Editoriale şi tablete - Martie 2005 (30)
Sfirsitul partii... invizibile - Ioan Rosca, 30 martie 2005

     Implinim azi 100 de zile de la lansarea spatiului "Piata Universitatii Distribuita" (si 150 de la lansarea "Procesului Comunismului, Contrarevolutiei si Tranzitiei Criminale"). A venit momentul reorganizarii spatiilor - pentru a deveni instrumentele de colectare, reperare si difuzare a informatiilor promise intial. In aceasta perioada - nu vor fi adaugate editoriale si semnale.

     Voi face o singura remarca, la incheierea primei etape. Cu exceptia unei note in Romania Libera, a unei cereri de retragere a unui semnal si a unei sugestii de adaugare a altuia - nu am primit nici un semn ca aceste doua situri ar fi fost remarcate de cineva din media romaneasca, sau semnalate publicului capturat de ea.

     Mi se confirma astfel "invizibilitatea" eforturilor mele. Pentru media din Romania - eu nu pot exista. Am avut zeci de interventii in intruniri publice importante - in anii 1990-1992; am lansat sute de texte pe internet - intre anii 1993 si 2004; am publicat in acest spatiu zeci de editoriale, am trimis multe email-uri la redactii si am pus multe mesaje pe forumurile ziarelor electronice. Cum scriu provocator, ar fi fost normal sa fiu macar insultat (contestat, demascat, etc.). Dar nimic. Liniste totala. Ca si a multimii de "personalitati" pe care le-am abordat insistent in 1990, cerindu-le sa se implice in eliberarea Romaniei... si care azi nu ma mai cunosc, decit foarte vag.
     Sint unul dintre cei care nu conteaza, orice spune, scrie sau face.

      Ma expun la un risc. Puteti crede ca ma anima vanitatea, ambitia sau ranchiuna.
     Eu am vrut doar sa fac o demonstratie. Banuiam ca siturile vor ramine in conul de umbra, cit timp nu demaram eforturi de promovare specifice Internetului. Am vrut sa folosesc exemplul meu ca sa lansez o intrebare: credeti ca romanilor li s-a oferit cu adevarat sansa de a cunoaste vocile care s-au implicat (sau ar fi vrut sa se implice) in lupta cu Sistemul? Inainte de a deplinge "tacerea constiintelor civice", aruncati o privire si asupra celor 15 ani (reflectati pe acest site) in care am tipat continuu prin calusul (filtrul) mediei romanesti...

     Departe de a fi singular sau inexpresiv, cazul meu e un turnesol - care releva caracterul presei si radio-televiziunii din Romania - monopolizate de un grup de condeie civice tocite, sau practicind presa de scadal (santaj) si autocenzura (la care se refera Chomsky in "Manufacturing Consent").
     Adaugati si acest fenomen la explicatia nereusitei eliberarii Romaniei .

     Inexistenta unui sistem informational care sa permita organizarea eliberarii Romaniei este preocuparea noastra principala. Dupa demonstratia privind functionarea mijloacelor media clasice (punerea in evidenta a problemei) vom trece la cautarea unei solutii.
     Vom incerca sa dovedim posibilitatile Internetului - ca mediu de propagare a informatiilor suparatoare si de coagulare a rezistentei.
Miercuri, 30 martie 2005
Un alt anticomunism? - Ioan Rosca, 29 martie 2005

     Probabil ca textele mele deruta (intriga, irita). Nu se incadreaza in registrul cu care ne-au obisnuit anticomunistii post-decembristi. Vazind ce scriu despre capitalism, occident, globalizare, liberalism, privatizare, retrocedari, etc. - unii ma vor invinui de o incercare de deturnare a anticomunismului.

     A venit timpul sa confirm banuielile: sint un dizident, in tabara anticomunista! Detest Tovarasii securicomunisti care distrug Romania - dar in acelasi timp, nu sint de acord cu modul in care au fost tratati de tabara "noastra". Denunt sistemul mafiot, distantindu-ma insa fata de critica practicata pina acum, pe care o consider inadecvata, inconsecventa, simplista si sterila.
      Pentru a evita un razboi fratricid, care sa loveasca tabara noastra (si asa prea slabita), am tacut cit am putut, am scuzat cit am putut, am menajat cit am putut, am aminat cit am putut, am asteptat cit am putut.
     Dar, dupa 15 ani de anticomunism perdant, in fata teoriilor ca anticomunismul este anacronic, inoportun si nedorit de poporul roman, in fata tendintelor de resemnare- trebuie sa vorbim pe sleau. Nu mai avem ce pierde. [..]
Text integral
Marţi, 29 martie 2005
Catalogul "ingineriilor" care au distrus Romania in "tranzitie" - Ioan Rosca 28 martie

     Devastarea economiei romanesti, in locul relansarii pe care o facuse posibila rasturnarea din 1989 - a produs distrugeri sociale si spirituale ireparabile. Imbogatirea securistilor, activistilor si escrocilor a deformat hidos geografia socio-economica. Enorma vinovatie a "tranzitiei" impune pregatirea minutioasa a actului de acuzare.

     Vor trebui explicate clar tehnicile folosite pentru jefuirea Romaniei si recenzate cazurile depistate. Partea care a iesit la lumina e suficenta pentru a ne face o idee asupra celei ramase inca in umbra. Presa din Romania a avut meritul de a reflecta cancerul Tranzitiei mafiote, confirmind ceea ce stiu sau simt cetatenii prinsi in capcana lui. Semnalele de presa puse pina acum in acest spatiu, formeaza deja o imagine zguduitoare.

     Va trebui insa sa mergem mai departe, organizind si imbogatind materialul existent, incit sa demonstreze legitimitatea prezumtiei de vinovatie, in cazul imbogatirilor miraculoase din acesti 15 ani. Multe distrugeri nu mai pot fi reparate, prada scoasa din tara va fi greu de recuperat. Dar putem macar conduce criminalii spre puscarie, refacind sentimentul de justitie fara de care poporul roman nu poate supravietui moral.

     Catalogul jafului tranzitiei va cuprinde:

- Vinderea unor bunuri ale statului mult sub valoarea lor, pentru comisioane obtinute de la complicele cumparator. Contributia la acest jaf a "tezei" lipsei de valoare a economiei "comuniste". O singura firma privata - CONEX - s-a vindut pentru 66% din ceea ce s-a obtinut pe intreaga economie instrainata! Ceea ce spune jumatate din tot. Cealalta jumatate poate fi gasita observind salturile fabuloase ale conturilor personale ale celor implicati in aceste vinzari;

- Dezorganizarea intreprinderilor de stat, pentru a le scade pretul de achizitie. Dupa ce sistemul economic a fost aruncat in degringolada, procesul distructiv a mers de la sine. Unde nu a ajuns inertia distrugerii generale, au "ajutat" cei pusi sa administreze aceste intreprinderi;

- Acapararea unor bunuri ale statului, scoase la vinzare pe nimic. Falsificarea licitatiilor, daca nu s-a putut scapa de ele;

- Contracte ale firmelor de stat cu firme straine sau autohtone, facute in interesul partii private. Din cistigul obtinut, cei care au pus la cale "contractul" controlat la ambele capete, au obtinut discret un comision (ascuns intr-un paradis fiscal, etc.);

- Aprovizionarea la suprapret a firmelor de stat, prin firme tampon create pentru a intoarce "drepturile" celor care aleg aceste firme ca furnizori de materiale si servicii;

- Cumparaturi nejustificate, facute pentru stat (produse IT, consultanta, etc.) in numele modernizarii, dar in baza comisionului ascuns;

- Amabilitati recompensate generos, fata de multinationale in cautare de piete de desfacere;

- Retrocedari de proprietati, facute cu conditia rasplatirii celor "generosi" selectiv (a se vedea cazul datoriei fata de Suedia);

- Falsificari ale unor acte (proprietate, mostenire, revolutionari, etc.) pentru a obtine drepturi nemeritate;

- Coruptia generalizata a birocratilor, organelor de control si supracontrol, vamesilor, politistilor, judecatorilor, procurorilor, etc.;

- Cumparari de bunuri (pamint, actiuni, valuta, etc.) subevaluate , in baza unor informatii preferentiale, urmate imediat de cresterea violenta a valorii;

- Credite bancare oferite fara garantii sau cu garantii bancare in cascada, ducind bancile la faliment;

- Escrocherii de imprumut piramidale (caritas, SAFI, etc.);

- Paduri taiate , firme facute fier vechi ducind la imbogatirea celor care au produs saracirea Romaniei ;

- Salarii mari oferite ciinilor de paza ai Sistemului mafiot, pensii mari pentru activitati criminale (securitate, activ PCR, etc.);

     Alcatuirea acestui "catalog de atrocitati economice" ne va ajuta sa percepem mecanismul genocidului post-decembrist si sa incercam reparatiile de rigoare. Absenta acestei preocupari din platformele partidelor din Romania e mai mult decit suspecta: e elocventa.....

      Nu mai ajunge "punctul 8", nici "lustratia", nici "lupta cu coruptia". Avem de operat un cancer generalizat.
Luni, 28 martie 2005
Trecut prin prezent - Ioan Rosca, 27 martie

     Binecunoscuta pledoarie pentru neuitare, atrage atentia asupra riscurilor decuplarii de trecut: retrairea partii lui rele, ratarea ocaziei de a nu repeta erorile. Taindu-ne radacinile istorice, ne condamnam la “vesnica recenta”- atrofiere existentiala care nu mai permite autoperceptia degenerarii.
     Prezentul nu e decit frontul de unda al fluviului care l-a definit timp. Trairea clipei este plina- cind combina privirea in urma cu privirea inainte.
Cei care studiaza un moment din trecutul nostru (mai apropiat sau mai indepartat)- ne iriga prezentul cu sens.

     Pentru comunitatea celor vii, preocuparile pentru trecut se aseaza insa pe o scara descrescatoare de oportunitate, pe masura ce se refera la o etapa mai indepartata de epicentrul prezentului. Este o ierarhizare fireasca, pentru ca, asemenea fenomenelor fizice, influentele exista, dar scad cu distanta , in spatiu sau timp.
      Efectele unor fenomene petrecute pe vremea lui Decebal asupra poporului roman de azi sint mai difuze (sau slabe) decit cele produse de epoca lui Stefan. Reverberatiile perioadei interbelice sint mai intense decit cele provenite din epoca fanariota. Iar epoca PCR ne defineste prezentul cu intensitate.

     Aceasta observatie ar trebui sa ghideze distributia resurselor alocate de o societate pentru studiul trecutului, sa orienteze prioritatile.
     Tot prin aceasta prisma pot fi abordate si cele patru perioade ale crimei comunismului. Studiul activitatii PCR in interbelic aduce elemente interesante pentru intelegerea a ceea ce a urmat. Perioada 1944-1964 este foarte importanta, prin amploarea distrugerilor pe care le-a produs. (Dupa 1989, ne-am grabit sa o atacam, pentru ca sa nu inchida ochii ultimii martori, fara a avea ocazia sa explice ce s-a intimplat si sa gaseasca putina alinare).
      Dar analiza intensa a epocii 1964-1989 ne-ar ajuta si mai mult in a intelege prezentul. Procesul comunismului nu trebuie sa se cantoneze la anii 50’, facind jocul “masinii de ascuns trecutul”. Legea accesului la arhive (“numai pentru documente mai vechi ca ….”) confirma principiul semanalat aici; cunoasterea trecutului imediat este mai suparatoare pentru cei ce au acaparat puterea.

