Actiunea pentru eliberarea Romaniei - 2
- propagarea explicatiei eliberatoare -
1. Eliberarea Romaniei: de la teluri la metode
Intrebarile despre ce si cum trebuie facut pentru eliberarea Ronmanei nu pot fi separate de "De
ce?"-ul in care isi au radacinile. De aceea, in acest text, dedicat mai curind formelor de actiune,
vor apare si unele consideratii care rafineaza motivele interventiei pe care am propus-o (la 27
septembrie ) in platforma "Actiunii pentru Eliberarea Romaniei" (A.E.R.).
Ma voi concentra aici asupra unei strategii pe care am putea-o numi "razboi informational" ,
"contra-propaganda" , "anti-manipulare" sau (in termeni pozitivi) "iluminism politic" , "
propagarea explicatiei eliberatoare", sau (in termeni mai descriptivi): intretinerea unui val de
informare explicativa pentru contagierea spre Bine , Adevar, Dreptate, Cinste, Munca,
Solidaritate, Responsabilitate, Frumusete, Profunzime.
Vreau sa precizez de la inceput ca nu afirm ca aceasta ar fi singura cale. Las altora provocarea
de a elabora analize privind alte piste (proteste, presiuni asupra partidelor etc). Voi reveni si eu
asupra unora.
Incep insa cu "iluminarea" pentru ca o consider la baza tuturor. Am vazut organizari geniale,
negocieri subtile, confruntari curajoase- care au esuat pentru ca nu au dispus de energia unei
participari masive, de calitate.
2. Evadarea din capcana infringerilor superficiale
De 15 ani , noi, cei ce dorim emanciparea Romaniei, scoaterea ei din ghearele Mafiei care o
sufoca, pendulam dureros intre entuziasm si dezolare.
Asa se produc depresiunile, lehamitea si renuntarile. Asa se caleste scepticismul.
Ne lovesc votarile nefaste, tradarile unor persoane sau formatiuni, confiscarile unor cauze. Ne
credem siliti sa alegem intre speranta si luciditate. Ajungem uneori chiar sa regretam
"chilipirurile" ratate pentru o consecventa paguboasa si fara orizont.
Rataciti in lumea efectelor, nici nu ne mai dam seama ca am fost deturnati de pe frontul
cauzelor.
Falimentam pentru ca investim in persoane, grupari sau evenimente - in loc sa ne ancoram
adinc in spatiul ideilor (valorilor) profunde, acolo unde luciditatea poate convietui cu abnegatia
si candoarea poate fi consistenta.
Pierzind batalii pe terenul faptelor, cedam si transeul credintelor. Loviti afara, ne lasam surpati
si inauntru.
Daca nu vedem " ce e de facut practic", intr-un context nefavorabil, renuntam la a mai cauta
mai departe, cu rabdare, o solutie.
Neputind pedepsi un viol, ca sa-l depasim mai usor, nu-l mai denuntam intransigent,
legitimindu-l dinspre victima, adincindu-l (despre aceasta prabusire ireparabila- vorbeste ultima
pagina din "1984" si intreaga "experienta" de la Pitesti )
Nu e usor. Traim un contrast dureros intre nazuintele noastre si realitatile pe care le-am dori
schimbate. Organismul romanesc e atit de intoxicat de paraziti, atit de profund corodat, incit
ideile cele mai sanatoase, initiativele cele mai fecunde, persoanele cele mai bine intentionate-
apar intr-o lumina derizorie, de utopie.
In vremuri canceroase, normalul apare ca extrem si invers. Reperele fiind masluite, referintele
la ele deformeaza.
Cutezatorii se pomenesc in posturi ridicole, omeni rezonabili sint transformati in stranii
"DonQuijoti"- pentru ca altii au schimbat tintele firesti in mori de vint.
Cei nealienati (nedomesticiti), ce-si conserva credintele si energia, apar ca exaltati, visatori,
obsedati, posedati de elucubratii.
In timp ce sinuciderea morala se propaga nestavilit, ca "realism"...
3. Nevoia de dezintoxicare spirituala
Lista esecurilor taberei anti-mafiote (anti-comuniste, anti-securiste – dar deja nu mai avem
termeni eficaci) e greu de digerat (depasit).
Rezistenta, incoerenta, nu a reusit inca sa atraga ( convinga, contamineze) poporul roman in
lupta impotriva capusei sale.
Explicatiile sint multe.
