|
Semnalasem in ultimul editorial comis anul trecut: (http://www.piatauniversitatii.com/news/default_editoriale.asp-year=2005&month=3.htm) (in)atitudinea "mediei" romanesti fata de spatiile "Procesul comunismului, contrarevolutiei si tranzitiei criminale" si "Piata Universitatii distribuita". Aratasem cit de "anacronica" este lansarea unei Actiuni pentru Eliberarea Romaniei - intr-un context multilateral viciat. Revin povestind ce confirmari ale intuitiilor mele… am fost silit sa traiesc, in vara anului 2005, incercind sa promovez acest spatiu Internet in ziarele si la posturile de televiziune din Romania. Doream sa instiintez publicul - care se "formeaza" in mass-media aservita sistemului "implementat" de putere, fara a fi constient de conditia sa captiva - ca vocile contestatare se exprima azi in mijloace alternative. Stiam ca sint o sumedenie de motive ale lipsei de popularitate: dezinteresul indus victimelor reeducate fata de adevarul murdariei pe care e fundata societatea romaneasca; interesul profitorilor in a mentine neintelegerea mecanismelor de falsificare si parazitare; faptul ca exact cei interesati de problemele pe care le abordez nu prea sint cuplati la Internet, in timp ce patura celor "conectati" e compusa (inca) mai curind din parveniti sau indiferenti tehnologizati, etc. Dar am incercat sa dau o sansa celor ce ar fi fost bucurosi sa afle ca existam. Rezultatele sint elocvente. Ele imi demonstreaza ca lipsa reactiilor din mass-media romaneasca fata de provocarile mele - nu e accidentala. Nu am reusit sa conving "expertii": "analistii", "publicistii", "redactorii", "politologii", "vectorii de presa" "formatorii de opinie" - ca problemele puse de mine merita semnalate. Mi s-a sugerat ca nu pot concura, cu astfel de teme in-pertinente, cu faptul divers suculent, cu faptul diversionist consistent. Ei stiu ca publicul nu vrea complicatii. Au meditat. Au sondat. Au clasat. Am compus intii un "comunicat" (vezi textul la : http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/declaratie.asp.htm?_plain=true ) explicind manifestatia din 18 septembrie de la Montreal (care a dus la lansarea curentului "AER" si a celor doua situri) si plingerea impotriva "emanatilor" instigatori la razboi civil - depusa la procuratura. Apoi, m-am straduit sa-l fac cunoscut. Prima reduta atacata a fost a "Evenimentului Zilei", publicatie care realatase manifestatia din Montreal, publicase declaratiile mincinoase si ofensatoare ale lui Razvan Teudorescu si gazduise citeva reactii fata de ele. Minus ale mele. Mi s-a parut firesc sa mi se permita sa replic, din moment ce eram direct vizat de respectivele declaratii si cel mai in masura sa explic semnificatia politica a evenimentelor in care am fost implicat. Nu detaliez epopeea jalnica a acestei neizbutite incercari de strapungere a linistii. Cum am facut naveta la Casa Scinteii (platind taxiul ca sa ma prezint la intilniri din ce in ce mai aminate). Cum am coborit disciplinat pe scara redactorilor, de la distantul domn Cartianu pina la lunecosul domn Badin. Care mi-a cerut niste documente din presa anului 90, pentru a-si alimenta articolele proprii, antrenindu-ma intr-un troc ambiguu (comunicatul meu devenind "interviu", etc.) - soldat cu un previzibil "ne pare rau, dar …". Pina si cind mi s-a cerut o poza, pentru anuntata aparitie de a doua zi, nu am mai crezut. Si nu m-am inselat. Pacat doar de timpul pierdut. Am invatat insa cine sint redactorii de la care unii asteapta Luminarea publicului. Nu m-am potolit, desi sansele de a ma strecura in publicatiile "celorlalti" - erau si mai mici. M-am decis sa valorific vechea mea "tovarasie de anticomunism" cu domnul Bacanu ( voi da detalii alta data). L-am vizitat. I-am explicat. L-am rugat sa publice macar un fragment din comunicatul meu. Nu m-a contrazis frontal, dar era vadit intrigat ca se mai ocupa cineva de Procesul Comunismului… ! Ca sa scape de mine, m-a potcovit cu o juna "experta", insarcinata sa faca un grupaj clarificator despre 13-15 iunie, etc. Ascultind-o cum programeaza lamurirea adevarului despre 1990 printr-o "ancheta" neo-profesionista lipsita de cea mai elementara cultura (sensibilitate) a subiectului, vazind ca-mi promite sa-mi "topeasca" comunicatul in "fresca" ei, observind cine se ocupa in Romania de "analiza politica"- m-a apucat ameteala. Voi ajunge sa duc dorul lui Iliescu, cu care macar te poti dusmani inteligibil? Nu m-am mai expus la alte umilinte si lehamitiri. Nu a aparut nimic din comunicatul meu, in nici un ziar. M-am dirijat spre televiziune, in speranta ca ma voi putea exprima, in contextul comemorarii contrarevolutiei din iunie. Va scutesc de detalii privind tehnicile abordate pentru a "patrunde pe post". Am mai trait asta, in decembrie 1989, sau in 1990. Am "reusit" pina la urma, pe 11 iunie, sa fiu primit intr-o emisiune a domnului Lazarus, redactor la OTV (post - pe drept cuvint - rau famat, chiar daca nu face nota discordanta, in peisajul infect al atitor oficine TV). Din nefericire, in locul celor invitati la masa rotunda (Radu Filipescu, Victor Roncea) - cu care ar fi urmat o dezbatere de idei - au aparut doi reprezentanti ai asociatiilor revolutionare: Doru Maries si Viorel Ene si un purtator de cuvint al domnului Iliescu. Avind in vedere data si actualitatea dosarului dezbatut ad-hoc (ancheta procurorului Voinea) a trebuit sa-mi dezbrac haina de analist si sa o imbrac pe aceea de vechi grevist al foamei pentru Piata si proaspat autor al unei plingeri penale, alaturate celor depuse de celelalte asociatii lovite de crimele Puterii din 1990. Am incercat sa dirijez discutia catre problema majora, politica, fara insa a forta, din respect pentru suferintele celor pe care ii reprezentau domnii Ene si Maries. Nu m-a mirat faptul ca tovarasul lui Ion Iliescu impingea continuu discutia in unghiul mort al mini-problemei de diversiune. "A fost Iliescu convocat ca acuzat sau ca martor?". M-a dezamagit insa simplismul meschin al pledoariilor colegului meu Ene, care coroda Sensul jertfei din 1990. Nu pot uita modul in care dumnealui (care sustine peste tot ca Maries si Voinea fac parte dintr-un complot de inmormintare a adevarului) a intervenit agresiv la orice incercare a mea de a pune in discutie problema Contrarevolutiei. "Nu facem politica" - era mandatul dumnealui - pentru ca reprezentam victime care nici nu au fost implicate in miting! Daca, pe linga interventiile transmise, ati fi putut observa modul in care reclamantul Ene, apara interesele Regimului lui Iliescu mult mai eficace decit avocatul acestuia (foarte palid in acest dialog), cerindu-mi in culise (insistent si agresiv) sa nu mai "deturnez" discutia catre problema Contrarevolutiei - ati fi simtit probabil ca mine… Si daca e adevarat ca mentorii domnului Ene erau atunci Ion Varlam, Liviu Petrina sau Alianta Civica - atunci lansez acestora indemnul sa faca loc altora: in politica buna intentie nu ajunge. Dar sa continuam incursiunea. Insistentele mele pe linga Stelian Tanase (un alt "tovaras de drum" din 1990, ajuns -printe altele - redactor la Realitatea TV - post detinut, se pare, de S. O. Vintu), caruia i-am cerut sa-mi permita explicarea platformei politice pentru care am participat la miting, au dat un rezultat si mai ciudat. Am fost invitat, pe 13 septembrie, la ora 12, la fintina din fata Universitatii. Nu stiu nici azi care a fost scenariul interventiei, am impresia ca am fost … sondat in strada, intrebat ce cred ca orice trecator, reprezentind opinia publica. Va imaginati situatia… Imi place stilul sintetic, dar nu pot explica inrobirea Romaniei in 5 minute. Frustrat si provocat, mi-am continuat presiunile. Am contactat si alti vechi "camarazi" anticomunisti. Ori nu aveau "intrare", ori nu aveau timp, ori nu aveau chef, ori nu aveau incredere… A ramas pe data viitoare. De altfel lucrurile s-au limpezit, tot pe 13 iunie dimineata, cind, la conferinta Aliantei Civice - am fost tratat cu expresiva indiferenta. Si se comemora acolo Piata. Pentru care facusem greva foamei, muncisem, platisem si scrisesem - mai mult decit majoritatea celor prezenti. Dar emanatii nu suporta "concurenta" … A trebuit sa plec la intilnirea cu Realitatea (TV) , fara a fi macar "recunoscut" de vechii mei colegi. Nici macar cele citeva fraze pe care le-am lasat spre citire cuiva, nu au fost