     Am incercat sa semnalam insistent ca judecarea comunismului trebuie sa inceapa de la ultima lui crima: distrugerea Romaniei dupa 1989, in scopul imbogatirii vechiului aparat opresiv- convertit la capitalism. Intelegerea perioadei 1989-2005 este esentiala pentru un “Proces al comunismului” ancorat in prezent! Cei care opresc Procesul la 1989, se lasa trasi pe tusa, se condamna la sterilitate.
     De aceea ne ocupam intens in acest sapatiu de radiografia distrugerii (acapararii, servirii, jefuirii) Romaniei de catre securi-comunistii convertiti in patroni.
     Dupa ce rezolvam primii 60 de ani (de azi in spate) ne putem permite si rejudecarea holocaustului.
     Legea lustratiei nu trebuie sa priveasca doar pe cei ce au facut rau Romaniei inainte de 1989 ci mai ales pe cei care au lovit-o dupa (folosindu-si capitalul de putere cucerit inainte).
     Trebuie sa deschidem arhivele securitatii, tot dinspre prezent ! Eu vreau sa analizez dosarul meu de la SRI, ca sa pot dovedi cum am fost sabotat in anul 1990, cum a fost reprimata incercarea de revolutie in favoarea Retelei.

     Sa facem in primul rind procesul Tranzitiei Criminale, apoi al Contrarevolutiei , apoi al perioadei ceausiste, apoi al perioadei staliniste si la sfirsit al comunismului interbelic.
     O problema pusa venind din trecut, dar rezolvata venind din prezent.
Duminică, 27 martie 2005
După 15 ani. Faimoasele casete ale revoluţiei “transmise în direct ” la televiziune.
OTV,16 martie 2005. Cu prilejul lansării vol.II din cartea lui T.Brateş “Revoluţia în direct “ .
Dan Diaconescu de vorbă cu Teodor Brateş şi un revoluţionar “identificat”, Mihai Voicu.
dr. în istorie, Livia Dandara

Omagiu eroilor şi revoluţionarilor neidentificaţi

     Aflăm că zilele acestea Ion Iliescu, sâcâit de întrebările gazetarilor, supărat foarte pe cei care îi pun sub semnul îndoielii contribuţia la revoluţia din decembrie, deranjat că este chemat la Parchet sau Tribunal pentru anume lămuriri legate de evenimentele din decembrie 1989, înfuriat pe cei ce i-au dat în vileag manipulările, a recurs iar la jargonul său de zoo-mahala. De 15 ani, astfel gratulează Ion Iliescu pe adversarii care îl contestă: golan, huligan, animal, măgar. Această nouă “ieşire” a ex-preşedintelui permanentizat 15 ani în fruntea României, poate fi o noutate doar pentru amatorii de can-canuri superficiale.
      Nu pentru acest lucru ne-am hotărât să reproducem în scris o nouă dezbatere televizată pe tema revoluţiei din decembrie ’89, ci pentru a oferi - culmea speranţei şi afrontului! - câteva piste de investigaţie şi mărturii magistraţilor care trudesc de 15 ani la dosarele revoluţiei.
     Mărturisesc că, la anunţul dezbaterii, am dat drumul la reportofon, pentru înregistrare, dintr-o obişnuinţă. În 15 ani, ascultasem ( văzusem, citisem despre … ) vestitele casete din “Studioul 4 “ până la saţietate. Ele şi-au uzat semnificaţia, s-au banalizat, s-au bagatelizat, s-au demonetizat, cedând locul mai incitantelor versiuni copleşite de scenarii, memoriilor generalilor metamorfozaţi peste noapte din roşu în alb, sau cărţilor împănate cu ducumentele “emanaţilor”, în ediţii luxoase.
     Acum, după cca 5 ore de reluare a unor secvenţe, dar, mai ales, după precizările celor doi invitaţi, martori direcţi la cele petrecute în televiziune, nu am regretat înregistrarea. Mă simt chiar datoare să lansez o invitaţie tuturor magistraţilor, analiştilor, istoricilor, politicienilor, gazetarilor, care sunt interesaţi de tema revoluţiei, că nu strică să-şi reîmprospăteze memoria, revăzând toate aceste video casete, pentru că vor avea surprize. Cu o condiţie: să caute participanţii direcţi; să identifice persoanele cu anume roluri, într-un anumit loc, la un anumit moment; să îndemne la scris sau înregistrare pe cei ce au ceva de spus; să asculte martorii în funcţie de rolul jucat atunci, nu de importanţa ulterioară; să confrunte părerile contradictorii; să lămurească episoadele parţiale din care s-ar putea ajunge la concluzia finală. [..]
Text integral
Sâmbătă, 26 martie 2005
Totul pina la oglinda.... - Ioan Rosca, 25 martie

     Cititorul anti-comunist este incintat daca un text il acuza pe Ceausescu, Iliescu - sau altcineva de teapa lor. Este interesat de explicatii, privind tehnicile prin care securistii au distrus si au acaparat Romania in "tranzitie". Este de acord cu demascarea politicienilor "opozitiei", care au compromis lupta impotriva mafiei. Admite pertinenta unor critici fata de prestatia slaba a "elitei civice". Nu contesta racilele dobindite de populatia intoxicata, compromisa si alienata de sistem. Suporta chiar si rezerve fata de tezele occidentului eliberator, nevoii de stapini luminati (de afara) si virtutilor miraculoase ale integrarii. Poate imbogati radiografia putreziuciunii generale, cu propriile observatii (pertinente) despre degenerare. Priveste in jur cu luciditate. Distinge binele, chiar amestecat intim si dialectic cu raul.

      Dar se cambreaza in fata oglinzii !

      In clipa in care iti inviti cititorii sa se scruteze atent, cu priviri eliberate de auto-condescendenta, pentru a vedea daca nu cumva:
sint animale domesticite, cochetind cu legende-supapa despre libertate,
sint insurubati ca piese docile in sistemul pe care-l denunta,
le-a crescut par de lup prin blana de oaie,
si-au format reflexe de oaie in postura de lup,
s-au molipsit de virusii pe care ii detesta,
au fost rosi de compromisurile pe care le condamna,
se comporta similar cu cei pe care ii critica,
pretind altora - ce nu mai sint dispusi sa ofere,
simuleaza valori in care nu mai cred, pasiuni de mult stinse
      ... iti pierzi simpatizantii.

      Trebuie sa-ti menajezi publicul, daca vrei sa nu ramii singur. Sa nu-l implici agresiv in fenomenele pe care le relevi. Sa-i permiti sa mentina o distanta igienica fata de ele. Sa vorbesti la persoana a treia, daca se poate - chiar impersonal ("se executa x" , "y este de facut " , "operatia z este recomandata"). Folosind persoana a doua, rupi vraja, nasti stress. Intreaba : "Cum ati facut, in situatia z ?" - si vei fi perceput ca inoportun, rautacios. Cind esti in stare sa folosesti nemilos persoana intii, poti fi tolerat mai bine, dar suspiciunile apar: daca autorul nu se menajeaza, exhibindu-si caderile, ce-o fi gindind despre cititorii sai? De ce apeleaza la o strategema retorica ? Autocritica pare culmea mizantropiei. Un om normal nu-si expune nemultumirea fata de el. Un om sanatos , nici nu o simte.

     Intre critic si cititorii sai se poate instala o complicitate parsiva. Autorul isi ajuta beneficiarii sa vada protector paiele din ochii altora... Lectura ofera indulgente implicite, sprijina subtil eludarile, ajuta cicatrizarile peste puroi. Adevarurile ramin exterioare, se distanteaza tolerabil, fara a periclita echilibrele interne precare.
      Ma rog... e omeneste. Nu e nimic de "infierat". Sintem atit de fragili, atit de plastici, atit de contradictorii, atit de ambigui, atit de hartuiti, atit de rataciti...
      Dar ma doare banuiala ca as sprijini priviri care evita oglinzi. Asta, in putinele momente cind ma pot uita in a mea...
Vineri, 25 martie 2005

Acest document va fi inclus, ca marturie, in colectia dedicata etapei 1964-1989, din spatiul Procesul Comunismului. De ce il propunem ca editorial? Pentru ce se poate citi dincolo de text (tensiune, amaraciune, revolta, etc.) . Domnul Negrescu-Sutu scrie despre o "epoca" trecuta, despre evenimente consumate, despre clipe ramase in spatele valului prezentului. Dar aceste izvoare alimenteaza sensul clipei de azi. Nu putem uita, fara sa ne golim. Din radacini tragem seva care ne mentine vii. La trecut nu se poate renunta, fara a compromite prezentul. Cit de ingrozitor trebuie sa fie pentru victimele supravietuitoare ale crimelor comuniste, faptul ca noua generatie nu vrea sa stie ce s-a intimplat! Dar si mai grava este conditia victimelor castrarii de memorie. - Ioan Rosca

Stimate Domnule Roşca,
Grupul care a fost condamnat în 1977 la 1 an de muncă forţată la Canal, pentru că protestase public împotriva nerespectării Drepturilor Omului în România ceauşistă, a fost alcătuit din 5 persoane : Ioan MARINESCU, Radu NEGRESCU-SUŢU, Dan NIŢĂ, Raymond PĂUNESCU şi Nicolae WINDISCH. Nu am cunoscut niciodată numele bestiilor de anchetatori decât după cum aceştia se adresau unii altora. Puteau fi adevăratele lor nume sau nume conspirative. Alătur lista numelor sub care i-am cunoscut noi :
……………………………………………………………………………………………………………
Col. STANCIU şi Col. CHIRIAC - ne-au anchetat şi bătut cu sălbăticie în mai multe rânduri la sediul Securităţii din str. Beldiman, în iunie 1977. Păunescu a fost scos pe targă, inconştient.

Judecătorul Liviu GIURGIU şi Procurorul Victor ZEICESCU - ne-au condamnat pe data de 5 iulie 1977, la 1 an de muncă forţată la Canal, executând ordinele Securităţii şi ale lui Ceauşescu, în cadrul unei mascarade de proces cu uşile închise şi fără posibilitatea de a avea un apărător legal. Condamnarea a fost pronunţată în baza legii 25/1976 pentru parazitism social, deşi eram cu toţii încadraţi în muncă.

Col. MATEI şi Col. RADULESCU - ne-au anchetat de mai multe ori, însă după metoda ,,securiştilor buni’’, fără a ne bate. Era o metoda perversă care uneori putea da rezultate, în cazul unor oameni epuizaţi fizic şi moral în urma bătăilor pe care le primiseră anterior.

Maiorul CÂRNARU şi Colonelul-procuror BÂRCĂ - ne-au torturat pentru a înceta greva foamei, în locuinţa lui Radu Negrescu din Aleea Compozitorilor, cartierul Drumul Taberei din Bucureşti, şi apoi la sediul Securităţii din Calea Rahovei. Radu Negrescu, ca gazdă, a fost bătut până la pierderea cunoştinţei şi lovit cu bastonul de cauciuc peste testicule.

Col. MAXIM din Medgidia - ne-a anchetat cu o cruzime ieşită din comun în perioada condamnării la Canal şi, în mod special, în timpul grevei foamei, în septembrie 1977, când ne lăsa fără cunoştinţă după bătăile administrate cu sadism în scopul de a ne determina să încetăm greva.
………………………………………………………………………………………………………

Cam aceştia sunt cei de care-mi mai amintesc, după 27 ani. Au mai existat şi alţii, bineînţeles, dar nu le-am cunoscut niciodată numele. Din păcate, toţi cei din grupul nostru au decedat (cine ştie, poate ne-au dat lui ,,Radu’’, în Beldiman ?), aşa că nu mă mai pot consulta cu nimeni. Rămân oricând la dispoziţia Dvs. pentru lămuriri suplimentare. Cu salutari distinse,

Radu Negrescu-Suţu
Paris

Joi, 24 martie 2005
Sugestii perplexe pentru cineva drag - Ioan Rosca, 23 martie 2005

1. Percepe misterul nasterii lucrurilor (substante, idei, fenomene), intuieste dimensiunea adincimii sale.

2. Concentreza-ti perplexitatea asupra primitivelor - cauza, nu te lasa alienat in labirintul mirarilor secundare.

3. Bucura-te, mira-te, distreaza-te , supara-te sau revolta-te in fata miracolului genezei, asa cum simti, fara a incerca sa-ti deduci reactia , caci nu ai pe ce baze.