Eu ma voi opri doar asupra uneia , cred, esentiala: mentalitatea majoritatii romanilor, tot mai
precara lor conditie spirituala.
Acesta este rezultatul experientei sociale si politice individuale si colective, al conditiilor
economice degradante, al educatiei si informarii toxice.
Sint constient ca lupta pentru supravietuire si observarea comportamentului inconjurator au rol
hotaritor in formarea atitudinilor, valorilor si opiniilor. Dar lucreaza aici un cerc vicios: ce sintem
determina ce facem- si reciproc.
Asadar, nu neg ca o pirghie educationala ar fi schimbarea conditiilor de viata (si urez succes
celor ce vor sa mearga pe aceasta cale). Eu insa voi vorbi aici de ceea ce putem face inainte de a
astepta ca oamenii sa devina altfel, pentru ca traiesc altceva.
Ce putem face pentru ca ei sa prinda gust pentru un alt mod de a fi, incit sa inceapa sa lupte
pentru a-l cuceri ?
Celor ce nu cred ca oamenii pot adopta credinte si valori care sa le formeze teluri, capabile sa
le polarizeze apoi actiunile- le voi aminti experiente majore ca : religia, iluminismul,
comunismul etc.
Bucla a fi- a vrea- a face poate fi amorsata si dinspre credinte. Avem azi (din pacate) exemple
nenumarate de formare a conceptiilor prin manipulare , publicitate si propaganda.
Omul recent (in sensul propus de domnul Patapievici) este tot mai modelabil din afara spre
inauntru. Priviti-l cumparind obiecte oribile, scumpe sau inutile pentru ca i se spune insistent ca
ar trebui sa le vrea. Priviti-l gaurindu-si nasul pentru ca in acest an se poarta cercei. Priviti-l
urmarind fascinat cele mai imposibile stupiditati , pentru ca televiziunea il convinge ca le-ar fi
simtit nevoia. Priviti-l maltratindu-si concetatenii pentru ca e determinat sa-i perceapa ca
dusmani. Priviti-l dorind intens un lider politic necunoscut, dar pe care media il afiseaza
repetitiv. Priviti-l crezind tot ceea ce trebuie sa creada. Priviti-l lasindu-se scopit de miez mistic.
Priviti-l lasind sa i se instaleze goliciunea in suflet pina cind nu mai poate sa se uite in prapastia
ei.
Cu mijloacele actuale de (dez)informare si (de)formare, se poate cladi in minti aproape orice.
Inginerie cognitiva, in masa... Un mare numar de experti in media au aratat deja capitalul
nelimitat de manipulabilitate a "publicului", penetrabilitatea sa stupefianta la publicitate, moda,
si propaganda.
Media nu mai e pusa sa reflecte lumea , ci sa o construiasca.
Cine o domina, tine publicul de creier.
Se intimpla asa, pentru ca materialul cognitiv e plastic. Sintem condamnati la devenire- sub
influente, aceasta e conditia noastra spirituala. A fi pasiv pe frontul propagandistic nu inseamna
decit a lasa in voie armata dusmana.
Nu cred ca e nevoie sa dau aici exemple care releva in ce masura societatea contemporana e
bazata pe manipulare, contagiune si influenta. Si nici trecutul nu arata altfel (doar ca
instrumentele nu erau atit de eficace...).
Voi semnala doar extraordinara intuitie a lui Orwell , care arata, in "1984", ca domesticirea
cetatenilor are ca prima pirghie masluirea primitivelor conceptuale.
Antidotul eliberarii nu poate ocoli acest aspect.
4 . Ascunsa linie a frontului
Evolutia Romaniei, dupa 1989, poate fi si ea inteleasa limpede, prin prisma dezinformarii.
Intoxicarea ideologica a fost explotata de expertii securi-comunisti dupa "revolutia" lor (care a
confiscat-o pe a noastra...) in care s-au pretat la a culege ce semanasera o jumatate de veac.
Manipularea desantata (prin presa, televiziune si informatori)- a format (mai ales in perioada
1990-1992) viziunea politica a alegatorilor. Restul nu a fost decit consecinta.
Amintiti-va razboiul (pierdut) pentru lamurirea telespectatorilor. Daca, imediat dupa 22
decembrie, s-ar fi transmis intens emisiuni explicative anti-comuniste, am fi avut alta istorie.
Minerii si alti "oameni de bine" (nesecuristi) ar fi vazut si actionat altfel daca ar fi inteles
altceva.
