Sectorul CIVES
 
 

Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului

Forum: Dedicat relatarilor , discutiilor si actiunilor legate de revolutia sufocata in 1990 de catre Contrarevolutie (12 ianuarie, 24-30 ianuarie, 12-19 februarie, 11 martie, 22 aprilie-13 iunie, 15 noiembrie, 16-22 decembrie etc. )

Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului

Mesajde Ioan Rosca » Mar Aug 24, 2010 12:57 am

http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... onth=8.htm
Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului, contrarevoluţiei şi tranziţiei criminale
- Memoriu adresat Procurorului General -


"Către,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
In atenţia Doamnei Procuror General, Laura Codruţa Kovesi

Subsemnatul, Ioan Roşca, cetăţean român cu domiciliul permanent în Canada şi adresa de corespondenţă [..] solicit să cercetaţi şi reparaţi modul defectuos în care au fost tratate plîngerile mele în dosarele P75/1997 şi P35/2006, încălcîndu-mi-se flagrant dreptul la justiţie şi producîndu-mi-se daune importante. Avînd în vedere hăţisul organizatoric şi păienjenişul competenţelor în care se rătăcesc cercetările penale în România, fac recurs la obligaţia dvs. de a dirija această plîngere, către toate persoanele implicabile în soluţionarea ei.

1. În dosarul 75P/97
Am venit de la Montreal pentru a depune, la 26 aprilie 2005, domnului general Dan Voinea, o plîngere în care solicitam cercetarea vinovaţilor pentru modul în care a fost reprimată greva foamei de la Piatra Neamţ, din 1-5 mai 1990, făcută în semn de solidaritate cu mitingul din Piaţa Universităţii. ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p ... plain=true )
In acea plîngere am reclamat provocarea maselor la agresarea noastră, o manipulare operată de FSN - prin SRI, televiziune şi presă. Dar, din cîte ştiu, aceste operaţii de instigare (pe care Codul penal le tratează la fel cu execuţia infracţiunii) - nu au fost cercetate încă. S-au făcut în acest dosar doar colectări de documente (foarte multe depuse de mine) şi audieri (la Piatra Neamţ, în mai 2006: http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... onth=5.htm ) - în legătură cu evenimentele din stradă. Deşi am cerut asta insistent, nu cred că au fost cercetate arhivele instituţiilor incriminate de mine. Deşi ştiu sigur că am fost urmărit de securişti lucrînd acum în SRI- care mă considera foarte periculos. Şi nu s-a studiat temeinic acuzaţia de fond, subliniată de mine continuu, că mineriada şi represiunile conexe (ca aceea căreia i-am fost victimă) nu sînt decît episoade dintr-o operaţie criminală uriaşă, care a combinat: uzurparea de putere în stat (subminarea), trădarea naţiunii, instigarea la război civil, jefuirea populaţiei, distrugerea economiei (fapte antisociale incriminate de Codul penal).

Am considerat firească conexarea plîngerii mele cu celelalte care reclamă actele comise de FSN, în toată ţara şi pe tot parcursul anului 1990, împotriva celor care au încercat să înfrunte Contrarevoluţia (să împiedice deturnarea revoluţiei). ( A se vedea reprimarea criticilor FSN din: Craiova, Deva, Ploieşti, Iaşi, Constanţa, Braşov, Sibiu, etc.) Era evident că şi "cazul Piatra Neamţ" trebuia prins în conexiunea obligatorie dintre dosarele revoluţiei din decembrie şi ale "mineriadei". De aceea, am fost de acord cu integrarea dosarului meu în dosarul 75P/97.
Fără să mă aştept însă că această contextualizare va duce la escamotarea completă a plîngerii mele! Intr-adevăr, în motivaţia NUP-urilor pe care le-au primit alţi reclamanţi în dosarele "iunie 1990" nu există NICI O SINGURĂ REFERIRE la dosarul meu (cazul Piatra Neamţ) sau la celelalte plîngeri similare, integrate în dosarul-mormînt al adevărului despre 1990. Incît noi, reclamanţii agresiunilor FSN din diverse oraşe, nu am primit nici măcar NUP-ul cu care procuratura apără, de 20 de ani, uzurpatorii statului român!
Este evidentă nulitatea actului juridic care a stopat cercetarea, din moment ce el omite complet un dosar ca al meu, pentru instrumentarea căruia eu şi procuratura am investit resurse. Şi este manifestă lipsa de respect a instituţiei pe care o conduceţi pentru victimele care mai fac recurs la ea. Pot afirma asta răspicat, ca reclamant care şi-a părăsit cinci ani domiciliul (din Montreal) şi profesia (de cercetător) pentru a încerca impulsionarea anchetelor care trenează la dvs. în instituţie pînă se sting… dar care nu a avut parte, nici măcar de o decizie negativă.
Pentru Sistemul pe care-l slujiţi, eu nu trebuie probabil să exist.
Vă semnalez prin prezenta că totuşi mai sînt viu, blocat în România de cinci ani într-un "concediu justiţiar" prelungit nefiresc, aşteptînd la uşa Legii- ca în nuvela lui Kafka.

Nu mai fac aici istoria efortului pe care l-am dedicat reabilitării justiţiei prin acest dosar (http://www.procesulcomunismului.com/act ... ratura.htm). Esenţa este lupta cu "prescripţia" (în spatele căreia impunitatea a paralizat justiţia), luptă care reclamă conexarea faptelor petrecute în toată ţara, în uriaşa infracţiune FSNistă- imprescriptibilă, sau cu prescripţia întreruptă/suspendată din motive evidente (ascunderea documentelor în arhive, imposibilitatea judecării - cît timp statul rămîne la cheremul vinovaţilor îmbogăţiţi şi agăţaţi de putere).
Rezum aspectele semnificative din colaborarea mea cu echipa de anchetă a generalului Dan Voinea, vizînd cercetarea coerentă a întregului "dosar 1990":
- depunerea unor explicaţii bogate, care au însoţit plîngerea iniţială;
- depunerea unor masive colecţii de documente, care dovedeau justeţea acuzaţiilor mele (reclamată fiind media care a instigat populaţia, la comanda puterii, era perfect legitim ca articolele de presă şi sintezele TV. să constituie mijloace de probă);
- semnalarea unor piste semnificative pentru anchetă, dar necercetate sau tratate superficial;
- înţelegerea contextului economic, social şi politic în care s-au petrecut "evenimentele" de interpretat;
- alcătuirea rechizitoriului (vezi propunerea depusă la Parchet pe 21 dec. 2007 :http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2007&month=12.htm ) ;
- căutarea unor martori şi reclamanţi, care nu fuseseră racordaţi la anchetă;
Etc.

Am muncit, gratis, cîţiva ani, pentru instituţia dvs., din simţ civic şi justiţiar. Nenumărate deplasări, imprimări, telefoane - mi-au epuizat economiile. Drept pentru care, am fost tratat … cu desăvîşită desconsiderare.
Nici măcar atunci cînd aţi purtat un dialog cu "reprezentanţii societăţii civile" nu m-aţi invitat, deşi - alături de Doru Mărieş - eram reclamant în dosar şi, dintre militanţii civici, eu eram cel implicat zi de zi în cercetările echipei Voinea. Am intrat atunci nepoftit, semnalîndu-vă farsa aşa-zisei accelerări a unei anchete premeditat subdimensionate, încît să nu poată reuşi - decît nesatisfăcător, pentru tribunal.
Nu am primit nici un răspuns la memoriul pe care vi l-am înmînat atunci personal: http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... onth=5.htm

In schimb, aţi arătat o mare sensibilitate la solicitările unora ca Viorel Ene, reclamant legitim în acelaşi dosar, cu care v-aţi întîlnit şi în acea zi, pentru a înţelege plîngerile sale contra lăsării anchetei în mîinile generalului Voinea. Nu cunosc forţele şi motivaţiile din spatele acţiunilor dlui Ene, dar m-a lovit convergenţa lor perfectă cu activitatea anti-justiţiară a Curţii Constituţionale; avînd ca pretext separarea justiţiei militare şi civile, dar ca scop şi rezultat - doar înmormîntarea anchetei. A considera "civili" uzurpatorii puterii în stat şi a-i trata ca pe nişte hoţi de benzină - e o probă de gîndire juridică formată în şi pentru comunism. Era evident că, relansînd cu altă echipă o anchetă atît de complexă, şansele de a pune la punct o inculpare solidă scădeau masiv. Ceea ce s-a şi întîmplat. Cei care au primit muntele de dosare alcătuite de echipa Voinea spre "betonare", l-au clasat, fără să se uite prin ele; lucru dovedit şi de faptul că nu au observat miile de pagini ale dosarului meu, închis fără a fi deschis.
E doar un exemplu, fatal, pentru pretenţiile de seriozitate a anchetei finale, care a dus la sufocarea dreptăţii - arătînd că acesta e rolul real al procuraturii din România, de 65 de ani.Orice s-ar fi conchis despre evenimentele din 13-15 iunie de la Bucureşti, nu avea nici o relevanţă privind cele din 3 mai 1990 de la Piatra Neamţ. Cum, cînd şi unde au stabilit procurorii civili care au neglijat documentarea strînsă de generalul Voinea, că agresarea mea nu s-a produs, sau nu a fost provocată de informatorii, ziarele şi televiziunea FSN? Intrebarea este retoric-demonstrativă. Cunosc modul în care a fost împins generalul Voinea să dea peste cap inculparea unora ca Ion Iliescu sau Kuki Borislavschi -ajunsă aproape de liman- pentru a se încadra în timpul rămas pînă la sustragerea dosarelor. Am observat şi modul în care a încercat el să păstreze o parte din dosare (cele legate de militari) pentru ca crimele din 1990 să nu fie muşamalizate complet.

De aceea, am fost revoltat de maniera incorectă în care aţi prezentat situaţia publicului românesc. Aţi pretins că vă scandalizează lentoarea şi neglijenţa dlui Voinea, dirijînd însă dosarele smulse lui către procurori care le-au închis prin NUP, sau le-au înmormîntat fără formalităţi - ca în cazul meu. Procedînd astfel, aţi comis un delict meta-juridic, care delegitimează justiţia, fenomen pe care l-am analizat în textul: "Reabilitarea legalităţii: de la combaterea prescrierii la condamnarea uzurpării justiţiei" ( http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... nth=12.htm )
Aţi mai afirmat public că domnul Voinea şi-a depăşit atribuţiile, extinzînd cercetările dincolo de ceea ce au cerut reclamanţii. Dar procurorii sînt obligaţi să se autosesizeze, în faţa gravităţii unor constatări. (Apariţia despăgubirilor civile acordate de stat unor victime ale comunismului şi post-comunismului ar fi trebuit, de exemplu, să declanşeze acţiuni ale procuraturii, pentru ca prepuşii securicomunişti să plătească daunele suportate de statul comitent. Afirmaţia dvs. ca Voinea şi-a depăşit atribuţiile este însă nu numai invalidă ci şi falsă, avînd în vedere conţinutul plîngerilor mele. Eu am cerut cercetarea adevăratului delict al liderilor FSN din care făceau parte represiunile din 1990: înaltă trădare, instigare la război civil, distrugerea economiei naţionale.
Cînd afirmaţi că Voinea nu fusese sesizat prin plîngeri de acest gen, mă reduceţi din nou la neant.
Ori eu pretind că exist… şi juridic. Ca atare, vă rog/sugerez/cer să părăsiţi tabăra uzurpatorilor legalităţii, luînd măsurile de rigoare ca să mi se respecte dreptul la justiţie garantat de Constituţie şi de Convenţia CEDO asumată de România.

b. Dosarul 35P/06

Cercetările domnului Voinea mi se păreau lipsite de fundamentul lor firesc. Cine a tras în cine şi la ordinul cui, cui i-a spart cutare capul - nu e suficient pentru rezolvarea acestor dosare, decît dacă se caută acari Păun. Pentru a se înţelege ce s-a întîmplat în 1990, nu ajunge să ştii ce tabără a reprimat şi pe cine. Fără înţelegerea mizei înfruntării, cercetarea este rătăcită în detalii nesemnificative şi scopită de miezul ei imprescriptibil şi de neprescris.
Care a fost mobilul principal al crimei reclamate? Evitarea judecării crimelor comunismului. Condamnarea lor (sau măcar denunţarea) fiind dorită de cei reprimaţi în stradă de FSN, din decembrie 1989 pînă în decembrie 1990. Protejarea autorilor genocidului comunist, îmbogăţirea gardienilor lagărului comunist, deturnarea revoluţiei - a fost obiectivul (realizat) de FSN şi cauza răzvrătirii noastre, a justiţiarilor. Am fost zdrobiţi pentru că am vrut să parăm o uriaşă infracţiune împotriva justiţiei, să deblocăm dreptatea.
Iată că, nici după 20 de ani, justiţia nu şi-a cîştigat libertatea de a ne face dreptate nouă, apărătorilor ei. Deşi am plătit scump, nu putem obţine un dram de justiţie reală.

Inţelegînd că dosarele domnului Voinea nu puteau ieşi la lumina coerenţei decît privite în contextul-cheie al ascunderii genocidului comunist, acoperirii urmelor şi protejării vinovaţilor, am iniţiat, la 31 iulie 2006, dosarul P35/2006. Înţeleg că între timp au fost adăugate aici şi alte dosare, de exemplu cele depuse de IICC - condus de Marius Oprea; sau plîngerile lui Vasile Paraschiv, deja tratate cu NUP.
Din nou a fost o conexare justă, avînd în vedere obiectul plîngerilor. Dar asta nu înseamnă că se puteau "neglija" unele capete de cerere specifice depuse în P35/2006, printr-o tratare "în bloc" a tuturor sub-dosarelor. Ori, plîngerea-model redactată de mine, ca purtător de cuvînt al Comitetului de Reprezentare a Victimelor Comunismului ( http://www.procesulcomunismului.com/pli ... archet.htm ), pe care au depus-o apoi individual mulţi reclamanţi, avea două părţi:
a. Anchetarea abuzurilor regimului genocidar comunist asupra victimelor de diverse categorii;
b. Anchetarea actelor regimului continuator FSN-ist întru tăinuirea infracţiunilor de la punctul a şi protejarea infractorilor (cu complicitate în împărţirea prăzii tîlhăriei de stat).
Nu ni s-a răspuns nimic la punctul a - în timp ce punctul b nu a fost nici măcar cercetat. O ultima palmă dată de justiţia română victimelor comunismului şi post-comunismului, pe care sper că o va consemna istoria dreptului.
Am făcut eforturi pentru a convinge un număr important de personalităţi ale rezistenţei, foste victime ale regimului comunist, că mai are rost să se plîngă penal; deşi pînă în acel moment, nici un călău al naţiunii române nu fusese condamnat, toate plîngerile de acest fel fiind stinse prin NUP (în general prin invocarea nejustificată a prescripţiei). Nu voi relua aici dezbaterea juridică de fond, argumentele pentru imprescriptibilitatea combinată cu ne-prescriere.
Mă rezum la a vă semnala (ca exemplu) că dosarul depus de noi (FDA Neamţ) în 1990 la Procuratura militară Bacău, după descoperirile de la Dealul Mărului, a fost închis prin NUP în 1994. Deşi expertizele şi martorii arătaseră că fusese vorba de un asasinat în masă, comis asupra unui lot de deţinuţi ai autorităţilor comuniste - s-a tras concluzia prescrierii, pentru că trecuseră peste 15 ani de la măcel. Dar chiar ministrul justiţiei recunoscuse în 1990 că termenele de prescriere pentru crimele comuniste nu aveau cum curge pe perioada dictaturii, care nu a permis judecarea - împrejurare de neînlăturat. Ceea ce arată că decizia de NUP din 1994 din dosarul Dealul Mărului (şi atîtea altele asemenea ei) au fost total ilegale - un alt temei de supendare -solidară- a termenelor de prescripţie.
Domnul Voinea a redeschis, în cadrul P35/2006 şi dosarul nostru din 1994 - dar nu mai aud nimic, nici de acest dosar. A primit iar un NUP, atît de discret încît nu ştiu de el nici eu, reclamantul revenit dupa 20 de ani?
Funcţionarea defectuoasă a justiţiei de tranziţie s-a dovedit o nouă împrejurare de neînlăturat. Ca şi obstacolele puse în calea deschiderii arhivelor de guvernările post-decembriste - ceea ce va justifica redeschiderea anchetelor, în momentul în care se vor găsi documente. Toate manevrele anti-justiţiare comise de "oamenii legii", împiedicînd judecarea crimelor pînă azi, fac ca (potrivit legislaţiei) prescripţia penală şi delictual-civilă să nu poată fi invocată - nici după 1990. Termenele vor începe să curgă atunci cînd astfel de cercetări şi condamnări vor apare - dovedindu-se astfel posibile… şi semnalînd că justiţia s-a eliberat; deci că pot fi judecaţi cei care au ţinut-o prizonieră, compromiţînd ordinea de drept.

Cercetările legate de capătul a au constat în audierea declaraţiilor victimelor reclamante. Ultimii supravieţuitori ai ororilor represive (de la Piteşti, de exemplu) au depus zi de zi, în faţa tinerilor procurori delegaţi de domnul Voinea, sute de mărturii - de mare valoare judiciară şi istorică. În clipa în care s-a ajuns la cercetarea arhivelor, procurorii alocaţi au fost hărţuiţi şi ancheta militară, trecută în mîinile domnului Levanovici - a fost stopată.
Ultimii eroi ai războiului disproporţionat pentru apărarea României au fost lăsaţi baltă, trimişi acasă să crape, visînd la o dreptate care încă nu e suportată de puterea din România. Ei au făcut tot felul de demersuri pentru a debloca ancheta. Fără succes.

Ca reclamant iniţiator al dosarului, am reacţionat, la data de 16 septembrie 2008, cînd am depus la parchet o cerere de explicaţii, semnalînd că, pentru persoanele implicate, care au peste 80 de ani, tergiversarea echivalează cu încălcarea iremediabilă a dreptului la justiţie. De asemenea, am atras atenţia că temniţele comuniste (şi gropile comune) au fost umplute de tribunale militare, derobarea procuraturii militare de acest dosar neavînd nici o justificare şi nici o scuză.
Răspunsul domnului Levanovici a confirmat neruşinarea unor Pilaţi din Pont, rămaşi de serviciu la procuratură: " în referire la scrisoarea dvs. din 16.09.2008 vă facem cunoscut că, urmare modificărilor legislative, inclusiv a normelor privind competenţa după calitatea persoanelor, prin ordonanţa 82/P/2007 din 31.07.2008 am dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei cu denumirea generică "procesul comunismului" în favoarea Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casatie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică ."
Procuror militar şef, (semnat indescifrabil)"
După care nu am mai primit … nici o veste. Aştept de doi ani… înaintarea unei anchete pentru care am fost chemat la un moment dat la Procuratura militara din Iaşi şi pentru care am muncit două decenii. Pasată la groparii civili ai dreptăţii, ea s-a împotmolit? Nici măcar nu am primit decizia în care dl. Levanovici justifică fuga de răspundere prin faptul că foştii judecători şi torţionari ai statului comunist român s-au pensionat între timp… deci sînt civili. Nici vreun răspuns la întrebarea: ce se va întîmpla cu mărturiile de valoare inestimabilă culese de procurorii militari în acest dosar? Vor fi şi ele arse cît mai rapid, în numele regulamentului intern? Nu trebuie să rămînă nici o urmă ?

Şi acest dosar a avut deci o evoluţie elocvent-scandaloasă.
Dar dacă la capătul de cerere a s-au făcut măcar niste cercetări (stîrnindu-le supravieţuitorilor speranţe inutile), capătul b (protejarea crimelor comuniste de către regimul FSN) a rămas fără nici un fel de cercetare.
Ori tocmai el era liantul cheie pentru dosarele "1990".
Fapt evidenţiat şi de postura mea - ca reclamant conexant al ambelor dosare. De aceea veţi găsi în fiecare, cîte o versiune a sub-dosarului meu. Cu atît mai ciudat e că nu am primit nici un semn de atenţie.
Daunele produse mie de regimul comunist nu se compară cu suferinţele celorlalţi reclamanţi din dosarul P35/2006. În schimb, este semnificativ şi grav ce am suportat eu din partea regimului FSN-ist, doar pentru că am luptat pentru înfăptuirea justiţiei. Nu sînt singurul căruia i-au fost răpiţi acesti 20 de ani (inclusiv prin forţarea emigrării) ca pedeapsă pentru conştiinţă civică. Mă număr printre victimele tăinurii crimelor comuniste de către nomenclatura "în tranziţie".
Plîngerea mea din 31 iulie 2006 arată clar că am fost maltraţi pentru a doua oară, la 16 decembrie 1990, de către masele fesenizate din Piatra Neamţ pentru că am susţinut judecarea crimelor comunismului, mai ales prin apelurile care au urmat descoperirii gropii comune de la Dealul Mărului. Sîntem un caz clasic de cetăţeni hăituiţi pentru că au vrut să fie penalizat un genocid. Am fost expuşi linşajului (eu fiind salvat în ultima clipă) în momentul în care am vrut să comemorăm victimele comunismului, de către Tovarăşi securicomunişti organizaţi, instigaţi şi întărîtaţi de FSN, prin instrumente specifice (informatori, media aservită).

