Apel pentru desavarsirea revolutiei

1. Catre conducerea tarii

I. La ora actuala situatia in România este extrem de complicata. Vechiul regim a reusit sa instaleze cancerul in sufletul societatii si fiintei romanesti. Rod al unui sistem generator de patologie, individul a fost obligat sa se salveze pe singura usa pe care sistemul, cu perfidie, a lasat-o deschisa: cea spre necinste!

"Utopia" lui Orwell a fost la noi confirmata, "comunismul "a cistigat partida cu poporul român! Mostenirea pe cere ne-a lasat-o este vinovatia generala! Ne putem intreba despre oricine: "cum s-o fi descurcat?" (eu de exemplu nu am putut supravietui din salariul de inginer, pe care 1-am completat din "preparatii"). Se impune insa sa tragem o linie de demarcatie intre cei care s-au aparat si cei care au atacat, intre cei care au cedat puterii , si care s-au confundat cu ea! Numai o spargere a blocului vinovatiei generale poate crea o majoritate pentru fortele care vor sa apere revolutia de pericolul farsei care o ameninta iminent!

Acceptind numai persoanele "imaculate", putem avea surpriza unei zdrobitoare minoritati in rindul celor inaintati in virsta! Intransigenta totala, ar sorta pe cei foarte tineri, a caror lipsa de maturitate poate compromite buna intentie ! Si au deci nevoie de ajutor, pentru a se putea iesi din impasul creat de curatenia imatura alaturata maturitatii necurate! A nu gasi un compromis acceptabil inseamna a face jocul fostilor mercenari ai puterii. 0 prima tactica ar fi sa ajutam pe micii vinovati (care s-au aparat prin metode anormale in conditii anormale, fara a violenta si parazita tovarasii de suferinta) sa se descotoroseasca de complexe, ispasind rusinea printr-o angajare ferma in frontul deschis al revolutiei !

Incriminarea neselectiva a oportunismului ar putea provoca o paralizie generala, o teama sau jena de o lua o pozitie. Dati tuturor dreptul de o sprijini revolutia, pe care, instalarea principiului "tacerea e de aur" ar putea-o compromite grav! Mai grava, practic, decit adeziunea activa oportunista ("nu ma scuz, dar vreau sa ajut!") este pasivitatea, timiditatea, care ascunde o lasitate iresponsabila!

Contraatacul vinovatilor, care se arunca in fruntea noilor organigrame, nu trebuie denumit oportunism! Respectivii stiu foarte bine ca nu-si vor putea pastra pozitia, ei fac, mai mult sau mai putin constient.un "joc secund", periclitind stabilizarea situatiei, compromitind noua conducere, micsorind forta undei de soc a evenimentelor, care risca sa-i striveasca.

Acest contraatac disperat a reusit aproape peste tot! Intreaga tara este paralizata. Sint multe judete peste care revolutia nici nu a trecut! Frica, devenita puls intern al românilor, continua dictatura ! Ea este garantul "stabilitatii" generale, la care guvernul pare a tine cu orice pret! B drept ca, in lipsa ei, s-ar produce probabil in România o debandada cu urmari catastrofale ! Dar un astfel de echilibru are doua defecte majore: e foarte fragil si degradant! Miezul sau funest trebuie inlocuit!

Reactia noii conduceri la aceasta situatie exploziva demonstreaza, cred eu, nu rea credinta, ci incapacitate intelectuala! Degradarea scarii de valori ii orbeste pe cetatenii romani care nu sesizeaza mediocritatea, necontemporaneitatea unor "rafinati" strategi, care se afla in conducerea actuala a tarii! Acesti "fruntasi la sat" sint virfurile spirituale ala enormului organism de esenta nespirituala care a format pina acum suprastructura sociala romaneasca! Asteptam cu totii iesirea in scena a valorilor autentice, netocite de dialogul cu "ideologia comunista", capabili de manevre la marile temperaturi ale spiritului si la marile presiuni ale realitatii!