4. Refugiaza-te in dogme particulare, daca asta iti da consistenta. Nu e grav sa confunzi un reper aboslut intangibil cu un construct secundar pe care-l folosesti de reper absolut. Dar nu te prabusi daca surogatul se destrama. Cauta altul, pina poti gestiona problema abstract.

5. Daca preferi sa te joci cu plasticitatea miturilor, fa-o cu bucurie, joaca-te creativ, fara sa uiti insa ca ti-ai asumat efemeritatea lor. Daca excesul de fluiditate te oboseste sau desfiinteaza, daca nu te mai simti bine in molozul miturilor darimate si nu mai poti nici incropi o dogma (datorita obiceiurilor de deconstructie), agata-te abstract de reperul primar al genezei.

6. Daca ai frica de inaltime (adincime) nu incerca sa privesti lumea cu ochii lui Dumnezeu. Lasa-te smerit in bratele lui, daca vrei sa fii fericit. Daca in schimb ai cautarea in singe, urca uneori piscurile de unde se estompeaza sensurile curente. Intoarce-te insa la timp, ca sa nu innebunesti in aerul rarefiat.

7. Nu cauta formule explicative individualizante pentru lucruri ce interfereaza continuu in plastica devenirii globale. Priveste si foloseste formele demarcate, observa fara stupefactie cele ce dispar si cladeste altele cind poti. Dar aminteste-ti ca nimic nu separa total vre-un ceva de vre-un altceva.

8. Nu uita ca nu stim. Nici macar ce inseamna a sti. Totusi percepem si intelegem partial, ne descurcam cumva, modelam ceva, comunicam cit de cit, cream. Acest lucru nu e mai putin uluitor decit daca am sti de tot.

9. Nu-ti toci mirarea nici prin nefolosire nici prin exces. Banalul ascunde grosul mirabilului, ca sa ne odihnim din perplexitate. Dar trebuie sa nu raminem captivi in somnul lui. Altfel, irosim posibilitatea de a rezona emotiv cu partea de dincolo de cunoastere.

10. Binele si Raul , Uritul si Frumosul, etc. sint creatii ale devenirii spirituale. Banuim ca nu sint la fel de absolute ca sursa lor misterioasa. Dar nu stim in ce masura geneza ne impleteste destinul cu ele. Poate sint epifenomene depasibile de evolutia speciei. Dar s-ar putea sa fie cheia (sensul) aventurii noastre. Nu te minti ca poti rezolva logic aceasta dilema. Alege raspunsul inimii.

Miercuri, 23 martie 2005
Excelenţei Sale,
Domnului Markus Ferber, lider al crestin-socialilor bavarezi
- Nica Leon

     Vă felicit pentru poziţia Excelenţei voastre exprimată public privind situaţia din România. Consider că sînteţi unul dintre puţinii oameni politici europeni care a reuşit să înţeleagă dimensiunile dezastrului datorat mentalităţilor comuniste, a hoţiei şi complicităţilor existente la toate nivelurile instituţiilor statului român.
     Pînă la dumneavoastră cei mai mulţi au închis ochii, prefăcîndu-se că nu văd sau nu înţeleg gravitatea situaţiei catastrofale la care a fost dusă România, după răsturnarea regimului dictatorial, datorită grupărilor de la conducerea ţării formate din comuniştii care au nesocotit orice normă democratică, statul de drept, morala şi bunul simţ.
     Datorită reacţiei publice a unor importanţi reprezentanţi ai României, care imediat după ce dvs. v-aţi exprimat public scepticismul în privinţa progreselor făcute de statul român în respectarea legilor şi angajamentelor asumate, au contrazis adevărurile pe care le-aţi formulat în critica dvs., spunînd că nu aveţi dovezi care să vă susţină afirmaţiile critice, considerînd a fi nejustificată îndoiala dvs. în ceea ce priveşte aderarea la U.E. a României în acest stadiu, vă transmit această scrisoare, în care veţi găsi cîteva dovezi de nezdruncinat, pe care nu le poate contesta nici un reprezentant român, dovezi care pot convinge orice om serios şi responsabil, care nu doreşte să se lase păcălit sau manipulat de cei care mai pretind că România a îndeplinit cerinţele pentru a adera în 2007 la Uniunea Europeană, pe care le veţi putea folosi pentru a demonstra celor care vă mai contrazic în privinţa situaţiei dezastruase din România. [..]
Text integral
Marţi, 22 martie 2005

P.S. Am adresat acest text lui Mircea Stănescu, însă poate fi citit de toti cei care (mai) sunt interesati de astfel de obisnuinte ale Securitătii Eterne.
Paul Goma

Paris, 13 martie 2005

Dragă Mircea Stănescu
dragi prieteni,
     Am întors pe toate fetele spusele lui N. Plesită în emisiunea de TV în legătură cu sotia mea, Ana Maria. In ciuda revoltei, a durerii resimtite, nu am găsit nimic nou în folosirea si a acestei “arme” de către Securitate în scopul umilirii “dusmanului”: pângărirea imaginei femeilor lui: mamă, sotie, soră, logodnică, prietenă.
     Nimic nou - pentru mine:
     - In 1949, la Securitatea din Medias, mi-a fost păngărită m a m a, prin simularea, punerea în scenă a unui viol în grup. Sub conducerea maiorului Ion Buzescu si a căpitanului Paszty, după ce a fost bătută, a fost dezbrăcată, întinsă pe o masă, toti cei vreo sapte securisti au scuipat-o, pe rând, ca într-un scenariu bine învătat, între picioare, injurînd-o, tratînd-o de curvă, amenintind-o că o vor face postă - dacă…
     Acestea nu le-am aflat din gura mamei, ci le-am auzit, nopti la rând, spuse de ea, în soaptă, tatei. Tata o consola cum putea, aducîndu-i aminte că fusese doar “teatru”…La un moment dat mama a tipat, spunînd că, dacă ar fi fost violată cu adevărat, nu s-ar fi simtit atât de umilită, atât de murdărită.
     Vreme de 18 ani am purtat în mine această rusine-de-nemărturisit: simularea violului, chiar dacă nu eram femeie (eram însă fiul femeii). In închisoare, în domiciliu obligatoriu ascultam cu toate urechile mărturiile celorlalti colegide suferintă despre torturile la care fuseseră supusi ei si membrii famiilor lor - însă niciunul, niciodată nu a vorbit cu glas tare despre ce vor fi suferit femeile lor: torturi adevărat, simulate. Chiar de vor fi stiut. Fiindcă acestea nu se povestesc, nu se mărturisesc.
     In 1969, când am scris Ostinato, am atins această durere de nepovestit; apoi în Gardă inversă, în Patimile după Pitesti, în Arta refugii. Partea a doua din Justa este dedicată pătimirilor colegelor de facultate si prietene, după Revolutia Maghiară “Toria” si “Diana” - nume de împrumut. Un text: Castelana (needitat) este închinat în întregime acestei “practici” a Securitătii cu femeile noastre.
     Iată-mă, deci, în martie 2005, ca unul care desi am “experientă” (mai corect: avînd stire de astfel de metode) - mă aflu dezarmat: un securist a pângărit-o pe sotia mea si mamă a fiului meu - de astă dată în public si nimeni de pe platoul de televiziune nu a protestat.
     Pot eu face mai mult decât am făcut? Mai eficace - împotriva Securitătii? Chiar dacă l-as ucide pe Plesită (ceea ce ar însemna că va trebui să-mi spăl mâinile până la sfârsitul zilelor - or eu am alte treburi), ce ar trebui să fac cu celelalte victime ale Securitătii, prezente la “dezbatere”, însă devenite, prin t ă c e r e : complice?
     Să le omor si pe acelea?
     Si unde am ajunge?
     Drept care rămân la ceea ce începusem încă înainte de alegerile din 2004: plângerile si chemarea în fata justitiei a celor 13 securisti - si a lui Ion Iliescu, să nu se uite!
     Vă salută
      Paul Goma

Luni, 21 martie 2005
Alternative ... - Ioan Rosca, 20 martie 2005

1. Iti asumi dezinvolt conditia de fiara
     Iesi la vinat, fara complexe, cu toata vigoarea (pofta) lupului, eliberat de piedici morale. Percepi esenta vietii ca o batalie nemiloasa pentru supravietuire, o cursa selectiva bazata pe agresiune si siretenie. Tragi invataminte din ce vezi ca se intimpla in ocean - fiind mai atent la "National Geografic" decit la actualitati. [..]
     Teoriile despre bine, solidaritate, prietenie, datorie, etc. sint elucubratii, diversiuni, menite sa scoata din cursa fraierii care le cad in plasa. Te bucuri ca unii cred in ele: intr-o lume plina cu oameni - oi, e mai putina concurenta din partea oamenilor - lup. [..]
Text integral
Duminică, 20 martie 2005
Fundatia ICAR

Fundatia ICAR, organizatie neguvernamentala romaneasca infiintata in anul 1992 la initiativa d-nei dr. Camelia Doru, se adreseaza supravietuitorilor detentiei politice din perioada comunista, carora le acorda un pachet de servicii speciale de reabilitare medico-psiho- socila si juridica. Supravietuitorii spatiului concentrationar romanesc au probleme si nevoi speciale generate de traumele fizice si psihice la care au fost supusi in timpul detentiei si dupa eliberare. Suferintele extreme prin care au trecut, dintre care anchetele, incarcerarea, tortura, tratamentele de mare cruzime si neomenoase, deportarile, sclavajul in minele de plumb, uraniu, Canal, confiscarile de bunuri, expulzarile, sunt doar cateva, au afectat toti membri familiile lor, inclusiv pe cei din generatia urmatoare.
ICAR este prima si singura organizatie din tara, care isi propune si realizeaza un program de reabilitare coerent, si complet gratuit, de asistenta de specialitate in Bucuresti, Iasi si Craiova. Pe langa fostii detinuti politici, in ultimii ani ICAR asista si refugiati care au trecut prin experiente traumatice similare in tarile lor de origine.Nevoia de adevar si dreptate, ca elemente cruciale in interventiile de reabilitare, daunele morale si materiale, datoria de a oferi compensatii si despagubiri, au adus in atentia Fundatiei ICAR rolul aproape inexistent al statului si justitiei, in procesul reparatoriu.Pe data de 5 martie 2003 - la 50 de ani de la moartea lui Stalin - Fundatia ICAR a deschis la Judecatoria sectorului 1, Bucuresti, o a actiune civila, pentru declansarea procesului comunismului, cu o cerere prin care se solicita reprezentantilor Statului Român (presedintie, guvern, parlament) sa recunoasca public existenta holocaustului comunist, încalcarea obligatiilor de stat si de serviciu ale autoritatilor si institutiilor represive existente în perioada comunista, încalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor României în aceeasi perioada si în consecinta, sa se ceara scuze, in mod public, victimelor represiunii comuniste si sa se achite suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.Acestei actiuni reparator morale a Fundatiei ICAR i s-au alaturat Alianta Civica, Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania, Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi, Asociatia “15 Noiembrie 1987” din Brasov, Uniunea veteranilor de Razboi, grupul « Romania Libera » precum si un numar insemnat de victime, in nume personal.
Judecatoria sectorului 1 a dat castig de cauza statului roman in sedinta din data de 16 iunie 2003. Instanta a apreciat ca initiatorii procesului comunismului “ar fi lipsiti de interes”. Presedintia de la vremea respectiva, opina prin vocea lui Ion Iliescu ca este vorba de un proces politic si asa ceva nu se poate cere instantei! Desigur ca lui Iliescu nici prin cap nu i-a trecut ca putea sa-si asume in numele statului roman abuzurile grave si sa-si ceara scuze – mult mai elegant, in afara instantei – victmelor, asa cum a facut-o fata de evrei, pentru victimele holocaustulu .Asadar, dupa 2 etape de judecată, actiunea se afla în faza de recurs, la Curtea de Apel Bucureşti, urmatorul termen fiind 22.04.2005. Cu toate acestea, Fundatia ICAR spera ca acest demers sa capete o alta directie, intrucat se asteapta un raspuns public din partea actualului presedinte al Romaniei.

