|
|
Editoriale şi tablete - Septembrie 2010 (6)
|
Scrisoare deschisă către Doina Cornea
Stimată doamnă,
Au trecut douăzeci de ani de cînd încercările noastre de a stimula schimbarea reală a regimului din România au interferat. E un moment potrivit pentru a privi înapoi cu nostalgie, mînie, mîndrie, regret sau lehamite - în funcţie de cum vedem fiecare fenomenul şi modul în care am participat. Nu e cazul să compromitem ocazia unui bilanţ lucid cu festivisme comemorative. Ne-am amăgit suficient cu iluzii (speranţe), ne-am protejat uneori motivarea prin eludarea crudei realităţi. Am pierdut. Cei ce vor veni ar trebui să poată înţelege de ce. Nu numai urmărind acţiunile contrarevoluţionare ale restauraţiei fesenicomuniste. Un război se decide în funcţie de prestaţia ambelor părţi. Vă propun să privim împreună şi greşelile taberei noastre, mergînd pe firul acţiunilor care ne-au adus în contact.
[..]
Ioan Roşca, 22 septembrie 2010
|
|
Joi, 23 septembrie 2010
|
|
Scrisoare deschisă către Doru Mărieş,
[..]
Vezi bine cît de mult nu te înţeleg, cît de puţin mai ştiu cine eşti, cît de tare ne-am depărtat, dacă am ajuns să-ţi scriu public ca să mă iei o dată în seamă. Ne vom vedea probabil fiecare de drumul său, lăsînd în urmă o camaraderie ciudată, cu momente frumoase. Ce-ar fi ca, tocmai acum, la despărţire, să ne punem în sfărşit de acord asupra unui punct cheie: REGIMUL FSN CONTESTAT ÎN 1990 NU ERA LEGITIM, în ciuda aparenţelor, create prin mijloace criminale. Ai plătit scump rezistenţa, e absurd să mai amîni asumarea ei explicită, permiţînd unora să spună că aţi rămas acolo doar ca să provocaţi represiunea initimidatoare. Sau permiţind altora să culeagă de pe tine capital neo-anticomunist. Nu aş vrea să rămîn singurul lider din Piaţă care contestă încă faptul monstruos implinit. Ştiu ca reprezint punctul de vedere al multor manifestanţi, care s-au răspîndit în toate zările, pentru că nu au putut accepta rămînerea în ghearele uzurpatorilor, coabitarea degradantă cu ei.
Jos comunismul!
Ioan Roşca, 21 septembrie 2010
|
|
Miercuri, 22 septembrie 2010
|
|
Răspunsuri la scrisorile deschise
1. Răspunsul domnului Valerian Stan - 23 septembrie 2010
2. Răspunsul domnului Aurel Maricari- 24 septembrie 2010
|
|
Marţi, 21 septembrie 2010
|
|
Un mănunchi de scrisori deschise, către jurişti implicaţi in reabilitarea justiţiei
Ioan Roşca, 20 septembrie 2010
Notă: Am înmănunchiat acest buchet, împletind fire autonome, dar multiplu corelate, pentru a completa fresca degradării justiţiei; e o explicaţie cu structură specială, care reface povestea căutării ce m-a condus la capătul nopţii mele justiţiare. Cititorul poate urmări analitic oricare din cele zece ipostaze ale juristului postdecembrist, sau încerca să suprindă sintetic forma labirinticului ansamblu. Am ales scrisoarea, pentru că îmbină posibilităţile memorialisticii cu ale eseului liber - permiţînd punerea unor întrebări directe, provocare care ar putea duce la confirmări sau infirmări, dacă mi se va răspunde. Am ales forma publică, asumîndu-mi şi păcatul unor indiscreţii rezonabile, pentru că simt nevoia unei lămuriri deschise, a unui bilanţ al acestor două decenii de zbucium justiţiar. Situaţiile pe care le invoc aici sînt cele mai semnificative (pentru subiectul cercetării mele) pe care le-am întîlnit. Persoanele interpelate sau amintite nu acoperă tipologia practicării dreptului, fiind mai active decît marea majoritate a juriştilor, care-şi cîştigă pîinea cuminţi şi pragmatici, cu desăvîrşire şterşi, pasivi faţă de problema reabilitării justiţiei. Am considerat expresivă atitudinea unui judecător - ca Mihai Ciubotaru - care a avut în faţă dosarele revoluţiei, sau a unui procuror - ca Dan Voinea - care a pregătit probatoriul. Sau poziţiile unui teoretician al dreptului - ca Valeriu Ciucă, a unui avocat legislator - ca Vasile Lupu, a unui jurist implicat în administrarea Tranziţiei - ca Ioan Onisei, a unui judecător reformist - ca Adrian Neacşu, a unui justiţiar - de talia lui Valerian Stan, sau a unui petent expert - ca Lucian Orăşel. Completînd spectrul cu recţia unor avocaţi combativi - ca Aurel Maricari şi Antonie Popescu. Mesajele pe care le-am adresat fiecăruia nu creionează portrete, ci precizează atitudini şi investighează probleme de principiu. Textul, şi aşa destul de stufos, se poate dezvolta prin eventualele răspunsuri.