Valorile retrase din pudoare si timiditate nu ne aduc azi ajutorul atit de necesar! Dizidenta nedublata de inteligenta si competenta nu are ce cauta in conducerea tarii, locul ei meritat este in muzeul eroilor neamului si in cartea de istorie. Nu pot fi gasiti intre cei 23.000.000 de români persoane care sa intruneasca: inteligenta, competenta si probitate morala?

Sintem siliti sa dam aceasta interpretare jignitoare apelului, pe care guvernul il face "viciosilor cu experienta". Prudenta mediocra care a impins FSN-ul catre acest gest, ii demonstreaza imaturitatea!

Fac apel "frontului" sa realizeze ca risca sa se compromita definitiv (producind o grava destabilizare) daca nu iese in intimpinarea nazuintelor poporului! Mai concret, ii informez ca, in tara, apelurile la reconciliere, nedublate de o pozitie ferma, explicita, fata de boala societatii romanesti, au produs un efect paralizant, dezastruos! Controlati focul revolutiei pentru a nu degenera in incendiu devastator, dar nu stingindu-l de tot! Scara indemnurilor are o forma ingrijoratoare: nu va razbunati (frumos!), nu va certati(curios!), nu va miscati fostii sefi (dubios!), nu denuntati decit cu dosare complete doveditoare(straniu!) , asteptati ordinele noastre (scandalos!), caci urmarim reconcilierea totala {rusinos!), scop in care va propunem urmatorii ministri(clarificator!) carora adresati-le cererile de curatire la nivele superioare (mincinos!).

Nu va puteti imagina ce soc au produs in tara acsste indemnuri, cit de mult au convenit fostilor nostri..." Tovarasi ". Am fost imediat amenintati cu acuzatia de anarhism destabilizator, toti cei care am vrut sa creem preminele insanatosirii exprimindu-ne liber opiniile! E culmea, tot noi sintem in pericol, in timp ce fostii pungasi sint aparati, cu multa ingaduinta! "Cine nu e cu frontul, e impotriva noastra!" - ne-o spun fostii secretari de partid, fostii activisti zelosi, fostii gestionari mafioti, fostele miini de fier care supravegheau exploatarea si supunerea noastra.

Domnilor din front, nu ati gasit calea cea mai buna pentru o evita prabusirea economica, santajindu-ne cu ea! Acoperind puroiul cu pojghita noului patriotism nu veti vindeca boala, nu veti evita explozia! Cautati o cale inteligenta de a drena rana, facind posibila o adevarata convalescenta. Revolutia controlata de sus,pe care o manipulati, este originala, dar va fi greu de deosebit de o dictatura!

Nu va puteti face din satisfacerea nevoilor stringente ale populatiei un capitol politic, fara a trada tendinte demagogice si acaparatoare. Poporul pentru asta a luptat si sinteti pe cale de a duce la indeplinire ordinele sale ! Va vom multumi pentru eventuala acuratete tehnica, pentru calitatea onorarii acestei insarcinarii !

Sintem constienti ca bunastarea generala reclama mobilizarea generala, reclama munca si ca sinteti pusi intr-o situatii ingrata. Conflictul intre excitatia revolutionara si calmul necesar activitatii productive, accentuat de imposibilitatea renuntarii bruste la specialistii compromisi, care stirnesc iritare, in timp ce incearca sa asigure continuitatea procesului economic, este la paroxism! Poporul e dispus sa inteleaga situatia, angrenindu-se in munca, daca ar simti instalarea unei sinceritati totale, daca i-ar fi descrisa complet conjunctura facindu-i-se promisiunile si rugamintile de rigoare, indemnurile la munca nedublate de clarificari, nu vor produce efectul scontat, politica de strut nu va rezista tensiunii, chiar daca este reinstalata amenintarea!