Ca să nu vezi conexiunea dintre fenomenele anului 1990 şi genocidul comunist (recunoscut ipocrit şi steril pînă şi de preşedintele Băsescu) trebuie să ai ochii legaţi cu sarcini anti-justiţiare.
De aceea, toţi aceşti ani, prietenii m-au sfătuit să nu-mi mai pierd timpul cu "justiţia română" - ocupată de urmaşii paraziţilor de condamnat. M-au bănuit de naivitate, pentru că insist.
In ciuda aparenţelor (am irosit cinci ani cerînd "oamenilor legii" să-şi facă datoria) nu am fost însă niciodată candid. Dar pentru a cunoaşte mai bine şi a dovedi mai temeinic pînă unde merge vinovaţia justiţiei române, trebuia să mă implic, în ciuda previzibilei zădărnicii.
Puteţi contrazice pledoaria mea pentru vinovăţia procuraturii? Sau măcar arăta că se poate şi altfel? Sau veţi arăta că tot nu se poate?


Ioan Roşca, 6 august 2010"
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Re: Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului

Mesajde Ioan Rosca » Joi Dec 23, 2010 3:35 am

ROMÂNIA

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia de urmărire penală şi Criminalistică

Nr. 1304/P/2008

ORDONANŢĂ

29.09.2010

Iuliu Molcuţ, procuror criminalist la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică,

Examinând dosarul penal cu numărul de mai sus,

CONSTAT:

Cauza intitulată generic „procesul comunismului" s-a format la Secţia Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reunirea mai multor plângeri şi a unor sesizări din oficiu ale magistraţilor militari, fiind cartată iniţial la nr. 35/P/2006.

Au fost înregistrate plângeri prin care era sesizată săvârşirea unor infracţiuni, cât şi altele care nu aveau ca obiect fapte prevăzute de legea penală.

Sesizările din oficiu ale magistraţilor militari şi plângerile prin care se reclama săvârşirea unor infracţiuni se referă la următoarele fapte:

II- supunerea deţinuţilor, în perioada 1950-1955, în închisoarea din Sighet, unui regim de exterminare - a se vedea rezoluţia procurorului militar şef al Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din 20.07.2006, fila 41-43, vol. 1 şi fila 229 vol. 25;

I 2 a - „Trădarea intereselor României de către guvernul dominat de comunişti, impus de Stalin în martie 1945. Anexarea nedreaptă şi prin forţă a României la imperiul sovietic, începând din 1945;

b - Instaurarea nelegitimă şi prin forţă a puterii comuniste prin fraudarea uriaşă a alegerilor din 1946;

c - Trădarea de către puterea comunistă din România a intereselor fundamentale ale României prin acceptarea condiţiilor nedrepte ale Tratatului de pace de la Paris din 1947;

d - Distrugerea forţată a regimului democratic multipartidic prin lichidarea opoziţiei politice democratice şi înlocuirea democraţiei cu dictatura partidului unic (1947);

e - Suprimarea forţată a monarhiei (1947);

f - Sovietizarea totală, prin forţă, a României (1948);

g - Exterminarea programată a cetăţenilor prin acţiunile Securităţii, precum şi alte forme de reprimare (1948-1989);

h - Exterminarea programată a deţinuţilor politici (1945-1989);

i - Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistenţa anticomunistă în munţi (1945-1962);

j - Represiunea împotriva Bisericii. Arestarea sau exterminarea celor care se opuneau comunismului (1948-1989);


2

k - Arestarea, uciderea, detenţia politică sau deportarea ţăranilor care opuneau rezistenţă faţă de colectivizare (1949-1962);

1 - Deportările cu scop de exterminare. Represiunile etnice. Gonirea şi "vânzarea"
evreilor şi germanilor;

m - Represiunea împotriva culturii. Cenzura extremă. Arestarea intelectualilor protestatari (1945-1989);

n - Reprimarea mişcărilor studenţeşti din 1956. Arestarea studenţilor protestatari;

0 - Reprimarea mişcărilor muncitoreşti din Valea Jiului (1977) şi Braşov (1987).
Arestarea şi deportarea muncitorilor protestatari;

p - Reprimarea oponenţilor şi disidenţilor în anii "70 şi "80. Arestarea şi asasinarea celor mai periculoşi oponenţi;

r - Distrugerea patrimoniului istoric şi cultural prin demolările din anii "80. Constrângerea unei părţi a populaţiei României de a-şi părăsi locuinţele;

s - Consecinţele criminale ale „politicii demografice" (1966-1989);

t - Obligarea intenţionată şi nejustificată a imensei majorităţi a populaţiei României, în special în anii "80, de a trăi în condiţii de mizerie extremă;

u - Conceptualizarea mizeriei materiale şi morale, precum şi a fricii, ca instrumente de menţinere a puterii comuniste;

v - Masacrarea cetăţenilor în timpul Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989;

x - Complicitatea, favorizarea şi tăinuirea faptelor de mai sus de către conducătorii guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de informaţii, justiţiei şi presei, după 22 decembrie 1989".

Toate aceste fapte au fost sesizate prin plângere de către Ioan Roşca şi alţii, la 31.07.2006 şi ulterior - file 2-8, vol. 2;

I 3 - condamnarea lui Jijie Gheorghe pentru săvârşirea unor fapte împotriva regimului comunist, arestarea nelegală şi supunerea lui pe parcursul detenţiei, în perioada decembrie 1948-decembrie 1958, la tratamente neomenoase - a se vedea plângerea acestuia din 29.06.2006, filele 9-11, vol. 2;

I 4 - condamnarea lui Caraza Grigore pentru săvârşirea unor fapte împotriva regimului comunist şi supunerea lui la tortură pe parcursul detenţiei, în perioada august 1949 - august 1964 - a se vedea plângerea acestuia din 3.07.2006, filele 12-13, vol. 2;

I 5 a - „Dezmembrarea, prin rapt şi şantaj, a României, stat independent şi suveran, prin răpirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, pregătită şi acceptată de comuniştii din România, sub controlul şi cu ajutorul unui guvern comunist străin şi al armatei sovietice, hotărâtă prin tratatul Ribbentrop-Molotov (1939) şi consacrată prin Tratatul de Pace de la Paris (1947). Acceptarea altor condiţii înrobitoare prevăzute în acest tratat;

b - Trădarea intereselor României de către guvernul impus de Stalin în martie 1945 şi de toate guvernele conduse de comunişti, care au urmat. Jefuirea şi distrugerea avuţiei naţionale (de stat şi particulare) în interesul ocupantului (URSS) şi al colaboraţioniştilor comunişti;

c - Destructurarea regimului politic democratic din România prin: fraudarea alegerilor din 1946; lichidarea opoziţiei politice democratice; suprimarea forţată a monarhiei; impunerea regimului totalitar al partidului unic;

d - Lichidarea criminală a clasei politice, burgheziei româneşti şi elitelor diverselor categorii cetăţeneşti: intelectuali, liber profesionişti, meseriaşi, ţărani, etc;







3

e - Reprimarea şi întemniţarea oponenţilor. Regimul de exterminare aplicat deţinuţilor politici;

f - Exterminarea grupurilor de partizani care luptau pentru apărarea ţării în munţi;

g - Persecutarea, desfiinţarea şi spolierea unor Biserici, arestarea unor preoţi şi reprimarea credincioşilor;

h - Colectivizarea forţată. Manipularea, intimidarea, hărţuirea, schingiuirea, reprimarea, întemniţarea şi deportarea ţăranilor care au opus rezistenţă;

i - Deportările represive etnico-politice;

j - Distrugerea valorilor culturale şi sugrumarea libertăţii de opinie prin cenzură extremă, reprimarea celor care s-au opus. Distrugerea patrimoniului istoric şi cultural;

k - Reprimarea mişcărilor de rezistenţă: studenţeşti din 1956, muncitoreşti din Valea Jiului (1977) şi Braşov (1987), intelectuale (mişcarea Goma), sindicale (SLOMR). Hărţuirea, arestarea şi deportarea protestatarilor;

l - Politica demografică criminală;

m - Regimul nejustificat de mizerie extremă, impus populaţiei României;

n - Generalizarea strategiei de degradare în lanţ experimentată la Piteşti, victimele fiind compromise prin obligaţia de a colabora cu sistemul, pentru a supravieţui sau a trăi suportabil;

o - Reprimarea şi confiscarea criminală a Revoluţiei anticomuniste din Decembrie
1989;

p - Complicitatea, favorizarea şi tăinuirea faptelor de mai sus de către conducătorii guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de informaţii, justiţiei şi presei, după 22 decembrie 1989".

Aceste fapte au fost sesizate de Ioniţoiu Cicerone şi alţii, la 4.08.2006 (filele 14-16, vol. 2) şi ulterior (de exemplu filele 45-59, 71-93,103-104, vol. 9, fila 215 şi următoarele vol. 3).

1 6 - crimele comise la 23 august 1981, de lucrători ai securităţii, în cursul operaţiunii denumite „acţiunea autobuzul" - sesizarea asociaţiei „Supremă recunoştinţă", din 27.05.2008, de la filele 167-169, vol. 8;

I 7 - supunerea la tortură a lui Mercaş Neculai, de către lucrători ai securităţii, în perioada 1975-1983, fapte sesizate de acesta la 8.05.2007, fila 198, vol. 8;

I 8 - tentativa de răpire şi asasinare a lui Ion Bugan de către lucrătorii Securităţii, în anul 1988, fapte sesizate de acesta, la 19 martie 2007, fila 200-211, vol. 8;

I 9 - uciderea lui Vişinoiu Alexe, în arestul Miliţiei Capitalei, la 1.10.1957, faptă sesizată de fiul acestuia, Vişinoiu Niculae, la 3.05.2007, fila 212, vol. 8;

I 10 - dispariţia în închisorile comuniste, în perioada 1949-1969, a unor preoţi romano- catolici, fapte sesizate de Episcopia romano-catolică la 16.05.2007, fila 216 şi următoarele, vol. 8;

I 11 - uciderea mai multor persoane de către militari români, în perioada 1952-1954, în pădurea „Dealul Balaurului", din comuna Dobreni, judeţul Neamţ, fapte cercetate din oficiu (vol. 18, 48 şi 49);

I 12 - condamnarea mai multor persoane pentru săvârşirea unor fapte împotriva regimului comunist şi supunerea lor, pe parcursul detenţiei, unui regim de violenţă, fapte cercetate din oficiu (vol. 19, 20, 21 şi 22) şi la sesizarea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti (privind pe Massion Brânduşa Florica, vol. 20, fila 2 şi 124, Teodorescu Lydia, vol. 11, fila 1, vol. 9, fila 213, vol. 21, fila 85, Predescu Gheorghe Anastasie Ecaterin, vol. 9, fila 223, Ene Victor, vol. 9, fila 225);




4

I 13 - interzicerea activităţii Bisericii Romane Unite cu Roma/Greco-Catolice, în perioada 1948-1989, fapte sesizate de un grup de enoriaşi, la 15.09.2006 (fila 170, vol. 23);

I 14 - exterminarea deţinuţilor politici încarceraţi în Penitenciarul Sighetu-Marmaţiei, în perioada 1950-1955, cercetări care au fost efectuate din oficiu (vol. 25);

I 15 - torturarea şi supunerea la rele tratamente a persoanelor anchetate în aresturile Ministerului de Interne de către ofiţerul de securitate Enoiu Gheorghe şi de către subordonaţii acestuia, fapte sesizate la 9.08.2007 de Institutul de investigare a crimelor comunismului în România (filele 13-22, vol. 26);

I 16 - recrutarea minorilor de către ofiţerii de securitate din judeţul Sibiu, în perioada 31.03.1989 - 10.12.1989, fapte sesizate de Institutul de investigare a crimelor comunismului în România, la 4.12.2006 (filele 1-12, vol. 27);

I 17 - abuzurile şi crimele săvârşite în perioada martie 1945 - decembrie 1989 în sistemul penitenciar din România - fapte sesizate de Institutul de investigare a crimelor comunismului în România, la 22.05.2007 (fila 1 şi urm., vol. 28);

I 18 - supunerea la rele tratamente şi torturarea deţinuţilor, în perioada 1948-1964, de către conducerea Penitenciarului Aiud, fapte sesizate de Federaţia română a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, la 18.10.2007 (filele 10-11, vol. 28);

I 19 - împuşcarea a 4 persoane la 9/10.03.1952, în comuna Spermezeu, sat Hălmăşău, judeţul Bistriţa-Năsăud, de către militari români, fapte cercetate din oficiu (vol. 29);

I 20 - împuşcarea lui Vitan Petru, la 21.11.1952, a lui Gaşpar Iosif în anul 1949 şi a lui Orşa Iosif în anul 1950, de către militari români, fapte cercetate din oficiu (filele 53 şi următoarele, vol. 30);

I 21 - plângerea lui Pica Nicolae, din 16.09.2009, cu privire la săvârşirea împotriva sa şi a părinţilor săi, de către reprezentanţii statului român, a infracţiunilor prev. de art. 357 şi 358 cod penal. În conţinutul plângerii se arată că în anul 1948 tatăl său a fost arestat abuziv, că în acea perioadă mama lui s-a îmbolnăvit de tuberculoză, virus pe care 1-a contactat şi el - vol. 50, filele 46 - 48;

I 22 - plângerea lui Stoica Florea, din 16.11.2009, cu privire la decesul unchiului său, survenit în anul 1946, despre care susţine că a fost ucis, înscenându-se un accident de circulaţie de către conducătorii partidului comunist - vol. 50, fila 42;

I 23 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, privind detenţia lui Ionescu Vasile în închisoarea din Aiud, în perioada martie 1945 - aprilie 1947 - vol. 11, fila 1 şi vol. 9, fila 217 şi următoarele;

I 24 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, privind îngrădirea dreptului de a se angaja ca inginer în perioada 1947-1950 a lui Ionescu Vasile - vol. 11, fila 1 şi vol. 9, fila 217 şi următoarele;

I 25 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, cu privire la decesul în închisoarea Aiud a lui Predescu Gheorghe în anul 1960 - vol. 11, fila 1 şi vol. 9, fila 224;

I 26 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, cu privire la săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, împotriva lui Ene Victor, care, în perioada 1942 - 1964 a fost deţinut în închisorile din Aiud şi Periprava pentru comiterea unor infracţiuni de natură politică - vol. 11, fila 1 şi vol. 9, fila 225;

I 27 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, cu privire la împuşcarea lui Gheorghiu Gheorghe Mărăşeşti de către lucrători ai Ministerului de Interne, în anul 1949 - vol. 11, fila 1 şi vol. 9, fila 232;




5

I 28 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 18.10.2007, împotriva tuturor celor care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de genocid (superiori sau subordonaţi ai lui Crăciun Gheorghe, comandant al Penitenciarului Aiud în perioada 1958-1964), prin faptele comise împotriva deţinuţilor politici în acest penitenciar - vol. 28, filele 10-11;

I 29 - plângerea Uniunii veteranilor de război şi a urmaşilor veteranilor de război, din 16.07.1996, cu privire la împuşcarea de către lucrători ai Ministerului de Interne a lui Bulea Mihai, la 27 februarie 1954 - vol. 38, fila 12;

I 30 - împuşcarea de către militari români în anul 1949 a unui număr de 15 persoane, în pădurea „Dealu mărului", din comuna Poenari, judeţul Neamţ, faptă sesizată de Asociaţia foştilor deţinuţi politici - vol. 48 şi 49;

I 31 - plângerea lui Andrei Ursu, din 21.09.2007 cu privire la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii, comise prin torturarea şi uciderea tatălui său, Gheorghe Ursu, în timp ce acesta era arestat pentru săvârşirea unor infracţiuni politice - vol. 23, fila 120. Aceeaşi sesizare a fost făcută şi de către Uniunea veteranilor de război şi a urmaşilor veteranilor de război - vol. 38, fila 12;

I 32 - sesizarea Uniunii veteranilor de război şi a urmaşilor veteranilor de război cu privire la încasarea ilegală a unor comisioane de la veteranii de război, de către Poşta română, după anul 1989 - vol. 7, filele 49, 53, 63;

I 33 - sesizarea unui grup de enoriaşi ai Bisericii Romane Unite cu Roma/Greco-Catolice, din 15.09.2006, cu privire la uciderea în penitenciare a mai multor preoţi şi credincioşi ai cultului - vol. 23, fila 171;

I 34 - sesizarea lui Popa Aurel, din 15.04.2010, cu privire la distrugerea unor bunuri proprietate personală de către reprezentanţi ai puterii administrative, în anul 1988, vol. 50, fila 44;

I 35 - uciderea lui Tira Gheza şi a altor trei persoane, în comuna Odoreu, judeţul Satu-Mare, în noaptea de 16/17 august 1949, de către militari români, faptă sesizată la 11 octombrie 2007, de către rudele celui ucis şi de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România - vol. 30, fila 84 şi urm.

***

Plângerile care nu privesc fapte prevăzute de legea penală se referă la următoarele:

II 1 - solicitarea lui Păvălan Constantin de acordare a titlului de deţinut politic şi plata unor daune morale - fila 99-103, vol. 1;

II 2 - cererea lui Buhat Dumitru de rectificare a vechimii în muncă, de recalculare a pensiei militare şi aplicare a dispoziţiilor Decretului-Lege nr. 118/1990, fila 1 şi următoarele, vol. 6;

II 3 - solicitarea lui Miroslav Gheorghe de a-i fi recunoscută calitatea de luptător anticomunist - fila 129-131, vol. 8;

II 4 - solicitarea lui Anghel Corneliu Gheorghe de „disociere dintre tatăl meu şi cele trei persoane fictive" - fila 132, vol. 8. Petentul solicită eliberarea unui înscris din care să rezulte că tatăl său nu este persoana care a suferit condamnări în anii 1942 şi 1949;

II 5 - solicitarea lui Bugan Ion pentru a i se asigura condiţii în vederea organizării unui congres al veteranilor războiului rece - fila 201-204, vol. 8;

II 6 - solicitarea Uniunii veteranilor de război de acordare a unui autoturism şi a unor spaţii pentru desfăşurarea activităţii - fila 3, vol. 9;

II 7 - memoriul Uniunii veteranilor de război prin care prezintă situaţia grea a veteranilor de război - fila 22, vol. 9;




6

II 8 - memoriul lui Tolea Stelea cu privire la îmbolnăvirea sa în perioada 1957-1967, când a lucrat ca subofiţer de transmisiuni - vol. 9, fila 30;

II 9 - contestaţia Asociaţiei naţionale a veteranilor de război pentru anularea hotărârii adunării generale a Asociaţiei naţionale a veteranilor de război privind constituirea Comitetului Director - fila 94, vol. 9;

II 10 - solicitarea lui Velicu Pepa de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă - fila 198, vol. 9;

II 11 - sesizarea lui Hurduc Valentin cu privire la acţiunile grupului „Luneta" prin care solicită aplicarea dispoziţiilor O.U.G. 214/1999 - vol. 16-17;

II 12 - sesizarea lui Ionică Alexandru prin care solicită comemorarea eroilor din comuna Ghimpaţi, judeţul Giurgiu - fila 147, vol. 23;

II 13 - memoriul lui Poenaru Şerban prin care solicită eliberarea unui înscris din care să rezulte perioada în care a fost arestat în anul 1948 - vol. 1, fila 93;

II 14 - memoriul lui Răducu Ilie prin care solicită acordarea titlului de luptător în rezistenţa anticomunistă - vol. 1, fila 122;

II 15 - memoriul Andreei Elena Enculesi, intitulat „România - încotro", care cuprinde descrierea unor acţiuni economice, politice şi sociale ale conducătorilor statului român, de la 24 ianuarie 1859 până în prezent - vol. 50, filele 51 - 191;

II 16 - memoriul Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti prin care solicită restituirea către Petculescu Ştefan şi Tudose Floarea a unor bunuri confiscate înainte de 1989 sau contravaloarea lor - vol. 9, fila 213 şi vol. 11, fila 1;



***

Prin ordonanţa din 31.07.2008, Secţia Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând participarea la faptele sesizate, pe lângă militari şi a unor civili, situaţie în care, potrivit art. 35 cod procedură penală, competenţa revine instanţelor civile.

Prin ordonanţa din 24.11.2008, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică şi-a declinat competenţa, la rândul său, în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, întrucât printre faptele sesizate se regăseau şi infracţiuni de competenţa acesteia - infracţiunile contra siguranţei statului.

Prin ordonanţa din 20.01.2009, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a dispus, în temeiul art. 228 alin. 1 lit. g şi d, neînceperea urmăririi penale faţă de „persoanele din conducerea aparatului de partid şi de stat, al securităţii şi miliţiei din perioada 1945-1989", pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 155, art. 161-165 cod penal, reţinându-se că răspunderea penală a fost înlăturată prin intervenţia prescripţiei, precum şi că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de mai sus.

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub aspectul mai multor infracţiuni.

***

Pe baza actelor premergătoare care au fost efectuate în cauză, se vor adopta următoarele soluţii:

Al. Infracţiunile contra păcii şi omenirii de la punctele 12 şi I 5, pentru motive pe care le vom arăta ulterior, vor fi examinate în două intervale de timp: martie 1945 - 30 iulie 1969 şi 30 iulie 1969 - 22 decembrie 1989.




