Nu intentionam sa reiau tema relatiei dintre istoria holocaustului si a genocidului comunist, pentru ca o consideram o diversiune inoportuna. Am fost deja angrenat acum citiva ani intr-o astfel de discutie, sterila si iritanta, pe Internet (vezi unele texte la adresa: http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/irosca/step1/p1995-1996/default.asp.htm)
     Stiu ca nu se poate discuta normal un subiect confiscat de inchizitia "anti-antisemita".
      Intervin insa, pentru ca nu as vrea ca polemica actuala sa se limiteze la un fragment izolat artificial dintr-o problema mai larga si mai importanta, pe care am semnalat-o in titlu :
      Romania este libera, sau are noi stapini, de care trebuie sa asculte, orice i-ar cere ?

     O tara care incearca sa scape de sub tutela Moscovei, integrindu-se in Europa, in NATO, sau in "axa Tel Aviv-Washington- Londra" trebuie sa-si puna intrebarea : ce inseamna exact "integrare"? Un partenariat, o relatie de respect si sprijin reciproc? Sau o acceptare a vasalitatii si aservirii? Renuntam la independenta, in speranta ca noii Stapini ne vor "apara" de cei vechi si ne vor trata bine? Decidem ca idealurile de neatirnare sint depasite si ca Romania nu poate trai decit supusa unei "Porti"? Sau credem in continuare ca numai autonomia permite unei comunitati sa-si urmareasca interesele si sa-si implineasca destinul?

     Degeaba incearca unii sa escamoteze aceste intrebari, pentru a nu frina "aderarea " dezinformat-entuziasta- care reflecta disperarea la care a fost adus poporul roman.
     Faptul ca primul lucru pe care ni-l cer noii "aliati" este sa ne cerem scuze pentru intrarea Romaniei in razboiul de dezrobire a Basarabiei, sa renuntam la rezolvarea nedreptatilor istorice, sa darimam statuile lui Antonescu, sa reintroducem delictul de opinie si politia gindirii, sa scriem intr-un anume fel cartile de istorie, sa repunem pe rol procesul nazismului in loc sa facem procesul comunismului – ne aminteste la ce te poti astepta daca renunti la autonomie. Ar fi pacat sa nu profitam de acest semanal de alarma.
     Consider deci extrem de oportuna interventia domnului Portocala, in momentul in care ambasadorul Guest a dat semnalul "etapei"- cerindu-ne sa ne facem mea culpa colectiva, tot noi, victimele lagarului comunist (dominate inca de vechii tortionari). Si salutara interventia domnului Goma, in fata dictatului anti-romanesc al unei "comisii" vadit nelegitime si partinitoare.

     Ce ni se cere?
      Sa asumam fara cricnire un "holocaust" cu proportii si sensuri hotarite de altii.
     Sa facem iar condamnarea criminalilor nazisti, uitind procesele sinistre care au avut loc dupa 1945, neglijind faptul ca antifascismul a fost unul dintre alibiurile groaznicei represiuni comuniste.

     Sa ne denuntam inaintasii ca "antisemiti", pentru ca au manifestat ingrijorare si opozitie fata de cucerirea unei puteri economice disproportionate de catre emigratia evreiasca, care a intrat masiv in Romania intre 1840 si 1940. Sa nu reamintim contextul in care s-au produs pierderile evreilor (razboiul mondial, harta politica a Europei dominate de Hitler, tragica retragere a armatei romane si perceperea evreilor din Basarabia ca ostili etc).
      Sa nu analizam contributia evreilor la instalarea comunismului, sa declaram prioritar genocidul altui neam, de acum 60 de ani (ras-judecat si condamnat) fata de cel caruia neamul nostru ii este inca victima.
     Sa declaram ca Eminescu e vinovat pentru Auschwitz. Si noi toti, responsabili.
     Sa platim din bugetul alimentat din buzunarele victimelor saracite ale comunismului "despagubiri" (pe care le-am putea considera un fel de bir, pus de noii stapini).
      Si toate astea, intr-un moment in care cei care ne pretind scuze si doresc reparatii- comit apartheid si genocid (de citeva decenii !) impotriva poporului palestinian- pe care l-au deposedat de pamint.In timp ce aliatii lor americani (care ne impun "linia")- comit abuzuri abominabile si crime de razboi- acte care le distrug reputatia democratica, amintind ingrijorator de belicismul hitlerist.

     Pentru cei care nu inteleg de ce se intimpla toate acestea e bine sa adaugam un fir, fara de care nu putem tese o explicatie coerenta.
     Statele Unite, colosul mondial in extensie imperiala (in bratele caruia cautam azi protectie si bunastare) sint in acest moment dominate de grupari politice aservite regimului din Izrael. Situatia, foarte grava pentru o natiune cu traditia libertatii, va fi rezolvata de poporul american- sau va genera un nou val de antisemitism.