Sa luam un exemplu: care este oare procentul populatiei compromise grav, angrenata in mecanismul mafio-inchizitoria care inca nu a fost demontat? Mult mai mare decit avem curajul sa recunoastem!Interesul de a tine in penumbra acest adevar, spaima de clarificare a celor vinovati, e o noua "pirghie" pe care se bazeaza "stabilitatea" actuala ! Intelegem si aici pozitia ingrata e conducerii, dificultatile pe care le poate produce denuntarea faptului ca au existat doua populatii romanesti: victima si capusa! La ce foloseste insa tacerea? Stim cu totii ca dusmanii poporului roman oprimat nu au fost doi oameni, ci poporul roman "oprimant".

Tocmai masivitatea acestei de a doua categorii face imposibil, nedorit si periculos un conflict cu victimele (mai ales ca distinctia este imprecisa!), facind oportuna o intelegere pasnica si chiar constructiva. La baza ei nu poate sta insa amnezia sau interzicerea sinceritatii, o astfel de solutie infantila nu promite nimic bun!

Folosind " pirghii" compromise (frica, lasitatea, mediocritatea) in reconstruirea unui echilibru, veti incropi o cladire care ne poate adaposti azi de frig, dar se va dovedi o adevarata capcana pentru copiii nostri, care se vor putea trezi prizonieri ai ei, victime ale prabusirii viitoare! Asigurindu-va popularitatea si sprijinul paturii compromisilor si inertilor, satiafacindu-le nevoia organica de ordine si disciplina, frica de tensiune si dorinta unei paci oarecari, veti trai doar iluzia unei solutionari! Zdrobitoarea majoritate manipulata care va trece in opozitie grupul celor constienti politic, moral si intelectual, nu va putea sadi un puiet viabil, fructele de miine ale unui asemenea copac ar fi amare!

Pentru a putea raspunde adecvat maselor populare evitind ca presiunea lor sa instaleze persoane incompetente in pozitii de decizie, dati satisfactie cit mai urgent cererii de curatire a personalului de conducere de elementele carieriste, lipsite de de scrupule care il invadasera! Unii dintre fostii conducatori tehnici din intreprinderile industriale, au facut eforturi remarcabile de salvare a economiei nationale in ciuda omniprezentei capusei politice. Ei au facut compromisuri pentru a rezista si a salva ce mai era de salvat.Trebuie ascultati, atunci cind vor da explicatiile necesare, pentru a nu fi savirsite nedreptati dureroase si a putea alege griul de neghina! Va fi foarte greu sa fie gasite criterii corecte pentru aceasta alegere, chiar punerea la vot putind fi o gafa, dindu-li-se lichelelor posibilitatea de a razbuna pe cei care au incercat sa-i puna la treaba! Trebuie parata tendinta de a considera ca in productie, lenea si blazarea erau forme de rezistenta . Rasturnarea mincinoasa a adevarului : rezistenta a fost tocmai incercarea disperata de a face treaba de calitate! Iata o alta dificultate cu care sinteti confruntati, pe care poate nici nu puteti sa o solutionati. Si cu toate acestea, o invaluiti in tacere, impiedicindu-ne sa va ajutam... prin simulacrul de contact cu poporul, care nu ne mai apere o nereusita, nici o neglijenta, nici o ingiijorare, ci un scandal!

II. Catre oamenii politici

Consideram ca nimeni nu are dreptul sa angajeze net tara la politica interna si externa fara o consultare a opiniei poporului, exprimata prin reprezentantii sai legali, alesi de catre oameni avizati, carora li s-a dat in prealabil sansa clarificarii situatiei sociale, economice, culturale, politice.

Mitul incapacitatii noastre politice trebuie darimat. El se bazeaza pe o situatie de fapt: paralizia sau deruta atitudinala a cetateanului român, dupa atitia ani de anestezie. Dar nu trebuie sade vina un complex. Educatia politica de care avem nevoie nu e chiar atit de stufoasa! O completare cu informatii exacte istorice, socio-economice, doctrinare a bunului simt si bunei intentii, nu e o sarcina prea dificila! Putem analiza peisajul politic capitalist contemporan, modelele sociale oferite dinspre toate punctele cardinale, cu discernamint si oarecare detasare critica, spectacolul pe care il ofera nefiind chiar de invidiat!

