Editoriale şi tablete - Ianuarie 2012 (3)

Folosirea statului in jaful funciar comunisto-fesenist
- sumarul unui raport explicativ CIVES -


      Mulţi români au fost făcuţi să creadă că distrugerea ţării în Tranziţia Criminală a fost comisă de anti-comuniştii care au făcut revoluţie în 1989. Alţii şi-au dat seama că victoria Contrarevoluţiei a permis nomenclaturii securicomuniste rămase la putere să pună mîna pe avuţia publică, acumulată de statul-lagăr din munca prizonierilor, distrugînd economia în procesul de acaparare; dar nu au înţeles cum s-a produs fenomenul şi de aceea opun o slabă rezistenţă propagandei uzurpatorilor. Dar chiar şi cei care denunţă steril crimele comunismului continuat de fesenism, consideră că, din păcate, nu mai avem ce face, pentru că jaful s-ar fi făcut, în general, fără încălcarea legilor şi cu pierderi ireparabile. S-au lăsat hipnotizaţi de cîntarea banaliştilor, învinşi de retorica juriştilor înregimentaţi, care ne amorţesc civismul perorînd despre legalitate, non-retroactivitate, prescripţie, amnistie, nediscriminare, drepturile criminalilor, rătăcirea probelor, etc. Nu spun nimic însă despre "justiţia de tranziţie", nu atacă problema supra-juridică a pedepsirii celor care folosesc legea ca să lovească o naţiune victimă şi apoi să se protejeze de pedeapsă (sau răzbunare). Iar ideologii mercenari ironizează "teoriile complotului" (încercări stîngace de a explica prăbuşirea cetăţilor), asigurîndu-ne că România nu a căzut victimă unei operaţii premeditate de dominare/jefuire/distrugere, executate coerent de o reţea mafiotă sudată. Ca şi cum un atac colectiv împotriva unei comunităţi prinse într-un stat trebuie pegătit în plenare secrete, care să coacă planuri explicite de jaf. Nu aşa e cucerit un organism de viruşi: "complotul" … e în codul lor genetic, asaltul emerge, pe măsură ce noi paraziţi se aruncă pe prada tot mai slăbită, folosind ocazia, descurcîndu-se, înhăintîndu-se. Cel mai mare răpitor al omului e gaşca.
      Analiza procesului de acaparare a pămîntului, din 1944 şi pînă azi, revelează mecanismele uzupării, face lumină justiţiară. Acest studiu de caz ne arată cum lucrează "gheara invizibilă", cînd statul capturat de paraziţi e folosit împotriva anticorpilor sociali, "partidul conducător" catalizează boala, guvernul înlănţuieşte victimele, media intoxică minţile, legislaţia pregăteşte crima, iar justiţia împiedică evadarea. Pornind de la un banal proces de recuperare a pamintului furat unui chiabur din familie, am alocat cîţiva ani cercetării, descoperind importanţa subiectului, dar şi a metodei de revelare a mecanismelor politice patologice.
      Încerc să finalizez argumentaţia şi să organizez masiva documentaţie pe care am strîns-o în aceşti ani de cercetare, într-un raport explicativ, difuzat prin Internet, în care să se vadă uşor justeţea afirmaţiilor ce urmează. Pînă atunci, am crezut cu cale să îmi fac deja cunoscute concluziile, observînd zăpăceala în care se zvîrcoleşte revolta românilor păgubiţi. Recomand lectura neîntreruptă a acestei poveşti de sinteză, pentru a se prinde sensul ei global. Adîncirea analizei se va putea face pe materialul documentar complet.
[..]
Ioan Roşca, 31 ianuarie 2012
Text integral
Marţi, 31 ianuarie 2012

