Recolta fără sfîrşit?
Cît timp vor mai putea
recolta securicomuniştii rămaşi la cîrma României roadele
diversiunii din 1990?
FSN a deturnat atunci revolta
populară, pretinzînd că reprezintă "revoluţia
anticomunistă". Luînd toate măsurile pentru a împiedica
schimbarea reală, detronarea nomenclaturii comuniste (activiştilor,
securiştilor, juriştilor, etc.), deschiderea arhivelor, deconspirarea
informatorilor şi dezafectarea
securităţii, pedepsirea vinovaţilor, reunificarea
ţării, etc. Manipulînd odios masele,
astfel încît acestea să legitimeze prin "alegeri" rămînerea
la putere a celor care le exploataseră în lagăr şi chiar să
zdrobească opoziţia anticomunistă. Pentru ca, după 13-15
iunie, profitînd de intimidarea contestaţiei şi de compromiterea
trupelor "oamenilor muncii" (momiţi cu promisiuni de
continuitate economică şi cu sloganuri ca "Nu ne vindem
ţara!")... să demareze procesul de distrugere a economiei. Totul
pentru ca foştii gardieni să se poată îmbogăţi din
avuţia acumulată de stat de la foştii prizonieri, prin
privatizări, concesionări, suveici bancare, reconstituiri
interceptate de "recuperatori", etc. Şi pentru ca astfel,
să se facă tranziţia spre o nouă tehnică de uzurpare a
puterii, bazată mai mult pe bani şi diversiune, decît pe
forţă şi ameninţare. Rezolvînd şi problema legitimităţii externe, prin înhăitare
cu speculatori de aiurea şi aservirea colonială faţă de
orice forţe s-au arătat interesate să coopereze mercantil cu
pegra post-securistă, întru jefuirea resurselor şi fraierilor. Avînd
ca efect distrugerea economiei, sărăcirea genocidară a
supuşilor, degenerarea societăţii, migrarea în masă,
degradarea conştiinţelor.
Pentru
ca să nu ajungă la nota de plată, ca şi Ceauşescu,
tovarăşii săi convertiţi cîştigător la capitalism
trebuiau să evite pierderea puterii. Mineriada din 1991 a scos în
evidenţă pericolul ca "poporul" prostit şi
sărăcit să se întoarcă împotriva călăuzelor
distrugătoare. Venirea la putere a unei forţe anticomuniste
autentice, susţinute de populaţia înfuriată, trebuia evitată cu orice preţ. S-a
clocit atunci planul acoperirii întregului spectru politic cu ramuri ale
aceleiaşi benzi. S-a înscenat ruptura FSN în aripa Iliescu şi aripa
Roman, care aveau a captura progresiv micile formaţiuni care se agitau pe
contrafăcuta scena politică. Prestaţia CDR dintre 1996 şi
2000 arată în ce măsură planul de ocupare a democraţiei a
reuşit - fesniştilor continuatori ai scuricomunismului. Poporul a
văzut că nici "ceilalţi" nu sînt mai breji şi nu
va şti niciodată că, dacă "anticomuniştii"
folosiţi atunci ar fi fost ceea ce pretindeau, istoria ar fi curs altfel.
Farsa s-a amplificat după 2001, cele două filoane FSN
consolidîndu-şi ocupaţia, ajungînd să asmută periodic
telecetăţenii la răsturnarea răcoritoare a celeilalte
facţiuni. Prostimea să fie mulţumită că e furată
rotativ, cînd din "stînga", cînd din "dreapta". Să
voteze alianţa DA, ca să scape de PDS. Apoi, să iasă în
stradă pentru USL, sufocată de abuzurile PDL. Ca la cîteva luni doar,
să fie chemată de PDL împotriva abuzurilor USL. Să aleagă
între arendaşii Ungureanu şi Ponta. Etc. Nici sforarii politici
europeni nu s-au codit să adopte creaturile FSN prin internaţionale.
Trădarea intelectualilor şi diversiunile micilor formaţiuni de
pseudo-contestaţie (PRM, PNG, PPDD, etc.) fiind şi ele folosite abil,
pentru crearea unei situaţii aparent absurde, care poate uimi un
neiniţiat.
Am
putut aprecia din plin făcătura fesenistă în aceşti ani de
guvernare PDL, în care m-am străduit să sprijin cercetarea (la
procuratură) a genocidului comunist, feseniadei din 1990 şi tranziţiei criminale (vezi
www.procesulcomunismului.com) şi să cer insistent (în instanţe)
eliberarea justiţiei. Peste tot am constatat că pedeliştii lui
Băsescu (prin slugile de gen Kovesi), cei care au făcut capital gratuit
din găunoasa "condamnare a comunismului", paralizează orice
încercare de pedepsire reală a responsabililor comunişti şi postcomunişti,
protejîndu-i pe aşa-zişii duşmani - ca Iliescu şi Roman,
poate concurenţi la ciolan, dar camarazi pe vecie, în evitarea
eşafodului, rămînînd sudaţi în solda sistemului de interese care
conduce România.
Cum
de funcţionează încă această farsă, cum de se poate
încă strînge recoltă de pe ogorul pregătit de comunism şi
însămînţat fesenist în 1990? Să fie românii atît de fraieri ca
să nu se prindă... la nesfîrşit? Sau atît de neputincioşi
şi pilotaţi de media toxică ocupată metodic? Sau atît de
nesimţiţi sau compromişi de complicităţi?