Extraordinara lupta a protestatarilor din ianuarie-iunie 1990, pentru intrarea in emisie, nu a fost
platita intimplator cu vieti omenesti. Razvan Teudorescu nu e un vinovat minor.
Dupa ce momentul critic a trecut, revolutia a fost deturnata, "alternativa" a fost compromisa si
populatia inchisa in apatie, Tovarasii au mai putut relaxa putin propaganda.
Dar actuala campanie de confiscare a ziarelor si televiziunii arata ca ei nu vor ceda fara lupta
controlul asupra mintilor romanesti.
Aici e deci ascunsa linie a frontului.
De aici putem deduce importanta luptei in plan informational si intui ce avem de facut.
5. Ce s-ar putea face
a Trebuie sa cucerim canale eficace de informare a populatiei.
b Sa ocupam avant-posturi in radio-televiziunea si presa existenta.
c Sa infiintam posturi de televiziune de contestatie, cu acoperire nationala.
d Sa redeschidem posturi de radio ca "Europa Libera", dar care sa fie de data aceasta doar ale
noastre, nu ale unor puteri care sa le poata orienta si inchide conform altor agende.
e Sa luam pozitie public, peste tot in lume; sa facem valuri cit mai vizibile si contagioase.
f Sa antrenam in protest romanii iesiti afara, deci scapati din corsetul mediatic intern.
g Sa ne explicam celor de alaturi, ca sa ni se alature cit mai multi, din aproape in aproape.
h Sa cooperam cu "luptatorii explicationali" raspinditi in toata Romania.
i Sa pornim si sa intretinem curentul de A.E.R prin Internet, arma cea mai greu de parat.
Putem folosi modelul unor actiuni anti-manipulare desfasurate in lume in ultimii ani.
Omologii nostri occidentali (si nu ma refer aici la garniturile la putere...) au inteles mai demult
ca informarea eliberatoare de constiinte, conditioneaza lupta pentru libertate.
Barajul mediei "oficioase" (ce "modeleaza" mentalitatile in directia convenabila puterilor care
"gestioneaza democratia") a fost strapuns in ultimii ani cu formidabila arma care e, inca,
Internetul.
Nu putem face revolutie fara revolutionari. Revolutia franceza din 1789 (cu cuceririle si
erorile ei), a fost precedata (pregatita) de citeva decenii de iluminsm.
"Schimbarea" presupune forte politice si alegatori cu un anume fel de conceptii. Votul
alegatorului, gestul politicianului- sint determinate de o judecata. Aceasta se face in functie de
context dar si de gindirea care o gazduieste. Iar gindirea se formeaza, in timp.
Degeaba se asteapta rezultate de pe un ogor mintal cotropit de buruienile propagandei Puterii
si de balariile produse de o viata indobitocitoare. Ce ar putea sa iasa "democratic" dintr-o
populatie hipnotizata de o clasa de politicieni degenerati si lasata sa se scufunde de intelectualii
neimplicati?
Eliberarea Romaniei cere eliberatori.
O prima directie de atac, ar fi deci formarea acestora, largirea numarului de anticorpi din
societatea romaneasca. Numai dupa ce ideile nobile vor avea un public emancipat, care sa le
guste, sustina si propage- se va putea opri spirala degenerarii si va porni o alta, in sens invers.
Asta presupune insa o munca de fond, rabdatoare, cu efecte intirziate.
Nu va aduce succese spectaculoase si facile. Nici lauri hranitori de vanitati.
Dar ne va permite sa nu ne mai miram pagubos ca "alternativele" deazamagesc, sa nu ma
cadem in deznadejde dupa fiecare esec previzibil.
6. Nu mai putem astepta
Nu putem tolera teoriile perfide si jignitoare (tip Brucan) ca trebuie sa asteptam alte generatii !
Nu e adevarat ca oamenii sint ne-informabili, ne-educabili, ne-influentabili. Dimpotriva, sint
poate prea maleabili...
Resemnarea , in asteptarea generatiilor de miine, convine perfect Mafiei pe cale de a distruge
Romania AZI.
Si de ce noile generatii ar fi mai pasionate de munca, cinste, adevar, bine si justitie decit cele
care sint pe cale de a le (de)forma ?
Exista o evolutie pe linia Ceausescu-Iliescu-Nastase-Ponta , o rafinare a sireteniei, dar nu
acesta e sensul asteptat de noi...
