Editoriale şi tablete - Mai 2012 (6)
Cerere Ioan Rosca privind dosarul 3095/2/2012, adresata Curtii de Apel Bucuresti, SECŢIA A II-A PENALĂ , la 31 mai 2012
Joi, 31 mai 2012
SENTINŢA PENALĂ nr. 222/F din 29 Mai 2012, dosar 3095/2/2012 - CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ
[..]Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul IONIŢOIU CICERONE împotriva ordonanţei din 29.09.2010 dată în dosarul nr.1309/P/2008 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică. Menţine ordonanţa atacată. Obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.[..]
Fotocopie a documentului
Marţi, 29 mai 2012
COMUNICARE MINUTA PENALA NR. 222/2012 din 29 Mai 2012, dosar 3095/2/2012 - CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ Marţi, 29 mai 2012
Concluzii privind inculparea celor care au blocat judecarea crimele comunismului
   [..]Cicerone Ioniţoiu, solidar cu co-reclamanţii din dosarul procuraturii, cere anularea tuturor deciziilor de NUP prin care a fost oprită cercetarea în dosarul 35/P/2006, deschis (vezi vol.2 din lucrarea în 49 de volume) prin plîngerele penale individuale depuse de Cicerone Ioniţoiu (pag.1), Gh. Jijie (pag.9) şi Grigore Caraza (pag.12) la 29.06.2006 şi de Ioan Roşca la 31.07.2006 (pag.2), întărite cu memoriul lui Cicerone Ioniţoiu "Genocidul din România plîngere în procesul comunismului" (pag.17),[..]
Plîngerile care au folosit un text comun, au avut două mari capete, corelate:
1. Crimele în masă (genocidare) savîrşite de regimul comunist asupra poporului român
2. Infracţiunile regimului postcomunist- de protejare a vinovaţilor pentru crimele comuniste[..] s-au recuperat cîteva dintre numeroasele dosare deschise la procuraturi şi tribunale care arată că pedepsirea crimelor comunismului nu a fost posibilă nici după 1989. Ceea ce, pe de o parte, justifică întreruperea şi suspendarea precripţiei pentru capătul 1 şi, pe de altă parte, documentează capătul 2[..]chiar şi numai exemplele proceselor Apostol, Diamandi şi Crăciun (din vol.4) sînt elocvente demonstraţii că reclamanţii nu au putut obţine nici o condamnare în instanţe, oricîte eforturi au făcut.[..]
Analizînd protocolul CC-PCR din 19.09.1968, în care a fost discutat, printre alte episoade ale crimelor din anii anteriori, cazul Drăghici, procurorul decoperă (pag.95) intervenţia lui Gh Maurer,[..]"ce ar însemna un proces? Apărarea lui Drăghici va scoate la iveală o serie de lucruri urîte [..] soluţia cea mai bună este să lăsăm lucrurile să se îndrepte spre prescripţie din punct de vedere judiciar, să spunem să nu fie trimis în judecată [..]
[..]Aceeaşi disperată luptă a justiţiei uzurpate împotriva dreptăţii transpare (vezi vol. 4 pag.103) şi în dosarul Gh. Crăciun (513/2000)[..]
În exemplele din vol.1 (rezoluţiile NUP ale lui Ilie Botoş şi ale lui Marius Budu ) sau din vol.38 (NUP-ul procurorului Tănase din 16.12.1996, în cazul Suvac) se observă cum au fost închise anchetele penale, cu pretenţia că faptele nu au existat sau că au fost prescrise [..]
În vol. 48 şi 49 se observă cum au decurs anchetele legate de gropile comune descoperite la:
- "Dealul Mărului": dosarul 430/P/1990, deschis în octombrie 1990, în numele AFDPR Neamţ, de Neculai Popa şi Ioan Roşca, închis cu NUP la 08.10.1993 de procurorul Aurel Cute [..]
- "Dealul Balaurului"- dosarul 146/P/1995, un alt episod din genocid, (mal)tratat similar, la 8.11.1996, de procurorul Finică Dan (vol 4 pag77).[..]