Mesaje lansate pe Internet in ianuarie 2012

Asa cum am explicat domnului Silviu Popescu, nu cred ca noua revolutie e cea dorita de mine. M-am simtit insa obligat sa intervin in discutiile de pe Internet (conectindu-ma la grupurile facebook), pentru a combate confuziile care deturneaza revolta multimii asuprite spre numeroase infundaturi. E punctul meu de vedere, subiectiv dar sper legitim. Puteam intoarce spatele la/de tot, am ales un compromis, luptind doar in razboiul de sens, inca provocat de continuitatea cu care "intelectualii" ratacesc mintile. Am incercat sa combat farsele falselor alegeri si obiectivelor de diversiune, actualizate in aceste zile de banalistii politici si de mercenarii civici, explicind cum functioneaza manipularea si auto-amagirea. Tintele care mi-au iesit mediatic in fata fiind: "infruntarea" Basescu-Iliescu-Diaconescu (PDL-USD-PPDD), absenta unei alternative anti-sistem din cauza prestatiei dezastruoase a "opozanturii", efectele pseudo-militantismului civic, frica generala de justitiarism, diversiunea salvarii prin regele Mihai, uitarea si compromiterea revolutiei anticomuniste, nevoia impacarii cu victimele saracite ale fesenismului, etc. In primul rind am vrut sa semnalez absenta din dezbatere a temei cheie a colonialismului, iluzia ca mafia interna poate fi rasturnata ascunzind realitatea aservirii Romaniei, prin instrumente tot mai rafinate - ca ACTA. Nu-mi fac iluzii, numai datoria. Ideile sint arme potentiale, seminte care se pierd daca pica pe sol sterp sau otravit, rosturi care depind de ceilalti. Sper ca dialogurile din aceasta saptamina reflectate aici, rezultate din provocarile mele constructive, sa va dea o idee asupra starii constiintelor, in spatiul contestatiei. [..]
Ioan Roşca, 27 ianuarie 2012
Text integral
Vineri, 27 ianuarie 2012

Răspuns domnului Silviu Popescu
[..]
   Poate că ştiaţi care e realitatea, dar nu vă mai pasă, preferînd un sfîrşit bărbătesc, unei agonii jalnice. M-aş zvirli şi eu într-un astfel de joc/foc purificator, ca să mă răcoresc de mizeria asta de viaţă. Dar de ce să atrag într-o capcană distructivă ultimii supravieţuitori, stîrnindu-le iluzia că se poate lupta, acum, aici, pentru bine? Ca militar, ştiti ce înseamnă să-ţi arunci iresponsabil sau premeditat soldaţii spre o bătălie pierdută din start, datorită raportului de forţe.
   Am în spate “capitalul” unui şir necruţător de eşecuri. A venit ceasul să evit bîlciul politicii mioritice. Stergeţi-mă de pe lista de potenţiali vicepreşedinţi. E prea tîrziu ca să mă înregimentez prea devreme. Nu vă întorc spatele, după atiţia ani de lătrat contestatar. Dar sprijinul pe care îl pot da este “ideatic”: puteţi folosi oricare analiză a mea, publicată pe Internet. Realizaţi complexitatea emancipării unei naţii captive, pericolul unui aventurism simplist? Necesarii oameni de acţiune nu sînt suficienţi. Vă pot pune la dispoziţie şi studii de sertar, pe marginea unor probleme politice (economie, finanţe, justiţie, educaţie, tehnologie, etc). Probabil că aţi constata atunci cît de multe ne despart - ceea ce veţi păţi şi cu alţii dintre cei chemaţi alături de dv.
   E greu să orchestrezi o fiziologie intelectuală colectivă (subiect acut de cercetare, pentru mine). Dictaturile introduc consens de sus, compromiţînd sensul. Democraţiile nu s-au dovedit peformante în emergenţa coerenţei. Nu veţi găsi uşor tratamentul bolilor româneşti, leacul racilelor omeneşti. Nu veţi găsi uşor oameni care să inţeleagă cît de mult/multe nu ştiu/ştim şi cîte limite ne plămădesc aspiraţiile.

   Cu speranţa că nu vă veţi arunca inconştient în gol, al dv.

Ioan Roşca, 31 decembrie 2011
Text integral
Duminică, 1 ianuarie 2012

< Pagina principala Piata Universitatii 2005