Nu am epuizat acest fenomen,
deşi am încercat să-l abordez în multe texte-manifest, expuse şi
la www.ioanrosca.com, mai ales în secţia:
Zbuciumul politic intre ramurile FSN
(securicomuniste). (Pentru ca cititorii să nu se întrebe de unde
răsar eu, mai trimit şi la explicaţiile:
Falsa problema a candidatului ideal-1996
Apel pentru desavarsirea revolutiei- 11 ian
1990
Platforma - Progam a grupării politice
"Alternativa '90"
Acum 5 ani, contrarevolutia... (8)
Acum 5 ani, contrarevolutia... (16)
Solidarizare oct 1991
Revolutie si Contrarevolutie- 1994
De ce nu e Ion Iliescu presedintele meu
Platforma unei reforme... revolutionare ,
februarie 2005
Platforma Actiunii Pentru Eliberarea Romaniei
Catalogul "ingineriilor" care au distrus
Romania in "tranzitie"
Folosirea statului in jaful funciar comunisto-fesenist
Cum a dovedit Toader Şteţca ilegitimitatea
regimului
Scrisoare deschisa catre Sorin Iliesiu
Răspuns domnului Silviu Popescu
Cind a inceput si s-a terminat "revolutia din
decembrie"?
Ion Iliescu în dialog cuVladimir Tismăneanu
Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă.
Petre Roman, "Libertatea ca datorie",
Un alt anticomunism? - 29 martie 2005
Esecurile anticomunismului confiscat ideologic
Procesul celor ce au împiedicat Procesul
(răspuns deschis domnului Sorin Ilieşiu)
Combaterea intereselor antijustitiare securicomuniste
Anticomunismul convenabil ticăloşilor
Intre pseudo-condamnarea comunismului si
pseudo-reconciliere
Voinea renunta la anchetarea lui Iliescu
Miron Cosma, dosarele Voinea si Contrarevolutia FSN
Declaraţie- plîngere la procuratură
Revoluţia şi Contrarevolutia din România-
raport 2007
Curtea constitutionala versus CNSAS
Reabilitarea legalitatii: de la combaterea prescrierii
la condamnarea uzurparii justitiei
Rolul procuraturii în evitarea Procesului
comunismului, contrarevoluţiei şi tranziţiei criminale
Un mănunchi de scrisori deschise, către
jurişti implicaţi in reabilitarea justiţiei
De la vinovăţia justiţiei la falimentul
dreptului
Cum acţionează in-justiţia pentru a
acoperi crimele comunisto-feseniste
Închiderea procesului pentru acoperirea feseniadei de
către procuratură
Concluzii- in dosarul genocidului comunist)
Cam
asta sînt. Mă număr eu printre puţinii care a observat şi
nu a uitat ce s-a întîmplat cu noi, ce a făcut clica FSN, cum s-a ajuns în
punctul de azi, cine sînt "lupătorii împotriva dictaturii" care
ne cheamă în stradă, vectorii de opinie care ne îmbrobodesc, ocupanţii
reacţiei civice ? Să se fi estompat adevărul din minţile
românilor dezmoşteniţi mişeleşte - de atîta uzură,
dezamăgire şi lehamite? Nu cred. Toate acestea sînt încă bine
cunoscute, de mulţi.
De ce nu se manifestă atunci
vizibil contestatarii, acum, cînd se montează un nou episod din înşelăciunea
fesenisto-securistă? De ce predomină, nestingherite, falsele revolte
cetăţeneşti şi continuă zăpăceala
generalizată, orchestrată şi prin medii viciate, de gen
facebook? Cum de mai pot recolta
cultivatorii opiniei publice otrava diseminată în conşiinţele
întunericite, fără opoziţia celor încă luminate?
Sînt multe explicaţii
concurente, tratate şi în intervenţiile mele, semnalate mai sus.
Dar motivul profund, pe care l-am
aflat pînă la urmă, plătind scump limpezirea, este deosebirea dintre ce pretind
cărturarii (şi speră visătorii) că ar fi condiţia
umană tipică şi ce este ea în realitate. Cu riscul de a-mi
supăra iar camarazii de năzuinţe, îndemn la luciditate. Se poate
lupta şi fără să te îmbeţi, îţi poţi face
datoria şi fără droguri, se poate acţiona cu luciditate.
E dureros să realizezi,
despăienjenindu-ţi ochii de iluzii, că binele nu e majoritar,
că omul de rînd, educat de profitori ca să nu se emancipeze, nu e foarte diferit de un animal, foarte
perspicace, dar mînat nemilos... tot de instinctul de supravieţuire.
Decăderea umană din România surpă miturile despre nobleţea
noastră şi dezumflă aspiraţiile spre ea.
Ar fi minunat să fiu
contrazis de viitorul apropiat. Dar nu am motive să mai aştept asta.
Circul va continua. Nu sînt curios ce va creşte din humusul putreziciunii
generalizate. Voi ieşi din scenă, nu am chef să mai joc în
tragedia asta. Sper că mi-am plătit dreptul să fiu sceptic
şi să nu mai particip la cicluri entuziasm - dezolare. E rîndul
altora să se implice, pe un front de mult părăsit. Din simpatie
pentru eventualii justiţiari, îi previn în ce se bagă, le explic ce
am înţeles - nu ca să-i demobilizez, ci ca să nu se înnece
şi ei în nisipul mişcător produs de tranziţie.
Am ajuns să ţin mai
mult la salvarea oamenilor frumoşi de lichelele pe care încearcă
inutil să le contagieze, în numele interesului general. E o eroare. Cu
răul, dacă nu poţi duce sănătoasa luptă, nu
încerca să te înfrăţeşti.
Ioan Roşca , 4 iulie 2012