Memoriu catre presedintele Traian Basescu
In data de 9 februarie 2005, ICAR a adresat institutiei prezidentiale un memoriu prin care solicita presedintelui Romaniei sa faca gestul de reparatie morala pe care societatea romaneasca il asteapta de 15 ani, aducand la cunostinta opiniei publice ca Statul roman:
  • isi asuma responsabilitatea rolului avut in procesul de represiune politica din timpul dictaturii comuniste
  • recunoaste meritele celor care au luptat impotriva regimului totalitar comunist
  • isi cere scuze public supravietuitorilor cat si familiilor celor disparuti pentru nedreptatile la care au fost supusi de catre regimul comunist
Scrisoarea integrala, adresata presedintelui, poate fi consultata la adresa web: www.icarfoundation.ro/ro/news.asp

Intalnire la Palatul Cotroceni
Urmare a acestui apel, marti, 1 martie 2005, a avut loc la Palatul Cotroceni o intalnire cu presedintele Traian Basescu si consilierii sai prezidentiali d-na Renate Weber, dl. Andrei Plesu si dl Claudiu Saftoiu in cursul careia reprezentanta Fundatiei ICAR a prezentat presedintelui impactul pe care scuzele oficiale pentru abuzurile si crimele comise in timpul regimului comunist, venite din partea celui mai puternic om in stat, il pot avea nu numai pentru victime, dar si pentru societatea romaneasca in ansamblu.
In timpul discutiilor, s-a cazut de acord in privinta responsabilitatii Statului in recunoasterea publica a represiunii comuniste si s-a convenit asupra prezentarii unor materiale de fundamentare pe care consilierii prezidentiali le vor pregati. Fundatia ICAR s-a oferit sa contribuie cu materiale din baza de data proprie pe care le va pune la dispozitia consilierilor participanti la intrevedere..
Intalnirea s-a desfasurat intr-o atmosfera relaxata, deschisa, iar presedintele a fost deosebit de receptiv, in ciuda agendei sale de lucru incarcate.
Printre sustinatorii memoriului inaintat Presedintiei de catre Fundatia ICAR se numara personalitati din tara si de peste hotare :
Dr. Ion Vianu, Radu Filipescu, Ioana Raluca Voicu Arnautoiu, Mariana Sipos, Andrei Dimitriu, Florin Gabrea, Christian Mititelu, Dinu Zamfirescu, Mihai Sora, Vladimir Tismaneanu(SUA), Grigore L. Culian (SUA), Gabriel Plesea (SUA),Dan Culcer (Franta), Liviu Antonesei, Tereza Culianu-Petrescu, Dan Petrescu, Ioan Rosca, Eugenia Crangariu, Peter I. Bot (Canada), Virgil Zamfirescu, Eugen Carasevici, Liviu Ioan Stoiciu, Doru Braia (Germania), Adrian Niculescu, Alexandru S. Bologa, Nicolae Constantinescu, Doina Jela, Rodica Culcer,Marian si Marcela Vintila, Razvan Mihai Ungureanu, Leonard Oprea (SUA), Manuela Cernat, Razvan Cernat, Alexandru Cernat, Virgil Nemoianu (SUA), Bujor Nedelcovici( Franta), Dr.Nicolae Stroescu (Stanisoara),Marius Oprea, Bujor Nedelcovici(Franta), Virgil Nemoianu (SUA), Alex Anderson (SUA). Lista ramane deschisa la adresa : icar@dnt.ro
Anda Călin
Sâmbătă, 19 martie 2005
Democratia luminata - Ioan Rosca, 18 martie 2005

    Un parinte, care isi iubeste copilul, nu-l arunca in libertate, inainte de a-l ajuta sa-si formeze discernamintul. Nu-l expune riscurilor zborului fara aripi. Il indruma, dar nu din placerea de a-l domina, ci pentru a-l proteja- pe perioada de formare. Pregateste ziua cind puiul se va desprinde "pe picioarele lui"- educindu-l continuu.

    Unii liderii politici (civici) pretind ca sint un fel de parinti ai "poporului". Trec ei insa de testul comparatiei cu parintele iubitor? Informeaza populatia, pentru a pregati decizia ei libera? Sau imping la vot cetateni fara discernamint ? Isi concentreaza eforturile pentru a a-i ajuta pe alegatori sa se emancipeze intelectual si moral? Sau fac tot ce pot pentru a –i mentine intr -o stare precara, care sa faciliteze manipularea?

    O democratie luminata cultiva intens Explicatia. Asigura la citi mai multi dreptul de a intelege problemele societatii, solutiile propuse, argumentele aduse, implicatiile unei decizii.

    Oligarhia are nevoi contrare. Sa mentina o distanta de protectie intre "elite" si "mase". Sa limiteze dezvoltarea intelectuala a supusilor. Sa incurajeze o inteligenta "apolitica" (tehnica, specializata) pentru a spori productivitatea furnicilor. Sa promoveze gindirea simplista, sablonata si gregara, dogmele, distractiile indobitocitoare, dezinformarea.

    Domesticirea se poate face cu biciul, cu tipatul sau cu zaharelul. Dictaturile bazate pe represiune sau intimidare- au mai putina nevoie de necunoastere. Aceasta este insa principalul capital- pentru regimurile bazate pe manipulare (inselaciune).
     Soldatii lagarelor camuflate ideologic sint plasati strategic in salile de clasa si in redactii. Educa si informeaza... Secreta paradigme si modele. Echipeaza cu grile politia gindirii corecte.

    Ca sa fii om liber, trebuie sa nu fii inrolat. Ca sa nu fii imblinzit, trebuie sa rezisti. Ca sa te impotrivesti, trebuie sa fii nemultumit. Ca sa fii nemultumit, trebuie sa intelegi ce ti se face. Ca sa percepi o stratagema rafinata, intr-un context complex, trebuie sa judeci solid. Si pentru asta- trebuie sa fi invatat a gindi.
    Un parinte (profesor) care-si invata copii sa gindeasca- creativ, riguros, profund, lucid, onest, curajos, viu- face rezistenta. Nu numai impotriva sistemului. Ci totodata, impotriva degenerarii existentiale.
    Pentru regimurile bazate pe indoctrinare, iluminismul este un anarhism. Pentru o democratie reala, raspindirea lui e singura sansa.
Vineri, 18 martie 2005
PREDAREA ARHIVEI FOSTEI SECURITĂŢI
Act tardiv? Act salutar? Victorie CNSAS? Capcană SRI?
episoade - complicităţi - şantaje - minciuni - frică - amnezie - indiferenţă - sabotare - laşităţi - lehamite - neputinţă - luptă
- dr. în Istorie, Livia Dandara, 17 martie 2005

Omagiu lui Constantin Ticu Dumitrescu

     Personal, fac o declaraţie simplă: ca istoric, mi-am petrecut mulţi ani din viaţă în arhive. Am cunoscut Arhiva Istorică Naţională, Arhiva CC al PCR, Arhiva ISISP, Arhiva MAN, Arhiva MAE, Arhiva Academiei, Arhiva BCS, ş.a.ş.a . Am fost familiarizată cu regulamentele şi rigorile fiecăreia şi cu semnificaţia cuvintelor prohibitive : “strict secret “, “fond special”, “aprobare limitată”, “interzis de xeroxat ”, “fişă de mână ” ş.a.ş.a . Am, din acea perioadă, mii şi mii de fişe scrise de mână, foi xeroxate “pe şest”, fără aprobare, pe care abia acum le pot folosi. Dar nici o dată n-am simţit în arhivişti, inamici ai colegilor lor. Dimpotrivă. Erau colegii noştri, prietenii noştri, mulţi dintre ei ne sugerau discret dosare speciale, închideau ochii când depăşeam problematica “aprobării”, ne alimentau curiozitatea de a afla “taine interzise “ ale trecutului. Preţuiesc, deci, instituţiile păstrătoare de arhivă şi pe colegii care le administrează.
     Ce se întâmplă, însă, de 15 ani, cu arhivele fostei Securităţi, constituie un capitol tulbure, scandalos şi condamnabil, ilustrând faptul că stăpânul instituţiei ( „duhul rău” ) şi-a pus atât amprenta, cât şi lacătul pe administrarea dovezilor crimelor sale. Cunosc miza desecretizării acestei arhive şi urmăresc de 15 ani bătăliile ce s-au dus şi se duc pentru ea. Stadiul în care se află acest „diferend”, este numai în aparenţă o „ gâlceavă instituţională ”. Este o bătălie politică acerbă, este una din armele perfide, unul din atu-urile otrăvite cu care regimul securi-comunist manipulează, dezbină şi stăpâneşte societatea românească care traversează numita epocă de tranziţie.
     Golită de fondul problemei - pe care doar câţiva „anticomunişti militanţi” o agită de 15 ani - disputa alunecă în controverse tehnice şi hărţuială cu iz tehnicist, nereuşind să solidarizeze societatea civilă, sau măcar o parte din clasa politică, din lumea academică, universitară, scriitoricească, ca să nu mai vorbim de biata opinie publică ignorantă. [..]
Text integral
Joi, 17 martie 2005
Precizari - Ioan Rosca, 16 martie 2005

      Printre semnalele de presa publicate in acest spatiu pe 13 martie, a figurat o trimitere la articolul "Daca lumea politica vrea, SRI poate" - publicat in "Ziarul de Iasi" de domnul Adrian Cioflinca. Dupa doua zile, am primit o scrisoare, in care autorul ne-a cerut sa eliminam semnalul, pentru ca nu am obtinut (nici cerut) aprobarea pentru extrasul folosit in el (considerind interesante propunerile sale, pe un subiect central pentru noi, repetasem o parte importanta din articolul initial). Ne-am conformat. Autorul face ce vrea cu textul sau. Are dreptul sa nu considere oportuna propagarea lui pe aceasta cale.
      Fiind vorba de prima cerere de acest gen , consideram utile anumite precizari. Ii multumim domnului Cioflinca pentru ca ne-a atras atentia asupra unor neintelegeri.

      Spatiile "Procesul comunismului, contrarevolutiei si tranzitiei" si "Piata Universitatii Distribuita" si-au propus (asa cum s-a explicat in introducere) sa organizeze o "baza de date" (marturii, pledoarii, analize, propuneri, actiuni) - utilizabila de catre cei care vor sa lupte pentru a impiedica uitarea crimelor (post)comuniste si pentru eliberarea Romaniei (de securisti, de jefuitori, de minciuni, de iluzii, de slabiciuni). Este deci un instrument de provocare, promovare, coordonare, cercetare, rezistenta, actiune - dedicat unei cauze si urmarind o metoda. Nu este o revista, un ziar, o afacere, un hobby, un alibi pentru atragerea unor fonduri.

      Cei care cunosc tehnica organizarii bazelor de date textuale, stiu ca, pentru a permite reperearea documentelor pertinente dintr-un anume punct de vedere, este nevoie de actiuni pregatitoare:
- caracterizare (cu un numar de cuvinte cheie);
- catalogaj (intr-o arborescenta tematica );
- indexare (fiser aranjat alfabetic, care sa accelereze cautarile).
      Reperarea cu Google se bazeaza pe aceste tehnici si presupune pre-tratarea unui fragment din fiecare document, pe care se va sprijini indexarea si clasificarea. Un motor de cautare cu spectru tematic si geografic atit de larg, nu poate avea performantele unei "baze de date specializate" - dedicate unei anume tematici.