7

Cu privire la infracţiunile contra păcii şi omenirii de la punctul I 2 şi I 5, a căror săvârşire este reclamată până la 30 iulie 1969, se va dispune neînceperea urmăririi penale întrucât a intervenit prescripţia.

De asemenea, pentru infracţiunile contra păcii şi omenirii înfăţişate la punctele I 2 şi I 5, a căror săvârşire este reclamată ulterior datei de 30 iulie 1969, se va dispune tot neînceperea urmăririi penale întrucât nu rezultă elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate.

Pentru toate celelalte infracţiuni de la punctele 12 şi 15 a căror săvârşire este reclamată până la 22 decembrie 1989 se va dispune neînceperea urmăririi penale întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Pentru infracţiunile de la punctele I 2 şi I 5 a căror săvârşire este plasată după anul 1989 se va dispune neînceperea urmăririi penale întrucât nu rezultă elementele constitutive ale acestora.

A2. Pentru faptele de la punctele I 1, I 3, I 4, I 9, I 10, I 11, I 14, I 18, I 19, I 20, I 21, I 22, I 23, I 24, I 25, I 26, I 27, I 28, I 29, I 30 şi I 35 se va dispune neînceperea urmăririi penale, întrucât a intervenit prescripţia.

Bl. Pentru faptele de la punctele I 6, I 7, I 13 şi I 34 se va dispune neînceperea urmăririi penale întrucât acestea sunt prescrise.

B2. Pentru acelaşi motiv, se va dispune neînceperea urmăririi penale şi pentru fapta de la punctul I 12.

C. Faţă de toate faptele înfăţişate la punctul II se va dispune neînceperea urmăririi penale, întrucât acestea nu sunt prevăzute de legea penală.

D. Pentru infracţiunile de trafic de influenţă de la punctele I 2 şi I 5 se va dispune disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar pentru fapta de la punctul I 32 se va dispune disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1.

E. Se va dispune disjungerea şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 8 şi I 16, în favoarea Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

F. În final, se va dispune disjungerea şi continuarea urmăririi penale de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru faptele de la punctele I 15, I 17, I 31 şi I 33.

***

A1a. În cazul infracţiunilor contra păcii şi omenirii de la punctele I 2 şi I 5, a căror săvârşire este reclamată până la 30 iulie 1969, a intervenit prescripţia întrucât în legislaţia română infracţiunile contra păcii şi omenirii au fost introduse după cel de-al doilea război mondial, astfel: „propaganda pentru război" prin legea nr. 9/1950, „genocidul" prin decretul nr. 236/1950, „tratamentele neomenoase" prin ratificarea Convenţiei de la Geneva, în 14 mai 1954, "distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri" la aceeaşi dată, „distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale" prin decretul 605/1958.

În codul penal anterior, aceste infracţiuni au fost introduse prin decretul 212/1960.

Până la ratificarea de către România, la 30 iulie 1969, prin decretul 547/1969, a Convenţiei asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor împotriva omenirii -Rezoluţia ONU nr. 2391, din 26 noiembrie 1968 - toate infracţiunile, inclusiv infracţiunile contra păcii şi omenirii, erau supuse prescripţiei.

Având în vedere că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile" - art. 15 alin. 2 din Constituţia României - , rezultă că până


8

la 30 iulie 1969 toate infracţiunile care au fost săvârşite, inclusiv cele contra păcii şi omenirii, sunt supuse prescripţiei răspunderii penale.

Această dispoziţie constituţională nu permite nicio excepţie de la principiul neretroactivităţii. În literatura juridică de specialitate se subliniază că doar o lege constituţională ar putea dispune cu privire la situaţii juridice trecute. Ar putea avea caracter retroactiv numai un act normativ de o forţă juridică egală Constituţiei. Un astfel de act normativ, însă, nu există.

Aplicarea dispoziţiilor art. 121 şi următoarele cod penal cu privire la prescripţie pentru toate infracţiunile comise până la 30 iulie 1969 este determinată şi de prevederile art. 13 din codul penal, potrivit cărora în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

In cazul nostru, legea mai favorabilă este cea potrivit căreia toate infracţiunile, inclusiv cele contra păcii şi omenirii, sunt supuse prescripţiei.

Pentru toate infracţiunile sesizate, a căror săvârşire este reclamată până la 30 iulie 1969, termenul de prescripţie începe să curgă, potrivit art. 128 din codul penal, de la data de 22 decembrie 1989, întrucât până la această dată punerea în mişcare a acţiunii penale a fost împiedicată de existenţa regimului comunist.

Cum termenul de prescripţie cel mai mare este de 15 ani şi pentru că plângerile de la punctele I 2 şi I 5 au fost formulate după împlinirea lui, rezultă că pentru toate infracţiunile sesizate la cele două puncte, inclusiv pentru cele contra păcii şi omenirii, comise până la 30 iulie 1969, a intervenit prescripţia, motiv pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale.

Suspendarea cursului prescripţiei nu a operat şi după 22 decembrie 1989, întrucât ulterior acestei date nu a mai existat nicio împrejurare de natură a împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale, accesul la justiţie fiind liber.

În perioada decembrie 1989 - decembrie 2004, cursul prescripţiei nu a fost întrerupt, întrucât sesizările s-au produs, aşa cum am mai arătat, ulterior lunii decembrie a anului 2004.



***

A1b. Din plângerile înfăţişate la punctele I 2 şi I 5 nu rezultă elementele constitutive ale unor infracţiuni contra păcii şi omenirii comise ulterior datei de 30 iulie 1969.

În aceste plângeri nu sunt arătate, în concret, actele care formează elementul material al laturii obiective a fiecărei infracţiuni contra păcii şi omenirii, pe de o parte, iar pe de altă parte, faptele invocate, a căror descriere este făcută la modul general, nu se regăsesc între elementele constitutive ale infracţiunilor contra păcii şi omenirii.

Ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 10 lit. d din cod procedură penală, întrucât din plângerile precizate nu rezultă elementele constitutive ale infracţiunilor contra păcii şi omenirii sesizate.

Pentru aceste motive, faţă de aceste infracţiuni se va dispune neînceperea urmăririi penale.

Astfel, în cazul infracţiunii de „propagandă pentru război", nu rezultă existenţa actelor prin care să se realizeze propaganda, răspândirea de ştiri tendenţioase etc.

În ceea ce priveşte infracţiunea de „genocid", nu rezultă existenţa unei colectivităţi sau a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios, faţă de care să se fi exercitat acţiunile prev. de art. 357 cod penal, în scopul de a distruge în întregime sau în parte colectivitatea sau grupul.

Infracţiunea de „tratamente neomenoase" are ca subiect pasiv civilii sau militarii care au căzut în puterea inamicului, ceea ce în perioada vizată nu a avut loc - a se vedea în acest


9

sens „Explicaţii teoretice ale codului penal român, Partea specială, vol. 4, pag. 838, de V. Dongoroz şi colectiv, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, Ediţia a II - a".

Cât priveşte infracţiunea de „distrugere a unor obiective şi însuşire a unor bunuri", aceasta se săvârşeşte în timp de război, iar cea de „distrugere, jefuire sau însuşirea unor valori culturale" se comite pe teritoriile aflate sub ocupaţie militară - a se vedea în acest sens op. cit., filele 847 şi 853 -, situaţii care nu se regăsesc în plângerile formulate şi nici în realitate.

***

Alc. Pentru toate celelalte infracţiuni de la punctele I 2 şi I 5 a căror săvârşire este reclamată până la 22 decembrie 1989, răspunderea penală a fost înlăturată prin prescripţie.

Termenul maxim al prescripţiei este de 15 ani, iar acesta s-a împlinit, având în vedere că plângerile au fost formulate după expirarea lui - în anul 2006 - , în condiţiile în care termenul a început să curgă la 22 decembrie 1989.

Consideraţiile anterioare cu privire la suspendarea şi întreruperea cursului prescripţiei sunt valabile şi în acest caz.

***

A1d. Faptele înfăţişate la punctele I 2 şi I 5, a căror săvârşire este plasată după anul 1989, nu se regăsesc în elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate, deoarece nu rezultă, în concret, săvârşirea vreunei acţiuni de natură a duce la împiedicarea instrumentării penale a faptelor sesizate, aşa cum se susţine în cele două plângeri.

Pentru aceste motive, având în vedere că nu rezultă elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate, se va dispune neînceperea urmăririi penale.

De asemenea, se va dispune neînceperea urmăririi penale şi sub aspectul complicităţii la infracţiunile contra păcii şi omenirii a căror săvârşire este reclamată până în anul 1989, întrucât complicitatea poate fi cel mult concomitentă infracţiunii la săvârşirea căreia este acordat ajutorul şi nu ulterioară.

Ca atare, nu pot fi complicii unei fapte a cărei săvârşire este reclamată până în anul 1989, cei cărora li se impută fapte comise ulterior acestei date.

***

A2. Indiferent de încadrarea juridică dată faptelor de la punctele I 1, I 3, I 4, I 9, I 10, I 11, I 14, I 18, I 19, I 20, I 21, I 22, I 23, I 24, I 25, I 26, I 27, I 28, I 29, I 30 şi I 35 - genocid, omor, etc. - întrucât comiterea acestora este plasată, potrivit actelor de sesizare, înainte de 30 iulie 1969, în toate aceste cauze a intervenit prescripţia.

Motivele pentru care răspunderea penală, în cazul acestor fapte, este înlăturată prin intervenţia prescripţiei, sunt cele expuse la punctul A1a.

B1. Neînceperea urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 6, I 7, I 13 şi I 34, se va dispune întrucât acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni contra păcii şi omenirii. Astfel, niciuna din aceste fapte nu se regăseşte în elementul material al vreunei infracţiuni de la Titlul XI al Codului penal. Pentru oricare altă infracţiune, termenul maxim al prescripţiei, de 15 ani, s-a împlinit. Ca şi în cazurile precedente, termenul de prescripţie a început să curgă la 22 decembrie 1989, iar plângerile au fost făcute ulterior împlinirii termenului de 15 ani.

B2. De asemenea, se va dispune neînceperea urmăririi penale pentru fapta de la punctul I 12 întrucât şi în acest caz a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În afară de faptele cercetate la fila 19 din volumul 19, fila 2, 72, 124 şi 236 din volumul 20, fila 80 şi 132 din volumul 21 şi fila 100 din volumul 22, privind pe Bănică Alexandru, Massion Brânduşa Florica, Drăghici Ion, Duzineanu Mircea, Soare Constantin, Corlea Gheorghe şi Pop Cornel Gheorghe, restul faptelor de la punctul I 12 privesc evenimente care


10

au avut loc până în anul 1964. Indiferent de încadrarea juridică pe care ar putea să o primească faptele comise până în anul 1964, pentru motivele arătate la punctul Ala, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Faptele privind pe Bănică Alexandru, Massion Brânduşa Florica, Drăghici Ion, Duzineanu Mircea, Soare Constantin, Corlea Gheorghe şi Pop Cornel Gheorghe nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni contra păcii şi omenirii. Pentru oricare altă infracţiune, termenul maxim al prescripţiei - 15 ani -, s-a împlinit, sesizarea având loc la un interval de timp mai mare de 15 ani de la 22 decembrie 1989.

***

C. Aşa cum s-a arătat, pentru toate sesizările de la punctul II, se va dispune neînceperea urmăririi penale, întrucât acestea privesc fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. b din codul de procedură penală.

***

Dl. În cele două plângeri de la punctele I 2 şi I 5, se face vorbire şi despre comiterea de către conducătorii postdecembrişti ai guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de informaţii şi justiţiei, a infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 cod penal.

Având în vedere că Direcţiei Naţionale Anticorupţie îi revine competenţa de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunea prev. de art. 257 cod penal, în temeiul art. 13 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 43/2002, rap. la art. 5 alin. 1 din Legea 78/2000, se va dispune disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

D2. Tot disjungerea se va dispune şi în legătură cu plângerea de la punctul I 32 şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, întrucât priveşte fapte săvârşite după anul 1989 care nu au legătură cu această cauză în ansamblu.

***

E. Pentru faptele expuse la punctele I 8 şi I 16, competenţa de efectuare a urmăririi penale revine Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, chiar de la momentul sesizărilor, s-a considerat competentă să efectueze urmărirea penală.

Cele două sesizări privesc tentativa de răpire a lui ION BUGAN de către lucrători ai securităţii, în anul 1988 şi recrutarea minorilor de către ofiţeri de securitate în judeţul Sibiu, în perioada 31.03.1989 - 10.12.1989, faptă sesizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România.

După cum se poate observa, sesizările privesc fapte săvârşite de către lucrători ai securităţii, adică de către militari.

În prezent, lucrătorii Serviciului Român de Informaţii sunt tot militari, ca atare, competenţa după calitatea persoanei, se menţine în favoarea Secţiei Parchetelor Militare.

Cu privire la aceste sesizări, nu s-au efectuat cercetări, astfel încât să rezulte participarea unor civili la săvârşirea faptelor, sau pensionarea unora dintre lucrătorii de securitate, care să devină „civili" în sensul legii penale, astfel încât, competenţa să revină organelor civile de urmărire penală.

Perioada de timp în care este plasată comiterea faptelor - 1988 şi 1989 -, nu permite susţinerea că, în mod obligatoriu, lucrătorii de securitate care ar fi putut comite faptele s-au pensionat, întrucât militarii nu se pensionează obligatoriu după o vechime în muncă de 22 de ani - durata scursă din anul 1988, până în prezent.

Cum, încă de la sesizare, Secţia Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a considerat competentă să efectueze urmărirea penală şi




11

întrucât aceste sesizări privesc fapte comise numai de către militari, care nu s-a dovedit a fi pensionaţi, competenţa de efectuare a urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 8 şi I 16 revine Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aceste fapte (pct. I 8 şi I 16) nu sunt conexe sau indivizibile cu cele de la punctele I 15, I 17, I 31 şi I 33, astfel încât se va dispune disjungerea şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în favoarea Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

***

F. Pentru faptele de la punctele I 15, I 17, I 31 şi I 33, se va dispune disjungerea şi continuarea urmăririi penale de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

***

La dosarul cauzei se mai află şi memoriile unor persoane - de exemplu Ioniţoiu Cicerone Aristotel, Jijie Gheorghe, Caraza Grigore - care susţin că au fost condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni împotriva regimului comunist şi care solicită desfiinţarea hotărârilor de condamnare.

Soluţionarea acestor memorii nu este de competenţa Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ea revenind, potrivit dispoziţiilor care reglementează căile extraordinare de atac, instanţelor care au judecat cauza în fond.

Tot instanţelor care au judecat fondul le revine competenţa de soluţionare a memoriului Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti de „reinstrumentare" a dosarelor privind reeducarea în închisorile comuniste, vol. 28, fila 12-13.

În fine, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică nu poate efectua urmărirea penală în cauze în care s-au adoptat soluţii de netrimitere în judecată (a se vedea: 1. memoriul lui Ene Nicanor George cu privire la profanarea unor morminte ale veteranilor de război, filele 85-89, vol. 8; 2. memoriul lui Paraschiv Vasile cu privire la dosarul nr. 924/P/2008 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, dosar în care s-a adoptat soluţia de neîncepere a urmăririi penale - fila 121, vol. 23; 3. memoriul lui Tolea Stelea prin care acesta se plânge împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată adoptată în urma unei sesizări penale pe care a formulat-o la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti - pct. 2 al memoriului formulat de Tolea Stelea, de la fila 30 din vol. 9 ). Soluţionarea acestor memorii se face potrivit dispoziţiilor art. 2781 Cod procedură penală.

La dosarul cauzei, pe lângă sesizările de la punctele I 2 lit. v şi I 5 lit. o, se mai află şi memoriul lui Ungureanu Stelian, filele 74 şi următoarele din vol. 23, toate privind evenimentele din Decembrie 1989, acestea făcând însă obiectul unui alt dosar penal al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică.

***

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 228 alin. 1 rap. la art. 10 lit. b, d şi g Cod procedură penală, art. 121 şi următoarele Cod penal, art. 38, art. 40, art. 42 şi art. 45 Cod procedură penală, cu referire la art. 29 Cod procedură penală,

DISPUN:

1. Neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de propagandă pentru război, genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri,


12

distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale, a tentativei, tăinuirii şi favorizării la aceste infracţiuni, prev. de art. 356, 357, 358, 359, 360 şi 361 Cod penal, a căror săvârşire este reclamată până la data de 30 iulie 1969 (punctele I 2 şi I 5), întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei - vezi secţiunea A1a.

2. Neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de propagandă pentru război, genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri, distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale, a tentativei, tăinuirii şi favorizării la aceste infracţiuni, prev. de art. 356, 357, 358, 359, 360 şi 361 Cod penal, a căror săvârşire este reclamată în perioada 30 iulie 1969 - 22 decembrie 1989 (punctele I 2 şi I 5), întrucât nu rezultă elementele constitutive ale acestor infracţiuni - vezi secţiunea A1b.

3. Neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de omor, omor calificat, omor deosebit de grav, ucidere din culpă, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, vătămare corporală gravă, loviri cauzatoare de moarte, lipsire de libertate în mod ilegal, sclavie, supunere la muncă forţată sau obligatorie, violare de domiciliu, ameninţare, şantaj, violarea secretului corespondenţei, insultă, calomnie, furt,
furt calificat, tâlhărie, abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înşelăciune, distrugere, distrugere calificată, tulburare de posesie, denunţare calomnioasă, mărturie mincinoasă, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, supunere la rele tratamente, represiune nedreaptă şi punere în primejdie a unei persoane în neputinţa de a se îngriji, prev. de art. 174, 175, 176, 178, 179, 180, 181, 182, 183, 189, 190, 191, 192, 193, 194, 195, 205, 206, 208, 209, 211, 213, 214, 215, 217, 218, 220, 259, 260, 261, 266, 267, 268 şi 314 Cod penal, a căror săvârşire este reclamată până la 22 decembrie 1989 (punctele I 2 şi I 5), întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei - vezi secţiunea A1c.

4. Neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prev. de art. 361 Cod penal, cu privire la sancţionarea tentativei, tăinuirii şi favorizării la infracţiunile contra păcii şi omenirii, al complicităţii la infracţiunile de omor, omor calificat, omor deosebit de grav, ucidere din culpă, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, vătămare corporală gravă, loviri cauzatoare de moarte, lipsire de libertate în mod ilegal, sclavie, supunere la muncă forţată sau obligatorie, violare de domiciliu, ameninţare, şantaj, violarea secretului corespondenţei, insultă, calomnie, furt, furt calificat, tâlhărie, abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înşelăciune, distrugere, distrugere calificată, tulburare de posesie, denunţare calomnioasă, mărturie mincinoasă, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, supunere la rele tratamente, represiune nedreaptă şi punere în primejdie a unei persoane în neputinţa de a se îngriji, prev. de art. 26 rap. la art. 174, 26 rap. la art. 175, 26 rap. la art. 176, 26 rap. la art. 178, 26 rap. la art. 179, 26
rap. la art. 180, 26 rap. la art. 181, 26 rap. la art. 182, 26 rap. la art. 183, 26 rap. la art. 189, 26 rap. la art. 190, 26 rap. la art. 191, 26 rap. la art. 192, 26 rap. la art. 193, 26 rap. la art. 194, 26 rap. la art. 195, 26 rap. la art. 205, 26 rap. la art. 206, 26 rap. la art. 208, 26 rap. la art. 209, 26 rap. la art. 211, 26 rap. la art. 213, 26 rap. la art. 214, 26 rap. la art. 215, 26 rap. la art. 217, 26 rap. la art. 218, 26 rap. la art. 220, 26 rap. la art. 259, 26 rap. la art. 260, 26 rap. la art. 261, 26 rap. la art. 266, 26 rap. la art. 267, 26 rap. la art. 268 şi 26 rap. la art. 314 Cod penal, al infracţiunilor de tăinuire, gestiune frauduloasă, înşelăciune, uzurpare de calităţi oficiale, sustragere sau distrugere de înscrisuri, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,


13

nedenunţare a unor infracţiuni, omisiunea sesizării organelor judiciare, favorizarea infractorului, omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare şi reţinere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 221, 214, 215, 240, 242, 246, 262, 263, 264, 265 şi 272 Cod penal, cu privire la faptele a căror săvârşire a fost reclamată după anul 1989 (punctele I 2 şi I 5), întrucât nu rezultă elementele constitutive ale acestor infracţiuni - vezi secţiunea A1d.



5. Neînceperea urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 1, I 3, I 4, I 9, I 10, I 11, I 14, I 18, I 19, I 20, I 21, I 22, I 23, I 24, I 25, I 26, I 27, I 28, I 29, I 30 şi I 35, întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei - vezi secţiunea A2.



6.Neînceperea urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 6, I 7, I 13 şi I 34, întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei - vezi secţiunea Bl.

Neînceperea urmăririi penale pentru fapta de la punctul I 12 întrucât, de asemenea, a intervenit prescripţia răspunderii penale - vezi secţiunea B2.

7. Neînceperea urmăririi penale în cazul faptelor înfăţişate la punctul II, întrucât acestea nu sunt prevăzute de legea penală.

8. Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 Cod penal, a cărei săvârşire este sesizată prin plângerile de la punctele I 2 şi I 5 - vezi secţiunea Dl.

9. Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cu privire la fapta înfăţişată la punctul I 32 - vezi secţiunea D2.



10. Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în favoarea Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru faptele de la punctele I 8 şi I 16 - vezi secţiunea E.

11. Disjungerea şi continuarea urmăririi penale de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru faptele de la punctele I 15, I 17, I 31 şi I 33 - vezi secţiunea F.

12. Soluţia se comunică.

PROCUROR

IULIU MOLCUŢ
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Re: Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului

Mesajde Ioan Rosca » Joi Dec 23, 2010 3:37 am

Către Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de urmărire penală şi criminalistică (şi către procurorul general, pentru a fi adusă la cunoştinţă tuturor celor cărora le revin responsabilitaţi în dosar)



Plîngere



Subsemnatul Ioan Roşca, reclamant-iniţiator în dosarele 430/P/1990 şi 35/P/2006 (preluate în 1304/P/2008), cetăţean român cu domiciliul permanent în Canada şi domiciliul temporar (adresa de corespondenţă) [..], purtător de cuvînt al Comitetului pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului, contest prin prezenta decizia de neîncepere a urmăririi penale, dată de procurorul Iuliu Molcuţ prin ordonaţa din 29.09.2010, comunicată mie poştal la 22 oct. 2010. Consider că decizia este mai mult decît nejustificată, că ea e dovada slujirii interereselor celor pe care i-am reclamat, de către un sistem juridic degradat.

In fapt, nu adaug aici nimic, pentru că decizia contestată nu neagă crimele descrise de martori. Fără însă să rezulte că procurorii şi-ar fi făcut datoria, efectuînd cercetările necesare, pentru a stabili responsabilităţile pentru crima reclamată în plîngerea mea, crimă continuată din 1944 şi pînă astăzi :

A. Pînă în 1989: aservirea ţării către URSS; uzurparea statului şi dictatură; deturnarea justiţiei şi întemniţare nejustificată; terorizarea, explotarea şi jefuirea populaţiei; exterminare în masă

B. După 1989: protejarea celor care au comis crimele de la capătul A; complicitate în acapararea prăzii acumulate de la victime; reprimarea celor care au cerut deblocarea justiţiei.

In drept, contest argumentele şi concluziile conţinute în ordonanţă :

a. Că nu se aplică imprescriptibilitatea - şi pentru acest genocid. Sau că trebuie aplicată mecanic prescripţia, făcînd jocul celor care au confiscat statul, pentru a scăpa de justiţie.

b. Că nu ar opera întreruperile şi suspendările, pentru a se ţine cont de împrejuarea- de neînlăturat- că aceste crime nu au putut fi penalizate pînă acum, din cauza complicităţii justiţiei, în ciuda atîtor plîngeri - făcute după 1990, tratate cu NUP-uri arbitrare. Închiderea la 08.10.1993, a dosarului 430/P/1990, deschis în urma demersurilor CDR Neamţ - condus de mine (vezi declaraţia domnului Popa Neculai, anexată la contestaţie) - fiind doar un exemplu).

c. Că între 1965 şi 1989 distrugerea naţiunii ar fi încetat şi că, după 1990, ea nu ar fost fost finalizată (continuată) prin jefuirea avuţiilor acumulate de la victime, sub protecţia conducerii FSN.

Chiar dacă crima reclamată de mine ar fi prescriptibilă, prescrierea ar trebui întreruptă/supendată, pînă cînd justiţia ar fi eliberată de complicii vinovaţilor. Cei ce protejează criminalii iniţiali sau protectorii lor ulteriori, sînt la rîndul lor culpabili, în lanţ recursiv. Procurorii, judecatorii şi legiuitorii post-decembrişti, care au făcut astfel încît să nu poată fi judecaţi la timp călăii securicomunişti, ar trebui deci pedepsiţi şi ei.

Deşi am luat notă de reaua credinţă a celor care uzurpă încă justiţia şi compromit legalitatea, voi continua demersurile posibile, întru reabilitatea ideii de dreptate, urcînd scara care duce la ce…DO. In acest scop, solicit să se pună la dispoziţia reclamanţilor (dintre care mulţi, atenţie, nu au primit decizia din 19.10.2010 !) documentele strînse în acest dosar, pentru consultare şi copiere.





Explicaţii re-explicate



Ca să nu mă repet, vă semnalez (în ordine cronologică) consideraţiile din plîngerile, declaraţile, memoriile si publicaţiile mele anterioare, pe care vă rog să le reanalizaţi, în conexiune cu prezenta contestaţie :

- declaraţiile şi procesele verbale făcute cu ocazia descoperirilor din 1990 de la Dealul Mărului, de către FDAR Neamţ (condus de mine), depuse în dosarul 430/P/1990

(vezi şi http://www.piatauniversitatii.com/ico/p ... ti.asp.htm)

- articolele publicate în 1990, declaraţiile şi apelul pentru Procesul Comunismului, lansat de mine atunci :

http://www.piatauniversitatii.com/ico/p ... 90.asp.htm

- declaraţia mea citită la congresul AFDPR din 1991, privind motivul exilării din România - nedeclanşarea procesului pentru crimele comunismului: http://www.piatauniversitatii.com/ico/p ... dp.asp.htm

- mărturii ale victimelor comunismului şi propuneri de rezolvare, publicate de mine la http://www.procesulcomunismului.com

- plîngerea mea din 26.04.2005, faţă de feseniada antijustiţiară, inclusă în 75/P/1997

(vezi şi http://www.piatauniversitatii.com/ico/p ... ie.asp.htm)

- explicaţiile adăugate la dosarul meu, inclusiv completarea din 6 mai 2006, care descrie represiunea suferită la Piatra Neamţ pentru că am încercat deblocarea justiţiei

(vezi şi http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... onth=5.htm)

- constituirea Comitetului pentru Reprezentarea Victimelor comunismului, al cărui purtător de cuvînt sînt:

http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... smului.htm

şi în numele căruia am lansat plîngerea colectivă din dosarul 35/P/2006

(vezi şi http://www.procesulcomunismului.com/pli ... archet.htm)

- plîngerea personală depusă la 31 iulie 2006 în dosarul 35/P/2006, care se referă şi la evenimentele din Piatra Neamţ, de la 16 decembrie 1990

- analiza situaţiei anchetei, prezentată personal procurorului general la 2 mai 2007

(vezi şi http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... onth=5.htm)

- sinteza cercetărilor mele civice, depusă la 21 decembrie 2007

(vezi şi http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... nth=12.htm)

- protest faţă de întreruperea anchetei procuraturii militare, din 16 sept 2008

(redat şi la http://www.procesulcomunismului.com/act ... ratura.htm)

- analize ale infracţiunilor împotriva justiţiei, comise în acest dosar

(http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... nth=12.htm

http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... onth=9.htm

http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... onth=9.htm)

- memoriul depus pe 6 august 2010

(vezi şi http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... onth=8.htm)

Prezint aici doar o explicaţie sintetică a două decenii de argumentare.

Presupun că decizia de închidere a unui dosar "uitat" (evitat) atîta timp, s-a dat în grabă, ca urmare a sesizarii mele din data de 6 august 2010. Dar asta nu justifică faptul că nu s-a răspuns direct memoriului meu, aşa cum cere legea (de respectarea căreia răspunde tocmai instituţia dv.). Derobarea aceasta a permis procurorului Molcuţ să neglijeze toate observaţiile mele privind modul vicios în care este intepretată legea (şi raportul ei cu societatea) de către complicii juridici ai criminalilor comunişti, să comită toate "erorile" pe care le semnalasem- pentru a le asigura vinovaţilor impunitate.

După 20 de ani de luptă cu (in)justiţia din România, nu-mi fac mari iluzii privind efectul prezentei contestaţii, pe care o depun totuşi, pentru a respecta procedurile şi a sili sistemul juridic, uzurpat de apărătorii intereselor securicomuniste, să-şi mai trădeze o dată conivenţele. Aşa cum a făcut-o în antologica decizie a domnului Molcuţ - o dovadă elocventă a faptului că în România procuratura operează întru apararea răufăcătorilor de nivel înalt şi nu întru protejarea societăţii de paraziţi. Deşi mă voi referi la argumentaţia din ordonanţa contestată, sînt perfect conştient că în spatele domnului Molcuţ se află sistemul juridic din România (deturnat de uzurpatorii statului de la funcţiile sale normale) - care a luptat două decenii pentru evitarea pedepsirii criminalilor zişi "comunişti".

Stratagemele de paralizare a justiţiei, tacticile de tergiversare acoperite cu speculaţii "tehnice", nu fac decît să prelungească nedefinit vinovăţia pentru o unică infracţiune, proces de extindere a răspunderii care va continua pînă în ziua în care o schimbare reală de putere, eliberînd satul român, va permite pedepsirea ultimei verigi implicate în acest complot anti-justiţiar. Chiar dacă am admite (ceea ce nu e cazul) argumentaţia procurorului Molcuţ, am deduce că o crimă de amploare (şi nocivitate) inegalabilă nu mai poate fi tratată juridic, numai din cauza modului în care procurorii, judecătorii, legislatorii post-decembrişti au forţat împlinirea prescripţiei. Această infracţiune majoră împotriva justiţiei, dovedibilă fără nici o dificultate, …nu s-a prescris. Disculparea vinovaţilor iniţiali produce deci automat inculparea celor care i-au protejat pe perioada necesară, aşa cum am arătat în cererea mea, care a stat la baza acestui dosar. Cei ce vor continua lanţul acoperirii crimelor prin validarea NUP-ului în acest dosar, vor deveni la rîndul lor condamnabili.

Vă cer deci să întrerupeţi farsa continuată pînă acum, inculpînd criminalii securicomunişti pentru fapte la care nu trebuie aplicată prescripţia, pentru că tergiversarea a fost realizată dolosiv. Şi apoi, să cercetaţi pe cei care i-au protejat juridic după 1990. Dacă veţi menţine poziţia procuraturii privind aplicarea prescripţiei în acest dosar, să cercetaţi măcar şi să incriminaţi pe cei care au produs amînarea, deturnînd justiţia de la menirea ei, nerespectindu-şi obligaţiile profesionale. În fine, dacă veţi respinge şi acest nivel al cererii mele, să luaţi notă că voi denunţa, publicului si organelor implicabile, noua infracţiune împotriva justiţiei- care s-ar comite prin închiderea acestui dosar.



Istoria demersurilor mele



Nu am suferit, înainte de 1989, decît condamnarea de a trăi în lagărul comunist. Dar şi aşa mă consider legitim ca reclamant al capătului A, mai ales avînd în vedere continuarea.

În 1990, mi-am dedicat timpul si energia semnalării crimelor regimului comunist şi pericolului pe care îl reprezenta rămînerea la putere a celor interesaţi în acoperirea lor. Activităţile mele de "instigare justiţiară" (fondarea şi conducerea asociaţiei Dialog Piatra Neamţ, a FDAR Neamţ şi Alianţei Civice Neamţ, articole în presă, demonstraţii, greva foamei, cercetările din judeţul Neamţ, etc.) au stîrnit ura sprijinitorilor intereselor securicomuniste. Am fost supus unei continui presiuni, bombardat cu injurii şi ameninţări, care au culminat cu încercarea de linşaj cu care a fost oprită manifestaţia noastră legală din Piatra Neamţ, de pe 1- 5 Mai 1990. Aceste evenimente încadrîndu-se în conflictul dintre susţinătorii intereselor securicomuniste şi contestatarii lor, plîngerea depusă de mine pe 26 aprilie 2006 a fost integrată de generalul Voinea în dosarul 75/P/1997. Deşi am depus un vast material probator şi au avut loc cercetări la Piatra Neamţ în acest dosar , aşa cum v-am mai semnalat în memoriul din 6 august 2010, nu am primit nici o decizie privind cazul meu. Pot doar presupune că, încălcînd flagrant legea, dosarul Piatra Neamţ, cuprins în 75/P/1997, a fost deturnat spre procuratura civilă (deşi nu ştiu să se fi stabilit cine erau responsabilii pentru agresarea noastră ) şi apoi închis cu NUP- fără a se trata de loc partea care se referea la evenimentele de la Piatra Neamţ. Aştept deci în continuare explicaţii şi decizii respectabile în dosarul 75/P/1997- unde se află prima mea plîngere.

Sesizînd artificiala separare dintre dosarele "iunie 1990" şi "decembrie 1990", am semnalat (şi în scris) generalului Voinea că ele fac parte dintr-o infracţiune unitară şi ar trebui conexate. La baza evenimentelor din 1989-1990 s-a aflat încercarea noastră de a aduce criminalii securicomunişti în faţa justiţiei şi a îndepărta de la putere pe cei care îi protejau. Pentru evitarea pedepisrii celor responsabili a organizat FSN-ul, în toată ţara, instigarea populaţiei întru reprimarea noastră, folosind toate instituţiile încă ocupate de profitorii vechiului regim totalitar. În acest sens, situaţia creată la Piatra Neamţ de demersurile pentru judecarea crimelor comunismului este tipică şi expresivă. După cercetările de la Dealul Mărului, pe care le-am coordonat (ca preşedinte a Alianţei Opoziţiei din Neamţ, devenită FDR, devenită CDR) am lansat in presă un Apel pentru judecarea crimelor comunismului. Alăturarea noastră la FDR şi Alianţa Civică, noile descoperiri făcute de AFDPR Neamţ la Dealul Balaurului- au încordat şi mai tare atmosfera. Forţele interesate de intimidarea noastră au organizat reprimarea mitingului comemorativ din 16 decembrie 1990 (foşii deţinuţi politici recunoscînd figuri de securişti sau gardieni între "oamenii de bine", care îndemnau la linşarea noastră şi care ne-au blocat intrarea în cimitir, hăituit cîţiva km, silind poliţia să ne "salveze", într-o maşină, în ultima instanţă).

În octombrie 1990, după insistenţe de cîteva zile (în care am rămas singur cu osemintele descoperite, în pădurea de la Dealul Mărului) procuratura militară din Roman a sosit la faţa locului. Au ridicat oasele, dovezile materiale (gloanţe, ban RPR etc), declaraţiile unor martori ai execuţiei- şi au deschis dosarul 430/P/1990, care a ajuns la procuratura militară Bacău. Au urmat cîţiva ani de cercetări , stabilindu-se că probabil a fost vorba de executarea, în 1949, a unui grup de deţinuţi (închişi la Miliţia din Roman), aflaţi în faza de anchetă, într-un proces care avea loc la Tribunalul militar din Iaşi. După care, la 08.10.1993 , dosarul "Dealul Mărului" a fost închis cu NUP de procurorul Aurel Cute, cu motivarea prescripţiei, care ar fi curs de la execuţia criminală (anul 1949). Dar chiar miniştrii justiţiei din perioada respectivă admiseseră ca judecarea acestor crime (împotriva umanităţii- de altfel) nu s-a putut face în regimul comunist, deci prescripţia nu putea începe decît din 1990. NUP-ul ilegal din 1994 din dosarul nostru a fost o împrejurare de neînlăturat, care dovedeşte neiertător faptul că în continuare, şi după 1990, judecarea acestor crime nu a fost posibilă - menţinîndu-se întreruperea prescripţiei. De prelungierea termenului ar putea profita solidar toate victimele, chiar dacă dosarul nostru ar fi unic. Realitatea este alta. După 1990, au fost depuse o sumedenie de plîngeri smilare, la procuratură şi judecătorie, toate blocate cu "nu se poate"- nejustificat. Ca să se poată bucura -aşa cum o face- de expirarea termenelor, domnul Molcuţ închide ochii asupra tuturor dosarelor de acest gen, respinse de justiţia post-decembristă. Dar nu îi închidem noi , ci cerem reperarea şi redeschiderea lor.

Sesizind poziţia complice a justiţiei post-decembriste, m-am exilat în 1992 în Canada, în semn de protest, şi mi-am indreptat atenţia spre demascarea ei. Dupa ce am lansat în anul 2004 spaţiul http://www.procesulcomunismului.com, m-am străduit să conving ultimii supravieţuitori ai îndelungatei trădări a dreptului comise prin uzurpata justiţie romănă, că are rost să mai mai ceară o dată dreptate, folosind în plîngere o parte comună şi adăugînd eventual aspecte particulare. Măcar să se ştie că fărădelegea cu ifose judiciare nu ne amăgeşte. Am fost numit purtătorul de cuvînt al Comitetului pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului, calitate în care m-am străduit să impulsionez cercetările. Ca victimă a regimului post-decembrist de protecţie a securicomuniştilor, am depus la 31 iulie 2006 cererea care a deschis dosarul 35/P/2006, provocînd cercetări soldate cu o decizie… care nu face nici o referire la consideraţiile din plîngerea mea! Capătul A de cerere, referitor la crimele comunismului era pentru mine un preambul logic (dacă nu ar fi existat aceste crime, nu aş fi avut legitimitate ca reclamant al capătului B, ca justiţiar civic reprimat pentru că a încercat să se opună protejarii criminalilor rămaşi la putere).

Mi-am petrecut anii 2005-2010 în România , întrerupîndu-mi cariera şi părăsindu-mi domiciliul, pentru a sprijini ancheta. Întîlnirile cu tinerii procurori militari din Bucureşti sau Iaşi m-au făcut să-i simt şi pe ei victime ale deturnării justiţiei, intimidate de riscul de a supăra sistemul, penetrînd prea adînc prin adevăr şi arhive. Nu cred că s-au simţit bine faţă de victimile îmbătrînite la uşa justiţiei, atunci cînd s-a decis stoparea cercetărilor procuraturii militare, pe motive puerile de competenţă (securiştii, procurorii şi judecătorii genocidari s-ar fi "civilat"… prin pensionare). Şi nici că se vor bucura, cănd mărturiile de importaţă istorică prelevate de la victime vor fi date la topit.

Sesizînd strategiile de înfundare a anchetei (subdimensionarea resurselor alocate, descompunerea sensului unitar al dosarului, jocul declinărilor de competenţă etc) am reacţionat prin memorii la care nu am primit răspuns. Am prezentat personal procurorului general observaţiile mele privind farsa îndemnurilor la celeritate, la 2 mai 2007. Am reacţionat la blocarea anchetei prin declinarea competenţei către procuratura civilă , în septembrie 2007. Am depus pe 21 decembrie 2007 o sinteză a cercetărilor mele, aşteptînd să fiu contactat, pentru a prezenta şi alte dovezi colectate de mine… dar nimeni nu m-a căutat. Exasperat, după ce am publicat cîteva analize şi proteste, am trimis la 6 august 2006 un memoriu, în care semnalam că aştept ştiri despre acest dosar.

Aparent, decizia din 19.10 2010 răspunde tuturor plîngerilor adunate în dosarul 1304/P/2008. În realitate, această tratare "la gramadă" (în care a fost integrat şi dosarul 35/P/2006 iniţiat de mine) a condus la neglijarea multor capete de cerere, motiv suficent de nulitate. Trebuia ca fiecărui reclamant să i se răspundă la plîngerea sa, menţionîndu-se cum s-a ajuns la concluzia că nu sînt elemente care să justifice urmărirea penală. Nu ştiu cum vor reacţiona reclamanţi ca Bugan, Paraschiv, Vatamaniuc etc (sau IICC, de unde a fost îndepărtat Marius Oprea) aflînd că după 1964 agresiunea comunistă nu ar fi continuat. În ce priveşte plîngerile tipice, depuse de victimele "instigate" de mine, ele cuprind puncte la care nu s-a raspuns nimic, sau nu s-a dat o justificare acceptabila a neînceperii urmăririi penale. De exemplu, capatul B al plîngerii noastre, dedicat denunţării celor care au protejat criminalii după 1989 (continuînd astfel infracţiunea), este eludat sec, fără a se mai recurge la artificii justificative. Argumentele juridice sînt evident formale, dar merită şi ele combătute.



Consideraţii juridice pe marginea ordonanţei



1 Procurorii nu ar trebui să fie avocaţii vinovaţilor. Ordonanţa trădează, în spatele stilului "tehnic", dezinteresul faţă de dreptate, eludarea răspunderilor, preocuparea pentru ascunderea adevarului- o prestaţie tipică protecţiei activităţilor criminale desfăşurate într-un stat uzurpat. In timp ce tovarăşul Apostol dispare (după decenii de răsplata pentru cumplitele sale servicii) , colegii lui rămaşi în barca justiţiei impiedica ultimele victime în viaţă să sfîrşească calvarul cu satisfacţia unei reparaţii. Cei ce "nu au precupeţit nici un efort" pentru a umple puşcăriile cu duşmanii conducătorilor comunişti- procurorii educaţi la miliţie şi reciclaţi prin "tranziţie"- se arată mai concesivi faţă de crimele vechilor lor stăpîni decît judecătorii pentru care ar trebui să pregătescă dosare. Inţeleg de ce nişte părtaşi nu se comporta ca avocaţi ai victimelor, ci ai infractorilor. Dar cînd anticorpii legii se transformă în viruşii ei, se ajunge la patologia dreptului.

