declaraţiile numiţilor Ţuţuianu Constantin; Cosma Constantin-Viorel; declaraţia numitului Roşca Ioan depusă la dosar la data de 21.12.2007, precum şi a altora (vol.128), sunt descrise manifestaţiile de solidaritate ale unor persoane din municipiul Piatra-Neamţ cu manifestaţia din Bucureşti din acea perioadă." ATÎT. Nimic despre represiunea din Piatra Neamţ (şi din alte oraşe în care a fost susţinut mitingul anticomunist) despre care vorbeau şi declaraţiile citate, despre instigarea la crimă şi război civil dirijată de FSN prin televiziune, presă şi securişti, nimic despre plîngerea mea, despre cercetările relative la ea, despre probele depuse de mine în sprijinul acuzaţiilor de înaltă trădare şi subminare (uzurpare) a puterii în stat- care priveau acut un organism ca DIICOT… Cum eu am cerut de fiecare dată procurorului general, în memoriile mele, să le dirijeze spre orice secţie implicată în tratarea dosarului meu, iar DIICOT mi-a trimis doar o rezoluţie care nu mă priveşte (23.11.2010, dată de DNA - Oana Dragomir) , deduc că dosarul meu s-a întors la secţia dv. , după o redeclinare, sau că a dispărut în jocul dintre secţii…
   Realitatea a dovedit scopul acestor segmentări şi declinări - împotmolirea anchetei, creerea confuziei într-o cauză complexă, dar supărător de unitară. Deşi îmi era adresată mie, nici ordonanţa 29.09.2010 în dosarul 35/P/2006 (devenit 1304/P/2008) nu făcea nici o referire la sub-dosarul Ioan Roşca, la represiunea din 1990 datorată acţiunilor de tipul celei de la Dealul Mărului. Putînd doar să intuiesc că mi s-a răspuns acolo ca semnatar al plîngerii comune depuse pe 4 august 2006 şi nu şi la plîngerea personală din 31 iulie 2006 (şi cu atît mai puţin, la cea din 26 aprilie).
   Ca atare , pe lîngă contestarea ordonanţei dată de procurorul Iuliu Molcuţ la 29.09.2010 (la care mi s-a răspuns negativ la 3.12.2010 prin rezoluţia Marius Iacob), v-am cerut din nou, în memoriul din 11.12.2010, detalii despre dosarul Ioan Roşca, inclus în 75/P/1997. La 17 ianuarie 2011 mi-aţi trimis ca "răspuns" repetarea deciziei din 22.10.2010, care nu are nici o legătură cu dosarul 75/P/2006, ceea ce indică creşterea nivelului superficialităţii de rea credinţă.

   5. Plecînd de la aceste demersuri eşuate, în baza art. 278 cpp , am depus la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 22 decembrie 2010, o plîngerea penală, în care, am cerut corectarea abuzurilor făcute în dosarele 35/P/2006 şi 75/P1997 (si în orice alte dosare în care au ajuns fragmente rupte artificial din plîngerile mele unitare, plasate în dosarul Ioan Roşca) - începînd cu anularea rezoluţiilor din 3.12.2010 şi 17.06.2009, date cu neseriozitate de rea credinţă.
   La primul tremen al dosarului 10635/1/2010, am specificat că voi încerca să dovedesc complicitatea procuraturii cu autorii şi profitorii genocidului comunist, continuată, în diverse forme, pînă în 2011, în primul rînd prin lungirea premeditată a anchetelor, întru realizarea prescrierii. La care, reprezentantul procuraturii a cerut respingerea acţiunii pentru că… nu aş avea calitatea de parte în proces. Adică, nu aş fi implicat în dosarele 35/P/2006 şi 75/P/1997 (si celelalte disjunse din ele) pe care le contestasem. Completul a validat această aberaţie, deşi eu am respins-o pe loc, limpede, semnalînd faptul că procuratura acuzată de mine nu pare a avea habar ce e în dosar. Astfel, după ce a neglijat total uriaşa muncă depusă pentru a susţine dosarele deschise de mine, ea s-a pretat la a susţine că ele… nici nu există.