      Construim o baza ( peste putin timp, o vom lansa) care sa permita cuiva sa repereze in ce documente pot fi gasite elemente legate de un anume aspect. Sa faca o cautare de genul: "securitate" SI "arhive" SI "deschidere" SI "argumente". Sa afle (de exemplu) ca -printre altii - si domnul Cioflinca are o contributie, sa vada cam despre ce e vorba si apoi, daca e interesat, sa merga la articolul initial sau sa-l contacteze pe autor. De aceea, avem nevoie de un extras expresiv, pe baza caruia motorul de cautare sa ghiceasca pertinenta documentului si utilizatorul sa o confirme. Fragmentul e si mai important daca textul complet nu mai este accesibil la adresa initiala (vezi cazul unor ziare electronice in care textele sint pe linie o singura zi ).

      Nu putem comunica cu fiecare, pentru a-l intreba daca e de acord sa-l includem in baza de semnale. Nu avem resurse pentru asta. Si nici nu credem ca e necesar. Ne-am angajat pe un drum de la care nu ne pot deturna chichitele formale. Daca nu vrei sa fii indexat de google sau cuprins in alte baze, poti cere explicit stergerea notitei - asa cum a procedat si domnul Cioflinca - in cazul nostru. E pacat - pentru sinapsele care se rateaza -, dar nu e fatal (speram ca vor fi multe inregistrari in baza) .

      Publicul are de cistigat din existenta unui repertoriu. Presupunem ca, in general, autorii vor fi multumiti, pentru un serviciu de popularizare.
      Ce poate determina pe cineva sa doreasca totusi stergerea referirii la textul lui ?

a. Marimea extrasului - autorul avind impresia ca e privat, prin distribuire gratuita, de anumite cistiguri. Dreptul lui. Sintem de multe feluri in acest front. Mercenari, pasionati etc.Vor ramine in baza acele texte scrise pentru a lovi (post)comunismul, nu pentru a face bani.

b. Iritarea fata de comentariul cu care e insotit citatul. Oricine are voie sa citeze - in anumite limite - cind face comentarii. Putem micsora fragmentul extras, dar asta nu e in avantajul autorului nemultumit, pentru ca lasa mai multa plaja de manevra comentariului suparator. Am putea pune semnalele in baza fara comentarii - s-ar cistiga un ton mai neutru, s-ar pierde valenta polemica.

c. Cadrul in care apare citatul (semnalul, comentariul) - adica faptul ca baza de date e gazduita in spatiul nostru. Nu avem nici o indoiala ca vom irita multa lume. Este inevitabil. Romania nu se poate elibera daca lasam in pace "elitele"- care nu isi fac datoria. Nu facem parte din media aliniata, racordata la un esafodaj politic sau cultural. Vom fi sabotati. Ne asteptam sa ni se ceara eliminarea unor semnale, pentru ca autorii nu sint de de acord cu actiunea noastra.
      Dar ar fi o eroare ca motivul rezervelor sa fie teama de compromitere sau de confiscare. Comentariile sint semnate. Se vede ca au alti autori decit textele comentate. Faptul de a fi plasat in baza noastra de date nu implica, in nici un fel, acordul cu viziunea "AER"! Il putem cita si comenta si pe Vadim Tudor si pe Ion Iliescu... Intr-un fond documentar, pot sta alaturi carti scrise de autori care se contrazic, infrunta, detesta.

      Admitem insa ca acest ultim punct ridica o problema serioasa, care va cere o decizie. Numitorul comun mare - miscoreaza suprafata consensului. Ne-am dat si noi seama (de exemplu) ca interventiile care critica aservirea Romaniei fata de SUA sau Israel (pe dosare ca Iraq-ul , Holocaustul, etc.) pot indeparta multi anticomunisti - pentru care SUA reprezinta reperul suprem. Va trebui sa facem cit mai curind ceea ce am promis in explicatia AER5: sa separam temele, astfel incit fiecare sa poata participa la un proiect, fara a se simti deranjat de faptul ca nu e de acord cu ce se face in altul.
      Pina atunci, ne vom asuma riscul de a gresi. Ce poate fi mai rau decit innabusirea nazuintelor anului 1990, la care asista (contribuie) neputincios cei ce nu gresesc?

Miercuri, 16 martie 2005
Interventie - Ioan Rosca, 15 martie 2005

     La inceputul anului 1989, am compus prima mea "Interventie", incercind sa o "scot" din tara prin Mihai Pelin, pe care il intilnisem accidental. Imi dau seama azi cit de putine stiam unul de celalalt.... Textul fiind atipic (eu la fel), m-o fi crezut nebun si l-o fi aruncat la cos- inainte chiar de a parasi Romania...
     Nu-i port pica. Nici eu nu as sti ce sa fac cu un asemenea material, spre ce publicatie sa-l indrept, drept ce sa-l iau. Un poem despre conditia umana? Un exercitiu exsitentialist de lupta cu perplexitatea? Un tipat de singuratate si tandrete minerala? Un studiu despre rezistenta la zadarnicie? Un program neo-iluminist? O pledoarie pentru interdisciplinaritate? O provocare la epistemologie? Un apel pentru o renastere a politicii? Un amestec din toate? Un ghiveci aberant? Greu de decis - mai ales ca si modul de comunicare folosit - a fost un experiment.
      Lecturi ulterioare (Lupasco, Nicolescu, Varela, Deluze, Wittgenstein-tirziu, etc) mi-au confirmat ca si altii au simtit nevoia recunoasterii ambiguitatii contradictorii la care ne conduce procesul de cautare a sensului. Dar a incerca sa sugerezi potentialitatea cetoasa din care se condesenseaza picatura unui gind, scriind un text voit vag, plastic, tremurator – e un atac pentru care-ti trebuie aplombul tineretii...

     Ce cauta acest vechi text, foarte ciudat ca fond si forma, polemizind provocator cu standardele de organizare a mesajelor, pe care azi nu l-as mai putea scrie, intr-un spatiu dedicat actiunii politice eliberatoare?
     Nu e genul de document "de sertar" - pe care sa-l prezinti ca proba ca ai luptat (in intimitate...) cu sistemul comunist. Nici eu, "dizidentul" care sa recurga la astfel de exhibari. Nici nu se refera la dictatura - o presupune depasita. Exploreaza in oglinda fiintei, ce ar putea veni "dupa", cu luciditate patetica.
      Nu e usor de citit. Nu explica. Nici macar nu intreaba. Reda o tensiune. O candoare, zbuciumindu-se sa supravietuiasca. Poate deruta (irita, indeparta) pe cei care cauta oameni de actiune, bazati pe certitudini.
      Am sovait sa-l fac public, demascindu-ma...

     Si totusi ....
      Intr-un mod care ma intriga si pe mine, acest "delir premeditat" contine saminta care a incoltit in platformele pe care le-am conceput dupa 1990 ("Partidul Intelectualitatii", "Partidul renasterii spirituale", "Alternativa' 90", "Asociatia Dialog", "Alianta Opozitiei Neamt", "Alianta Civica Neamt", "Actiunea pentru Eliberarea Romaniei" )
     Observ in el izvoarele interventiilor si actelor mele ulterioare. Primitivele afective, intuitiile generatoare – emotiile dinainte de concepte. E cheia care ar permite cuiva sa ma inteleaga mai bine. Cu toate riscurile.
      In ciuda aparentelor, nu e vorba de un optimist (exaltat, utopic, fara simtul realitatii). Nu ascund un aventurier, camuflindu-si cinismul. Aveti de a face cu un Cioran inversat, care a traversat nihilismul si scepticismul, evadind catre intuitia libertatii de a afirma (postula): sensul, bucuria, datoria, dragostea (vezi si "Confesiunile" lui Tolstoi). Un cautator, care a renuntat la certitudini, alegind posibilitatea, viul si misterul.
     Care stie doar ca nu poate sti, ca poate doar sa creada.
Text integral
Marţi, 15 martie 2005
Tranzitia educatiei, din lac in put ... - Ioan Rosca, 14 martie 2005

Un studiu de caz
     Ar fi trebuit ca "tranzitia" sa vindece tarele organizarii comuniste, sa ne scoata la lumina. Sa corectam ce stiam ca e urit, folosind modele de afara doar daca se potriveau nevoilor noastre. "Schimbarea" formelor a preluat insa spiritul vechiului metabolism, preluind de afara - doar ce se armoniza cu murdaria dinauntru.
     Degenerarea post-comunista se ascunde in spatele complexitatii fenomenelor socio-economice. Sintem imbroboditi cu teze (alibiuri) despre importanta acumularii rapide de capital, fertilitatea inechitatilor si intelepciunea pietii, valoarea creditelor si renuntarii la autonomie, etc.
     Au distrus economia. Au impus oligarhia. Au umilit populatia. Motivele sint clare.
     Dar cu educatia ce au avut? Nu puteau lasa in pace macar olimpiadele scolare.
     Pentru a surprinde manipularea care ne indruma sa regresam in numele "progresului"- am ales un caz in care efectele nocive ale "alinierii" sint mai greu de justificat. [..]
Text integral
Luni, 14 martie 2005
Cum sa faci dreptate - intr-un musuroi de hotii - Ioan Rosca, 13 martie 2005

[..]
Romania e un oribil musuroi. De la Stapini, mari escroci si mici borfasi - la indivizi incercind disperat sa supravietuiasca, facind orice ca sa le fie "un pic mai bine": fosti activisti si securisti - incasind pensii pentru activitati criminale, fosti membri PCR si informatori ai securitatii - frinind eliberarea Romaniei de frica sa nu li se reproseze vechi compromisuri, directori care au falimentat intreprinderi - ca sa le acapareze cit mai ieftin, negociatori corupti - vinzind pe nimic active ale statului (paduri, paminturi, fabrici, flota, etc.), tragatori de "tepe" si "tunuri", speculanti de "retrocedari", birocrati simulind activitati si pretinzind bacsisuri, indivizi care au pus mina pe fondurile lui Ceausescu, functionari bancari care au acordat credite unor escroci complici, membrii cumparati ai unor jurii, gestionari de fonduri (Phare, Sapard, etc.) luindu-si partea, speculatori de bursa si valuta - dispunind de informatii cistigatoare, promotori de "piramide" gen Caritas, smecheri aranjind cu primarii acapararea unor paminturi care nu le apartin, vinzatori ai copiilor si organelor altora, traficanti de sclavi ai muncii, dealeri de carne de tun si de sex, santajisti, mituitori si mituiti, cistigatori de licitatii si concursuri trucate, arbitri cumparati, taietori de portii inegale, falsificatori de chitante, sobolani traind din amanet, speculatori de case si paminturi, "intermediari" verosi strecurati intre producatori si consumatori, vinzatori de diplome de eroi, sacali de holocaust, contrabandisti, falsificatori de toate categoriile, distributori de produse nocive, bisnitari, braconieri, plagiatori, blatisti, delapidatori, acaparatori ai pietelor din orase - care taie accesul taranilor la tarabe, fosti ingineri agronomi "preluind" echipamentele SMT si devalizind IAS-uri, arendasi uitind sa plateasca proprietarului, contractori cumparati, beneficiari de licitatii si contracte preferentiale si masluite, distributori de produse scumpe si inutile, magistrati platiti ca sa dea anumite decizii, paznici care au stat de sase pentru a proteja hotii, politisti luindu-si dreptul, vinzatori masluind cintarul, circiumari botezind vinul, chelneri incarcind nota, bucatarese furind din ceaun, padurari imbogatiti din paduri taiate, controlori fiscali care isi iau taxele de protectie, inspectori de calitate si verificatori rapaci, secretare pretinzind macar cafea si tigari, profesori vinzind trecerea clasei, doctori simulind acte medicale si pretinzind sume care ucid pacientii, preoti facind trafic cu indulgente in numele Cerului, ziaristi platiti ca sa isi tina gura sau ca sa latre la comanda, manipulatori (domesticitori) de constiinte, curve academice, intelectuali aranjindu-si posturi prin manevre oculte, pseudo-experti ocupind posturi calde, oameni de cultura rasplatiti pentru cumintenie, analisti in solda marelui capital, partide - confiscind nazuinte, idei si programe, demagogi de profesie, gasti grupate in loje si facind lobby, bancheri, traitori din dobinzi si rente, platitori si incasatori de bacsisuri, cataratori pe cadavre, culegatori ai recoltei altora, hoti de curte, de masini si de buzunar, spargatori de conducte de petrol, demolatori amatori - transformind in fier vechi instalatii industriale, jefuitori de morminte, asasini amatori si platiti, pesti si curve, haiduci inspaimintind Europa, falsificatori de carti de credit, oameni facindu-se ca muncesc, oameni facindu-se ca platesc, batausi amatori si angajati, falsificatori de contor de energie electrica, disperati tragind apa din tevile caloriferelor, jefuitorii oglinzilor, perdelelor si becurilor din trenuri, vinzatori de animale bolnave, alimente stricate si produse cu defecte ascunse, chiriasi utind sa plateasca, oameni de afaceri furindu-si partenerii, jefuitori de patrimoniu, vinzatori de vise, escroci sentimentali, frati pacalindu-se la mostenire, soti pacalindu-se la divort, betivi hartuindu-si familia pentru banii de bodega , copii buzunarindu-si parintii si furind cirese din curtea vecinului...
[..]
Text integral
Duminică, 13 martie 2005
Orbire simetrica - Ioan Rosca, 12 martie 2005