2. Delăsarea merge pînă la parazitism. In ordonanţă, se reproşeaza repetat victimelor reclamante ca nu au adus suficente dovezi, că nu au pus pe masă suficente probe ale elementelor constitutive ale infracţiunilor etc. Nu e adevărat. Mărturiile acumulate sînt zdrobitoare (Sper că nu vor fi distruse, pentru a se ascunde acest fapt ?) Dar pe de altă parte, nu procuratura e cea obligată să cerceteze adevărul pînă la capăt? Să caute elementele clarificatoare, să se asigure că infracţiunile nocive nu ramîn nepedepsite? Nu ea trebuia să se autosesizeze, în aceşti 20 de ani? Nu ea trebuia să cucerească buncărul arhivistic, ocupat în continuare de slugile reclamaţilor? O procuratură care nu a reuşit să aducă în faţa instanţei pe cei care au compromis fatal legalitatea , care a întors spatele la fărădelegile sistemului şi a închis toate anchetele cu NUP- se face vinovată , pe lîngă complicitate, şi de o delăsare cu grave urmări. Parazitismul "profesionist" nu e o circumstanţă atenuantă.

3. Nu se răspunde tuturor capetelor de acuzare. Dupa atîţia ani dedicaţi dezrobirii justiţiei, meritam răspunsuri concrete la numeroasele aspecte concrete semnalate. Ce s-a întîmplat de exemplu cu dosarul 430/P/1990 lansat de CDR Neamţ în 1990, după descoperirea gropii comune de la Dealul Mărului, închis cu NUP în 1993 (pentru o pretinsă prescriere), recuperat de generalul Voinea si integrat în 35/P/2006? Cum de mi se spune acum că nu ne-am plîns la timp, deşi NUP-ul decis de procurorul Aurel Cute la 8.10.1993 demonstrează că procuratura a blocat justiţia? Dar cu declaraţiile martorilor agresiunilor de la Piatra Neamţ din 1990, ce s-a făcut (pe lîngă hărţuirea tenebroasă a celor ce le-au dat)? Dar cu dovezile ascunse în arhive ce se aude? Ordonanţa nu părăseşte însă nivelul generalităţilor… Nu aflăm din ea nimic despre ce cercetări s-au întreprins, cum de s-a ajuns la concluzia că delictele reclamate nu au continuat după 1964, că nu s-ar fi produs infracţiuni împotriva justiţiei şi după 1989. Adevărata motivare a dezertării de la dreptate… rămîne secretă.

4 Primitivism juridic întors împotriva justiţiei. Nepedepsirea crimelor regimului comunist nu se datorează numai intereselor clanului în "tranzitie" ci şi înţelegerii rudimentare a esenţei dreptului, de către experţii juridici formaţi de sistem. Formalismul simplist, bont şi tendenţios este adoptat cu sîrg, şi nu o normativitate rezonabilă, deschisă, vizînd însănătoşirea vieţii sociale. Legi criminale, absurde sau stupide pretind dogmatic legitimitate. La noi se poate norma sau susţine că "2+2 =5", "nu va mai fi noapte", "nu se poate pedepsi genocidul". Dar prezumţiile si normele de drept sînt bazate pe temeiuri, care trebuie verificate. De exemplu, ideea (invocată repetat şi în ordonanta contestată) de a nu pedepsi pe cineva mai aspru decit era condamnată fapta cînd a fost comisă, îşi pierde legitimitatea cind criminalul ia/păstreaza puterea -pentru a se acoperi cu legi favorabile. Criminalii denunţaţi şi de mine nu ar trebui recompensaţi pentru că şi-au auto-decriminalizat actele sau au paralizat inculparea pînă la expirarea termenelor de prescripţie, scurtate premeditat. Aplicăm, chiar şi în privinţa termenelor de prescriere, legea mai favorabilă, dată de vinovaţi- împotriva justiţiei? Complicii juridici se pot exonera singuri, dacă deturnează justiţia suficent de mult?

5 Imprescriptibilitatea respinsă prin artificii penibile. Aflam din pledoaria domnului Molcuţ, adept al deculpabilizării genocidului, că, deşi acesta este considerat un flagel extrem în lumea civilizată, el nu mai poate fi tratat corespunzător la noi, pentru că autorii crimelor anilor '50 au întîrziat trecerea lor în codul penal, sau au amînat semnarea tratatelor internaţionale privind imprescriptibilitatea. Te miri că mai continuă vînătoarea de nazişti, deşi nici regimul lui Hitler nu validase imprescriptibilitatea genocidului… La noi se aplica însă dreptul la paralizarea premeditată a justitiei, recurgindu-se mecanic la un "principiu al non-retroactivităţii", extras dintr-o constituţie aplicată retroactiv…. pentru a se respecta voinţa juridică a criminalului legiuitor. Pentru a-şi valorifica speculaţiile, procurorul Molcuţ pretinde (în ciuda evidenţei şi a probelor) că infracţiunea complexă semnalată în plîngere nu ar fi fost continuată, după 1964. E o insultă adusă victimelor şi bunului simţ, contrazisă şi de sentinţa procesului care a dus la execuţia Ceuşeştilor. Despre regimul la care a fost supusă în continuare populaţia, despre hărţuirea "bandiţilor" ca Gavril Vatamaniuc, sau despre anii de detenţie post-64 a unor "recidivişti" ca Grigore Caraza sau Ion Bugan- argumentaţia ordonanţei nu suflă o vorbă. E mare rîvna pentru "iertarea" celor ce au pedepsit nevinovaţii, te simţi în faţa unei predici strîmbe. Rostul normal al procuraturii, intr-un stat care s-a declarat adept al dreptului la justiţie, este însă apărarea societăţii de infracţiunile la care nepedepsirea ar fi periculoasă.

6 Recurgerea vicioasa la prescriere. Dupa ce trece ilicit de imprescriptibilitate, procurorul Molcuţ atacă problema prescriptiei, exact pe drumul incorect criticat în memoriile şi analizele mele (pe care nu pretind însă că le-a citit). Nu recunoaşte continuitatea crimei, pînă în 2010 (pentru că dacă ar face-o , ar descoperi vinovăţia "justiţiei" post-decembriste). Nu recunoaşte că procuratura avea sarcina să reabiliteze legalitatea. Nu recunoaşte că nenumaratele plîngeri depuse în instanţe şi la procuratură după 1990 (dar pe care ancheta le trece sub tăcere) - au întrerupt prescripţia. Nici că sentinţele negative şi deciziile de NUP au suspendat-o, ca obstacol de neînlaturat. Consideră de exemplu că am depus cererea din 2006 prea tirziu, că nu am folosit bine cei 15 ani trecuţi de la "eliberarea" din 1990. Dar (pe lîngă numeroasele mele articole care trebuiau să producă autosesizarea) cum de nu a observat măcar dosarul Dealul Mărului, deschis de noi în 1990, închis cu NUP in 1993- pe motiv de prescriere fata de 1949- şi adăugat, la cererea mea, actualului dosar? Ar urma ca in viitor să ni se spună că actuala decizie de NUP nu a fost o împrejurare care a împiedicat judecarea? O tăinuire continuată, sub protecţia "oamenilor legii"… se prescrie? Cît timp procurorii vor argumenta ca avocaţi ai infractorilor, timpul prescrierii nu începe sa curgă.

7 Declinarea de competenţă în sprijinul impunităţii. Cauzele unitare, ample şi complexe pot fi dezamorsate şi prin tehnica defalcării "competenţelor". Constatăm şi în acest dosar modul în care păinjenişul supect al declinărilor de competenţă produce împotmolirea dreptăţii într-un labirint, greu de supravegheat civic. Această paralizare trădează o criză de operaţionalitate judiciară, de care factorii reponsabili s-ar fi arătat preocupaţi, dacă ar fi fost împătimiţi de drept. Banii captaţi de stat sînt sifonaţi de peseudo-justiţiari care iau salarii sau pensii "neruşinate", pentru ca şantajează vinovaţii cu posibilitatea judecării. Intreruperea cercetărilor făcute la procuratura militară, pe motiv că în cauză sînt implicaţi şi civili, nu a avut alt scop decit deturnarea anchetei. Obiectiv atins şi prin descompunerea nefirească a dosarului, cu dirijarea fragmentelor spre diverse instituţii. Pentru ca în final, domnul Molcuţ să admită că nu se putea şti înainte de finalizarea cercetarii dacă vinovaţii au fost/mai sînt, sau nu, militari. Repetind şi el aberaţia (emisă de domnul Levanovici ca să se descotorosescă de dosar, în baza interpretării discutabile a unei decizii supectabile a Curţii Constituţionale) că miliţienii, procurorii, securiştii torţionari, care au apucat să se pensioneze, trebuie consideraţi "civili". Cît priveşte marii responsabili, activiştii PCR instalaţi de URSS, care au uzurpat puterea în stat şi nu o lasă încă din gheare, pot fi ei judecaţi pentru înaltă trădare, dacă sînt consideraţi nişte banali civili? Nici trimiterea unei părţi a dosarului către parchetul anticorupţie, nu corespunde nevoii de justiţie reală. Dar pentru cercetarea procurorilor care nu au cercetat, judecarea judecătorilor care nu au judecat, legiferarea delictului celor care nu au legiferat- unde ne putem adresa?



Ioan Roşca 10 noiembrie 2010
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Re: Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului

Mesajde Ioan Rosca » Joi Dec 23, 2010 3:38 am

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia de urmărire penală şi criminalistică
Dosar Nr.9971/4335/II/2/2010

Data 09.12.2010

COMUNICARE
Numele ROŞCA prenumele IOAN.[]



ROMÂNIA OPERATOR DATE

MINISTERUL PUBLIC NR.3883

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia de urmărire penală şi criminalistică Nr.9971/4335/II/2/2010

REZOLUŢIE

3.12.2010

MARIUS IACOB - Procuror Şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de -pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Examinând plângerea formulată de petenţii ROŞCA IOAN şi CICERONE IONITOIU împotriva soluţiei dispuse în dosarul nr. 1304/P/2008 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

CONSTAT:

Cauza înregistrată sub nr.l304/P/2008 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a constituit iniţial la Secţia Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi are ca obiect sesizări din oficiu ale magistraţilor militari şi plângeri formulate de mai multe persoane, vizând, în esenţă, următoarele aspecte:

I 1 - supunerea deţinuţilor, în perioada 1950-1955, în închisoarea din Sighet, unui regim de exterminare, filele 41- 43, vol. 1 şi fila 229 vol. 25;

I 2 a - „Trădarea intereselor României de către guvernul dominat de comunişti, impus de Stalin în martie 1945. Anexarea nedreaptă şi prin forţă a României la imperiul sovietic, începând din 1945;

b - Instaurarea nelegitimă şi prin forţă a puterii comuniste prin fraudarea uriaşă a alegerilor din 1946;

c - Trădarea de către puterea comunistă din România a intereselor fundamentale ale României prin acceptarea condiţiilor nedrepte ale Tratatului de pace de la Paris din 1947;

d - Distrugerea forţată a regimului democratic multipartidic prin lichidarea opoziţiei politice democratice şi înlocuirea democraţiei cu dictatura partidului unic (1947);

e - Suprimarea forţată a monarhiei (1947);

f - Sovietizarea totală, prin forţă, a României (1948);

g - Exterminarea programată a cetăţenilor prin acţiunile Securităţii, precum şi alte forme de reprimare (1948-1989);



-2-

h - Exterminarea programată a deţinuţilor politici (1945-1989);

i - Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistenţa anticomunistă în munţi (1945-1962);

j - Represiunea împotriva Bisericii. Arestarea sau exterminarea celor care se opuneau comunismului (1948-1989);

k - Arestarea, uciderea, detenţia politică sau deportarea ţăranilor care opuneau rezistenţă faţă de colectivizare (1949-1962);

1 - Deportările cu scop de exterminare. Represiunile etnice. Gonirea şi „vânzarea" evreilor şi germanilor;

m - Represiunea împotriva culturii. Cenzura extremă. Arestarea intelectualilor protestatari (1945-1989);

n - Reprimarea mişcărilor studenţeşti din 1956. Arestarea studenţilor protestatari;

o - Reprimarea mişcărilor muncitoreşti din Valea Jiului (1977) şi Braşov (1987).
Arestarea şi deportarea muncitorilor protestatari;

p - Reprimarea oponenţilor şi disidenţilor în anii "70 şi "80. Arestarea şi asasinarea celor mai periculoşi oponenţi;

r - Distrugerea patrimoniului istoric şi cultural prin demolările din anii "80. Constrângerea unei părţi a populaţiei României de a-şi părăsi locuinţele;

s - Consecinţele criminale ale „politicii demografice" (1966-1989);

t - Obligarea intenţionată şi nejustificată a imensei majorităţi a populaţiei României, în special în anii "80, de a trăi în condiţii de mizerie extremă;

u - Conceptualizarea mizeriei materiale şi morale, precum şi a fricii, ca instrumente de menţinere a puterii comuniste;

v - Masacrarea cetăţenilor în timpul Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989;

x - Complicitatea, favorizarea şi tăinuirea faptelor de mai sus de către conducătorii guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de informaţii, justiţiei şi presei, după 22 decembrie 1989".

Toate aceste fapte au fost sesizate prin plângere de către Ioan Roşca şi alţii, la 31.07.2006 şi ulterior - file 2-8, vol. 2;

1 3 - condamnarea lui Jijie Gheorghe pentru săvârşirea unor fapte împotriva regimului comunist, arestarea nelegală şi supunerea lui pe parcursul detenţiei, în perioada decembrie 1948-decembrie 1958, la tratamente neomenoase, filele 9-11, vol. 2;

I 4 - condamnarea lui Caraza Grigore pentru săvârşirea unor fapte împotriva regimului comunist şi supunerea lui la tortură pe parcursul detenţiei, în perioada august 1949 - august 1964, filele 12-13, vol. 2;

I 5 a - „Dezmembrarea, prin rapt şi şantaj, a României, stat independent şi suveran, prin răpirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, pregătită şi acceptată de comuniştii din România, sub controlul şi cu ajutorul unui guvern comunist străin şi al armatei sovietice, hotărâtă prin tratatul Ribbentrop-Molotov (1939) şi consacrată prin Tratatul de Pace de la Paris (1947).Acceptarea altor condiţii înrobitoare prevăzute în acest tratat;

b - Trădarea intereselor României de către guvernul impus de Stalin în martie 1945 şi de toate guvernele conduse de comunişti, care au urmat. Jefuirea şi distrugerea avuţiei naţionale (de stat şi particulare) în interesul ocupantului (URSS) şi al colaboraţioniştilor comunişti;



-3-

c - Destructurarea regimului politic democratic din România prin: fraudarea alegerilor din 1946; lichidarea opoziţiei politice democratice; suprimarea forţată a monarhiei; impunerea regimului totalitar al partidului unic;

d - Lichidarea criminală a clasei politice, burgheziei româneşti şi elitelor diverselor categorii cetăţeneşti: intelectuali, liber profesionişti, meseriaşi, ţărani, etc;

e - Reprimarea şi întemniţarea oponenţilor. Regimul de exterminare aplicat deţinuţilor politici;

f - Exterminarea grupurilor de partizani care luptau pentru apărarea ţării în munţi;

g - Persecutarea, desfiinţarea şi spolierea unor Biserici, arestarea unor preoţi şi reprimarea credincioşilor;

h - Colectivizarea forţată. Manipularea, intimidarea, hărţuirea, schingiuirea, reprimarea, întemniţarea şi deportarea ţăranilor care au opus rezistenţă;

i - Deportările represive etnico-politice;

j - Distrugerea valorilor culturale şi sugrumarea libertăţii de opinie prin cenzură extremă, reprimarea celor care s-au opus. Distrugerea patrimoniului istoric şi cultural;

k - Reprimarea mişcărilor de rezistenţă: studenţeşti din 1956, muncitoreşti din Valea Jiului (1977) şi Braşov (1987), intelectuale (mişcarea Goma), sindicale (SLOMR). Hărţuirea, arestarea şi deportarea protestatarilor;

1 - Politica demografică criminală;

m - Regimul nejustificat de mizerie extremă, impus populaţiei României;

n - Generalizarea strategiei de degradare în lanţ experimentată la Piteşti, victimele fiind compromise prin obligaţia de a colabora cu sistemul, pentru a supravieţui sau a trăi suportabil;

o - Reprimarea şi confiscarea criminală a Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989;
p - Complicitatea, favorizarea şi tăinuirea faptelor de mai sus de către conducătorii guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de informaţii, justiţiei şi presei, după 22 decembrie 1989".

Aceste fapte au fost sesizate de Ioniţoiu Cicerone şi alţii, la 4.08.2006 (filele 14-16, vol. 2) şi ulterior (de exemplu filele 45-59, 71-93,103-104, vol. 9, fila 215 şi următoarele vol. 3).

I 6 - crimele comise la 23 august 1981, de lucrători ai securităţii, în cursul operaţiunii denumite „acţiunea autobuzul" - sesizarea asociaţiei „Supremă recunoştinţă", din 27.05.2008, de la filele 167-169, vol. 8;

I 7 - supunerea la tortură a lui Mercaş Neculai, de către lucrători ai securităţii, în perioada 1975-1983, fapte sesizate de acesta la 8.05.2007, fila 198, vol. 8;

18 - tentativa de răpire şi asasinare a lui Ion Bugan de către lucrătorii Securităţii, în anul 1988, fapte sesizate de acesta, la 19 martie 2007, fila 200-211, vol. 8;

I 9 - uciderea lui Vişinoiu Alexe, în arestul Miliţiei Capitalei, la 1.10.1957, faptă sesizată de fiul acestuia, Vişinoiu Niculae, la 3.05.2007, fila 212, vol. 8;

I 10 - dispariţia în închisorile comuniste, în perioada 1949-1969, a unor preoţi romano-catolici, fapte sesizate de Episcopia romano-catolică la 16.05.2007, fila 216 şi următoarele, vol. 8;

I 11 - uciderea mai multor persoane de către militari români, în perioada 1952-1954, în pădurea „Dealul Balaurului", din comuna Dobreni, judeţul Neamţ, fapte cercetate din oficiu (vol. 18, 48 şi 49);



-4-

I 12 - condamnarea mai multor persoane pentru săvârşirea unor fapte împotriva regimului comunist şi supunerea lor, pe parcursul detenţiei, unui regim de violenţă, fapte cercetate din oficiu (vol. 19, 20, 21 şi 22) şi la sesizarea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti (privind pe Massion Brânduşa Florica, vol. 20, fila 2 şi 124, Teodorescu Lydia, vol. 11, fila 1, vol. 9, fila 213, vol. 21, fila 85, Predescu Gheorghe Anastasie Ecaterin, vol. 9, fila 223, Ene Victor, vol. 9, fila 225);

I 13 - interzicerea activităţii Bisericii Romane Unite cu Roma/Greco-Catolice, în perioada 1948-1989, fapte sesizate de un grup de enoriaşi, la 15.09.2006 (fila 170, vol. 23);

I 14 - exterminarea deţinuţilor politici încarceraţi în Penitenciarul Sighetu-Marmaţiei, în perioada 1950-1955, cercetări care au fost efectuate din oficiu (vol. 25);

I 15 - torturarea şi supunerea la rele tratamente a persoanelor anchetate în aresturile Ministerului de Interne de către ofiţerul de securitate Enoiu Gheorghe şi de către subordonaţii acestuia, fapte sesizate la 9.08.2007 de Institutul de investigare a crimelor comunismului în România (filele 13-22, vol. 26);

I 16 - recrutarea minorilor de către ofiţerii de securitate din judeţul Sibiu, în perioada 31.03.1989 - 10.12.1989, fapte sesizate de Institutul de investigare a crimelor comunismului în România, la 4.12.2006 (filele 1-12, vol. 27);

I 17 - abuzurile şi crimele săvârşite în perioada martie 1945 - decembrie 1989 în sistemul penitenciar din România - fapte sesizate de Institutul de investigare a crimelor comunismului în România, la 22.05.2007 (fila 1 şi urm., vol. 28);

I 18 - supunerea la rele tratamente şi torturarea deţinuţilor, în perioada 1948-1964, de către conducerea Penitenciarului Aiud, fapte sesizate de Federaţia română a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, la 18.10.2007 (filele 10-11, vol. 28);

I 19 - împuşcarea a 4 persoane la 9/10.03.1952, în comuna Spermezeu, sat Hălmăşău, judeţul Bistriţa-Năsăud, de către militari români, fapte cercetate din oficiu (vol. 29);

I 20 - împuşcarea lui Vitan Petru, la 21.11.1952, a lui Gaşpar Iosif în anul 1949 şi a lui Orşa Iosif în anul 1950, de către militari români, fapte cercetate din oficiu (filele 53 şi următoarele, vol. 30);

I 21 - plângerea lui Pica Nicolae, din 16.09.2009, cu privire la săvârşirea împotriva sa şi a părinţilor săi, de către reprezentanţii statului român, a infracţiunilor prev. de art. 357 şi 358 Cod penal. În conţinutul plângerii se arată că în anul 1948 tatăl său a fost arestat abuziv, că în acea perioadă mama lui s-a îmbolnăvit de tuberculoză, virus pe care 1-a contactat şi el - vol. 50, filele 46 - 48;

I 22 - plângerea lui Stoica Florea, din 16.11.2009, cu privire la decesul unchiului său, survenit în anul 1946, despre care susţine că a fost ucis, înscenându-se un accident de circulaţie de către conducătorii partidului comunist - vol. 50, fila 42;

I 23 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, privind detenţia lui Ionescu Vasile în închisoarea din Aiud, în perioada martie 1945 - aprilie 1947 - vol. 11, fila 1 şi vol. 9, fila 217 şi următoarele;