Încercarea doamnei Diamandi de a face dreptate memoriei soţului său, Diamandi Alcibiade, ucis la 9.07.1948 în timpul anchetelor pentru "uneltire contra siguranţei statului", prin inculparea lui Zotescu Nicolae şi Dulbergher (Dulgheru) Mişu, s-a lovit de rezoluţia 11/P/98 din 19.02.1999 a parchetelor militare, în care se comite tipica respingere a întreruperii şi suspendării prescrierii. [..] în momentul în care ancheta procurorilor militari s-a îndreptat spre arhive, procurorul Levanovici, conformîndu-se unor indicaţii abuzive (inspirate de o decizie a Curţii Constituţionale), a declinat (la 31.07.2008, vezi vol.1 pag.1) dosarul 82/P/2007 către o secţie civilă a parchetului (SUPC), pretinzînd că speţa nu mai e de competenţa secţiei militare, din cauza pensionării celor care conduseseră instituţiile represive comuniste. Protestul depus de Ioan Roşca la 16.09.2008 (vol.23 pag.173), în care se arăta că reluarea cercetării de altă echipă e nejustificată şi va împotmoli ancheta, nu a fost luat în consideraţie, rezultatul fiind cel previzibil.
Boicotarea cercetării a continuat în forma disjungerii abuzive, încît să nu se mai poată înţelege problema şi să nu se mai poată urmări activitatea penală.[..] SUPC a reacţionat la memoriul depus de Ioan Roşca la 6.08.2010 (pag.194 din vol.27), prin ordonanţa Iuliu Molcuţ din 29.09.2010 (vol. 26 pag.2 cu comunicări la pag. 16- inclusiv către Ioan Roşca) astfel:
1. Declară crimele regimului comunist terminate în 1964, prescriptibile şi prescrise, cu cîteva excepţii dijunse (cazurile I8, I15, I16,I17, I31, I33, despre care nu am mai auzit nimic) ;
2. Nu spune nimic despre cercetarea celor care au paralizat justiţia după 1989, pe baza cărora s-a ajuns la concluzia că "nu rezultă elementele constitutive" ;[..] procurorul Marius Iacob, în rezoluţia 9971/4335/II/2010, din 22.11.2010 (vol.26, pag.72) şi 3.12.2010 (vol.26, pag.92 cu comunicările - la pag. 97, spre Cicerone Ioniţoiu şi Ioan Roşca), nu face decît să repete ordonaţa Molcuţ: crimele comunismului au încetat în 1964, nu au devenit imprescriptibile (nici în 1969), au putut fi judecate începînd cu 1990, deci s-au prescris pînă în 2006, neexistînd temeiuri de întrerupere sau suspendare şi nici elemente pentru a acuza pe cineva de tergiversarea reparaţiei.[..] Premeditarea cu care s-a realizat eşuarea cercetărilor, încît să fie eludat complet capătul 2 al plîngerii, care cerea stabilirea listelor celor responsabili pentru nejudecarea crimelor comunismului după 1989, adaugă procurorii implicaţi (şi pe cei care i-au pilotat) pe respectiva listă.[..] aşa cum se poate vedea din copia plîngerii reprodusă mai jos, nimic nu a împiedicat procurorii să descopere cine a condus instituţiile folosite represiv sau împotriva justiţiei şi nici să observe nominalizarea în plîngeri a lui Ion Iliescu şi Petre Roman. [..]
Toate cele 49 de volume din lucrarea procuraturii au ajuns în arhiva Curţii de Apel şi stau acum la dispoziţia instanţei.[..]Materialul strîns de echipa Voinea este însă vast şi dezorganizat, fiind necesară o prelucrare de sinteză.
În acest scop au fost depuse note explicative [..]consideraţiile principale sînt reluate în prezentele concluzii.

În rezumat, argumentele pentru anularea hotărîrii sînt :
1 Crimele comunismului, denunţate la capătul 1 al plîngerii, au un caracter : complex (impunînd o tratare coerentă), masiv (făcînd sute de mii de victime), unitar (izvorînd din voinţa de putere a PCR), continuat pînă în 1989, genocidar (deci imprescriptibil) şi antiromânesc (constituind o supremă trădare a intereselor naţionale).
2 După 1990, trebuiau declanşate cercetările şi inculpările de rigoare (prin autosesizare sau în urma numeroaselor plîngeri penale) şi rezolvate procesele penale şi civile declanşate de victime. Acest lucru nu s-a întîmplat, din cauza inerţiei juridice, respingerea abuzivă a plîngerilor, care trebuie să întrerupă prescrierea, putînd fi observată şi în dosarele redeschise în lucrarea procuraturii.