   6. În acest context, înţeleg din primirea rezoluţiei 17.09.2010 la 20.03.2011, cu menţiunea că am 20 de zile să contest (deci par a avea totuşi calitatea?) că se încearcă acoperirea gravelor abuzuri făcute în cazul meu, printr-o nouă diversiune, care să pară a justifica a posteriori sperjurul comis la 25 februarie 2011, în faţa Inaltei Curţi, de reprezentantul procuraturii, care a susţinut că nu am dreptul să reclam modul în care mi-au fost tratate plîngerile de către procuratură.
   Mi se comunică de-abia acum (deşi o cerusem la 6.08.2010, la 10.11.2010 şi la 11.12.2010) rezoluţia din 17 iunie 2009, pentru o parte a dosarului 75/P/1997… care nu conţine nici o referire la dosarul Ioan Roşca-Piatra Neamţ. Probabil, ca să se poată susţine că de-abia acum aţi înţeles că aveam calitatea şi la capătul 2 al plîngerii mele de la Inalta Curte? Şi ca atare, ca să sterg urmele fărădelegii comise la 25 februarie, re-contestînd cuminte tratamentul dosarului meu inclus (poate, pentru că nu e încă sigur) în 75/P/1997, după care… să mă re-plîng la Inalta Curte. Alte părţi ale dosarului 75/P/1997 fiind anihilate, cu sub-dosarul meu cu tot, de către alte secţii ale parchetului la care o fi ajuns , prin declinări meşteşugite, aşchii din plîngerea mea, care nu mi-au comunicat vreun rezultat. Incît e imposibil de ghicit unde a aterizat , pulverizat, dosarul meu. Cît de disjuns aţi vrea să mă plîng? Pînă nu se mai poate înţelege ce vreau?
   Poate încercaţi să mă încadraţi, pe sub preş, la gramadă, în partea 6 a rezoluţiei:
"6. Neînceperea urmăririi penale în cauza de faţă, cu privire la orice altă infracţiune menţionată în plângerile, petiţiile şi memoriile aflate în dosar, prevăzute de Titlurile II, III, IV, V, VI, VII şi IX din Codul penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale." Nu cred nimic din ce scrie aici, pînă nu-mi arătaţi ce aţi aflat despre organizarea represiunii din Piatra Neamţ, şi cum aţi conchis că nu a fost vorba de o parte a unei infracţiuni imprescriptibile sau cu prescrierea oprită.
   Ultima manevră a secţiei de urmărire penală şi criminalistică e inutilă, căci oricum nu aţi putea explica de ce, la 25 februarie 2011, nu aveam calitatea de parte, măcar pentru capatul 1 al plîngerii mele de la Inalta Curte, relativ la dosarul P35/2006, deschis de mine. Dar manevra vă împotmoleşte şi mai rău. Căci nici un cuvînt din rezoluţia din 17 iunie 2009 nu se referă la rezultatul cercetărilor procuraturii privind evenimentele din Piatra Neamţ, un dosar cu cîteva mii de pagini. Acesta este un motiv radical de nulitate, dacă pretindeţi că aţi închis la 17 iunie 2009 şi dosarul Ioan Rosca (fără a mi-o comunica, sau a o confirma, atunci cînd am cerut-o, în memoriile mele). Şi dacă încercaţi să disjungeţi acum dosarul meu de restul dosarului 75/P/2006, daţi dovadă de superficialitate descalificantă, care impune reluarea întregii cercetări a dosarului 75/P (desigur, de altă procuratură).

