Cea mai napastuita si mai amenintata cu disparitia, dintre toate comunitatile de romani, este aceea din Valea Timocului. Situata in nord-estul Serbiei si strabatuta de raul Timoc, zona cunoscuta ca Timoc sau Valea Timocului este leaganul unei grupari compacte de cateva sute de mii de romani ce traiesc in 300 de sate si 20 de orase. Biserica Ortodoxa Romana este unica Biserica nerecunoscuta de catre statul sarb, iar romanii timoceni singurii nerecunoscuti ca minoritate etnica. Asa a fost pe vremea dictatorilor comunisti Tito si Milosevici, asa a ramas si sub noul regim asa-zis democratic. Romanii din Timoc nu au voie sa vorbeasca romaneste la biserica, gradinita sau scoala; se nasc, se casatoresc si sunt inmormantati in limba sarba in biserici sarbesti, construite cu sute de ani in urma de domnitori romani.
La sfarsitul anului trecut, romanii din satul Malainita (plasa Negotin, judetul Bor) au reusit, sub pastorirea preotului Boian Alexandrovici si pe proprietatea sfintiei sale, sa construiasca si sa sfinteasca prima biserica romaneasca din Timoc - in care au rostit prima oara "Tatal nostru" in romaneste. Biserica este sub jurisdictia Episcopiei Romane de la Varset, condusa de Episcopul roman Daniil Partosanu.
Acest act a declansat o virulenta campanie a Bisercii Ortodoxe Sarbe, a presei si autoritatilor locale impotriva romanilor timoceni, acuzati de separatism si uneltire cu reprezentanti ai statului roman; autoritatile locale au inceput chiar demersurile, la sfarsitului anului trecut, pentru demolarea bisericii. Episcopul sarb Iustin, despre care s-a aflat ca "vrea sa sparga biserica", a declarat ca va intenta proces penal impotriva episcopului Daniil, acuzat de apel la separatism, iar ipodiaconul Boian Alexandrovici, care a primit numeroase amenintari cu moartea, a fost chemat, pe 24 ianurie 2005, la Politia Negotin, si amenintat ca va face trei ani de inchisoare si ca vor fi daramate si biserica si propria-i casa, declarata de sarbi drept casa parohiala.
Intr-o convorbire telefonica, in seara zilei de 13 februarie 2005, parintele Boian Alexandrovici ne-a declarat ca romanii din Timoc nu vor decat sa se opreasca asimilarea, sa aiba biserica romaneasca si limba romaneasca; au cerut doar drepturile pe care alte minoritati din Serbia, inclusiv tiganii, le au: educatie, ziare, emisiuni la radio si TV in limba lor materna.
Problema cea mai mare o au romanii din Timoc cu Biserica Ortodoxa Sarba - care este stat in stat, avand o deosebita putere in Serbia - si cu autoritatile locale (nu si cu populatia sarba locala). Desi Biserica Ortodoxa Romana a purtat patru convorbiri cu Biserica Ortodoxa Sarba, rezultate nu au aparut pana acum. Preotii care slujesc in bisericile ortodoxe sarbe din Timoc sunt adusi din alte zone ale Serbiei, si fac atmosfera neplacuta romanilor, incitand populatia impotriva lor, si acuzandu-i de tot felul de rele.
Din 1833 n-au mai existat scoli in limba romana, de aceea romanii din Timoc nu stiu sa scrie si sa citeasca in limba romana, de aceea graiul lor a pastrat savoarea si puritatea acelor timpuri, pastrat departe de civilizatie si de tara-mama; copiii lor sunt obligati sa mearga la scoala cu un an mai devreme, ca sa poata invata limba sarba, in care isi vor face, mai departe, toate studiile. Ura sarbilor este atat de mare fata de tot ce e romanesc, incat copiii sunt batuti daca vorbesc romaneste la scoala sau la gradinita; toti cei care sunt romani sunt considerati rasa inferioara, si tratati ca atare; "a fi roman este ceva de rusine".
Romanii din Timoc, spune parintele Alexandrovici, nu vor decat sa aiba drepturi in tara lor, pentru care au luptat mosii si stramosii lor; nu vor decat sa-si pastreze limba si cultura, sa fie respectati.
Un mare pas inainte a fost facut zilele acestea, cand la Negotin a avut loc o intalnire cu autoritatile de la Belgrad - la care primaria de la Negotin nu a fost prezenta; a fost pentru prima data cand autoritatile de la Belgrad au aflat direct de la ei, ce vor cu adevarat romanii din Timoc: vor doar sa vorbeasca, sa se roage, sa scrie si sa citeasca in limba lor materna, romana.
"Romania e tara-mama, e vatra noastra duhovniceasca", spune parintele, care cere ajutorul opiniei publice romanesti si, mai ales, al Bisericii Ortodoxe Romane pentru oprirea demolarii singurei biserici romanesti din Timoc.
"Ne rugam de biserica noastra sa mai incerce, sa ne faca auziti in lume", isi incheie pledoaria, cu durere, parintele Boian Alexandrovici.
Este un apel catre romanii de pretutindeni, care pot face auzit un glas inabusit de intoleranta. Daca scrisoarea trimisa presedintelui Basescu nu a primit nici un raspuns, daca autoritatile romane nu acorda atentia cuvenita tragediei romanilor din Timoc - asa cum au facut si in cazul copiilor din Transnistria -, daca MAE considera ca si-a facut datoria doar fiind "la curent, in detaliu, cu situatia creata", singura salvare ar fi o actiune concertata a opiniei publice romanesti.
Elena Andronache, GID