Sintem dimpotriva, intr-o situatie paradoxal avantajoasa: putem incerca o cale proprie, noua_, reala, evitind din mers, o data cu montarea unei structuri politice, inassi conceptul de politica, atit de viciat in decursul istoriei, incit a capatat un sens peiorativ, care provoaca aversiune poporului nostru! Putem oferi tuturor o lectie de "neo-politica" româneasca, evitind "cirpelile" si compromisurile la care au fost silite societatile care au evoluat firesc. Sa polarizam intruchiparea practica a politicului, spre sensul sau ideal de buna, inteleapta si dreapta organizare a societatii, intrind in acord cu trasaturile morale esentiale pozitive ale poporului nostru!

Din nefericire, conditiilie concrete de constructie politica sint foarte ingrate. Dificultatea esentiala este lipsa protagonistilor si a potentialilor lor sustinatori, retrasi in expectativa! Apoi vin greutatile practice... Se cere transformarea "detinutilor " din lagarul romanesc in "homo politicus", printr-o brusca "revelatie", urmata de o limpezire careia i se acorda patru luni!

Comentariile sint de prisos. Citeva fapte:

- toata lumea de bine are oroare de cuvinte ca "politica" si "partid"; incercarile de dezintoxicare vor vor intimpina o dirza si de aceasta data, nefasta rezistenta;

-altii, vor incerca sa faca un pact de neagresiune caruia ii vor spune "partid de consens", camuflind in spatele lui speranta amneziei generale.

-noile partide vor ajunge foarte greu la popularitate, capitalul lor doctrinar neavind inca audienta in sufletul majoritatii, ideile lor producind multora nedumerire si chiar...iritare; ele vor merge probabil pe cartea "dizidentei", polarizind nemultumirile fata de regim, dar aceasta

polariaind nemultumirile, dar aceasta va fi prima pildia de "tactica politica^"
stirnind ironiile românului, format la scoala lui Caragiale!

- incercind sa-si creasca zona de influenta, obsedate de prejudecata de a deveni puternice cu orice pret, ele vor avea tendinta de a propune platforme foarte eterogene, care sa devina atit de generale incit sa nu mai aiba personalitate, compromis care nu va fi in favoarea calitatii politice.

Eu consider mai sanatoasa cealalta tendinta, precizarea intentiilor unui partid incit sa reprezinte cu claritate nazuintele unei anumite categorii umane. Pretentia la superpopularitate si tentativa de monopolizare a scenei politice, ar fi daunatoare. Numai aparitia a zeci de partide mici, reprezentative si atra-gindu-si puternic simpatizantii , va putea constitui, la momentul oportun, o baza pentru o coalitie puternica!

S-ar instala astfel o conceptie morala asupra politicului, scopul scopul afilierii la un partid fiind, nu dorinta de a fi de partea unui invingator, ci sincera aderare la principiile sale (ceea ce eu nu vad posibil in cazul partidelor mamut care se ambitioneaza sa reprezinte pe toata lumea...). Am putea astfel spera la o participare masiva si serioasa a populatiei care va dori sa creada in ceea ce voteaza! O contopire a partidelor, in locul aliantei lor, ar putea demoraliza si dezgusta pe români, care nu vor gusta demagogia politica si lupta penibila pentru putere...

Politicieni, nu compromiteti accesul la politic al cetateanului roman! Nu ratati aceasta intilnire prin exhibitii desantat! Va aflati in fata unui popor prea lovit pentru a gusta dictonul "scopul scuza mijloacole". Reactia la astfel de procedee poate fi socanta!

Cred ca multipartidismul si probitatea politica sint strict necesare pentru sansa democratiei. Monopolurile si sefiile ne fac rau la stomac!

Sa aratam lumii ca, odata scapat din capcana in care cazuse, poporul nostru este "vaccinat", ca e in garda, ca e mai avizat in ceea ce priveste tacticile intunericului, ca e mai intelept decit societatile naive, care nu l-au cunoscut in plenitudinea sa revelatoare!

