Faceti loc, ca am dreptate!

     Penuria de mijloace de transport obliga calatorii din Romania 
comunista la o lupta apriga pentru urcarea in tren (autobuz). Cind , 
dupa asteptari nesfirsite  gloaba desalata tragea in fata peronului , 
marea de aspiranti la calatorie se repezea catre usa cu furie. Se 
forma un dop dens, prin care chiar si cei mai puternici aveau 
dificultati sa-si impinga in laturi concurentii. Incet , penibil , cu 
hainele sfisiate si fata congestionata, cite un fericit se prelingea din 
chinga multimii si curgea prin usa.
 
   In timp ce calatorii intrati se intepenesc pe culuar, multimea celor 
ramasi jos isi acompaniaza impingerea cu tipete din ce in ce mai 
revendicative : "Faceti loc, sa putem uraca si noi !";"Inaintati, ce 
dracu' v-ati oprit !"; "Ce stati , dati drumul la usa !", "Muta-ti ba 
fundul , ce-ai adormit acolo !"; "De ce v-ati oprit, dati-ne drumul sa 
trecem !"; "Duceti-va in spate, ca mai e o gramada de loc !"; "Fie-va 
mila am mama bolnava si e ultimul autobuz !"; "Faceti loc la copilul 
asta, ca se sufoca pe scara" .

     In acest timp , fetele calatorilor dinauntru sint cazute intr-o 
ciudata letargie, mai luminosa la cei ce au prins un scaun, mai 
incruntata la cei care stau in picioaare. Multi ramin in mijlocul 
culuarului ca loviti de trasnet.  Nimeni nu misca , nimeni nu se lasa 
miscat de implorarile celor de jos, chiar daca ramine inca loc in 
spate. De la un timp incep si urletele dinauntru : "Nu mai impingeti 
ca nu e loc !";"Dati-va din usa sa putem pleca !" ; "Ce dracu' face 
soferul asta !"...

   E momentul in care intra in scena personajul care ma fascineaza 
(femeie sau barbat, tinar sau batrin). Printre cei care se agita afara, 
e cel mai expresiv. Glasul i se aude tot mai tare si mai des : "Nu va e 
rusine, dupa ce v-ati  vazut cu fundu'n caruta , nu va mai pasa de 
nimeni ! E o garamada de loc liber. Inaintati, ca toti avem bilete ! 
Oameni sintem si trebuie sa ajungem fiecare acasa ! Uitata-te 
domnule ce nesimtire !" Inaripat de minie si incurajat de multime, 
omul nostru  se arunca cu toata puterea inainte. Talazul de carne 
zvicneste si ... minune, justitiarul se pomeneste inauntru. Colegii de 
jos il indeamna "Asa domnule , fa ordine , fa loc, sa intram si noi ! "  

   Si aici se produce schimbarea miraculoasa despre care voiam sa 
va vorbesc. Cu o viteza impresionanta trasaturile omului nostru se 
schimba, incordarea si revolta e inlocuita cu o mina obosita . Uneori 
se manifesta un pic de inertie si eroul mai arunca un "Faceti loc, 
oameni buni ..." . In curind, el devine insa tacut , sters , fara vlaga. E 
rindul unui alt justitiar sa denunte nesimtirea celor dinauntru. 
Printre altele , el ii arunca ultimului strecurat : " Te-ai muiat de tot 
acum ca te-ai vazut sus, da-te la o parte sa intram si noi !".  
Raspunsul nu intirzie : "Nu vedeti oameni buni ca nu mai e loc ? 
Unde sa ne mai bagam, ca si asa ne sufocam aici inauntru !  Hai 
nea'soferul inchide domnului o data usa asta ca ne-apuca noaptea 
aicea.! Da-te domnule jos de pe scara, sa putem inchide usa !"
    Justitiarul nostru , intelegind fulgerator adevarul de sus, il 
exprima tot atit de convingator ca atunci cind era jos ...
 
    Si uitindu-ma la gilceava batrinilor cu tinerii; la  revolutionarii pe 
care puterea ii ciocoieste; la imbogatitii pe care ii revolta calicimea; 
la vechiul emigrant pe care il deranjeaza noul venit; la  contestatarul 
ajuns stilp al disciplinei ca parlamentar; la "Nu dati decit cite'un 
iaurt sa ne-ajunga la toti" devenit "Da-mi sase ca am dreptu' sa iau 
cit vreau !";  la soldatul de ciclul doi razbunindu-se pe cel de ciclul 
unu; la spirala reeducarii de la Pitesti,      
     ma tot minunez cum metamorfozeaza dreptatea, cind schimbi 
pozitia  pe scara.

    Am dreptate ? Atunci faceti loc ... !

Ioan Rosca                                              22 august 1996