I 24 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, privind îngrădirea dreptului de a se angaja ca inginer în perioada 1947-1950 a lui Ionescu Vasile - vol. 11, fila 1 şi vol. 9, fila 217 şi următoarele;



-5-

I 25 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, cu privire la decesul în închisoarea Aiud a lui Predescu Gheorghe în anul 1960 -vol. 11, fila 1 şi vol. 9, fila 224;

I 26 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, cu privire la săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, împotriva lui Ene Victor, care, în perioada 1942 - 1964 a fost deţinut în închisorile din Aiud şi Periprava pentru comiterea unor infracţiuni de natură politică - vol. 11, fila 1 şi vol. 9, fila 225;

I 27 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 20.02.2007, cu privire la împuşcarea lui Gheorghiu Gheorghe Mărăşeşti de către lucrători ai Ministerului de Interne, în anul 1949 - vol. 11, fila 1 şi vol. 9, fila 232;

I 28 - plângerea Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti, din 18.10.2007, împotriva tuturor celor care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de genocid (superiori sau subordonaţi ai lui Crăciun Gheorghe, comandant al Penitenciarului Aiud în perioada 1958-1964), prin faptele comise împotriva deţinuţilor politici în acest penitenciar -vol. 28, filele 10-11;

I 29 - plângerea Uniunii veteranilor de război şi a urmaşilor veteranilor de război, din 16.07.1996, cu privire la împuşcarea de către lucrători ai Ministerului de Interne a lui Bulea Mihai, la 27 februarie 1954 - vol. 38, fila 12;

I 30 - împuşcarea de către militari români în anul 1949 a unui număr de 15 persoane, în pădurea „Dealu mărului", din comuna Poenari, judeţul Neamţ, faptă sesizată de Asociaţia foştilor deţinuţi politici - vol. 48 şi 49;

I 31 - plângerea lui Andrei Ursu, din 21.09.2001 cu privire la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii, comise prin torturarea şi uciderea tatălui său, Gheorghe Ursu, în timp ce acesta era arestat pentru săvârşirea unor infracţiuni politice - vol. 23, fila 120. Aceeaşi sesizare a fost făcută şi de către Uniunea veteranilor de război şi a urmaşilor veteranilor de război - vol. 38, fila 12;

I 32 - sesizarea Uniunii veteranilor de război şi a urmaşilor veteranilor de război cu privire la încasarea ilegală a unor comisioane de la veteranii de război, de către Poşta română, după anul 1989 - vol. 7, filele 49, 53, 63;

I 33 - sesizarea unui grup de enoriaşi ai Bisericii Romane Unite cu Roma/Greco-Catolice, din 15.09.2006, cu privire la uciderea în penitenciare a mai multor preoţi şi credincioşi ai cultului - vol. 23, fila 171;

I 34 - sesizarea lui Popa Aurel, din 15.04.2010, cu privire la distrugerea unor bunuri proprietate personală de către reprezentanţi ai puterii administrative, în anul 1988, vol. 50, fila 44;

I 35 - uciderea lui Tira Gheza şi a altor trei persoane, în comuna Odoreu, judeţul Satu-Mare, în noaptea de 16/17 august 1949, de către militari români, faptă sesizată la 11 octombrie 2007, de către rudele celui ucis şi de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România - vol. 30, fila 84 şi urm.

II 1 - solicitarea lui Păvălan Constantin de acordare a titlului de deţinut politic şi plata
unor daune morale - fila 99-103, vol. 1;

-6-

II 2 - cererea lui Buhat Dumitru de rectificare a vechimii în muncă, de recalculare a pensiei militare şi aplicare a dispoziţiilor Decretului-Lege nr. 118/1990, fila 1 şi următoarele, vol. 6;

II 3 - solicitarea lui Miroslav Gheorghe de a-i fi recunoscută calitatea de luptător anticomunist - fila 129-131, vol. 8;

II 4 - solicitarea lui Anghel Corneliu Gheorghe de „disociere dintre tatăl meu şi cele trei persoane fictive" - fila 132, vol. 8. Petentul solicită eliberarea unui înscris din care să rezulte că tatăl său nu este persoana care a suferit condamnări în anii 1942 şi 1949;

II 5 - solicitarea lui Bugan Ion pentru a i se asigura condiţii în vederea organizării unui congres al veteranilor războiului rece - fila 201-204, vol. 8;

II 6 - solicitarea Uniunii veteranilor de război de acordare a unui autoturism şi a unor spaţii pentru desfăşurarea activităţii - fila 3, vol. 9;

II 7 - memoriul Uniunii veteranilor de război prin care prezintă situaţia grea a veteranilor de război - fila 22, vol. 9;

II 8 - memoriul lui Tolea Stelea cu privire la îmbolnăvirea sa în perioada 1957-1967, când a lucrat ca subofiţer de transmisiuni - vol. 9, fila 30;

II 9 - contestaţia Asociaţiei naţionale a veteranilor de război pentru anularea hotărârii adunării generale a Asociaţiei naţionale a veteranilor de război privind constituirea Comitetului Director - fila 94, vol. 9;

II 10 - solicitarea lui Velicu Pepa de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă - fila 198, vol. 9;

II 11 - sesizarea lui Hurduc Valentin cu privire la acţiunile grupului „Luneta" prin care solicită aplicarea dispoziţiilor O.U.G. 214/1999 - vol. 16-17;

II 12 - sesizarea lui Ionică Alexandru prin care solicită comemorarea eroilor din comuna Ghimpaţi, judeţul Giurgiu - fila 147, vol. 23;

II 13 - memoriul lui Poenaru Şerban prin care solicită eliberarea unui înscris din care să rezulte perioada în care a fost arestat în anul 1948 - vol. 1, fila 93;

II 14 - memoriul lui Răducu Ilie prin care solicită acordarea titlului de luptător în rezistenţa anticomunistă - vol. 1, fila 122;

II 15 - memoriul Andreei Elena Enculesi, intitulat „România - încotro", care cuprinde descrierea unor acţiuni economice, politice şi sociale ale conducătorilor statului român, de la 24 ianuarie 1859 până în prezent - vol. 50, filele 51 - 191;

II 16 - memoriul Federaţiei române a foştilor deţinuţi politici luptători anticomunişti prin care solicită restituirea către Petculescu Ştefan şi Tudose Floarea a unor bunuri confiscate înainte de 1989 sau contravaloarea lor - vol. 9, fila 213 şi vol. 11, fila 1.

Secţia de urmărire penală şi criminalistică a fost sesizată prin ordonanţa din 31.07.2008 a Secţiei Parchetelor Militare, avându-se în vedere participarea la faptele sesizate, alături de militari, şi a unor persoane civile.

La data de 24.11.2008 Secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a dezinvestit în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, întrucât obiectul cercetărilor îl formau şi infracţiunile contra siguranţei statului.

Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de „persoanele din conducerea aparatului de partid şi de stat al securităţii şi al miliţiei din perioada 1945-1989", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de





-7-

art.155, art.161-165 Cod penal, în raport de incidenţa dispoziţiilor art.10 lit.a şi d Cod procedură penală, declinându-şi totodată competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică (ordonanţa din 20.01.2009).

• •

În dosarul nr.l304/P/2008 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin ordonanţa din 29.09.2010, în temeiul dispoziţiilor art.228 alin.l rap. la art.10 lit.b, d şi g Cod procedură penală, art.121 şi următoarele Cod penal, art.38, art.40, art.42 şi art.45 Cod procedură penală, cu referire la art.29 Cod procedură penală, s-a dispus:

1. Neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de propagandă pentru război, genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri, distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale, a tentativei, tăinuirii şi favorizării la aceste infracţiuni, prev. de art. 356, 357, 358, 359, 360 şi 361 Cod penal, a căror săvârşire este reclamată până la data de 30 iulie 1969 (punctele I 2 şi I 5), întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei.

2. Neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de propagandă pentru război, genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri, distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale, a tentativei, tăinuirii şi favorizării la aceste infracţiuni, prev. de art. 356, 357, 358, 359, 360 şi 361 Cod penal, a căror săvârşire este reclamată în perioada 30 iulie 1969 - 22 decembrie 1989 (punctele I 2 şi I 5), întrucât nu rezultă elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

3. Neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de omor, omor calificat, omor deosebit de grav, ucidere din culpă, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, vătămare corporală gravă, loviri cauzatoare de moarte, lipsire de libertate în mod ilegal, sclavie, supunere la muncă forţată sau obligatorie, violare de domiciliu, ameninţare, şantaj, violarea secretului corespondenţei, insultă, calomnie, furt, furt calificat, tâlhărie, abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înşelăciune, distrugere, distrugere calificată, tulburare de posesie, denunţare calomnioasă, mărturie mincinoasă, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, supunere la rele tratamente, represiune nedreaptă şi punere în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji, prev. de art. 174, 175, 176, 178, 179, 180, 181, 182, 183, 189, 190, 191, 192, 193, 194, 195, 205, 206, 208, 209, 211, 213, 214, 215, 217, 218, 220, 259, 260, 261, 266, 267, 268 şi 314 Cod penal, a căror săvârşire este reclamată până la 22 decembrie 1989 (punctele I 2 şi I 5), întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei.

4. Neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prev. de art. 361 Cod penal, cu privire la sancţionarea tentativei, tăinuirii şi favorizării la infracţiunile contra păcii şi omenirii,

-8-

al complicităţii la infracţiunile de omor, omor calificat, omor deosebit de grav, ucidere din culpă, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, vătămare corporală gravă, loviri cauzatoare de moarte, lipsire de libertate în mod ilegal, sclavie, supunere la muncă forţată sau obligatorie, violare de domiciliu, ameninţare, şantaj, violarea secretului corespondenţei, insultă, calomnie, furt, furt calificat, tâlhărie, abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înşelăciune, distrugere, distrugere calificată, tulburare de posesie, denunţare calomnioasă, mărturie mincinoasă, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă, supunere la rele tratamente, represiune nedreaptă şi punere în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji, prev. de art. 26 rap. la art. 174, 26 rap. la art. 175, 26 rap. la art. 176, 26 rap. la art. 178, 26 rap. la art. 179, 26 rap. la art. 180, 26 rap. la art. 181, 26 rap. la art. 182, 26 rap. la art. 183, 26 rap. la art. 189, 26 rap. la art. 190, 26 rap. la art. 191, 26 rap. la art. 192, 26 rap. la art. 193, 26 rap. la art. 194, 26 rap. la art. 195, 26 rap. la art. 205, 26 rap. la art. 206, 26 rap. la art. 208, 26 rap. la art. 209, 26 rap. la art. 211, 26 rap. la art. 213, 26 rap. la art. 214, 26 rap. la art. 215, 26 rap. la art. 217, 26 rap. la art. 218, 26 rap. la art. 220, 26 rap. la art. 259, 26 rap. la art. 260, 26 rap. la art. 261, 26 rap. la art. 266, 26 rap. la art. 267, 26 rap. la art. 268 şi 26 rap. la art. 314 Cod penal, al infracţiunilor de tăinuire, gestiune frauduloasă, înşelăciune, uzurpare de calităţi oficiale, sustragere sau distrugere de înscrisuri, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nedenunţare a unor infracţiuni, omisiunea sesizării organelor judiciare, favorizarea infractorului, omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare şi reţinere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 221, 214, 215, 240, 242, 246, 262, 263, 264, 265 şi 272 Cod penal, cu privire la faptele a căror săvârşire a fost reclamată după anul 1989 (punctele I 2 şi I 5), întrucât nu rezultă elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

5. Neînceperea urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 1, I 3, I 4, I 9,1 10, I 11,I 14,I 18,I 19,I 20,I 21,I 22,I 23,I 24,I 25,I 26,I 27,I 28,I 29,I 30 şi I 35, întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei.

6. Neînceperea urmăririi penale pentru faptele de la punctele I 6,I 7,I 13 şi I 34, întrucât răspunderea penală este înlăturată prin intervenţia prescripţiei.

7. Neînceperea urmăririi penale pentru fapta de la punctul I 12 întrucât, de asemenea, a intervenit prescripţia răspunderii penale.

8. Neînceperea urmăririi penale în cazul faptelor înfăţişate la punctul II, întrucât acestea nu sunt prevăzute de legea penală.

9. Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în
favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, prev.de art. 257 Cod penal, a cărei săvârşire este sesizată prin plângerile de la punctele I 2 şi I 5.

10. Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în
favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cu privire la fapta înfăţişată la punctul I 32.



-9-

11. Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale în
favoarea Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru faptele de la punctele I 8 şi 116.

12. Disjungerea şi continuarea urmăririi penale de către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru faptele de la punctele I 15, I 17,I 31 şi I 33.

Prezenta plângere este formulată împotriva soluţiei susmenţionate, conform art.278 alin. 3 Cod procedură penală.

În susţinerea plângerilor formulate, numiţii ROŞCA IOAN şi CICERONE IONIŢOIU au invocat în esenţă următoarele argumente:

- nu a fost efectuată o cercetare corectă şi obiectivă;

- nu au fost administrate probele necesare pentru stabilirea adevărului în cauză;

- în mod greşit s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.10 lit.g Cod procedură penală privind
prescripţia răspunderii penale,

- împlinirea termenului de prescripţie a fost determinată de transmiterea dosarului între parchetele civile şi militare, disjungerea cauzei prin rezoluţia contestată având ca scop adoptarea ulterioară a unor soluţii similare fundamentată pe prescripţia răspunderii penale.

Plângerile sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.

În raport de aspectele invocate la punctele I.2, I.5 din ordonanţa nr.l304/P/2008 (infracţiunile prev. de art.356, 357, 358, 359, 360, 361 Cod penal a căror săvârşire este reclamată până la 30 iulie 1969) şi cele săvârşite după această dată, până la 22.12.1989 (infracţiunile prev. de art.174, art.175, art.176, art.178, art.179, art.180, art.181, art.182, art.183, art.189, art.190, art.191, art.192, art.193, art.194, art.195, art.205, art.206, art.208, art.209, art.211, art.213, art.214, art.215, art.217, art.218, art.220, art.259, art.260, art.261, art.266, art.267, art.268 şi art.314 Cod penal - a căror săvârşire este reclamată până la 22.12.1989), la punctele 11, I 3, I 4,I 6,I 7,I 9,I 10,I11,I13,I14, I18,I19,I 20,I 21,I 22,I 23,I 24,I 25,I 26,I 27,I 28,I 29,I 30,I 34,I 35, în mod corect s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art.10 lit.g Cod procedură penală.

Potrivit dispoziţiilor art.121 Cod penal, prescripţia înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Potrivit naturii sale juridice prescripţia răspunderii penale este o cauză de stingere a răspunderii penale şi, implicit, o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale. Ea face să se stingă dreptul statului de a trage la răspundere penală pe infractor şi obligaţia acestuia de a răspunde penal. Este o renunţare anticipată la acţiunea penală sub rezerva îndeplinirii condiţiei privitoare la termenul prescripţiei. Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt prevăzute în cuprinsul art.122 Cod penal.

Faţă de dispoziţiile susmenţionate, în raport de data săvârşirii faptelor sesizate (până la 22.12.1989), în cauză sunt incidente dispoziţiile art.121 Cod penal şi art.10 lit.g Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte faptele incriminate ca infracţiuni contra păcii şi omenirii, definite în cuprinsul Titlului XI, art.356-361 din Codul penal (propagandă pentru război, genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri, distrugerea,



-10-

jefuirea sau însuşirea unor valori culturale) ce au fost introduse în Codul penal anterior prin Decretul 212/1960, nu se poate reţine imprescriptibilitatea răspunderii penale.

Astfel, până la 30.07.1969, când prin Decretul nr.547/1969 România a ratificat Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor împotriva omenirii - Rezoluţia ONU nr.2391/26.11.1968, toate infracţiunile, inclusiv cele contra păcii şi omenirii, erau supuse prescripţiei.

În raport de această împrejurare şi de incidenţa dispoziţiilor art.13 Cod penal (legea penală mai favorabilă), apare ca justificată aplicarea dispoziţiilor art.121 şi următoarele Cod penal cu referire la infracţiunile sesizate ca fiind comise până la 30 iulie 1969.

Pentru aceste fapte termenul de prescripţie a început să curgă la 22.12.1989. Nu se poate susţine că ulterior acestei date cursul prescripţiei a fost suspendat în temeiul dispoziţiilor art.128 Cod penal, deoarece accesul la justiţie a fost liber, neexistând nici o împrejurare de neprevăzut (caz fortuit) sau de neînlăturat (forţa majoră) care să împiedice punerea în mişcare a acţiunii penale.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art.10 lit.d Cod procedură penală (pct.2, 4 din dispozitiv), întrucât faptele sesizate nu conturează elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate astfel cum sunt definite acestea prin dispoziţiile legii penale.

Faptele descrise la punctul II din ordonanţă nu sunt de natură penală (aspect ce rezultă din chiar conţinutul plângerilor şi sesizărilor formulate), fiind justificată aplicabilitatea dispoziţiilor art.10 lit.b Cod procedură penală - pct.7 din dispozitivul ordonanţei nr.l304/P/2008.

Declinările de competenţă au fost fundamentate pe prevederile legale care reglementează competenţa după materie şi calitatea persoanei, a căror nerespectare este sancţionată prin dispoziţiile art.197 alin.2 Cod procedură penală, cu nulitatea absolută.

Pentru motivele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 278 alin. 1 Cod procedură penală,

DISPUN:

1. Respingerea, ca neîntemeiate, a plângerilor petenţilor ROŞCA IOAN şi CICERONE IONITOIU formulate împotriva soluţiei adoptate în dosarul nr.l304/P/2008 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2. Comunicarea soluţiei.
Procuror sef sectie : Marius Iacob
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Re: Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului

Mesajde Ioan Rosca » Joi Dec 23, 2010 3:39 am

Către preşedintele Curţii Supreme de Justiţie
Plîngere,



Subsemnatul, Ioan Roşca, cercetător interdisciplinar, [], vă solicit să rezolvaţi următoarele patru capete de cerere, pe care le consider patru trepte către dreptate.
I. Dosarul 35/P/2006 - genocidul comunist şi acoperirea lui după 1989

Solicit (în baza art. 278 cpp) desfiinţarea rezoluţiei 9971/4335/II/2010 din 3.12.2010, comunicată mie la 13.12.2010, prin care procurorul Marius Iacob, şeful secţiei de urmărire penală şi criminalistică de pe lîngă Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a răspuns la plîngerea depusă de mine la 10.11.2010 faţă de decizia de NUP dată de procurorul Iuliu Molcuţ la 29.09.2010 şi comunicată mie la 22 oct. 2010, în dosarul 35/P/2006 (devenit 1304/P/2008)- ordonanţe prin care se lichidează o anchetă tergiversată două decenii privind crimele comunismului. Cercetarea lor a fost solicitată deseori după 1990 (inclusiv de mine, în octombrie 1990, în urma desoperirii de la Dealul Mărului - vezi dosarul 430/P/1990, integrat în 35/P/2006) şi închisă cu NUP-uri abuzive, cum ar fi cel pronunţat la 08.10.1993 de procurorul Aurel Cute în dosarul 430/P/1990, pe motiv că faptele ar fi fost prescrise în acel moment. O "soluţie" de care am aflat de-abia în cadrul cercetării redeschise de mine la 31 iulie 2006, printr-o plîngere în care aminteam largul evantai de aspecte de drept şi de fapt care reclamă: a. Deblocarea cercetarii genocidului comunist şi b. Pedepsirea celor care au împiedicat această cercetare după 1989).

Am depus plîngerea în calitate de fost deţinut al lagărului comunist şi de justitiar agresat grav la 16 decembrie 1990 pentru că militam pentru condamnarea vinovaţilor. Sînt un cetăţean-victimă al unei ţări cu instituţii îndelungat parazitate de reţele uzurpatoare, care constata nocivitatea infracţiunilor împotriva justiţiei comise pentru acoperirea crimelor comunismului şi care pretinde reabilitarea statului şi dreptului. În acest sens, denunţ ca infracţionale argumentele prin care procurori ca Molcuţ, Iacob şi Cute acoperă genocidul comunist. Acţionez şi ca mandatat al domnului Cicerone Ioniţoiu (decan al denuţării crimelor comunismului, care a depus multe probe în acest dosar) şi ca purtător de cuvînt al Comitetului de Reprezentare a Victimelor Comunismului, care a invitat la parchet sute de co-reclamanţi (victime supravieţuitoare, oameni în vîrstă, care nu pot continua zbaterea judiciară, dar care ar trebui să profite solidar de decizia instanţei).

Solicit şi desfiinţarea oricăror rezoluţii separate privind alte părţi descompuse din plîngerea mea unitară şi indivizibilă din 31.07.2006, emise de diverse secţii ale parchetului, dar necomunicate încă mie, cum pare a fi ordonanţa DIICOT din 24.11.2008 - la care se face referire în ordonanţa Molcuţ.