3 Prescrierea trebuia suspendată pe perioada în care cercetarea sau condamnarea s-au dovedit imposibile, nu numai pînă în 1989, realitatea paralizării justiţiei pînă azi (inclusiv prin pîrghii legislative cum ar fi încuierea arhivelor, imunitatea parlamentară etc) putînd fi constatată uşor şi explicată prin împrejurarea că părtaşii vinovaţilor au rămas la putere.
4 Prelungirea nejustificată/dolosivă a anchetelor, nu poate fi temei de prescriere, aşa cum a amintit în 2011 decizia CEDO, în dosarul mineriadei. Legislaţia propusă de curînd respinge protecţia prescriptivă, pentru crime de asemenea amploare si importanţă.
5 Eventuala nereuşită a pedepsirii vinovaţilor pentru capătul 1 al plîngerii (din cauza deceselor) ar dovedi capătul 2 (că regimul postdecembrist a urmărit protejarea responsabililor)
6 Pentru operaţionalitate şi pertinenţă, răspunderile trebuie stabilite ierarhic, de sus în jos. Nu e greu să se stabilească conducătorii instituţiilor folosite în represiune, înainte de 1989 sau întru protejarea vinovaţilor, după această dată (începînd cu Ion Iliescu si Petre Roman, denunţaţi la capătul 2 al plîngerii noastre, dar încă ne-cercetaţi şi ne-inculpaţi şi continuînd cu ceilalţi preşedinţi, primi miniştri, miniştrii ai justiţiei şi internelor, conducători ai procuraturii etc)
7 Decizia trebuie să ceară salvarea celor 49 de volume, de importanţă istorică.
8 Nefiind vorba de neglijenţă, ci de continuarea protejării criminalilor, prelungirea cercetării pănă la prescriere e o dovadă de complicitate. De aceea, retrimiterea spre cercetare trebuie însoţită de precizări privind mandatul procurorilor şi de garanţii că nu vom reveni în situaţia iniţială. Altfel, ar fi mai bine ca instranţa să reţină cauza spre judecare, pe baza probelor acumulate, urmînd să stabilească responsabilii, cu ajutorul victimelor.
13.05.2012, Cicerone Ioniţoiu, reprezentat de Ioan Roşca
Text integral
Joi, 24 mai 2012
Secretul degradării naţionale
   [..]Nu se poate trăi mult cu faţa la adevărul actualei societăţi româneşti, cu ochii limpeziţi şi nările desfundate. Aşa că toată lumea practică cecitatea protectoare, de la profitorii sistemului pînă la exploataţii lor. Se critica intens persoane, grupări, fapte, structuri şi chiar fenomene, dar fără a se trece pragul denunţării catastrofei socio-umane care a transformat comunitatea românească într-o societate infectă, infectată şi infecţioasă. Pînă şi cei mai cîrcotaşi nemulţumiţi nu-şi permit să-şi spună că trăiesc (se descurcă) într-o troacă, că se hrănesc dintr-o putrefacţie, că participă la o degenerare colectivă, că îşi cîştigă urît o viaţa urîtă, că, dacă nu fură şi înşeală direct, ciugulesc cumva din resturile unui jaf. Făcătura supremă e onorabilitatea generală- care oferă o supapă şi victimelor. Acesta este secretul naţional al degradării generale, realitatea pe care bieţii români o ascund cu chinuită ipocrizie, complotul colectiv al tăcerii, implicit, tacit, ascuns. [..]
Ioan Roşca, 14 mai 2012
Text integral
Luni, 14 mai 2012
Cum se sfîrşeşte "procesul comunismului"
   Procesul 10635/1/2010, declinat la 9 septembrie 2011 de ICCJ spre Curtea de Apel, a fost reluat prin procesul 3095/2/2012, la 9 mai 2012. [..]
   Voiam în primul rînd să risipesc confuziile aparente privind ţintele plîngerii noastre penale colective, să amintesc că e vorba de două capete de cerere corelate indisolubil: 1. Crimele regimului comunist, din 1944 pînă în 1989 şi 2. Crima protejării criminalilor comunişti după 1989, de către liderii regimului fesenist. [..]nu am apucat să spun nici un cuvînt, ca reprezentant al dlui Cicerone Ioniţoiu (şi al celorlaţi semnatari ai plîngerii penale). [..]Hotărîrea, în acest dosar monumental, se va da… fără audierea reclamanţilor. Judecătoarea a decis "intrarea în pronunţare", înainte de a se consuma un singur minut de dezbatere.[..]
Ioan Roşca, 13 mai 2012
Text integral
Duminică, 13 mai 2012

< Pagina principala Piata Universitatii 2005