Fiecare revolutie cu revolutionarii ei

   Cea dintre 16 si 22 decembrie- cu eroii ei tradati. 
   Cea dintre 22 si 25 decembrie- cu victimele unei monumentale confiscari. 
   Cea dintre 16 decembrie 1989 si 16 decembrie 1990 - pe care atit de multi o neglijeaza, ca sa 
nu-si tulbure constiinta.

   Las pe altii sa discute ce a fost intre 16 si 25 decembrie. Dosarul acesta e important, dar nu 
trebuie sa arunce in umbra pe celalalt, major,  al Contrarevolutiei si Tranzitiei Criminale - care a 
avut loc in acesti 15 ani. 
   Eu sint martorul credincios al unei revolutii care a durat UN AN (nu zece zile) si a fost infrinta:  
de contrarevolutie, de orbire, de egoism si de lasitate. Nu am reclamat statut de revolutionar 
"decembrist", tocmai pentru ca apartin revolutiei "nouazeciste". 

   As acorda deci cu totul alte certificate. 
   Celor care nu au acceptat convertirea comunistilor in patroni, compromisurile politice, farsele 
electorale, manipularea si alienarea populatiei. Ramasi in strada pina cind, (in decembrie 1990) a 
devenit evident ca asteptam degeaba ridicarea celorlalti romani. Saraciti de implicarea in 
eliberare (in timp ce altii "se descurcau").  Denigrati de presa.  Folositi dar uitati de partide. 
Hartuiti de scutieri.  Sfisiati de multimea isterizata de televiziune.  Batuti, impuscati sau inchisi- 
la 13 iunie. Impinsi sa se sinucida, sa se scufunde, sau sa-si paraseasca tara. 
   Putem limpezi apele. Cine nu a participat de loc la lupta anului 1990, ci si-a vazut de interese si 
chilipiruri, concubinind chiar cu puterea neocomunista - nu a fost revolutionar autentic, nici in 
decembrie... Caci taberele si miza erau aceleasi ! Cum s-ar explica amortirea anticomunismului 
autentic, dupa acel Craciun memorabil? 

   Nu stiu daca revolutionarii condusi azi de Doru Maries sint legitimi in sens decembrist. Stiu 
insa ca asociatia 21 decembrie (pe linga Liga Studentilor, GID, 16-21 decembrie, Alianta 
Poporului etc.) a fost una dintre putinele asociatii de revolutionari implicate frontal in batalia 
anului 1990, deci autentice. 
  Nu stiu nici daca gruparea de atunci a domnului Maries avea contacte cu scuritatea si un rol 
provocator in Piata- asa cum s-a spus. Nu suport zvonurile. Nici macar interviurile in revista 
Europa (suparatoare) nu m-au facut sa uit faptele pentru care l-am apreciat : el a mentinut 
rezistenta pina pe 13 iunie, silind puterea sa-si arate fata hidoasa. 
  A avut deci un rol important simetric celui jucat de Dumitru Dinca, deschizatorul Pietei (alt 
proscris marginalizat de "opozitia reformista" care a tratat revolutia "nouazecista"... ca pe o 
provocare) .  
   Doru Maries este deci revolutionar, asemenea tuturor celor care au luptat in Piata Universitatii- 
moment central al infruntarii. Ce au facut atunci cei care il contesta azi ? Cum au dovedit ca in 
decembrie, nu s-au implicat din intimplare? 

    Nu e important nici macar daca e vorba de noi scenarii. Esential este ca actiunea celor de la 
"21 decembrie" a impiedicat inmormintarea procesului revolutiei decembriste ( dorita de multi). 
  Se deschide calea temutului Proces al Contrarevolutiei. Sa mergem impreuna pe ea.  
    
 Ioan Rosca, 7 ianuarie 2005