Considerind că uriaşul material probator aflat în spaţiul public este întărit suficient de elementele depuse de noi în dosar, solicit, conform art 278-8c cpc, reţinerea cauzei spre judecare după desfiinţarea ordonanţei (rezoluţiilor conexe). Nu trebuie redată acestei procuraturi ocazia de a recidiva, făcîndu-se că nu reuşeşte să afle încă două decenii ce ştie toată lumea. Despre faptele monstruoase denunţate de mine în plîngerea din 31.07.06 (ca şi despre NUP-urile care le-au ascuns) s-a scris şi se va scrie istorie masiv. E inutil să le re-expun în această plîngere şi sper să nu trebuiască prezentate exhaustiv unui complet plasat înafara realităţii româneşti. Mărturiile acumulate de procurori în dosarul 35/P/06, aşa cum instanţa poate constata, erau de altfel suficiente pentru a nu permite negarea faptelor.

Rămîn consideraţiile "de drept", care constituie în acest dosar fapte anti-justiţiare.

Contest (denunţ) "logica juridică" care pretinde prescrierea crimelor comise înainte de 1989: nerecunoaşterea imprescriptibilităţii, întreruperilor şi suspendărilor care se impun. Criminalilor care au cotropit maşina legală li se admite deculpabilizarea proactivă - premeditată încît să evite pedepsirea… retroactivă. Prescrierea e invocată împotriva temeiurilor dreptului. Se recunoaşte -tardiv- forţa majoră, pînă în 1989 (cînd ar fi început să curgă termenele de prescriere), dar, pentru a deculpabiliza pe cei care au paralizat justiţia de atunci, se pretinde că victimele comunismului nu s-ar fi plîns pînă în 2006. Se ascund astfel (pe lîngă obligaţia de auto-sesizare), nenumăratele procese stinse în instanţe sau în anchete rezolvate cu NUP-uri nejustificate. În plîngererile depuse la parchet, aminteam că şi eu am iniţiat o astfel de cercetare (dosarul 430/P/1990 - adăugat de generalul Dan Voinea dosarului 35/P/06, ca exemplu de NUP ilegal). Nu întîmplător rezoluţia domnului Iacob nu face nici o referire la acest lucru, suficient chiar şi singur pentru a distruge tezele prescrierii. Nenumăratele blocări similare sînt, nu numai temei de întrerupere, dar şi de supendare, pentru forţă majoră - dovedind că nu s-a putut încă face dreptate în acest gen de dosar. Că e vorba doar de pretexte pentru impunitate rezultă şi din faptul că, acolo unde se iese din zona de acţiune a prescrierilor forţate, continuitatea activităţii criminale a regimului comunist e negată sec, împotriva tuturor evidenţelor. Deci noi am fost liberi după 1964, iar minerii din Valea Jiului, muncitorii din Braşov, demonstranţii din Timişoara, sau "bandiţii", ca Goma, Parsachiv, Tacu, Bugan, Iuga, Caraza, Vatamaniuc, etc. - au avut halucinaţii.

Cît despre capătul b. al plîngerii, îndreptat către conducătoriii post-decembrişti ai României, ne-protejabili de vreo prescripţie, rezoluţia Molcuţ nu pomeneşte decît că secţia sa a fost investită şi cu această problemă la 31.07.2008, în urma declinării de comptenţă operată de procurorul Levanovici dinspre secţia militară a parchetului (manevră sabotoare contra căreia am protestat la 16 sept 2008, primind explicaţii inconsistente, pentru că ancheta nu se afla în punctul în care s-ar fi ştiut că oficialii statului comunist responsabili pentru exterminări ar fi devenit sau nu civili prin pensionare - fapt de altfel irelevant). Dar, cum ordonanţa Molcuţ-Iacob nu îndrăzneşte să nege sistemul crimelor reclamate ci susţine doar că el trebuia penalizat în perioada 1990-2005, nu rezultă imparabil vinovaţia celor responsabili că asta nu s-a întîmplat? Nu trebuiau domnii Molcuţ şi Iacob să alerteze acum Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), în acest caz grav de infracţiune împotriva statului, aşa cum a făcut-o la 24.11.2008 Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică (SUPC)?.

Pentru a înţelege rolul metodic-diversionist al acestor declinări în cascadă, a revela mecanismul lor anti-justiţiar, trebuie studiată şi răs-declinarea fragmentară, nejustificată, prin ordonanţa din 20.01.2009, (despre care am aflat că există doar din ordonanta Molcuţ şi care nu mi-a fost adusă la cunoştinţă nici pînă azi) a infracţiunilor conexe celor comise împotriva statului, reţinute de DIICOT (trădare, atentat împotriva colectivităţii, subminarea puterii de stat, diversiune, sabotaj, subminarea economiei naţionale). Prescriind fără jenă şi fără loialitate juridică crimele anti-statale majore (fără a avea argumente pentru scoaterea din funcţie a supendărilor şi întreruperilor care se impun, într-o cauză în care nu vedem de ce ar fi putut fi pedepsiţi uzurpatorii rămaşi la putere după 1990 mai uşor decît protejaţii lor, care au deţinut-o pînă în 1989), "experţii" DIICOT au smuls din rădăcinile cauzale crimele conexe, declinate înapoi spre SUPC, căreia îi rămînea doar să scape de celălalt ax major al dosarului - genocidul.

Un exemplu de diversiune este şi disjungerea unei alte părţi către secţia DNA, pentru a cerceta separat (!!) dimensiunea corupţiei în crimele continuate în post-comunism, o segmentare soldată previzibil cu decizia din 26.11.2010, dată de Oana Camelia Dragomir şi adusă mie la cunoştinţă pe 3 dec. 2010. Acest "NUP derivat" constată că "nu este descrisă fapta care formează obiectul plângerii, nu sunt indicaţi făptuitorii şi nici mijloacele de probă"- ca şi cum victimele comuniştilor ar putea deţine, privind trădărea ţării, alte dovezi decît manifestarea ei crasă. Nici biata doamnă Dragomir, aruncată în acest carusel, nu are cum demasca aranjamentele oculte prin care s-a pus la cale distrugerea României şi protejarea (îmbogăţirea) autorilor ei, într-o ţară în care arhivele regimului "răsturnat" au fost încuiate cu străşnicie securistă, înainte de a fi "clasificate" americăneşte. Cum ar putea cerceta DNA cine şi ce a cîştigat din subjugarea românilor, după ce operaţia a fost prescrisă de celelalte secţii, cu escamotarea faptului că judecarea a fost împiedicată metodic de sistemul judiciar părtaş? Asupra căror îmbogăţiţi infracţionali ai tranziţiei s-au putut face cercetări, pentru a se vedea dacă înavuţirea lor nu se datorează activităţii ciminale denunţate în plingerile noastre, dacă DNA a primit de la SUPC o speţă cu criminali albiţi de atîta cercetare eşuată, după ce DIICOT nu a găsit responsabili pentru acest eşec? Rezoluţia doamnei Dragomir e atît de colaterală, încît nu ar mai merita contestată separat, ci desfiinţată ca sub-decizie ilegitimă a parchetului.

Ar trebui stabilit şi cine răspunde de plasarea secţiilor parchetului în poziţii absurde. Cum a putut o secţie să prescrie crimele comunismului, ca urmare a inactivităţii organelor legale după 1989, după ce o alta a decis că nimeni nu e vinovat de tergiversarea cercetării crimelor pînă la data cînd s-a putut forţa prescrierea lor. Aberaţia pregnantă a acestei concluzii relevă viciozitatea tehncii folosite în sînul justiţiei, împotriva ei. Trebuie lămurită amploarea cangrenei. Va considera şi Tribunalul Suprem că procuratura poate invoca nefunţionarea ei prelungită, ca temei valid de prescriere? Sau judecătorii, reţinînd întregul dosar spre judecare, vor profita de ocazia de a arăta că au schimbat macazul prezumţiilor cu care operau înainte de 1989, folosindu-şi "luminile şi înţelepciunile" pentru a penaliza ceea ce justiţia cucerită de comunism a făcut poporului român. Solicit instanţei să apere bazele statului de drept, combătînd jocul protejării uzurpatorilor legii prin declinări, fragmentări şi disjungeri, desfiinţînd ordonanţele implicate şi judecînd unitar dosarul pe fond, fără a-l mai trimite înapoi celor ce l-au măcelărit. Nu pot şti cîţi procurori-terminatori au fost folosiţi. Dacă va fi necesar, voi cere să mi se comunice şi rezoluţiile care nu mi-au fost aduse la cunoştinţă, pentru a le contesta şi separat şi a depune răspunsurile primite alături de această plîngere.
II. Dosarul 75/P/1997- reprimarea acţiunilor întru înfăptuirea dreptăţii

In conexiune indisolubilă cu punctul precedent, mă plîng şi de modul similar în care a fost tratat, la acelaşi parchet de pe lîngă Înalta Curte, celălalt dosar deschis de mine, prin plîngerea din 26 apr 2005, pentru cercetarea: (c) reprimării manifestaţiilor din Piatra Neamţ de solidaritate justiţiară cu protestul din Piaţa Universitatii, îndeosebi a evenimentelor din 1-5 mai 1990. Speţă adăugată de generalul Dan Voinea dosarului 75/P/1997, în care nu am primit nici o decizie, deşi mi-am părăsit domiciliul şi serviciul din Canada de cîţiva ani, pentru a sprijini intens cercetarile. Menţionez că am deschis dosarul 35/P/2006 şi pentru a oferi o perspectivă justă (un cadru corect) anchetei din dosarul 75/P/97. Cauza neputînd fi redusă la venirea la Bucureşti a unor mineri (sau alţi "oameni ai muncii negîndite") înfierbîntaţi de instigarea mediatică privind rebeliunea "golanilor" din Bucureşti. Ci constînd în organizarea, în întreaga ţară, de către liderii FSN care şi-au înşelat, plătit sau şantajat suţinătorii, a represiunii împotriva tuturor celor care cereau judecarea responsabililor pentru crimele comunismului şi îndepărtarea de la putere a protectorilor lor. Stabilind miza înfruntării din 1990, modul în care au fost protejate interesele criminale, apar imediat: şi cauzele reale ale scurgerii timpului de prescriere în dosarul 35/P/06 şi temeiurile inculpării faptelor reclamate în dosarul 75/P/1997. Uriaşa infracţiune împotriva justiţiei, începută prin deturnarea revoluţiei din 1989, şi acoperită amăgitor cu pseudo-alegerile din 1990, s-a soldat cu îmbogăţirea vechilor călăi - deci reprezintă continuarea unei crime fără egal, care a aruncat societatea românescă în patologie .

In memoriile din 6 august 2010 şi 10.11.2010 am solicitat veşti despre cercetările făcute în acest dosar, dar nu am primit nici un raspuns (poate voi primi unul la ultima mea cerere din 11.12.2010, pe care să-l pot adăuga acestei plîngeri). Am motive să presupun că rezoluţiile DIICOT din 10.03.2009 şi SUPC din 17.06.2009 (care au închis dosarul 266/D/P/2008 -urmaşul lui 75/P/1997- după un joc de declinări similar celui expus mai sus) pe care le-am gasit pe internet acopera (sub tacere) sub-dosarul "Piatra Neamţ- mai 1990". Ordonanţele amintite şi textele explicative expuse pe site-ul instituţiei nu fac nici o referire la linia de cercetare semnificativă, deschisă şi sprijinită de mine. (d) Cer deci desfiinţarea deciziilor legate de 75/P/1997 în ansamblu, pentru că neglijarea voluminosului dosar Piatra Neamţ relevă superficialitatea crasă a pretinsei cercetări, sau reaua credinţă cu care a fost făcută. Reprimarea manifestaţiilor pro-justiţie din toată ţara de către regimul FSN (a se vedea şi evenimentele din Iaşi, Constanţa, Ploieşti, Craiova, Braşov, Sibiu, Săpînţa) e un element cheie pentru ca ancheta să nu se cantoneze la sub-fenomenul "mineriadă". Neglijarea/ascunderea dosarului meu pare făcută pentru a acoperi declaraţiile dezinformante ale procurorului general, că generalul Dan Voinea ar fi extins abuziv obiectul anchetei, deşi nu ar fi avut plîngeri în acest sens.

În favoarea acestei explicaţii a misterioasei "evaporări" a muncii mele de cercetare civică stau şi tehnicile argumentative dolosive, folosite în deciziile prin care P75/1997 a fost lichidat. Aceeaşi orbire privind unitatea în spaţiu şi timp a macro-infracţiunilor continuate. Aceleaşi teze putrede, aceleaşi lozinci aplicate mecanic despre prescriere, aceeaşi aplecare bizară a procurorilor spre apărarea vinovaţilor (în defavoarea victimelor), aceeaşi pretenţie că prelungirea decenală a anchetelor dincolo de termene nu constituie nici temei de întrerupere a unei prescrierii forţate delictual, nici de penalizare a responsabililor. Orice este bun pentru a-ţi servi stăpînii plătitori de salarii şi pensii speciale, de la escamotarea faptelor şi neglijarea probelor pînă la interpretarea arbitrară a legii sau măsluirea ei. Dau numai două exemple. Se afirmă ritos în rezoluţia din 17.06.2009 că "se constată că răspunderea penală pentru săvârşirea acestei fapte, chiar şi în ipoteza în care ar putea fi încadrată în dispoziţiile art. 361 Cod penal (favorizarea privind infracţiunile contra păcii şi omenirii) s-a prescris încă din iunie 1998, conform art. 121 alin.1, art. 122 alin.1 lit.c Cod penal." Ori, ce spune în realitate codul penal? La art 361, care face parte din titlul XI dedicat crimelor împotriva păcii şi omenirii " Tăinuirea şi favorizarea privitoare la infracţiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani" iar la art 121 " Prescripţia înlătură răspunderea penală. Prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor contra păcii şi omenirii." Deci ce cade sub art 361 nu se prescrie, fapt pe care tovarăşii procurori îl răstălmăcesc în văzul lumii. Ce să ne mai mirăm de piruetele la care ei se pretează pentru a învinge art 357 care incriminează faptul de a distruge în întregime sau în parte "o colectivitate sau un grup naţional, etnic, rasial sau religios" prin " a) uciderea membrilor colectivităţii sau grupului; b) vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor colectivităţii sau grupului; c) supunerea colectivităţii ori grupului la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugere fizică" . Incercînd să justifice aberaţia că nu mai e vorba de genocid, dacă nu se ucid toţi oamenii din cartierul Nord ci doar din doi în doi, în tot oraşul (sau sînt aleşi din ţară, pentru că se numesc Ion, sînt blonzi înalţi, au mult pămînt sau cad la sorţi), propagandiştii procuraturii introduc (născocesc) dogme semantice adaptate scopurilor. " Colectivitatea, în accepţiunea infracţiunii de genocid, are înţelesul de populaţie individualizată geografic, social şi istoric (o existenţă de sine stătătoare a unui stat, localităţi sau a unui oraş)." În accepţiunea cui uciderea românilor cinstiţi nu e crimă împotriva umanităţii?

Nu insist asupra acestui dosar, pînă nu primesc explicaţii privind destinul lui.

Cum evenimentele din Piatra Neamţ (din 3 mai 1990 şi 16 mai 1990) pe care se centrează cele două dosare sînt natural conexate (ca episoade ale aceleaşi înfruntări justiţiare) doresc ca, după desfiinţarea rezoluţiilor din 10.03.2009, 17.06.2009 şi a eventualelor rezoluţii conexe neaduse mie la cunoştinţă (sau după lămurirea situaţiei sub-dosarului Piatra Neamţ) să fie reţinută spre judecare unitară împreună cu punctul I şi cauza represiunilor suferite de mine în 1990, pentru că am susţinut idei, iniţiative şi forţe favorabile judecării crimelor comunismului. Pot îmbogăţi vastul material probator depus de mine în dosarul 75/P/1997 cu noi elemente/probe pertinente (documente , mărturii, anchete, interogatorii, etc.).
III. Constatarea a două decenii de sabotare a luptei mele pentru justiţie

Cele două decizii contestate mai sus nu sînt decît episoade ale unei îndelungate bătălii duse şi de mine, pentru emanciparea justiţiei şi însănătoşirea statului de drept, uzurpat de o reţea criminală de interese, care s-a îmbogăţit capturînd poporul român, tîlhărindu-l sistematic şi sistemic, de-a lungul drumului capitalism- comunism- capitalism. Procurorii Molcuţ şi Iacob nu au acţionat de capul lor şi nu ar trebui transformaţi în acari Paun. Cred că rezolvarea adecvată a capetelor precedente impune (d) judecarea infracţiunii continuate împotriva justiţiei căreia i-am fost victimă din 1990 pînă în 2010, de care răspunde statul român comitent, în unitatea sa juridică şi temporală, pe care-l putem considera reprezentat în acest caz prin procurorul general sau prin ministrul de justiţie.

Dar statul român a fost deturnat la rîndul său de persoane şi clici care au acţionat uzurpator, drept pretinşi/impuşi prepuşi ai săi, producîndu-i pagube mult mai mari decît cele suferite de mine. Din evidente motive de operaţionalitate (celeritate) nu chem în judecată acum responsabilii vizaţi de plîngerea mea iniţială (începînd cu Ion Iliescu şi Petre Roman, continuînd cu ceilalţi, preşedinţi, primi miniştri, miniştrii ai justiţiei şi internelor, procurori generali, parlamentari, etc. - care au deturnat nociv România în aceşti 20 de ani). Este răspunderea actualilor reprezentanţi ai statului, dacă nu se consideră solidari cu structurile criminale denuntaţe de mine, să introducă în cauză vinovaţii individuali sau să se îndrepte în regres către prepuşii infracţional responsabili, pentru faptele cărora va plăti eventual pagube statul. Dacă nu o vor face, poate voi adăga şi reclamaţi individuali.

Pierderile mele morale, materiale şi existenţiale vor fi putea fi estimate după judecarea punctelor precedente. Evaluarea pagubelor şi a despăgubirilor ce mi se cuvin s-ar putea şi disjunge/ amîna- pentru un proces ulterior. Ea va depinde de concluziile procesului (pe care-l solicit aici) de (e) constatare (confirmare sau infirmare) a următoarelor afirmaţii particulare pe care le pot dovedi şi care sintetizează situaţia/plîngerea mea:



1. La 22 decembrie 1989, eram un expert pluridisciplinar valoros, antrenat într-o cariera profesională fecundă (vezi rezultatele deosebite obţinute în matematică, electronică, informatică)

2. Dupa 22 decembrie, m-am dedicat judecării crimelor comuniştilor (vezi săpăturile de la Dealul Mărului, care au deschis dosarul 430/P/1990 şi Apelul pentru procesul comunismlui) şi îndepărtarea complicilor de la putere (acţiuni ca fondator al Asociatiei Dialog Piatra Neamt, Alianţei Civice Neamţ şi FDR/CDR Neamţ). Am fost hărţuit de agenţii FSN şi agresat pînă la limita linşajului (vezi evenimentele de la Piatra Neamţ din 3 mai şi 16 decembrie) pentru că ceream înfaptuirea justiţiei- numită de FSN "vînătoare de vrăjitoare"

3. Pentru a mă împotrivi farsei antijustiţiare şi deturnării instituţiilor, mi-am întrerupt cariera normală şi m-am auto-exilat politic în Canada în 1992 (vezi declaraţia de la congresul AFDPR din 1991). Am plătit tributul exilării (acceptînd munci sub potential, făcînd studii suplimentare, etc) ajungînd de-abia după anul 1999 într-o pozitie profesională mai fireasca (arhitect conceptual de sisteme informaţionale la un institut de cercetari)

4. Am continuat să militez publicistic pentru reabilitarea justiţiei (articole pe internet, memoriul depus la Casa Albă în 1995, etc.) pînă cînd, cu ocazia protestelor legate de vizita lui Ion Iliescu şi Răzvan Teodorescu la Montreal, în septembrie 2004, am constatat neobrăzarea celor care ne-au tratat de "retardaţi", pentru că nu le prescriam şi civic crimele, ceea ce m-a determinat să reiau demersurile pentru înfăptuirea dreptăţii, întrerupîndu-mi din nou cariera.

5. Am depus plîngerea din 26.04.2005, conexată mineriadei (dosar 75/P/1997- vezi capătul II) . După care am sprijinit intens cîţiva ani ancheta, căutînd piste şi martori, adăugînd probe privind instigarea criminală la care s-a pretat conducerea FSN în 1990, prin canale mediatice şi securiste. La 2 mai 2007 am prezentat procurorului general o analiză privind evoluţia anchetelor greşit orientate şi total subdimensionate . La 21 dec 2007 am depus rechizitoriul- sinteză a cercetărilor mele, semnalînd că aştept invitaţia pentru a consolida dosarul cu noi probe. Dar nu am mai primit nici un semn de viaţă.