Am vazut multi romani a caror mentalitate a devoluat in acesti 14 ani, sub presiunea luptei
pentru existenta , a dezamagirilor si frustrarilor, a prabusirii unor mituri si valori, a vulgaritatii
"pragmatice" ce ne imbolnaveste veacul.
O colonizare afacerista de tip sud-american, impletita cu dominatia subterana rusa, sub
obladuirea oligarhiei securiste interne- e creuzetul asteptatelor generatii superbe?
Cu ocazia unei conferinte tinute de parintele Calciu la Montreal, i-am atras atentia ca
"renasterea" spirituala pe care o anunta are un adversar redutabil: contagierea masiva in sens
contrar, produsa de innamolirea tuturor intr-o realitate degradanta.
7. In sprijinul celor care nu inteleg
De unde vine dezangajarea intelectualitatii romane ? (...autentice, ca in rest nu se pune
problema).
Poate ca e datorata unui recul defectuos de pendul , dupa excesele iritante si inoportune din
1990 , cind grupari ca Alianta Civica ( practicind intii un "apolitism" iresponsabil si sustinind
apoi formatii dezamagitoare) au vorbit ritos despre "educarea civica", vizind , intr-un mod
arogant, formarea unui "nou tip de om nou".
Denuntat ca "retrograd", indemnat la "progres", neinteles in problemele lui "vulgare"- omul de
rind a fost lasat in ghearele stapinilor sai.
Cine are insa legitimitatea de a da lectii de fiintare superioara? Cine stabileste gradatia
omenescului elevat? Cine indrazneste sa declare "rebuturi" pe adeptii manipulati ai lui Iliescu si
Vadim? Trebuie respinse astfel de tentatii intelectualiste.
Adresindu-ma aici unor intelectuali, ca potentiali luptatori explicationali, folosesc un limbaj
adecvat. Dar vizez eliberarea romanilor simpli, carora va trebui sa li se vorbeasca altfel, pe
intelesul lor.
Si pentru asta, ei trebuie intelesi, simpatizati, sprijiniti ca victime ale proceselor de
dezinformare si degradare, respectati ca existente fraterne legitime, ajutati sa se emancipeze.
Oamenii nu trebuie "vindecati- de sus", ci "cuceriti- de alaturi".
Atit cit se poate.
Jignindu-i, denuntindu-i, parasindu-i, ii trimitem in bratele primitoare ale unor "tatuci"
populari. Putem, de exemplu, sa-i aratam lui Iliescu ca unii dintre cei ce-l critica nu sint
"marginali", dar fara a jigni indirect "marginalii" pe care i-a produs politica sa !
Numai reliefind ce leaga intelectualul oripilat de corodarea sensurilor, cercetatorul alienat de
coruperea cadrului academic, intreprinzatorul anihilat de speculanti verosi, muncitorul care nu
mai are cum sa-si valorifice forta de munca, taranul ce nu are cum sa-si cultive pamintul,
pensionarul ce nu-si poate cumpara un medicament, "marginalul" ce-si dilueaza in droguri si
distractii jalnice lipsa de viitor, femeia ce se zbuciuma intr-un bordel pentru a trimite niste bani
acasa, tinarul evadind sufocat intr-un container–vom putem cladi un amplu val de revolta.
8. Scopul nu scuza mijloacele
Se poate deci milita pentru emancipare, fara dispret , din solidaritate si nevoie de solidaritate.
Dar trebuie sa fim atenti la nuante.
"Informarea" este prea putin si poate ascunde o ipocrizie. Cine incearca sa cistige adepti pentru
o cauza, nu "informeaza" neutru. El trebuie sa-si asume cinsitit postura de "propagandist" (nu
evit termenul).
Pe de alta parte, "formarea" si "educarea" sint pretentii ofensive si pretioase ce pot genera o
justificata suspiciune si respingere.
De aceea prefer notiunea de "explicare".
Ea recunoaste existenta unui scop, exercitarea unei influente , dar fara a pretinde un rol de
inginerie cognitiva. Ea lasa ascultatorului libertatea de a folosi cum vrea ceea ce i s-a revelat , de
a integra informatia primita si pledoaria expusa asa cum doreste, in fluidul devenirii sale.
Explicatia presupune ca se raspunde la o intrebare. Cred ca nu vom fi ascultati decit daca ne
cladim pledoaria pentru libertate raspunzind la intrebarile reale ale publicului vizat.