acceptate. Sint nedorit. Nepotrivit. Neconvenabil. Mi se trage de la "cirdasia cu Goma"? Supar neo-persoana chiar fara sa atac la persoana ? Stiu ceea ce multi vor sa uit si ascund? Tulbur caimacul anti-comunist? Altfel cum sa-mi explic ca NUMAI numele meu a disparut din lungul sir de semnaturi ce sustineau protestul pentru atitudinea nedemna a oficialitatilor romane, cu ocazia "sarbatoririlor aliate" de la Moscova, in clipa publicarii in Romania Libera? Asa se coace cariera de vesnic necunoscut. Pina la urma, abordarile directe, insistente, au dat rezultat. Domnul Turturica, care fusese implicat in conflictul din septembrie, m-a invitat la un dialog, pe 14 iunie, la Realitatea TV. Nu am inchis insa bine telefonul, ca a sunat din nou. In numele OTV, fara a-mi explica de unde stie numarul persoanei la care ma aflam in acel moment, o doamna ma invita pentru 13 iunie seara, la o emisiune despre Piata - cu Dan Diaconescu. I-am spus ca tocmai am aranjat un dialog analog, cu domnul Turturica. "Dar acolo nu veti avea decit 30 de minte, in timp ce la noi, asa cum stiti, veti putea vorbi nestingherit, ore intregi!." Ideea ca as putea avea timp pentru a ma explica pe indelete, tocmai publicului care ar trebui trezit, m-a atras. Am acceptat deci, dupa ce am primit toate asigurarile ca voi prezenta, singur, viziunea mea despre Contrarevolutie , la OTV, intre orele 20 si 23. Dupa ce am mai facut o verificare (in jurul orei 17), confirmindu-mi-se aranjamentul, m-am prezentat la sediul OTV, in jurul orei 20. Am fost invitat in biroul domnului Diaconescu, aducindu-mi-se la cunostinta ca a aparut, din pacate, o "mica" modificare: va fi o discutie in trei: eu, Nica Leon si Gelu Voican Voiculescu. Sesizind ca am ocazia sa pot contracara unul din regizorii Tranzitiei criminale, am renuntat la primul impuls- de a protesta si pleca. In jurul orei 8.30 a venit in birou domnul Nica Leon; apoi domnul Diaconescu; in sfirsit - si-a facut aparitia vinovatul Voican. S-a uitat la noi (poate s-a speriat de Leon -pe mine, necunoscindu-ma -, poate nu a facut decit sa-si execute planul de corupere) si a rugat pe Diaconescu sa iasa un minut in hol. Am asteptat intrarea in emisie. Un minut. Zece. Dar, aruncindu-ne ochii pe ecranele de pe pereti, am observat ca emisiunea incepuse: domnul Diaconescu discuta cu Voican ! Am iesit din biroul unde fusesem parcati si am intrebat secretara ce se intimpla. Ne-a spus… ca putem merge acasa! Leon a reactionat violent, si a plecat imediat. Eu am ramas, ca sa cer niste explicatii. Voiam sa –mi completez experienta. Modul in care fusesem manipulat era prea grosolan ca sa nu ma intereseze detaliile. Rezultatul era insa simptomatic: pe 13 iunie seara , domnul Diaconescu a plasat publicul romanesc in ghearele intoxicatorului Voiculescu Voican, lupul predica stinii, unul dintre calaii incercarii de revolutie, comemora … Noroc ca nu anulasem invitatia domnului Turturica. Care mi-a permis, a doua zi, 14 iunie 2005, intr-o emisune de 40 de minute, sa traversez telegrafic desertul revoltei mele. Ii multumesc pentru tact si intelegere. A fost exceptia care confirma regula. Baia de citeva zile in fluxul de nulitati "tinere" care umple vidul de carcater si substanta a mediei romanesti m-a lamurit de ce nu se ridica valul regenerarii… Exista un consens al tacerii, operind ca metoda ("dulce", dar eficace) pentru "protejarea" publicului romanesc domesticit de orice initiativa destabilizatoare. Cheia e in "1984" : atrofierea conceptelor, modelelor, valorilor si credintelor cu care s-ar putea putea formula proiectul rezistentei. Colaboreaza sau consimt la "carantina semantica": soldatii si propagandistii puterii, intretinutii "opozitiei de catifea", victimele inraite ale indoctrinarilor si degradarilor, cinicii de sub-cultura si pragmaticii de neo-caverna, baciul euro-mioritic, intreprinzatorul mester Manole, tinerii post-modernizati. A patra putere nu e mai putin coruptibila si corupatoare ca surorile ei. E instrumentul cel mai eficace pentru plamadit consensul necesar unora, intr-un aluat cognitiv tot mai incapabil de rezistenta. Ioan Rosca, 11 ianuarie 2006 |
|
|
<<< Închidere >>> |
|