     Numai lipsa crasa de informare (sau mai rau, utilizarea exclusiva a mediei corporatiste) ascunde romanilor acest adevar al dependentei politicii SUA, pentru care exista dovezi zdrobitoare (la nevoie pot reveni pe acest subiect, cu o multime de argumente, extrase din surse incontestabile).
      Situatia este deci paradoxala, produce confuzii si reclama o limpezire.
     Traditionalul pro-americanism al vechilor anti-comunisti este azi in impas. "Tovarasii de drum" , pe care ne-am bazat pentru darimarea comunismului- se arata azi putin dispusi sa duca operatia la capat. Ei se aliaza fara probleme cu ariergarda comunista convertita la capitalism, ne dau semne clare ca nu vor Procesul Comunismului si ca au cu totul alta agenda (vesnic prioritarul holocaust, interese de afaceri care cer stabilitate, lupta cu "terorismul" etc.)
     Occidentul, luptind impotriva nazismului, in alianta cu URSS- a aparat evreii de buldozerul lui Hitler si a tolerat buldozerul comunist. Asocierea unor evrei la crimele celui din urma a avut explicatii si are consecinte importante azi. Axa Tel Aviv-Washigton-Londra- nu vrea procesul comunismului ! Ne propune in loc, un nou proces al nazismului...

     Ce facem ? Ne supunem?
     Iata intrebarea camuflata cu tot felul de consideratii savante.
     Raspunsul: "E nedrept dar nu avem ce face", stirneste a doua intrebare incomoda: "Atunci de ce ne grabim sa ne inrolam in aceasta axa?" Si apoi, daca se trece de aceasta printr-un atificiu retoric, dam de una greu de evitat: "Ce cauta un anticomunist intr-o alianta care nu il va lasa niciodata sa depaseasca protestul steril?"

     Iata ce probleme de fond ridica episodul "Comisiei" care ne-a umilit in toamna, daca vrei sa le vezi.
     Dar cine sa le vada si sa ajute pe altii sa le vada? Intelectualii aserviti de la Bucuresti, care spera mici atentii de la noii Stapini ?
     Multi fac ce au facut si inainte, cind salutau inteligent supunerea fata de Moscova. S-a schimbat doar directia nu si esenta instinctului de obedienta. Nu e intimplator ca acestia se afla din nou de cealalta parte fata de Goma.
      Pentru altii, poate, cauza ratacirii e o crasa incultura politica, acoperita cu poze intelectualiste.
     Interventiile domnilor Goma, Portocala si Culcer sint deci salutare. Sper sa produca un curent de trezire si renastere, fara de care sintem pierduti.

      Nu ne putem baza pe puterea de la Bucuresti , total indiferenta fata de interesele profunde ale neamului romanesc, dispusa sa ne vinda la solduri: paminturile, padurile, fabricile, bratele, femeile, copiii, istoria, constiintele.
     Cei care au terorizat, distrus si jefuit Romania nu vor decit sa evite Procesul comunismului , Contrarevolutiei si Tranzitiei. Sa se instapineasca definitiv, ca arendasi ai unei neo-colonii. Clasica pozitie a boierilor fata de Poarta. Concureaza intre ei sa coboare pretul Tarii.
     Puterea face deci orice pentru a i se uita pacatele, a i se neglija nelegitimitatea si a i se lasa prada in gheare.
     Iar populatia nu mai are capacitate de reactie, fiind alienata de privatiuni, intoxicata de propaganda si degradata de compromisuri.

     Cei citiva care nu se cumintesc si semnaleaza anormalitatea modului in care ne lasam tratati- vor fi uriti, boicotati, marginalizati, izolati, acuzati de antisemitism etc. Vor fi determinati sa se justifice, sa treaca in defensiva, sa se ascunda in transee.
     Ar trebui sa nu ne lasam intimidati, raminind in acuzare. Nu am facut rau nimanui. Noi cerem socoteala altora, care au facut.
     In loc sa ne repliem in aparare, sa punem fara menajamente intrebarile decisive:

     E bine ca Romania sa-si piarda autonomia? E normal sa ni se impuna prioritatile altora?
     Asta e pretul "securitatii" cistigate prin schimbarea "Portii", de la "Est" al "Vest"?
     De ce nu a fost expusa situatia, clar, populatiei? De ce nu a fost intrebata ea limpede daca mai vrea sau nu sa traiasca intr-un stat independent?

     In rezumat:
1. Ma alatur pozitiei domnilor Goma, Portocala si Culcer- considerind injusta, nociva si jignitoare holocaustizarea Romaniei.
2. Chiar daca punctul de vedere evreiesc ar fi legitim, impunerea lui la Bucuresti este nefireasca. Noi nu dictam Izraelului ce sa scrie in cartile de istorie ( de exemplu despre participarea evreilor la genocidul comunist).
3. Modul in care s-a cedat teren unor interese straine, arata ce valoare are dogma -raspindita azi intensiv- ca aservirea Romaniei e preferabila autonomiei.