Sa ne folosim experienta devenind un turnesol al terorii politice!

III. Catre iubitorii spiritului

Dintre toate categoriile sociale, intelectualitatea romana a suferit cel mai grav atac: ea nu a fost doar pauperizata ci degradata, desfiintata de o presiune difuza dar enorma care a silit-o sa atinga temperatura topirii!

Apararea a fost ineficace. S-au format mici grupulete izolate in care adevarurile erau spuse in soapta. Incapatinatii erau bucurosi ca pot strecura un adevar intre norul de minciuni sau platitudini care il camuflau, ca pot trai un moment estetic, ca pot sesiza o aluzie subversiva, ca pot avea un schimb de opinii nepatologizat, ca pastreaza in inima lor, comoara sfinta a dragostei pentru valorile spirituale.

O supravietuire cu firimituri....care nu trebuie sa creeze iluzii: puterea a cistigat in runda intiia a luptei cu spiritualitatea romana, silind-o sa se retraga pe pozitii nesemnificative, sa lupte pentru obiective menite de fapt sa toceasca coltii, sa dreneze furiile....

Incepe acum a doua runda...Nu cred ca revansa poate fi luata, conservind ticurile apararii si declarind atacul ca neelegant!

Si eu am crezut ca a face din ura pentru opresor , un omnisubiect, o obsesie, un univers intern, era o cale de a ceda puterii, acceptind dereglarea, degradarea, incarcarea obsesiva a viselor, blocarea marilor nazuinte. De aceea am militat pentru apararea inaltimii la care se desfasoara aventura intelectului, pentru trairea in tensiunea intrebarilor maxime, generale. Am simtit necesara cresterea sanselor date incordarii spirituale prin largirea frontului cautatorilor adevarurilor universale. Am cautat chiar pirghii de actiune, vazind in perfectionarea fortei de ratiune si simtire, o cale de rezistenta a omului, la asediul intunericului.

Nu eram deloc singur in aceasta credinta, dar, din pacate, m-am simtit izolat in momentul in care mi-am concretizat actiunea, incercind atragerea intelectualitatii tehnice in miscarea de emancipare spirituala. Am cautat procedee de a stirni rezonante adinci, la nivelul structurii, tensiunii si ritualului stiintei, fata de marile intrebari si iubiri ale culturii "umaniste". M-am lovit insa de un zid de prejudecati, marginire, egoism si ingimfare care m-a silit sa ma retrag intr-o izolare "productiva", ale carei roade sint astazi gata pentru ... consum.

De cealalta "parte", intelectualitatea "neproductiva", iritata de neintelegerea, nerecunostinta si chiar ostilitatea societatii pragmatice, s-a contorsionat, stringindu-se in ea insasi pina la inacrire... si tradare!

Caci este o tradare a indragostitului sa faca din spiritualitate o specialitate, o reduta academica, un semn de noblete, un consens de casta, o pirghie de afirmare, a destrabalare exhibitionista, o marfa de troc, un masochism eterat, un ritual excitant, o terapie senzuala, o fuga de responsabilitate!

Iata contextul in care am crezut necesara interventia mea la televiziune, motivul apelului facut colegilor mei practicieni si teoreticieni ai stiintei, sa refaca unitatea frontului iubitorilor cunoasterii, sa ajute masele muncitorilor cu care coopereaza productiv sa inteleaga sensul actiunii intelectuale.

Au trecut insa de atunci peste doua saptamini si nu pot rezista dorintei de a vorbi din nou pentru a va semnala urgenta inchegarii unui organism care sa apere pozitia aparatorilor nazuintelor spirituale!

Toate eforturile mele de a sprijini inchegarea, unei astfe1 de actiuni care sa apere societatea noastra de atacul unui pragmatism irezistibil, s-au lovit de o obtuzitate spectaculoasa!