   7. Dacă îmi acordaţi în sfirşit (aşa cum pare), prin conexare nemărturisită, calitatea de parte "implicită" în P75 , şi în calitatea de cercetător care şi-a dedicat atîţia ani studierii evenimentelor şi v-a pus la dispoziţie atîtea documente, vă cer apăsat anularea rezoluţiei în ansamblul său, pentru că se bazează pe falsificarea tendenţioasă a faptelor, cu nesocotirea datelor acumulate în dosare. Poziţia protectoare faţă de infracţiunile comise de "oamenii legii" fiind evidentă în ascunderea cauzei imediate a exploziei de revoltă din 13 iunie (intervenţia plină de ură criminală a miliţienilor şi securiştilor din 13 iunie dimineaţa); sau în menajarea reprimării sîngeroase din 13 iunie seara, împotriva revoluţionarilor adevăraţi din decembrie- deveniţi "turbulenţi"; sau în minimizarea abuzurilor comise asupra celor molestaţi şi "arestaţi" de securi-mineri- cu aprobarea procurorilor criminalizaţi. Juriştii comunişti reciclaţi nu vor accepta niciodată că în 1990, lupta de eliberare reală a României (rezistenţa faţă de contrarevoluţia FSN) era legitimă şi eroică.
   Pe de altă parte, rezoluţia recurge la subterfugii dolosive şi chiar la falsuri juridice, ceea ce este jalnic firesc, din partea unei procuraturi complice, care încearcă să şteargă urmele crimelor la care a luat parte. În motivaţia rezoluţiei, publicată pe Internet "se constată că răspunderea penală pentru săvârşirea acestei fapte, chiar şi în ipoteza în care ar putea fi încadrată în dispoziţiile art. 361 Cod penal (favorizarea privind infracţiunile contra păcii şi omenirii) s-a prescris încă din iunie 1998, conform art. 121 alin.1, art. 122 alin.1 lit.c Cod penal." Ori, ce spune în realitate codul penal? La art 361, care face parte din titlul XI dedicat crimelor împotriva păcii şi omenirii " Tăinuirea şi favorizarea privitoare la infracţiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani" iar la art 121 " Prescripţia înlătură răspunderea penală. Prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor contra păcii şi omenirii." Deci ce cade sub art. 361 nu se prescrie. Şi asta referitor la art 357, care incriminează faptul de a distruge în întregime sau în parte "o colectivitate sau un grup naţional, etnic, rasial sau religios" prin " a) uciderea membrilor colectivităţii sau grupului; b) vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor colectivităţii sau grupului; c) supunerea colectivităţii ori grupului la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugere fizică" . Incercînd să justifice aberaţia că la noi nu a fost vorba de genocid, propagandiştii procuraturii introduc (născocesc) reguli gramaticale şi semantice: "naţional, etnic, rasial sau religios" s-ar referi şi la "comunitate" (în ciuda dezacordului de gen) sau dacă nu, se scapă cu " Colectivitatea, în accepţiunea infracţiunii de genocid, are înţelesul de populaţie individualizată geografic, social şi istoric (o existenţă de sine stătătoare a unui stat, localităţi sau a unui oraş)." În accepţiunea cui uciderea sau distrugerea vieţii românilor cinstiţi, care încearcă reabilitarea justiţiei, nu e, mai ales în România, crimă împotriva umanităţii?
   Dacă chiar nu ştiaţi, aflaţi de la mine că tăinuirea genocidului este imprescriptibilă şi că instigarea e participaţie. Ca să nu mai vorbim de complicitate. Trebuia să cercetaţi dacă faptele reclamate de mine au avut sau nu loc (ca să nu mai vorbim de autosesizare, în faţa unor crime de asemenea gravitate) . Puteaţi începe cu verificarea pensiilor primite după 1990 de securiştii cu care FSN-ul ne măcelarea pe străzi, cu studierea legilor de încuiere a arhivelor, observarea nomenclaturii comuniste menţinută în posturi, etc., să cercetaţi continuitatea genocidului comunist, dovedită tocmai prin represiunile din dosarul 75/P/1997. Au murit în continuare oameni, din decembrie 1989 pînă în iunie 1990, pentru ca banda genocidară comunistă să nu piardă puterea şi privilegiile. Şi mor şi azi romanii, în masă, din cauza efectelor sociale ale distrugerii feseniste a statului român.