6. In 2004 am lansat siturile http://www.procesulcomunismului.com si http://www.piatauniversitatii.com pe care am difuzat probe privind crimele comunismului şi ale tranziţiei. O muncă uriaşă, pentru care nu am cîştigat niciodată ceva. In mai 2005 am făcut, prin aceste situri, un apel la acţiune, în urma căruia s-a constituit Comitetul pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului, care m-a desemnat ca reprezentant. In numele CRVC, am lansat la 31 iulie 2006 dosarul 35/P (vezi capatul I), alături de alţi reclamanţi (Cicerone Ioniţoiu, Grigore Caraza, Jijie, etc.). La dosar s-au adăugat sute de plîngeri individuale sau alcătuite de IICC. S-a produs apoi declinarea spre secţia civilă, la care am protestat. După care nu am mai primit veşti, pînă cînd am depus memoriul din 6.08.2010 în urma caruia s-a dat decizia din 29.09.2010, pe care am contestat-o la 10.11.2010 şi care a fost confirmată la 3.12. 2010

7. În concluzie, de-a lungul a două decenii, am făcut eforturi consistente şi costisitoare pentru reabilitarea justiţiei în România, tratate cu indiferenţă, intimidare sau agresare. Sînt victima deturnării continuate a instituţiilor statului român, tratamentul aplicat mie de către parchetul de pe lîngă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind doar ultima verigă din lanţ.
IV. Constatarea legimităţii luptei pentru pedepsirea uzurpatorilor statului

Judecarea cazului meu particular depinde critic de explicitarea unor prezumţii generale, care nu trebuie lăsate în umbră, permiţînd uzurpatorilor statului şi justiţiei să lucreze împotriva temeiurilor dreptului.

Dupa 1989 "oamenii legii" pretind a reprezenta spiritul unei societăţi eliberate de comunism, a apăra interesele victimelor regimului totalitar. Dar nu protejarea criminalilor comunişti în curs de patronare a fost mandatul de fond primit după 22 decembrie de procurori, judecători, jurişti şi parlamentari. Cei care au făcut acest joc au demonstrat că trebuiau epurati, pentru interese contrare reabilitării justiţiei. Infracţiunea lor continuată nu se poate acoperi cu formalisme. Admiţînd/recunoscînd explicit toate acestea, instanţa va putea aprecia că traseul meu, constatat la punctul III (în care se încadrează şi capetele I şi II) este istoria abuzurilor unui sistem cotropit de infractori, împotriva unui luptător pentru justiţie reală .

Dacă însă nu se admite criminalitatea comunismului şi nici că regimul instalat la 22 decembrie s-a pretins anticomunist, atunci faptele puterii în tranziţie (inclusiv cele constatate la III) îşi pierd gravitatea şi eforturile mele- legitimitatea. Ar rămîne atunci de judecat doar modul în care am fost tratat- ca petent- de reprezentanţii statului, în mod specific de procurorii din dosarele cărora le cer desfiinţarea rezoluţiilor. Iar dacă se admite nocivitatea comunismului dar nu şi că vinovaţii trebuiau pedepsiţi , nu putem deduce decît că schimbarea din 22 decembrie a fost o diversiune, făcută cu complicitatea justiţiei, o farsă a cărei victimă sînt.

Avînd în vedere importanţa acestor clarificări pentru analiza dosarelor depuse la (închise de) procuratură dar şi pentru orientarea jurisprudenţei în cauze similare, solicit instanţei să constate (infirme sau confirme) următoarele aserţiuni generale (potenţiale prezumţii):



1. (Regimul comunist a fost criminal şi ilegitim)

1.1 Regimul instalat după 23 august 1944 nu a fost expresia voinţei libere a poporului român pentru o organizare comunistă ci a reprezentat interesele -nocive- ale unei puteri străine- de ocupaţie.

1.2 Regimul a supus pînă în 1989 populaţia: hărţuielii, explotării nemiloase, represiunii genocidare, dezinformării şi degenerării, transformînd ţara într-un lagăr de muncă, exterminare şi alienare

1.3 Instituţiile statului au fost uzurpate de membrii clicii "comuniste". Legislaţia elaborată de slugile lor a fost criminală şi ilegitimă. Justiţia a fost deturnată şi făcută părtaşă

2. (După 1990, trebuiau pedepsite crimele regimului comunist)

2.1 Schimbarea din 1990 s-a făcut în numele eliberării de sub comunism. Pe această bază a fost judecat Ceauşescu şi apropiaţii săi, cîştigate alegerile, administrată ţara. Oamenii legii, dacă îşi scuză prin conformism vechea activitate, trebuiau să se conformeze şi valorilor anticomuniste care formau baza noului sistem de drept.

2.2 Comunismul a căzut cu legislaţia lui criminală cu tot. S-a creat un gol formal, în care justiţia de tranziţie trebuia să opereze corector, în baza dreptului natural şi a formulelor puse la punct în regimuri de drept - şi nu invocînd legi care trebuiau condamnate.

2.3 Ansamblul crimelor regimului alcătuieşte un tot unitar indivizibil, în spaţiu, sens şi timp. Pentru operaţionalitate, faptele pot fi cercetate şi judecate pe tronsoane. Dar segmentarea tratamentului nu înseamnă că micilor infracţiuni componente li se aplică automat termenele scurte de prescriere. Trebuie ţinut cont şi de de unitatea temporală, de continuitatea fenomenelor. Dacă, după 1989, nu se constată doar tăinuirea crimelor şi favorizarea vinovaţilor ci şi sprijinirea valorificării (acaparării) prăzii acumulată de stat de la victime- este vorba de complicitate, într-o infracţiune continuată împotriva umanităţii trăitoare în România.

2.4 In timpul comunismului nu se puteau judeca crimele regimului. Pînă la 22 decembrie e suspendată prescripţia (conform art 128 c.p)- aşa cum au admis deja public miniştrii justiţiei. Plîngerile pertinente respinse de instanţe constituie temei de întrerupere a prescripţiei, conform art 123 CP. Dar şi în cazul NUP-urilor procuraturii, plîngerea făcută de reclamanţi ar fi dus la un act comunicat învinuitului sau inculpatului, dacă aceasta ar fi fost pus sub acuzare. Procurorilor complici nu li poate recunoaşte dreptul de a paraliza justiţia pînă la depăşirea termenilor de prescriere. Iar dacă faptul se consideră consumat, trebuie pedepsiţi cei ce au l-au provocat. In plus, dacă e dovedit blocajul justiţiar, înseamnă că nici după 1990 penalizarea acestor crime nu a fost posibilă, deci se prelungeşte suspendarea prescrierii.

2.5 Nu există temeiuri respecabile pentru a eluda imprescriptibilitatea genocidului comunist. Statul român post-comunist nu era obligat democratic la susţinerea omului-călău, dimpotrivă, trebuia să-şi arate noua orientare, în direcţia respectării drepturilor omului-victimă. Vinovaţii nu pot fi exoneraţi, în numele "principiului" non-retroactivităţii aplicat dolosiv, pentru că au introdus chiar ei în legi prevederi favorabile (auto-amnistiante) sau au amînat semnarea tratatului internaţional privind imprescriptibilitatea- căci s-ar premia astfel juridic infracţiuni împotriva justiţiei

3. (Regimul "de tranziţie" a lucrat în folosul criminalilor comunişti).

3.1 Au fost stinse cu justificări formale procesele deschise de victime, înăbuşite anchetele penale- din interese transparente. După ce s-a motivat închiderea dosarelor cu prescrierea pănă în 1989 (coroborată cu respingerea imprescriptibilităţii), s-a afirmat că faptele s-au prescris după 2005, prin absenţa învinuirilor, pe care reclamanţii nu le-au putut obţine. In mod sistematic, procurorii au prelungit anchetele pînă la (pentru) trecerea termenului de prescriptie.

3.2 Nu au fost anulate şi condamnate toate legile vicioase ale sistemului demontat, nici date toate legile necesare corectării situaţiei de drept. Arhivele au fost încuiate pentru ca strîngerea probelor să fie îngreunată. Nu au fost scoase din poziţii de conducere persoanele care făcuseră lucruri grave sau dovedeau complicitate cu vechii criminali. Nu s-a permis nici măcar cunoaşterea la timp a faptelor lor de către electorat.

3.4 Au fost hăituiţi activiştii pentru reabilitarea justiţiei, cu mijloace extreme în 1990, siliţi să renunţe la "utopia" civică, să părăsească ţara, să se sinucidă (Nemes, Chesaru, Gravrilescu, etc.) sau să coabiteze cu reţelele care gestionează mafiot putreziciunea post-comunistă

3.5 A fost dezinformată continuu populaţia prin media aservită şi reţeaua informatorilor conspiraţi, distrusă educaţia, formîndu-se noi generaţii care să tolereze/susţină/amplifice bolile societăţii şi ale legalităţii

3.6 A fost diminuată şi amînată pînă la decesul victimelor reparaţia morală şi materială pentru abuzurile justiţiare din timpul comunismului. Este expresiv detestabilă anularea Legii 221/2009 care a creat- tardiv- un cadru reparaţiei, de către Curtea Constituţională (prin decizia 1.358 din 21.10.2010).

In ce priveşte mijloacele de probă pentru această parte generală, voi proceda în functie de evoluţia procesului, în speranţa că recursul la luminile, cultura şi conştiinţa judectorului, coroborat cu documentele (publice, difuzate de mine sau depuse la dosar,) va fi suficient. Pe lîngă cercetarea arhivelor încuiate şi periate , s-ar mai putea recurge şi la mărturii interogatorii pertinente, pînă cînd tergiversarea nu va ucide toţi supravieţuitorii catastrofei judiciare.
Observaţii finale

Am evitat implicarea altor reclamanţi sau reclamaţi- pentru operaţionalitate. Imi rezerv dreptul de a-i adăuga pe parcursul procesului.

Instanţa ar trebui să asigure (conform obligaţiilor asumate de România şi încorporate în Constituţie) dreptul meu la judecare echitabilă, într-un proces în care partea reclamată este sistemul judiciar care stabileşte sarcinile, evaluările, promovările, penalizările şi remuneraţiile judecătorilor. E o provocare/ocazie pentru constituirea/reconstituirea statului de drept. Dacă nu va fi folosită reparator, o voi folosi eu pentru analiza patologiei sociale a societăţii româneşti, dirijată spre CEDO şi mai ales spre cărţile de istorie a (ne)dreptului.



Ioan Roşca , 22 decembrie 2010
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Re: Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului

Mesajde Ioan Rosca » Joi Dec 23, 2010 3:41 am

26.11.2010




SECŢIA DE COMBATERE A CORUPŢIEI

OPERATOR DATE Nr. 4472

Dosar or. 272/P/2010



Către,
ROŞCA IOAN []

În conformitate cu dispoziţiile art. 228 Cod procedură penală, vă trimitem, alăturat, o copie a rezoluţiei nr. 272/P/2010, din data de 23.11.2010 prin care s-a soluţionat cauza privind pe ION ILIESCU, (ş.a.) urmare a plângerii dumneavoastră din data de 31.07.2006.

Vă facem cunoscut că, potrivit disp. art. 278 Cod procedură penală, împotriva rezoluţiei se poate formula plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la procurorul ierarhic superior din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.




PROCUROR ŞEF SECŢIE,








ROMÂNIA
MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL DE PE LANGĂ

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE

SECŢIA DE COMBATERE A CORUPŢIEI

Dosar nr. 272/P/2010

Operator date nr. 4472







R E Z O L U Ţ I E



23.11.2010



Procuror Oana Camelia Dragomir - din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei;

Examinând dosarul penal cu numărul de mai sus,



C O N S T A T:



Prin ordonanţa nr. 1304/P/2008 din 29.09.2010 a Secţiei de
Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru o serie de infracţiuni cuprinse în dosarul penal intitulat generic „procesul comunismului", dosar format la nivelul Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin reunirea mai multor plângeri şi a unor sesizări din oficiu ale magistraţilor militari.

1



Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 din Cp. la care se face referire în plângerile ce au stat la baza formării dosarului menţionat.

La data de 31.07.2006 numitul Roşca Ioan a formulat o plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare în care a sesizat numeroase infracţiuni împărţite, în funcţie de perioada comiterii, în două categorii, intitulate generic „crime comise înainte de 1989" şi „crime comise după 1989".

În prima categorie au fost incluse o serie de infracţiuni săvârşite în timpul regimului comunist, în perioada cuprinsă între 1944 şi 1989, respectiv infracţiuni contra păcii şi omenirii, infracţiuni contra siguranţei statului, infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, infracţiuni contra libertăţii persoanei, infracţiuni contra patrimoniului şi altele, pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către organele competente, constatându-se că pentru unele dintre faptele sesizate nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, unele nu sunt prevăzute de legea penală iar pentru altele a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

În a doua categorie sunt incluse fapte comise după 1989 de către „conducătorii instituţiilor regimului post-comunist: guvern, parlament, poliţie, servicii de informaţii, justiţie, procuratură, arhive, televiziune, presă - în frunte cu Ion Iliescu şi Petre Roman".

Se arată că persoanele susmenţionate se fac vinovate de: „...blocarea justiţiei şi a accesului la arhive, ascunderea adevărului şi dezinformarea cetăţenilor, ameninţarea, insultarea şi agresarea celor ce au încercat să declanşeze judecarea, folosirea pentru provocări şi agresiuni a

2



informatorilor..., protejarea unor criminali..., favorizarea îmbogăţirii ilicite a responsabililor pentru vechile crime...".

Se concluzionează că: „Paralizarea justiţiei şi favorizarea infractorilor a avut efecte deosebit de grave asupra evoluţiei României, compromiţând şansa deschisă de Revoluţia din 1989, conducând la un adevărat dezastru economic, social şi moral".

După descrierea generică a faptelor sesizate incluse în categoria „crime comise după 1989" sunt enumerate încadrările juridice ale acestora, fiind menţionată şi infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 din C.p., fără a se arăta în ce constă concret această faptă şi fără a se face referire la anumite persoane determinate care ar fi participat la săvârşirea acesteia.

În atare situaţie, apreciem că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea valabilă a organelor de urmărire penală cu privire la infracţiunea susmenţionată, întrucât nu este descrisă fapta care formează obiectul plângerii, nu sunt indicaţi făptuitorii şi nici mijloacele de probă, cerinţe care trebuie întrunite potrivit disp. art. 222 alin. 2 din C.p.p. şi art. 223 alin. 2 din C.p.p. privind sesizarea organelor de urmărire penală prin plângere sau denunţ.

Examinând descrierea cu caracter general făcută faptelor sesizate, constatăm că nu sunt referiri la comiterea unor fapte care să realizeze conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă, respectiv primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase de către anumite persoane care au sau lasă să se creadă că au influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile de serviciu ale acestuia din urmă.

În consecinţă, deşi se face referire la infracţiunea de trafic de influenţă, nu este descrisă în mod concret fapta încadrată de autorul

3



plângerii în dispoziţiile acestui text de lege. Încadrarea juridică este, de altfel, atributul exclusiv al organului de urmărire penală, obligaţia persoanei care sesizează comiterea unei infracţiuni fiind aceea de a descrie cât mai fidel situaţia de fapt.

În lipsa unei descrieri detaliate a situaţiei de fapt, nu se poate examina pe fond comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, pentru a se stabili dacă în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Singurele aspecte parţial identificabile din cuprinsul plângerii formulate cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă sunt calitatea probabilă a făptuitorilor şi data aproximativă a comiterii faptelor care se afirmă că ar constitui această infracţiune.

Astfel, din descrierea de ansamblu a situaţiei de fapt cu privire la infracţiunile săvârşite după 1989 printre care se află şi infracţiunea de trafic de influenţă ce face obiectul prezentei cauze, rezultă că autorii faptelor sunt mai multe persoane din cadrul instituţiilor post-comuniste, respectiv guvern, parlament, poliţie, servicii de informaţii, justiţie, procuratură, arhive, televiziune, presă, doi dintre autorii infracţiunilor fiind nominalizaţi în persoanele numiţilor Ion Iliescu şi Petre Roman.

De asemenea, se poate stabili perioada aproximativă a comiterii infracţiunilor sesizate, între anii 1990-1992, cât s-a aflat la conducere Frontul Salvării Naţionale, formaţiunea politică instalată după desfiinţarea regimului dictatorial comunist prin Revoluţia din decembrie 1989.

Având în vedere data probabilă a comiterii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 din C.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către numiţii Ion Iliescu şi Petre Roman, precum şi de alte persoane neidentificate până în prezent care la data presupusului trafic de influenţă făceau parte din structurile guvernului, parlamentului, poliţiei, serviciilor de informaţii, justiţiei şi parchetelor, constatăm că s-a împlinit termenul de

4

prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. c din C.p., astfel că în cauză nu se mai pot efectua cercetări în această privinţă, urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale.



În baza dispoziţiilor art. 228 raportat Ia art. 10 lit. g din Codul de procedură penală, cu aplic. art. 122 lit. c din Cp.,



D I S P U N:



1. Neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii de către numiţii Ion Iliescu şi Petre Roman, precum şi de către alte persoane neidentificate din cadrul Guvernului, Parlamentului, Poliţiei, Serviciilor de Informaţii, Justiţiei şi Parchetului a infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 din C. p. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale;

2. Cheltuielile judiciare în cuantum de 10 lei rămân în sarcina statului;

3. Soluţia se comunică autorilor sesizării iar faţă de disp.art. 228 alin. 6 din C.p.p., apreciem că nu se impune comunicarea soluţiei numiţilor Ion Iliescu şi Petre Roman, întrucât nu s-au efectuat acte premergătoare faţă de aceştia.



PROCUROR

Oana Camelia Dragomir
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Re: Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului

Mesajde Ioan Rosca » Joi Dec 23, 2010 3:42 am

Către Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de urmărire penală şi criminalistică (pentru procurorul general, pentru a fi adusă la cunoştinţă tuturor celor cărora le revin responsabilitaţi în dosar)



Subsemnatul Ioar Roşca, [] vă aduc la cunoştinţă următoarea situaţie.

La data de 26 aprilie 2005 am depus la secţia militară a parchetului de pe lîngă înalta curte de casaţie si justiţie o plîngere, în care ceream: "anchetarea conducătorilor statului român (în primul rînd Ion Iliescu si Petre Roman), ai televiziunii române (în primul rînd Răzvan Teodorescu si Emanuel Valeriu), ai poliţiei, ai SRI (Virgil Măgureanu) şi ai redacţiilor ziarelor Azi, Dimineaţa si Adevărul, pentru instigarea populaţiei româneşti la război civil, efectuată prin acţiuni de dezinformare, provocare si intimidare, orchestrate prin decizii guvernamentale criminale, propagandă în presă şi televiziune şi folosirea informatorilor securităţii ne- deconspiraţi- operaţie care a provocat (printre alte efecte devastatoare asupra României) şi seria de calomnii, ameninţări, presiuni, insulte si agresiuni la care am fost supuşi, eu şi membrii asociaţiei conduse de mine, pe parcursul anului 1990, culminînd cu înăbuşirea (prin metode apropiate de linşaj) a manifestaţiilor noastre din 1-5 Mai si 16 Decembrie 1990, acţiuni paşnice de solidarizare cu manifestaţiile din Piaţa Universităţii si protest contra trădării (confiscării) revoluţiei declanşate în 1989."

Procurul Dan Voinea a făcut conexiunea cu evenimentele cercetate în dosarul 75/P/1997, la care a adăugat plîngerea mea. Ulterior, s-au făcut cercetări privind evenimentele din mai 1990 din Piatra Neamţ şi s-au strîns probe, într-un dosar masiv.

În memoriul din 6 august 2010 v-am semnalat ca nu am nici un semn de viaţă privind situaţia dosarelor în care am depus plîngeri : 75/P/1997 (cercetarea feseniadei din 1990) şi 35/P/2006 (cercetarea crimelor comunismului şi acoperirii lor în "tranziţie"). Am primit apoi decizia din 29.09.2010, prin care dosarul 35/P/2006 a fost înmormîntat de secţia civilă (dupa ce a fost smuls din mîinile secţiei militare, care înaintase periculos) şi din data de 26.11.2010 prin care secţia de combatere a corupţiei (unde ajunsese - fără rost- o parte din anchetă) a finalizat sugrumarea dreptăţii. Presupun că ar trebui să consider că aceste decizii sînt răspunsuri la memoriile mele privind dosarul P35/2006 - şi voi reacţiona în consecinţă.

Nu primesc însă în continuare nici o veste despre prima mea plîngere, din 26 aprilie 2006, conexată cercetării "mineriadei", în legătură cu provocarea evenimentelor de la Piatra Neamţ din 1990. Pot doar presupune că ea a urmat traseul derutant al dosarului 75/P/1997 (în care a fost inclusă justificat, avînd în vedere unitatea cauzală a crimei semnalate), căzînd victimă jocului de-a disjungerea şi declinarea printre secţiile parchetului (militară, civilă, anticorupţie, criminalitate organizată etc). Dacă s-a ajuns la o concluzie în legătură cu plîngerea mea, am dreptul să o cunosc. Iar dacă dosarul în care a fost inclusă a fost închis , fără să se facă vreo referire la capătul semnificativ de cercetare legat de plîngerea mea - aceasta constituie o dovada a tratării infracţional incorecte a anchetei - pe care doresc să o primesc oficial.

De asemenea, vă rog să-mi comunicaţi maniera în care pot consulta şi copia documentele adunate în dosarele iniţiate de mine - 430/P/1990, 35/P/2006 , 75P/1997 (partea legată de represiunea din Piatra Neamţ).



Ioan Rosca, 11 decembrie 2010
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Re: Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului

Mesajde Nica Leon » Vin Ian 16, 2015 2:15 pm

Oare cei de la Comisia Europeană, responsabili cu rapoartele M.C.V. ori fi dorit vreodată să cunoască şi această cruntă realitate?
Nica Leon
 
Mesaje: 788
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti


Înapoi la Revolutia si Contrarevolutia din 1990

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009