     Intelectualii romani anti-comunisti reproseaza omologilor lor din occident ca au menajat regimul din Europa de Est, sau chiar au colaborat cu el . Sint revoltati ca si acum "stinga mondiala" pune bete in roate Procesului Comunismului- din inertii ideologice sau pentru a-si ascunde erorile si vinovatia. Se pling ca respectivii sustinatori ai comunismului teoretic nu inteleg (sau nu vor sa inteleaga) ce este comunismul real, ce ne-a facut el noua. Au dreptate.
     Este rusinoasa aceasta bagare a capului in nisip pentru a nu vedea crimele inamicilor celor pe care-i detesti. E imoral sa sustii nedreptatile facute altora, de catre cei ce te sprijina pe tine, in lupta impotriva unui opresor care le face concurenta. Iata capcana pe care o semnaleaza Orwell: un imperiu acumuleaza capital moral din lupta pentru suprematie, dusa cu un alt imperiu.
      Intelectualii de stinga din vest trebuie denuntati, mustrati, interpelati, treziti.

     Dar nu e adevarat si invers?
     Nu e rusinos ca bagam capul in nisip pentru a nu vedea crimele inamicilor comunistilor? Nu e imoral sa ne asociem cu nedreptati facute in cine stie ce colt al lumii de catre cei pe care ne-am bazat ca sa scapam din lagar ? Nu am cazut in capcana pe care o semnaleaza Orwell: lasam imperiul agresiv american sa acumuleze capital moral din lupta cu imperiul agresiv rus? In timp ce altii- fac pe dos.
     Poate ca nici intelectualii Estici, care ridica ode unui capitalism teoretic, nu inteleg sau nu vor sa inteleaga ce este capitalismul real, ce le-a facut el contestatarilor sai?
     Teoria ca nu comunismul a fost rau ci implementarea sa - ne scoate din fire. Pretindem ca stim mai bine- pentru ca l- am trait. Atunci de ce dam lectii criticilor sistemelor in care nu am trait, explicindu-le ca sint doar compromise de unele erori?

     Ei nu stiu harta gulagului, lista crimelor facute de comunisti (in numele combaterii imperialismului capitalist). Dar noi stim harta crimelor facute de americani , in numele apararii lumii de pericolul comunist?
      Ne bucuram ca indivizii cu vederi de stinga au fost "anihilati" de fortele "anticomuniste" in Chile, Salvador, Argentina etc. Atunci de ce ne revolta ca ei nu sint solidari cu noi, victimele colegilor lor de doctrina? Simpatizam cu Pinochet, scirbiti ca unii pot simpatiza cu Fidel Castro...
     Acuzam criticii capitalismului ca au fost cumparati si folositi. Stim noi care dintre criticii comunismului nu au fost cumparati si folositi?

     Nu e un suspecta viteza cu care am revenit la Plevna, amintindu-ne ca marii nostri inamici... sint musulmanii?
      Cum putem sa le cerem altora sa fie sensibili la modul in care ne-a fost sugrumata libertatea si zdrobita rezistenta de catre ocupantul sovietic- in timp ce aplaudam inabusirea libertatii si rezistentei iraqienilor (afganilor etc.) de catre ocupantul american? Represiunea, schinjuirile, impunerea colaborationismului si tradarii de tara sint condamnabile numai cind le sintem victime, nu si cind participam la comiterea lor? Tacerea elitelor noastre civice fata de implicarea Romaniei in crime e mai putin condamnabila decit tacerea elitelor altora fata de distrugerea noastra?

     A venit timpul sa depasim simplismele si sa spargem cercul orbirii simetrice.
      Cum am ajuns dusmani- noi si omologii nostri din occident, in timp ce ciocoii de toate confesiunile politice- cad la pace? Cum am ajuns noi sa adulam stapinii lor, certindu-i insa pentru ca ne-au sprijinit stapinii? Atit de eficace e farsa impartirii "dreapta-stinga"?
     Trebuie sa iesim din aceasta infundatura.
     Anti-comunismul nostru e lupta pentru libertate. Sa-l punem in rezonanta cu aspiratiile similare. Cochetind cu dictaturi "prietene", vom pierde si batalia morala- vom ceda ultima reduta.
Sâmbătă, 12 martie 2005

Preambul
PROIECT
«Liga pentru Investigarea Crimelor Comuniste în Europa».

La iniţiativa unui grup de români format din Paul Goma, Dan Culcer, Ioan Roşca, Ştefana Bianu, la 1 martie 2005, a fost lansat la Paris, proiectul constituirii unei Ligi pentru Investigarea Crimelor Comuniste în Europa (LICCE).
Proiectul a fost redactat in forma actuala la 28 februarie 2005 de Dan Culcer. Il difuzam pe acest site pentru a-l supune unei dezbateri publice.
Dan Culcer

Scopul activităţii Ligii este declanşarea la nivel internaţional a proceselor crimelor celor care au ucis şi torturat in numele comunismului, încurajarea cercetării ştiinţifice pentru stabilirea adevărului privind natura sistemului comunist real, istoria lui şi metodele, teroriste şi criminale, prin care a fost impus sistemul comunist în România, ca si in alte ţări din Europa, în urma celei de-a doua conflagraţii mondiale, precum şi contextul în care evenimentele acestei tragedii au avut loc.
Liga este un organism internaţional independent de sinteză, coordonare a cercetării şi actiunilor, în afara oricăror influenţe şi comenzi politice de partid, format din asociaţii aderente care au acelaşi scop, din persoane private care se declară de acord cu statutul Ligii.
Liga se consideră parte componentă a acţiunii împlinirii proiectului reformator social şi moral care subîntinde mişcarea populară din decembrie-ianuarie 1989 şi toate mişcările de rezistenţă şi revoltă populară anterioare.
Unul dintre dezideratele acestei mişcări populare a fost tragerea la răspundere a responsabililor terorii politice şi poliţiste instaurate de regimul comunist, de colaboraţionişti şi de uneltele sale, ca şi recunoaşterea caracterului anti-democratic, criminal, criminogen şi terorist a regimurilor politice de după 1944.

Liga consideră ca ROMANIA ca stat trebuie să fie construită, de cetăţenii săi şi pentru cetăţenii săi, ca o putere democratică, iar în acest proces trebuie să fie încurajată de opinia publică internaţională.
Împlinirea acestui deziderat cere un efort al statului, al comunităţii cetăţenilor, efort pe care Liga îl solicită imperativ şi îl susţine prin organizarea lui.
Liga militează ca Statul român actual, prin Parlamentul său si prin Executiv, prin glasul Preşedintele ţării şi în cadrul unei sesiuni parlamentare,să se angajeze în acest sens, declarînd solemn că:
1. îşi asumă responsabilitatea rolului, ca stat, avut în procesul de represiune politică, economică şi morală din timpul dictaturii comuniste, cu toate consecinţele sale legale şi morale,
2. declară imprescriptibilă responsabilitatea pentru genocid, etnocid şi toate crimele comise de reprezentanţii acestor regimuri
3. recunoaşte meritele celor care au luptat impotriva regimului totalitar comunist,
4. îşi cere scuze public supravieţuitorilor, ca şi familiilor celor dispăruţi pentru torturile, nedreptăţile şi abuzurile extreme la care au fost supuşi de către regimul comunist.
5. declară accesul liber al cercetătorilor la arhivele instituţiilor de stat, de partid pînă la data declaraţiei,
6. declară că documentele secrete create după această dată vor declasificate la cinci ani după crearea lor.
7. declară drept acţiune naţională prioritară, creează cadrul legal şi asigură suportul economic , menţinerea vie a memoriei victimelor, ajutorarea economică şi sanitară a supravieţuitorilor, introducerea în planul de învăţămînt a unor materii şi capitole care să sublinieze natura unică, criminală şi criminogenă a acestor regimuri.

Aceasta Declaraţie trebuie sa fie un document asumat prin votul nominal al senatorilor şi deputaţilor, devenind astfel un document cu valoare juridica si morală şi va constitui baza legală pentru deschiderea Procesului criminalilor comunişti, ca un act de justiţie individuală şi colectivă.
Liga va milita pentru ca această declaraţie să fie acceptată şi votată.

Rezultatele cercetărilor desfăşurate de membrii Ligii se vor concretiză într-o bază de date, accesibilă tuturor cercetătorilor şi persoanelor interesate precum şi într-o serie de rapoarte întocmite în conformitate cu standardele şi normele ştiinţifice. Ele vor sta la baza unor capitole din manualele şcolare alternative, comandate sau finanţate de Ligă.
Liga va fi organizată în următoarea structură:
Un comitet de onoare format din : Cicerone Ioaniţoiu, Paul Goma, Bujor Nedelcovici, Remus Radina, Ion Varlam, fosti deţinuţi politici sau disidenţi, şi din alte personalităţi care vor acccepta invitaţia Ligii.
Se vor coopta şi personalităţi aparţinînd comunităţilor cetăţenilor originari din Europa de Est care, prin activitatea lor, se vor fi evidenţiat în aceste domenii.
Un comitet de conducere format dintr-un preşedinte, patru vice-preşedinţi, doi secretari, doi trezorieri se va alege cu prilejul adunării de constituire care va avea loc la Paris.
Un comitet provizoriu format din Dan Culcer, Ştefana Bianu, Ioan Roşca şi Carmen Mitrea va organiza prima reuniune a Ligii.
Statutele Ligii, care va funcţiona în cadrul legii franceze ca asociaţie 1901, se vor depune la Prefectura poliţiei din Paris, Franţa.
Fondurile Ligii provin din cotizaţii, donaţii şi din alte surse.
Valoarea cotizaţiei se stabileşte anual în cadrul adunării generale a Ligii.

Concluzii
Liga declară că amnezia este un duşman al identităţii tuturor cetăţenilor României iar conservarea memoriei sociale şi culturale colective este condiţia majoră pentru conservarea identitaţii comunitare ameninţată de globalizări diverse.
Intiaţiva acestui efort organizat trebuie să aparţină statului român, garantul constituţional al identităţii poporului român, iar Liga va acţiona pentru a obţine condiţiile necesare pentru acţiune. Condiţia necesară dar nu suficientă pentru realizarea acestui deziderat moral este accesul la informaţiile stocate în arhivele României, acces care nu mai poate fi îngrădit de termenele stabilite prin legile votate dupa 1990, legi care trebuiesc modificate. Legile de după 1990 au fost concepute nu pentru a proteja memoria naţională ci pentru a organiza şi obţine amnezia naţională.

