|
|
|
|
Editoriale şi tablete - Mai 2020 (1)
|
Înfruntarea pandemiei politice- de la adevăruri la libertate
[] Libertatea e sau nu e , se pierde sau se cîştigă, răsturnînd opresorul. Pentru asta e necesar să spui adevărul împotriva minciunii înrobitoare, dar nu e suficient. Eliberarea e problematică- atunci cînd reacţia nu are masă critică şi nici strategie adecvată. Nu ştiu cum se poate depăşi stadiul protestului steril: denunţarea unor manipulări, declamarea drepturilor încălcate, cerşitul pe lîngă putere, expunerea cîtorva temerari la represiune, recursul la justiţia controlată de duşman. Poate vor găsi alţii soluţii operaţionale; sau se va întîmpla un accident salvator. Tot ce pot eu face e să semnalez contestarea improprie, care denotă o poziţie capitulardă pe singurul front pe care mai avem control: cel al conştientizării situaţiei, respingînd interpretările amăgitoare.
Criticile (palide, timide) pe care le aduc actualei pandemii politice puţinii contestatari iţiţi prin arena igienizată decretual arată cît de tare a înaintat procesul de domesticire a "cetăţenilor" prinşi în plasa statului funcţionalizat/mondializat. "Omul nou", chiar cînd contestă acurateţea unor pretinse adevăruri, nu mai are curajul să respingă frontal tratarea sa ca animal de fermă, de către stăpîni/paraziţi ascunşi în spatele maşinăriilor instituţionale complexe. El denunţa picături din oceanul minciunii, schelăie victimos, bombăne contra unor "abuzuri", cere dreptate, rezistă prin cultură şi se compensează psihic cu plecebo-ul evaziunii interioare sau prin cura protestului cuminte… Neglijează dimensiunea normativă a existenţei colective, care îi determină de fapt viaţa- dezertînd din arena luptei politice. Chibiţează acum saţios despre probabilităţile de contagiere cu coronavirus (încît critica poate fi uşor stinsă de o creştere a curbelor de mortalitate- reală sau falsificată), în loc să tune că nici un risc medical nu justifică uciderea libertăţii umane şi captuarea individului într-un muşuroi programat. Oamenii mor- inevitabil, dar pînă atunci ei trăiesc plenar- dacă nu devin rotiţele unei maşinării, celulele unui organism care îi satelizează, anihilîndu-le autonomia. Chiar dacă Covid19 ar/va face prăpăd (cum au mai făcut atîţia înaintea lui), nu ar trebui ca în numele fricii să se permită împingerea civilizaţiei spre modelul "1984". Modul impropriu în care mulţi critică azi gestiunea "crizei medicale" îmi aminteşte de protestele privind exploatarea de la Rosia Montană, care s-au cantonat în zona ecologicului, pentru a nu stîrni periculos problematica jefuirii resurselor naţionale. Are şi civismul trucurile lui… []
Să luăm cîteva exemple de reacţii timide care denotă o transformare antropomorfică a nemulţumitului înjugat, victimă care nu mai reacţionează cum ar face-o un om rămas liber.
|
|
Duminică, 17 mai 2020
|
|
|
|
|
|
|
|
|