Actorii, pictorii, muzicienii, scriitorii, rafinatii intru cultura umanista, se declara "neutri" fata de tot ce nu priveste maniera lor de exprimare!

Nu-i stinjeneste posibilitateade a fi admisi la periferia societatii, alaturi de lumea "solida", productiva! Nu doresc ca esenta in numele careia se manifesta, sa faca parte din nucleul societatii, sa fie una din fortele ei polarizatoare!

Profesorii, cercetatorii sint foarte ocupati s ase justifice si sa acuze, sint interesati de viitoarea lor pozitie, de viitoarele lor drepturi. Nu par apucati de furia reabilitarii pozitiei educatiei in societate, nu considera ca linia frontului adevarat, care opereaza in fiinta umana, trece prin sala de clasa!

Inginerii, medicii, arhitectii inteleg datoria de a se incadra in efortul de consolidare a revolutiei, exact la fel cum au inteles si pe acela de a functiona corect in mecanismul comunist. Ei isi afirma cu mindrie apolitismul, declara ca nu raspund de marile probleme ale natiei, asteptindu-si.... drepturile.

Studentii si elevii nu doresc sa puna problema casei care li se cladeste astazi si in care vor trebui sa traiasca. Cer orice dar nu si garantia accesului la marile temperaturi ale gindirii, obligatia invatamintului de a se converti in catedrala a nazuintei umane dupa cunoastere. Sint ferm decisi si ei... sa nu participe la politica decit ca executanti, ca instrumente ale deciziilor, fiind oripulati de tentativa de a le influenta!...

etc... etc.... etc....

Toti asteapta.... sa vina de undeva dreptatea, adevarul si libertatea si sa se instaleze in sinul societatii noastre. Sint ferm decisi sa-si conserve neutralitatea politica.... o ingrozitoare naivitate!

Asteptati sa consumati fructele revolutiei?

Pofticiosilor! Luptati mai intii pentru sansa reusitei ei, atit de indoielnica in aceste zile in care retragerea voastra "elevata" lasa mina libera vechii "garnituri" de teroare si aventurierilor debusolati! Treziti-va odata si intelegeti necesitatea iesirii in arena politica a fortelor care sa apere sansa elevarii fiintei umane!

Va constituiti in asociatii profesionale care sa va apere interesele. Foarte bine! Dar dupa aceea, afiliati toate aceste organizatii intr-un front cultural general, atit de legitim, atit de frumos, atit de visat, atit de necesar, atit de posibil!

Astept stupefiat ca oamenii de cultura sa ia pozitie in acest sens, sa dea o sansa iubitorilor de spirit de a se unifica intr-o structura care sa-i apere si, prin aceasta, sa apere dimensiunea cea mai generoasa a omenescului!

Dar ei, tocmai acum, cind pericolul farsei politice a mediocritatii compromise este iminent, profeseaza pelerinajul si retragerea in meditatie transcedentala! Rugindu-va la Dumnezeu sa ne apere interesele, veti atrage dispretul fata de naivitatea impotenta a culturii, compromitind-o!

De aceea va previn ca daca cei in drept, marii nostri iubitori de cultura, nu vor demara imediat o actiune politica ferma, ma voi vedea obligat sa o fac eu, un oarecare inginer-matematician, dind publicitatii un program platforma pentru un partid al culturii a carei necesitate si obiective imi apar transparente.

Simtul ridicolului nu va mai putea mult timp sa-mi impuna tacerea, caci responsabilitatea incepe sa-l sufoce! Va dam numai citeva zile domnilor titani sa va definiti pozitia fata de spirit! Lipsa intelectualilor de pe scena politica creeaza un vid periculos care ii va separa de masa proletara, care are atita nevoie de ajutor, de orientare si nu va ierta rezerva "finilor", condamnindu-i mai tirziu, si marginalizindu-i!

Ratati astfel dreptul de a sustine ca organismele culturii trebuie sa fie a patra putere in stat!

Ioan Rosca, inginer - matematician

Bucuresti, 11 ianuarie 1990