   Ca să nu vorbim de faptul că, pentru infracţiunile reclamate, chiar interpretate prescriptibil, prescripţia nu a curs, din cauza întreruperilor şi suspendărilor care se impun. Ori rezoluţia complice nu spune nici un cuvînt despre asta . Vă daţi singuri dreptul să prelungiţi o anchetă pînă cînd o puteţi închide cu NUP, pentru că aţi trecut-o de toate termenele?
   Esenţa poziţiei procurorilor este plasată, pe de o parte, în explicaţii ca:
    "Cu ocazia cercetărilor, procurorii militari nu au reuşit identificarea persoanelor îmbrăcate în civil care au acţionat împreună cu minerii, iar victimele audiate au delimitat categoria minerilor de cea a celorlalţi co-agresori, caracterizându-i pe primii ca fiind „mineri murdari”, spre deosebire de ceilalţi, ca fiind „mineri curaţi”. [] În urma cercetărilor efectuate pe parcursul celor aproape 19 ani, de parchetele civile şi ulterior, de cele militare, cercetări care se regăsesc în cuprinsul dosarului nr.175/P/1998, nu s-a putut stabili identitatea minerilor agresori, gradul de implicare în acţiunile acestora al forţelor de ordine şi al membrilor sau simpatizanţilor F.S.N., rolul şi gradul de participaţie în acţiunile îndreptate în perioada 14-15 iunie 1990 împotriva locuitorilor Capitalei.[] din probele administrate în cauză, nu rezultă vreo formă de participaţie a învinuitului ILIESCU ION în săvârşirea acestor infracţiuni. "
   si pe de altă parte, în decizii ca:
    "scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului ILIESCU ION sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art.357 lit.a şi art.362 Cod penal, întrucât faptele nu există;" b) []sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art.356 Cod penal, art.357 lit.b şi c Cod penal, art.358 lit.d Cod penal, întrucât lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii;" [] d) []pentru săvârşirii infracţiunilor prev. de art.217 alin.4, art.264 şi art.26 rap. la art.267 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, din considerentele care vor fi expuse mai jos. [] " Se constată că învinuitul nu a desfăşurat acţiuni directe asupra corpului vreunei victime, în sensul vătămării acesteia. Dacă, însă, din ansamblul probator, se poate trage concluzia că, prin îndemnul adresat minerilor de a păzi instituţiile statului şi de a reinstaura ordinea de drept alături de forţele de ordine, a prevăzut şi a acceptat producerea acestor vătămări, atunci faptele pot fi încadrate în dispoziţiile art.25 rap. la art.180, respectiv art.181 şi art.182 Cod penal. Or, în raport cu acestea, se observă că a intervenit prescripţia răspunderii penale."
    , care duc la concluzie: pentru că procuratura (necurăţită) nu a vrut, societatea românească nu s-a putut elibera de infractorii care au folosit-o. Cum să existe faptele pe care nu vrei să le vezi , cum să apară probele pe care nu le cauţi, nu le reţii sau le ascunzi, cum să fie întrunite elementele constitutive pe care le eludezi, cum să înţelegi latura subiectivă neglijînd motivaţiile participanţilor, cum să rezolvi un caz făcut zob prin disjungeri şi delegări în cascadă, cum să ajungi la liman cu forţe total subdimensionate, cum să nu prescrii dacă prelungeşti pseudo-cercetările două decenii?
   Citită atent, rezoluţia din 17 iunie 2009 este o auto-condamnare a procuraturii. Ca şi ordonanţa DIICOT din martie 2009, în care se spune pe şleau : "Cu privire la infracţiunile enumerate în plângerile şi memoriile menţionate în cap.I al ordonanţei, se constată că, exceptând infracţiunile contra păcii şi omenirii cărora li se aplică prevederile art.121 alin.2 C.pen., sunt prescrise din luna iunie 2005, întrucât, potrivit art.123 C.pen., cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale, se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului, iar în acest dosar de urmărire penală a fost dispusă începerea urmăririi penale doar faţă de învinuiţii menţionaţi şi pentru infracţiunile cuprinse în cadrul rezoluţiilor pentru care s-au luat aceste măsuri". Asta după ce s-au făcut menţiuni de genul: "În ordonanţa de declinare din data de 29.04.2008 dispusă de Secţia Parchetelor Militare în dosarul nr.75/P/1990, trimis la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică aflat în prezent la D.I.I.C.O.T. se precizează că expertiza financiar-contabilă menţionată a fost întreruptă printr-o rezoluţie a şefului Secţiei Parchetelor Militare.". Deci, degeaba se agită victimele, dacă procurorii nu vor să inculpe, crimele sînt prescrise. Cine v-a dat dreptul (ordinul) să blocaţi astfel justiţia?