[..]
|
|
Marţi, 21 septembrie 2010
|
|
Tehnica post-incriminărilor… amnistiante
[..]Cînd o situaţie nu e tranşată legal, sau e precizată contradictoriu (nedeterminat) judecătorul îşi foloseşte luminile, putînd face şi dreptate. Nedeterminarea juridică nu exonerează deci pe nedreptăţitor. Dacă legea vine ulterior cu precizări nocive, instanţa se transformă în organ de nedreptăţire. Dacă însă precizările normează soluţia justă, nu ar trebui ca prin asta să se justifice comiterea nedreptăţii, înainte de apariţia legii explicite. Aici intervine însă schema dezincriminării prin incriminări tardive. Care stîrneşte entuziasmul fraierilor manipulaţi şi banaliştilor de serviciu.
Cu riscul de a mă teme excesiv de diversiune, atrag atenţia celor care mai visează/vizează condamnarea FSN pentru uzurparea statului, deturnarea justiţiei, distrugerea economiei şi degradarea societăţii: Nu vă lăsaţi orbiţi de fumigene juridice!
Nu există scuze pentru amînarea judecării genocidului comunist şi infracţiunilor conexe. Nu e nevoie de legi speciale, noi, pentru a lansa judecarea, dinspre prezent spre trecut, a distrugerii unei naţiuni, efectuată dinspre trecut spre prezent.
Trebuie doar deparazit statul, curăţită justiţia, reabilitată societatea de drept .
Ioan Roşca, 3 septembrie 2010
|
|
Vineri, 3 septembrie 2010
|
|
Scrisoare deschisă către Ana Blandiana
Doamnă Blandiana,
[..]Dar, după 20 de ani dedicaţi unei cauze, a venit momentul să facem un bilanţ şi o analiză critică a activităţii noastre. Să ne spunem public punctul de vedere, pînă la capăt, renunţînd la orice discreţie, la menajamente. Nu se mai pune problema să apărăm "unitatea frontului anticomunist", care a pierdut războiul (sau mai degrabă l-a ratat, evitîndu-l). Trebuie să înţelegem de ce şi cum s-a produs dezertarea. Nu numai denunţînd, încă o dată, loviturile duşmanului (securiştii, nomenclatura, Iliescu, Roman, etc.). Ci recunoscînd şi responsabilităţile liderilor taberei noastre.
[..] De ce nu aţi folosit mărturisirile de la Sighet pentru a constitui şi un rechizitoriu penal? Cum vă justificaţi strategia de luptă "vegetală"? Vă place unde a dus pacifismul feminino- poetic? Admiteţi limitarea şi vanitatea cu care aţi condus la eşec o acţiune care vă depăşea net? Pentru a vă apăra de bănuieli că aţi acţionat premeditat distructiv, în conivenţă cu forţe obscure, nu credeţi că a venit momentul să faceţi public tot ce ştiţi despre lupta pentru înfrîngerea moştenitorilor comunismului, în aceste două decenii?
Ioan Roşca, 1 septembrie 2010
|
|
Miercuri, 1 septembrie 2010
|
|
|
|
|
|
|