Si daca anumite intrebari nu vin de la inceput , trebuie sa stim sa le stimulam.
Se pune si problema dreptului moral de a influenta.
Cum sa evitam ca, pretindu-ne la contra-propaganda, sa semanam celor de care vrem sa
aparam publicul , ca anti-manipularea sa semene cu manipularea pe care o combate? Cum sa
facem diferenta sigura si perceptibila?
E legitima prudenta aceasta.
Dar nu si dezertarea, in numele neutralitatii sau al relativitatii valorilor.
Dificultatile acestei probleme nu trebuie subestimate, dar nici supraestimate pina la paralizie.
Demarcarea trebuie sa vina din scopuri (de acea spuneam la inceput ca exista interferente intre
"cum?" si "de ce?").
Atita timp cit ne simtim animati de o mistica a Binelui (religioasa sau nu), de o sete de Justitie
si Adevar, revoltati de abuzurile facute de Putere, solidari cu populatia captiva- stim ca facem
contra-propaganda si anti-manipulare eliberatoare.
Daca nu ne pierdem reperele morale, nu vom confunda otrava cu antidotul.
Oferind explicatii oneste, afirmind in public ceea ce credem si spunem privat , evitind
activitatile "subterane" si strategiile dubioase , ne vom feri de capcana acelui odios " scopul
scuza mijloacele !".
Vom lupta cu mijloace curate (dar cit mai eficace) pentru un scop curat. Nu ne vom rataci cit
timp avem obiective de genul:
- sa cistige cine munceste si creeaza, nu cine speculeaza si fura
- populatia sa fie cit mai bine informata, pentru a se implini spiritual si a putea sa-si decida
democratic destinul
- sa fie pedepsita crima si corectat abuzul
- Romania sa nu fie explotata ca o colonie de munca ieftina, de catre nici o putere si prin nici o
metoda
etc....
9. Riscuri asumate
Dovada ca sintem pe drumul bun va fi ca vom fi atacati.
Stim ca Ei pot apela la orice mijloace. Atita timp cit pot evita represiunea (la care apeleaza
insa in ultima instanta) ei practica profesionist intimidarea, coruperea, provocarea, diversiunea si
dezinformarea.
Sintem deci siliti sa imaginam de la inceput loviturile pe care le vor da, fara insa a cadea in
acea paralizie suspecta pe care a produs-o dupa 1989 "teama de provocari".
Ne putem astepta la lovituri sub centura in acest razboi mediatic (si va trebui sa le param cum
putem) :
- simularea unor adeziuni pentru a lansa apoi actiuni compromitatoare - de aceea am propus ca
raspunderea oricarei actiuni sa revina numai celor ce o fac
- diluarea fluxului util prin bombardament cu nimicuri (innecare cu zgomot)- va cere punerea la
punct a unei ierarhii evolutive de piste de atac (subiecte de explicat)
- exaltari, naivitati sau siretenii care degenereaza in manipulare inversa (dezinformare a
publicului in numele luminarii lui)- nu se poate atenua decit pastrind discutia deschisa, in spatiu
public
- veleitarism si vanitati, inevitabile- ale caror efecte pot fi atenuate de lipsa de structura si
ierarhie a curentului nostru
- instigare la actiuni reprimabile juridic– se poate evita, daca ne mentinem in zona explicatiilor
fenomenelor, fara a recurge la indemnuri directe la rebeliune, ramind ca fiecare cetatean informat
sa decida ce are de facut, singur sau in gruparile in care activeaza.
etc.
10. Un curent imparabil
Asadar, eu am propus A.E.R. ca un curent de explicare politica in lant.
Ar trebui sa propagam informatii, analize, intrebari si propuneri de solutii.
Nu avem insa a spune nimanui ce are de facut. Nici nu cred ca stim solutia globala la o
problema atit de grea ca deparazitarea unei tari intrata in metastaza mafiota.
Trebuie doar sa marim rindurile si pertinenta celor ce cauta o solutie.
Creierul colectiv romanesc, irigat si de curentul nostru- va decide ce are de facut.
Actiunea pentru Eliberarea Romaniei se poate desfasura imparabil in spatiul proceselor
cognitive, al energiilor morale si al presiunilor politice - colective.
Singura structura pe care va trebui probabil sa o punem la punct este infrastructura difuzarii
explicatiilor, sistemul capilar de comunicare a lor.
Ioan Rosca, 30 septembrie 2004