   6. Nu mă voi rezuma la a contesta absenţa referirilor la cazul meu (dosarul Ioan Roşca) şi rezoluţia din 17 iunie 2009 în ansamblul ei (NUP -ul pentru alde' Ion Iliescu). Abuzul procuraturii e mult mai grav, mult mai adînc. Il pot revela, pentru că nu m-am lăsat antrenat în capcanele în care au căzut colegii mei de cauză, observînd la timp că va fi foarte uşor unei procuraturi/justiţii de rea credinţă să nege legătura cauzală între actele Ion Ilieştilor şi rezultatele înfruntării din 1990.
   Ajungem acum la miezul problemei, pornind de la tratamentul dosarului Ioan Roşca, discret ascuns în 35/P/2006 , 75/P/1997 şi Xn/P/Yn . Faceţi o excepţie şi citiţi dosarul meu, sau măcar plîngerea mea iniţială, de o pagină. Ţinta ei vă va zgîria ochii: cercetarea modului în care conducerea FSN a reprimat în 1990 pe cei care au cerut epurarea instituţiilor statului şi judecarea autorilor genocidului comunist. Deci eu am cerut clar cercetarea complicităţii liderilor FSN la un genocid, care a continuat prin contrarevoluţie, război civil şi tranziţie criminală. Asta nu lasă loc speculaţiilor despre termene de prescriere. Ori e adevarat ce am reclamat - o crimă complexă continuată, imprescriptibilă (pe de o parte) şi neprescrisă (pe de alta) , care trebuia neapărat penalizată (iar neinculparea, e o parte din crimă) - ori nu. Aţi tranşat prin cercetări această problemă fundamentală, reiterată continuu în dosarul alcătuit de mine, la care nici nu îndrăzniţi să vă referiţi? Cît timp o evitaţi, îmi refuzaţi dreptul la justiţie, căci, vă convine sau nu, aceasta e plîngerea mea.
   De unde ştiţi că mineriadele şi celelalte represiuni (inclusiv cele din Piatra Neamt) nu fac parte dintr-un genocid la care poporul român a fost supus cîteva decenii? Aţi ajuns la concluzia că reprimarea adversarilor FSN în 1990 nu a vizat pensionarea generoasă a zeci de mii de Nicolski şi Drăghici, blocarea acţiunilor foştilor deţinuţi politici, îmbogăţirea securicomuniştilor, jefuirea României, rămînerea Tovarăşilor la cîrma statului? Cînd? Cum? Unde poate consulta studiul acesta, care v-a dus la NUP, publicul care vă plăteşte salariile nejustificate?
   Ascunderea sub preş a dosarului Ioan Roşca- Piatra Neamţ dovedeşte complicitatea continuată a procuraturii, care ar trebui penalizată ca atare, dacă regimul de la Bucureşti s-ar schimba cu adevărat. Caz în care, dispariţia dosarului, pe care nu păreti a-l fi observat, şi pe care vă cer insistent să mi-l puneţi la dispoziţie (şi pentru a vedea dacă-l mai găsiţi) ar constitui o agravantă Vreau să văd ce a facut procuratura in/din dosarul meu. să verific daca mai exista ce am depus eu (comparînd cu exemplarul rămas la mine). Nu voi face greva foamei pentru asta. A trecut faza candorilor justiţiare. A venit timpul să o faceţi dv.

   Ioan Roşca, 25 martie 2011