Imaginati-va ca va intoarceti in timp, aterizind intr-o comunitate din evul mediu, din comuna primitiva, etc. Tot ce spun, cred si fac oamenii din jurul dv. va pare nefiresc, gresit, condamnabil, absurd. Le semnalati asta. Protestati, contestati, criticati.
     Sinteti invitat atunci la o adunare, in care se iau hotariri privind organizarea (activitatea) "cetatii" in care ati picat. Luati cuvintul. Explicati gazdelor cum ar putea merge lucrurile, cum va fi "normalul" in viitor, ce ar trebui sa schimbe si de ce. Le spuneti ca se poate zbura. Ca pot distruge inamicul cu o "bila" atomica. Le vorbiti de submarine si televizoare. Le explicati ca le trebuie neparat impozite, banci, investitii, bursa, calculatoare. Le aratati ce ar trebui sa iubeasca de acum inainte.
     Banuiti reactia... Nu vor fi auzit niciodata o aiureala mai mare, o elucubratie mai penibila, o utopie mai desantata. Poate scapati doar cu un hohot de ris. Sau, aveti parte de proba de incercare a propagandistilor tuturor regimurilor: va explica de ce nu poate exista o organizare mai buna decit cea pe care o au.

      Intelepciunea socio-politica e contextuala. Adaptare la niste conditii precise in spatiu si timp. Ea priveste in oglinda prezentului - chiar cind pretinde a reflecta (judeca) viitorul.
     Dar sa nu uitam mitul pesterii... Cind oamenii "cu bun simt" sint experti in umbrele la moda, nefericitul care se uita spre altceva - e declarat nebun.
     Sigur ca exista si previziuni absurde. Dar majoritatea viziunilor denuntate ca "utopii" nu sint decit idei nepotrivite cu un anumit stadiu de dezvoltare a umanitatii, putindu-se implini - daca oamenii si societatea trec printr-un ciclu de transformari profunde.
     Ironiile pe aceasta tema nu sint mai riguroase decit tezele care le stirnesc. Si nu contribuie la dezvoltarea unei teorii politice autentice.
      Ele au un alt rost.
     Organizarea unui sistem socio-politic convine unora (care o vor continuata) si revolta pe altii - care se simt pacaliti, exploatati, marginalizati, alienati, etc. Din aceasta categorie a perdantilor (plus citiva idealisti puri) vor tisni indemnurile de schimbare, chemarile spre altceva. E firesc. La fel de fireasca e si reactia celor interesati de "continuitate": vor afirma caracerul utopic al oricarui indemn spre alternative radical diferite.

     Cine se simte provenit din maimta -spune o butada cu tilc - provine din maimuta; si nu se inseala nici cel ce se simte facut de Dumnezeu.
      Vazindu-ne ca o recolta a trecutului, ne putem aminti ca viitorul va aduce ce insamintam azi in el. Ce nu punem in saminta, pentru ca... nu va putea fi - nu va fi !

      Utopia - este viitorul pe care il refuzi.