Liga consideră ca un act iresponsabil, o gravă greşeală politică şi morală a regimurilor de după 1989, faptul de a fi încredinţat unor comisii formată din cetăţeni străini realizarea cercetării şi punerea în valoarea in sens purificator şi constructiv a memoriei istorice româneşti. Un astfel de act de purificare nu poate fi un diktat ci trebuie sa vină din interiorul comunităţii naţionale care trebuie pregatită să-l accepte.
În acest sens Liga solicită reluarea tuturor lucrărilor de aceste gen de către comisii sau grupuri de cercetare interne, sub egida unor instituţii specializate din România.
Liga nu doreşte să se substituie organelor şi instituţiilor de stat ci să impulsioneze activitatea acestora şi să introducă colaborarea între stat şi societatea civilă în domeniile mai sus menţionate.
O nouă baza de date a memeriei colective este în curs de constituire pe situl dedicat procesului comunismului ( www.procesulcomunismului.com ), conceput si organizat de dl Ioan Roşca, iniţiativă privată, la care Liga aderă, pe care o susţine cu toate mijloacele de care dispune.

Text redactat de Dan Culcer, luni 28 februarie 2005

Vineri, 11 martie 2005
Nu oricine poate face covrigi - Ioan Rosca, 10 martie 2005

     Capitalismul oligarhic lupta cu cel participativ. Si invinge. Metabolismul economic contemporan avantajeaza firmele mari. Ele pot plati experti care sa le arate cum se pot evita impozitele, pot deschide sucursale in paradise fiscale, pot angaja juristi pentru a depune patente si a face fata proceselor, pot cumpara asigurari, isi pot permite incercari ratate, pot plati comisioane mari, pentru a obtine contracte grase.
      Competitia bazata pe cit mai mult capital selecteaza rechinii mari, eliminind plantonul, pestii mijlocii, etc. Sint foarte expresive statisticile care arata cum au crescut violent in ultimele decenii sumele pe care trebuie sa le detina o firma la start, pentru a avea sanse de supavietuire.

     Un instrument care ar putea echilibra situatia, aparind interesele firmelor mici este statul, condus de o putere pilotata de alegatorii majoritari. Intr-o democratie autentica, ar trebui ca regulile jocului sa avantajeze paturile largi. Acolo unde nu se intimpla astfel, populatia "preferind" alternative favorabile marilor corporatii, avem un indiciu ca democratia a fost confiscata. Un stat aservit cercurilor oligarhice va impune reguli care sa scoata din cursa micii urmaritori: fiscalitate descurajanta, birocratie paralizanta, etc.
      Este ceea ce se intimpla in Romania. Cetatenii dezavantajati nu opun rezistenta, pentru ca nu constientizeaza situatia, intoxicati fiind de propaganda "analistilor" responsabili cu mentinerea confuziei. [..]
Text integral

Joi, 10 martie 2005
Capitalism oligarhic sau participativ? - Ioan Rosca, 9 martie 2005

     Sa ne inchipuim urmatorul scenariu:
1. Banda ramasa la Putere dupa 1989 finalizeaza acapararea avutiilor Romaniei. Se consolideaza patura de milionari ai Tranzitiei. Restul romanilor devin sclavii lor, traind intr-o mizerie mai mult sau mai putin suportabila.
2. Sintem in 2010. Are loc o explozie (revolutie). Mafia "tranzitiei" este rasturnata. "Oamenilor de afaceri" li se confisca averile, considerindu-se ca nu aveau cum apare brusc, dupa 1989- decit prin forme variate de furt, din avutia colectiva.
3. Trec citeva decenii. Noul regim "justitiar" (cum se intimpla des) degenereaza intr-o odioasa tiranie (lagar de munca- functionind in interesul noii paturi privilegiate) si se mentine prin represiune, in numele "egalitatii".
4. Sintem in 2040. Are loc inca o revolutie. Noua putere promite conditii mai bune de viata si mai corecte de competitie- fostilor detinuti ai lagarului "egalitar". In numele corectarii situatiei... ei retrocedeaza averile confiscate Baronilor Rosii in 2010 ! Fii si nepotii Hrebenciucilor, Tenderilor, Iacubovilor, Paunestilor, Tiriacilor, etc. – primesc inapoi ce pradasera parintii lor intre 1989 si 2010 sau sint despagubiti din buget de catre saracitii anului 2040. Nu mai intereseaza pe nimeni cum au fost obtinute initial aceste averi. Nici nu se mai stie. Dar trebuie creata rapid o clasa avuta. Indiferent cum.

     Perspectiva de cosmar, nu? "Reparatie" care-ti da fiori. Rinjet de zadarnicie istorica.
     "Dreptatea" facuta urmasilor securistilor care s-au imbogatit fraudulos- ar fi de fapt o dubla lovitura: ar distruge startul sanatos pentru generatia anului 2040 si ar reface injustitia anului 2010.
      Pentru ca stim cum s-au facut averile in "tranzitie", am putut sesiza usor, in acest exercitiu, efectul odios al aplicarii mecanice al principiului "restitutio in integrum".
     Dar poate cineva spune cine garanteaza ca unele retrocedari reclamate de opozitia "anticomunista" nu au cazut intr-un pacat similar? Ca nu au stricat echitatea startului generatiei 1989, pentru a reface vechi nedreptati ? [..]
Text integral

Miercuri, 9 martie 2005
Principiul startului corect - Ioan Rosca, 8 martie 2005

Cind nu ai, incerci sa obtii , prin toate mijloacele. Contestind regulile de joc impuse de cei care au deja- si incearca sa te tina la o parte. Cind ai, iti aperi pozitia avantajoasa. Prin toate mijloacele. Promovind reguli de joc care sa-i impiedice pe cei care vor sa aiba si ei. Aceasta rasturnare de atitudine in functie de postura traverseaza istoria.

In trecut lucrurile erau insa mai limpezi. Popoarele care nu aveau, atacau "barbar" pe cele "asezate"- si daca invingeau, le luau tot. Fundau apoi eventual o alta civilizatie... incercind sa se apere de atacurile noilor barbari. Care pe care. Fara a recurge la doctrine de "legitimitate". Acum, lupta pentru existenta e sofisticata, cei ce ce au pus mina pe un os -prin agresivitate- incearca sa-l conserve, folosindu-si ascendentul pentru a impune reguli de non-agresivitate. Dupa ce a reusit sa strapunga barajul, noul emigrant e impotriva primirii altor emigranti. Pe cadavrul civilizatiilor aservite si distruse, cuceritorul vorbeste de drepturile sale inalienabile la teritoriu.

Si in Romania de azi se joaca aceiasi piesa. Cistigatorii "tranzitiei", care si-au facut plinul, ar dori acum reguli care sa ingreuneze urmarirea lor de noile valuri de jefuitori. Jinduiesc la tehnicile de "stabilitate", care pot mentine relieful unei societati puternic stratificate, adinci prapastia intre imbogatiti si urmaritorii lor. Nu le plac modelele ierarhiilor in continua transformare. De aceea exalta fostii Tovarasi virtutile marelui capital. E firesc.

De partea cealalta, contestatarii sistemului mafiot- se afla in incurcatura. Cum sa trateze cazul celor care incearca sa se descurce (ridice) prin mijloace necinstite (mita, evitarea impozitelor, inselaciune, furt, specula etc) ? Daca militeaza pentru disciplinarea "haiducilor", sustinind combaterea "micii coruptii" -fac jocul stapinilor actuali, accentuind modelarea binara: de o parte Securistii, de alta - slugile lor. Daca se pronunta pentru tolerarea incorectitudinii de jos in sus, incurajeaza descompunerea morala a poporului roman, intinderea cancerului. E o problema acuta. Se va vedea clar criza in clipa in care Baronii vor recurge la represiune impotriva indisciplinatilor calcatori de legi. Ce vor face elitele civice? Vor incuraja domesticirea? Vor incuraja salbaticia generalizata? Prezic marea incurcatura a "arbitrilor morali" in fata acestei "alternative"!

Solutia? Radicalismul unei moralitatii consecvente! Corectitudine globala- intinsa in spatiu si timp. Nu putem acorda celor ce s-au imbogatit ilicit dreptul de a-si apara pozitiile, prin reguli pe care ei nu le-au respectat . Impunerea unui joc economic riguros trebuie insotita de anchetarea modului in care au aparut dupa 1989 (cind existau conditii de start echitabil) bogatii- ce vor profita de aceasta rigoare. "Disciplina" nu trebuie sa mascheze impiedicarea ridicarii celor ce muncesc, de catre cei care au acumulat fraudulos capital.

Nu am vazut inca formulat clar acest principiu in platformele partidelor romanesti. De unde deduc ca populatia saracita nu are inca aparator politic.

Marţi, 8 martie 2005
Polemica gazduita de ziarul Ziua ma determina sa deschid aceasta scrisoare, mai veche, trimisa domnului Paul Goma. Titlul e adaugat acum.- Ioan Rosca

Un dialog iluzoriu
" Domnule Goma,
[..]
   As vrea sa va supun atentiei citeva ginduri legate de prapastia care s-a cascat intre unele categorii de intelectuali.
   Eu nu cred ca mai e loc de comunicare intre oameni care si-au ales primitive de semnificare antagonice. Ce poate aduce "dialogul" intre labirinturi conceptuale (sufletesti, vitale) absolut paralele? Fiecare incearca inutil sa convinga pe celalalt- in limbajul cladirii sale interioare.
   In ultimii ani m-am aplecat fascinat asupra intrebarii : care sint cauzele profunde ale alienarii raporturilor umane? Ma saturasem sa constat efectele, imposibilitatea rezonantei, basculind intre speranta si disperare.
   Nu voi reda aici cercetarea intreprinsa (teoria educatiei, explicatiei si comunicatiei, pishologie individuala si sociala, teoria sistemelor, logica, meotodologie si epistemologie etc). Rezum concluzia: totul sta in primitive- nu in constructiile facute pe baza lor, in ipoteze- nu in concluzii, in valorile de baza pe care se cladeste fiecare, liber, nu in atitudinile care deriva din ele.
   Un pragmatic (realist, materialist etc) nu are cum intra in rezonanta cu un cinic (nihilist, pesimist) sau cu un om patruns de mistica binelui,adevarului, si frumusetii.
   Cel ce a ales caracterul, moralitatea, demnitatea, curajul, onestitatea – nu se va intelege cu cel axat pe inteligenta, siretenie, relativism, flexibilitate, mercantilism.
   Acesta este mecanismul care v-a insingurat, desi ati facut lucruri atit de admirabile pentru ceilalti. Sinteti izolat de valorile pe care le-ati adoptat, contrare valorilor la care s-au pretat altii. Ei nu va mai pot intelege- fara a-si perturba echilibrul. Ca atare, nu va vor intelege ORICE le ziceti.
   Nici macar faptul ca sinteti dominat de iubire pentru semeni (atit de transparent in cartea despre Basarabia) nu poate fi perceput dinspre fiintarile contrapuse- care va vor acuza de egocentrism tocmai pentru ca sint parsiv egocentrice.
    Eu nu cerd ca domnul Gabriel Andreescu (un personaj mai interesant decit altii - dar conditionat de credintele la moda) se simte vinovat cu ceva ! Cind v-a spus ca "gresiti"- a fost sincer ! E mai tragic decit daca ar fi fost doar ipocrit.
   Doua sint consecintele acestui mod de a vedea lucrurile:
-sa nu va amariti ca sinteti neinteles si sabotat de tabara adversa; vazind unde s-au prabusit acesti oameni- sa va fie mila (nu evit termenul) de niste victime ale unui mecanism sofisticat de alienare
- sa va indreptati atentia catre cei care intra sau ar intra in rezonanta cu dv., pentru ca va sint frati de structura primitiva- realizind ca ei sint izolati, ca niste insule in ocean, ca nu sint figuri publice –tocmai datorita faptului ca nu dau din coate, ca le e sila de asta. [..]
Text integral
Luni, 7 martie 2005
Romania e o tara libera?
(reactie la polemica Goma-Andreescu-Portocala-Pavel-Culcer)
- Ioan Rosca, 6 martie 2005

     Nu intentionam sa reiau tema relatiei dintre istoria holocaustului si a genocidului comunist, pentru ca o consideram o diversiune inoportuna. Am fost deja angrenat acum citiva ani intr-o astfel de discutie, sterila si iritanta, pe Internet (vezi unele texte la adresa: http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/irosca/step1/p1995-1996/default.asp.htm)
     Stiu ca nu se poate discuta normal un subiect confiscat de inchizitia "anti-antisemita".
      Intervin insa, pentru ca nu as vrea ca polemica actuala sa se limiteze la un fragment izolat artificial dintr-o problema mai larga si mai importanta, pe care am semnalat-o in titlu :
      Romania este libera, sau are noi stapini, de care trebuie sa asculte, orice i-ar cere ?

     O tara care incearca sa scape de sub tutela Moscovei, integrindu-se in Europa, in NATO, sau in "axa Tel Aviv-Washington- Londra" trebuie sa-si puna intrebarea : ce inseamna exact "integrare"? Un partenariat, o relatie de respect si sprijin reciproc? Sau o acceptare a vasalitatii si aservirii? Renuntam la independenta, in speranta ca noii Stapini ne vor "apara" de cei vechi si ne vor trata bine? Decidem ca idealurile de neatirnare sint depasite si ca Romania nu poate trai decit supusa unei "Porti"? Sau credem in continuare ca numai autonomia permite unei comunitati sa-si urmareasca interesele si sa-si implineasca destinul? [..]
Text integral
Duminică, 6 martie 2005
Exista in acest apel anumite aprecieri discutabile despre conducerea actuala a PNT si URR. Deplingem si noi schimbarea numelui, pentru alinierea la grupari si mode din afara tarii, dar nu sintem siguri ca e facuta cu rea intentie. Consideram penibil si nociv si un partid ramas national-taranesc doar cu numele. Dar eventualele erori de apreciere fata de motivatiile liderilor PNT-URR sint minore, fata de sensul politic global al manifestului, pe care il sustinem cu tarie. PNT si-a pierdut alegatorii pentru ca s-a indepartat de la cauza anticomunista. Daca PPCD o va trata formal, cu jumati de masura, renasterea unui PNT ca stegar al luptei politice anti-sistem va fi salutara - Ioan Rosca

M A N I F E S T U L  C R E Ş T I N   D E M O C R A T

     Noi, creştin democraţii din Partidul în care s-au adunat, tradiţia transilvană a luptei pentru eliberarea naţională, tradiţia conservatoare a elitei care a făcut şi ţinut statele române, şi tradiţia gospodarilor de la sate, suntem confruntaţi în mai mare măsură decât alte forţe politice cu problematica refacerii României după 50 de ani de barbarie marxistă şi sovietică.
     Puternic legaţi de valorile creştine pe care se întemeiază civilizaţia acestui continent şi democraţia, NOI RESPINGEM ORICE ARANJAMENT INCOMPATIBIL CU CREZUL NOSTRU POLITIC. Antinomia dintre democraţie şi totalitarism exclude orice compromis între ele. Obiectivele Rezistenţei Anticomuniste - a căror actualitate este stringentă - nu sunt negociabile.
     Suntem hotărîţi să luăm înapoi de la comunişti România pe care ne-au furat-o şi să repunem pe temeliile lor statul şi societatea românească. Democraţia nu se poate reconstrui pe ruinele comunismului, nici din rămăşiţele lui, şi incă mai puţin de către beneficiarii lui. Decomunizarea şi lustraţia sunt condiţiile obligatorii ale restaurării ei şi ale configurării României de mâine.
     Vrem să intrăm în Europa cu istoria, personalitatea şi instituţiile noastre, de care suntem mândri - nu sub falsa înfăţişare a unei identităţi de împrumut, la modă sau politically correct. [..]

APELUL CREŞTIN-DEMOCRAT

Mândri că facem parte din PARTIDUL NAŢIONAL ŢĂRĂNESC CREŞTIN-DEMOCRAT, un nume glorios, intrat în patrimoniul istoric al României;
Îndatoraţi să cinstim numele PARTIDULUI NAŢIONAL ŢĂRĂNESC CREŞTIN DEMOCRAT, care se confundă cu lupta pentru libertate şi democraţie, plătită în cursul celor 50 de ani de barbarie comunistă cu mii de ani de temniţă şi zeci de mii de morţi;
Îngrijoraţi de încercările unora de a abate PARTIDULUI NAŢIONAL ŢĂRĂNESC CREŞTIN DEMOCRAT de la obiectivele lui definitorii prin asocieri dubioase şi de a-l face uitat de români prin schimbarea numelui; [..]

Ion Varlam                                Ioan Mureşan
Bucureşti 4 Martie 2005
Text integral
Sâmbătă, 5 martie 2005
Ne lasam (des)fiintati dinafara? - Ioan Rosca, 4 martie 2005

     Individul nu e un sistem fizic inchis, nefiind izolat de natura inconjuratoare. E legat intim de exteriorul sau, prin toate procesele care-i definesc existenta. Dar are o anume libertate, o marja de autonomie care-i permite sa se adapteze, sa se defineasca creator, ca o celula cu metabolism autonom, auto-organizindu-se misterios. Dependenta dublata de libertate- iata conditia noastra duala, contradictia care ne determina echilibrul.

     Intre doi indivizi se poate stabili o relatie- de concurenta sau cooperare- datorita similitudinilor metabolice. Ei pot forma o pereche comunicativa, datorita consonantelor cu radacini structurale si inchide cu natura un triunghi- cu fiziologie variata. Cei doi poli ai perechii pot avea de cistigat sau de pierdut din interferenta metabolismelor lor, stabili raporturi care merg de la simbioza... la canibalism.
In paralel cu raportul material, intre ei se pot stabili cele mai variate relatii intelectuale si afective. [..]
Text integral
Vineri, 4 martie 2005
Trei intrebari coborind/urcind catre miezul conditiei noastre politice - Ioan Rosca, 3 martie 2005

1. Se poate rezolva problema organizarii optime a "cetatii" ?

     Semnalam intr-un alt text ca societatea va fi probabil distrusa de cancerul difuz al ....complexitatii. Un gigantic sistem - care nu poate fi modelat "operational". Nu putem sa-i formulam "ecuatiile". Nici sa precizam valorile ce s-ar dori maximizate, limpezind macar scopurile. Prea multe dimensiuni, influente, interdependente, ambiguitati si confuzii inevitabile. Prea plastica arhitectura de ansamblu. Prea dinamice devenirile partilor.
     Inginerie sau stiinta politica? Vinare de vint. "Progresul" continuu - accelerat de isteria goanei generale dupa prada (camuflata sofisticat) ne-a adus in pozitia de a nu mai putea intelege (cu atit mai putin orienta sau optimiza) - metabolismul comunitatii umane.

2. De ce politicienii par a crede ca stiu ce fac ?

     Unii dintre "practicieni" nu stiu ca teoria politica e infundata, pentru ca se ocupa cu alte lucruri, mai lucrative. Pretioasele lor recomandari - sint un bluf.
     Altii stiu, dar nu o recunosc public (punind chiar doctrinarii sa camufleze criza) - ca sa nu piarda alibiul in numele caruia "pastoresc cetatea". Sofisticatele lor teze - sint o manipulare.
     In fine, "post-modernii" considera situatia acceptabila, intr-o lume care nu mai are nevoie de repere. Indemnurile lor - sint o renuntare.

3. E bine sa devina cetateanul, constient de postura sa ingrata?

     Ascunderea adevarului despre precaritatea conditiei politice - menajeaza echilibrul psihic si social. Simplistii au nevoie de dogme si lozinici, altfel sint destabilizati, stresati, nefericiti. Exaltatii au nevoie de iluzii, ca sa poata continua in jug. Egoistii ar deveni prea agresivi daca ar cadea mastile, stirnind un carnagiu final.
     Deci exista motive pentru a intretine credinta in cunoasterea politica. Unui bolnav fatal nu e neaparat bine sa-i revelezi condamnarea. Dar aceasta strategie "protectionista" nu mai poate continua mult. Daca nu scoatem capul din nisip la timp, ne vom transforma in sub-oameni- alienati si domesticiti.
      Poate ca totusi, daca macar am sti ca nu stim, s-ar mai putea incerca alte piste, mobilizindu-ne energiile (irosite azi pentru teluri minore) in directia cautarii unui cadru conceptual- in care sa se poata formula noi solutii.

Joi, 3 martie 2005
Dimensiunea anarhica a anticomunismului - Ioan Rosca, 2 martie 2005
      In 1989 a fost rasturnat un regim legal, cu legitimitate formala si acoperire teoretica, care obtinuse prin forta si manipulare o aparenta sustinere populara. Aproape fiecare "supus" stia insa ca totul e minciuna, abuz si dezinformare, detestind intens statul comunist- de care-l lega doar frica.
      Iata un interesant studiu de caz pentru anarhisti: un stat urit de majoritatea cetatenilor, care nu cred nimic din ce li se impune sa spuna, simtindu-se prizonierii unui aparat de supraveghere si represiune.
     Paradoxal, cetateanul supus unei dictaturi, dar constient de postura sa- e mai putin corupt decit omul domesticit prin propaganda, care se crede liber, sau condus cu intelepciune de Calauzele care lucreaza in interesul (numele) sau.

      Acumulind ura, prizonirii tiraniei sint liberi interior. Ei pot exploda si afara, provocind o schimbare- asa cum s-a intimplat in 1989. Unii au iesit atunci in strada, infruntind fortele de represiune, incalcind legile, abjurind dogmele, negind falsele legitimitati, spulberind reflexele supunerii.
      Miscarea contestatara putea fi inabusita (vezi Ungaria, China etc). Statul ar fi reluat controlul situatiei, pedepsind vinovatii pentru "tulburarea ordinii sociale" si "inalta tradare" ("rebeliune", etc.) . A fost sa fie altfel. Revolta nu a trebuit reprimata, pentru ca a putut fi deturnata fructuos (pentru clica care a acaparat Statul jefuind natiunea). Revolta confiscata a fost declarata cistigatoare, pentru ca in numele ei vechea garda sa-si puna un nou steag. [..]
Text integral
Miercuri, 2 martie 2005
APEL
Se observă, în ultimul timp, o promovare insistentă, de către unii realizatori sau moderatori din audiovizualul românesc, a unor reprezentanţi ai regimului comunist represiv, de care România s-a debarasat în Decembrie 1989. Aceşti realizatori, din ignoranţă sau în mod deliberat, tolerează dezinformarea opiniei publice şi denigrarea victimelor regimului comunist, ca şi folosirea unui limbaj presărat cu insulte şi injurii.

Cel mai recent exemplu îl reprezintă cele două ediţii ale emisiunii Dan Diaconescu Direct, de la OTV, din 18/19 ianuarie şi 14/15 februarie 2005, în cursul cărora generalul de Securitate, Nicolae Pleşiţă, a emis, cu impunitate, declaraţii ofensatoare şi inadmisibile într-o societate democratică, la adresa unor victime ale regimului comunist, ca şi a celor care au intervenit în direct, în timpul emisiunilor. Aceste declaraţii, prin conţinutul lor, pot intra sub incidenţa legii penale, care incriminează propaganda în favoarea statului totalitar şi apologia infracţiunilor.

Ca urmare, la 23 februarie a.c., la sediul GDS, a avut loc o dezbatere, la care au participat reprezentanţi ai fundaţiei ICAR (Centrul Medical de Reabilitare a Victimelor Torturii), ai asociaţiilor Grupul pentru Dialog Social, Alianţa Civică şi Liga Română de Presă, ai INMER (Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc), precum şi ziarişti, scriitori, istorici, medici şi cercetători. [..]
- apel transmis de Dan Culcer -
Text integral
Marţi, 1 martie 2005

< Pagina principala Piata Universitatii 2005